ANXIETATEA DE SEPARARE

Anxietatea de separare debuteaza in general in perioada prescolara (dar poate

surveni si mai tarziu, pana la varsta de 18 ani) si apare dupa unele evenimente
stresante, cum ar fi: divortul parintilor, moartea unei rude sau a unui animal
favorit, schimbarea locuintei, scolii, mutarea intr-un alt cartier, intr-o alta
localitate etc. Se deosebeste de anxietatea generalizata prin faptul ca
intereseaza in mod predominant separarea de casa si de persoanele de care
copilul este atasat.
Copiii cu anxietate de separare pot prezenta, ori de cate ori sunt separati de
casa si de persoanele de care sunt atasate, manifestari ca: izolare sociala,
apatie, tristete, dificultati de concentrare in joc si alte activitati, frica de
animale, de intuneric, de monstri, de hoti , de rapitori de copii. Percep diferite
situatii ca fiind periculoase pentru ei si familie. Au dificultati in a merge la
culcare si insista sa stea cineva langa ei pana adorm. In timpul somnului unii
traiesc adevarate cosmaruri al caror continut exprima fricile acestora. De multe
ori relateaza experiente perceptive neobisnuite: creaturi oribile, ochii care-i
privesc etc. Acestea se bazeaza pe perceperea eronata a unui stimul real, apar
numai in timpul noptii si dispar in prezenta unei persoane de care copilul este
atasat.
Sunt situatii cand la acesti copii apar preocupari in legatura cu teama de
moarte, pot refuza sa mearga la gradinita sau la scoala, sunt preocupati de
faptul ca in lipsa lor persoanelor importante pentru ei li s-ar intampla ceva rau ,
nu se simt iubiti si se pot plange de acest lucru. Cand sunt extrem de tulburati

1
de teama separarii, incep sa se agite si chiar sa loveasca pe cei ce forteaza
separarea.
Unui copil i se pune diagnosticul de anxietate de separare daca perturbarea
dispozitiei dureaza cel putin 4 saptamani si prezinta simptomele descrise mai
sus.
Desi anxietatea de separare devine manifesta in perioada medie a copilariei, ea
se reflecta si mai tarziu limitand independenta persoanei si facand-o sa refuze
plecarea de acasa.
La adulti se manifesta prin disconfortul suferit cand sunt separati de copii, de
sot, sotie, cand apare necesitatea schimbarii locului de munca, locuintei, etc.
Ajuta-ti copilul sa exprime ce simte!
Se stie ca anxietatea nu este cauzata de evenimentul in sine, ci de perceptia
asupra acestuia. Atunci cand copiii devin anxiosi ei apreciaza ca nu au abilitati
de a face fata unor lucruri rele, uneori mai si catastrofeaza, presupunand ca
anumite frici ale lor devin realitate. Suprageneralizarile si exagerarile le cresc
anxietatea, iar in cazurile in care parintii sunt anxiosi la randul lor intaresc fara
sa vrea anxietatea copiilor.
Este important ca parintii sa inteleaga faptul ca celor mici le lipsesc abilitatile
cognitive de a pune situatia in context si sa incerce sa le reduca anxietatea
explicandu-le pe intelesul lor diferenta dintre probabilitatea ca ceva rau sa se
intample si posibilitatea de a se intampla acest rau. Cu ajutorul unor povestiri,
unor desene, unor imagini, copilul poate fi ajutat sa exprime ce simte si cum
poate face fata diverselor situatii. Va fi incurajat sa-si exprime gandurile fata
de o situatie si sa incerce, in functie de varsta pe care o are, s-o regandeasca si
sa si-o explice in asa fel incat sa nu-i mai faca rau.
Comunica mai mult cu copilul tau

2
Este important pentru copil sa se simta apreciat, sa i se alimenteze si sa i se
incurajeze independenta, sa i se dea o importanta autentica la ceea ce spune si
sa fie ascultat cu adevarat. Ideal ar fi ca parintele sa aiba mai mult timp pe care
sa-l petreaca cu copilul pentru a-i explica cauzele lucrurilor si sa-l faca sa
inteleaga cat de important e pentru parintele sau, care nu-l va abandona
niciodata si care va fi alaturi de el la nevoie .
Parintele este acela care poate modela credintele esentiale ale copilului,
asigurandu-i acestuia cat mai multe feedbackuri pozitive si oportunitati pentru
a se pune in valoare. Este important ca parintele sa comunice mai mult cu
copilul, sa-i explice unde merge, de ce merge, cand se va intoarce, ca e in
siguranta cu persoana care-l va inlocui , etc.
Mesajele repetate transmise copiilor le vor ramane intiparite in memorie si la
un moment dat vor da rezultate.
Nu degeaba se zice ca educatia e grea si cu rezultate indepartate!
Se obtin rezultate bune explicand copilului ce sa faca, cum sa faca un anumit
lucru,mai degraba decat spunandu-i “nu ai voie sa faci asta”,pentru ca atunci
copilul se manifesta invers decat i se spune. In general copiii mici au tendinta
de a imita si aratandu-i si explicandu-i ceva, chiar daca nu reuseste atunci,pe
masura ce isi dezvolta abilitatile cognitive reactualizeaza din memorie anumite
informatii.
Copilul trebuie ajutat sa faca anumite lucruri corespunzatoare varstei,dar e
gresit sa faca totul parintele in locul lui,sau sa-i mai si faca observatie atunci
cand greseste,pentru ca-si pierde increderea in fortele proprii,si-atunci are
impresia ca nu se poate descurca singur si devine dependent de parinte. Pentru
orice noua achizitie trebuie apreciat si incurajat sa mearga mai departe.Iar
atunci cand nu reuseste trebuie incurajat sa continue si facut sa inteleaga ca

3
sunt situatii cand poate sa nu-i reuseasca ceva,ca oamenii nu pot controla
totul,dar daca-si doreste cu adevarat va obtine ce vrea.

Cum se dezvolta anxietatea de separatie

Sugarii se adapteaza destul de bine la alti ingrijitori decat parintii. Cel mai
probabil, parintele simte mai multa anxietate la separarea de copil decat simte
acesta. Atata timp cat nevoile lor sunt satisfacute, majoritatea sugarilor mai
mici de 6 luni se adapteaza usor la prezenta altor persoane.

Undeva intre 4 si 7 luni, bebelusii dezvolta un simt al obiectului permanent si

incep sa invete ca obiectele si persoanele exista chiar daca ei nu le vad. Acesta
este momentul in are copilul incepe sa joace jocul de-a scapatul obiectelor –
scapa obiectul din scaunul inalt si asteapta ca parintele sa il inapoieze (o data
reprimit, il scapa din nou).

Acelasi lucru se intampla si cu parintele. Sugarii realizeaza ca exista doar

mama si tata, iar cand nu ii vede, inseamna ca sunt plecati. La aceasta varsta
nu inteleg conceptual de timp, asa ca nu stiu cand se va intoarce parintele.
Indiferent daca parintele este in bucatarie, in alta camera sau la serviciu, este
acelasi lucru pentru copil. Parintele a disparut si copilul face orice poate pentru
a preveni ca acest lucru sa se mai intample.
Intre 8 luni si un an, copiii devin din ce in ce mai independenti, dar isi doresc
si mai putin sa fie separati de parinte. Acum apare anxietatea de separatie, si
copilul poate deveni agitat si suparat cand parintele incearca sa plece.

Indiferent daca parintele pleaca in camera alaturata pentru cateva secunde, sau

4
lasa copilul cu bona pe perioada serii, sau il lasa la cresa, reactia va fi aceeasi:
copilul plange, se agata de parinte si nu acorda atentie incercarilor celorlalti de
a-l linisti.

Durata anxietatii de separatie poate varia larg de la copil la copil. Unii copiii
pot trece prin aceasta perioada mai tarziu, intre 18 luni si 2 ani si jumatate.
Exista si copiii care nu trec prin ea. iar pentru unii copii, unele evenimente de
viata stresante pot declansa sentimente de anxietate cand sunt separati de
parinti: o situatie noua la cresa sau o bona noua, aparitia unui frate mai mic,
mutarea familiei intr-un loc nou sau o situatie tensionata in familie.
Cat dureaza anxietatea de separatie?
Variaza in functie de copil si de felul in care raspund parintii.

In unele cazuri, in functie de temperamentul copilului, anxietatea de separatie

poate sa dureze din mica copilarie pana in scoala elementara. In cazurile in
care anxietatea de separatie interfereaza cu activitatile normale ale copilului
mai mare, poate indica o tulburare de anxietate mai serioasa. Daca anxietatea
de separatie apare din senin la un copil mai mare, poate indica un alt tip de
problema cum ar fi agresarea la scoala sau abuzul.

Anxietatea de separatie este diferita de sentimental pe care unii copii mai mari
il au cand nu doresc ca parintii lor sa plece. In aceste cazuri, tulburarea poate fi
depasita daca copilului i se distrage atentia si nu reapare pana la intoarcerea
parintelui, cand copilul isi aminteste ca acesta a fost plecat.

Copiii inteleg ce efect are acest comportament asupra parintilor. Daca parintele

5
se intoarce in camera de fiecare data cand copilul plange si sta mai mult sau isi
anuleaza planurile, copilul va continua sa foloseasca aceasta tactica pentru a
evita separatia.
Ce simte parintele
In timpul acestui stadiu, parintele poate avea emotii diferite. Poate fi multumit
sa simta ca in sfarsit copilul este la fel de atasat de el, asa cum acesta este
atasat de copil. Unii se pot simti vinovati pentru ca petrec timp fara copil,
lasandu-l pe acesta cu bona. Sau se poate simti coplesit de cat de multa nevoie
de atentie are copilul din partea parintelui.

E bine ca parintele sa-si aminteasca ca dorinta copilului de a nu fi parasit este

un semn bun ca s-a dezvoltat un atasament sanatos intre cei doi. La un moment
dat copilul va fi capabil sa-si reamintasca ca parintele se intoarce intotdeauna
cand pleaca, si ca are cine sa-i ofere caldura in acest interval. Aceste plecari ale
parintelui ii ofera si copilului sansa de a dezvolta tehnici de a face fata unor
situatii noi si putina independenta.
Cum sa spuna “la revedere ” fara lacrimi?
Sus
Aceste strategii ii pot ajuta atat pe parinti cat si pe copii sa treaca mai usor prin
aceasta perioada:

- Planificarea este totul.

Se recomanda copilul sa nu fie lasat la cresa sau in grija unei persoane
necunoscute cand are varsta intre 8 luni si 1 an, atunci cand apare cel mai
probabil anxietatea de separatie. De asemeni e bine ca parintele sa nu plece
cand copilul este obosit, flamand sau nelinistit. Daca este posibil, sa se

6
programeze despartirile dupa somn si masa.

- Exersarea.
E bine ca parintele sa-l obisnuiasca pe copil treptat sa fie departe unul de altul
si sa-i prezinte persoana si locurile noi. Daca se planifica lasarea copilului cu o
ruda sau cu o bona noua, este bine ca persoana sa fie invitata in familie din
timp pentru a petrece timp cu copilul in timp ce parintele este acasa. In cazul in
care copilul va merge la cresa e bine ca parintele si copilul sa viziteze
impreuna locul respectiv inainte de inceperea programului.

- Calm si stabilitate.
Crearea unui ritual de plecare in timpul caruia parintele spune lucruri placute,
dragastoase si un “la revedere” ferm.
Parintele trebuie sa fie calm si sa arate incredere in copil. Sa-l reasigure ca se
va intoarce si sa-i explice cat timp va trece pana se va intoarce folosind
concepte pe care copilul le intelege (cum ar fi dupa pranz), deoarece copilul
inca nu intelege notiunea de timp. Sa-i acorde copilului toata atentia cand ii
spune la revedere, si sa plece imediat dupa aceasta; daca parintele se va
intoaorce din drum nu va face altceva decat sa inrautateasca lucrurile.

- Indeplinirea promisiunilor.
Este important ca parintele sa se intoarca atunci cand a promis. Acest lucru
este foarte important – il va ajuta pe copil sa dezvolte incredere ca va rezista
pana la intoarcerea parintelui.
Desi este greu pentru parinte sa plece de langa un copil care plange si tipa
dupa el, este important sa aiba incredere ca persoana care ramane cu copilul se

7
va descurca. Poate fi folositoare stabilirea unei ore la care parintele sa sune si
sa verifice daca totul este in regula cu copilul, poate la 15-20 de minute dupa
ce a plecat. In acest interval, majoritatea copiilor se linistesc si isi gasesc o
ocupatie. E bine ca parintele sa nu cedeze si sa nu sune mai devreme.

Persoana care ramane cu un copil care are anxietate de separatie, sa incerce sa

ii distraga atentia cu o activitate sau cu o jucarie, un cantec, un joc sau altceva
amuzant. Uneori sunt necesare mai multe incercari pana la gasirea unei
activitati potrivite, care sa capteze atentia copilului.De asemeni, este important
sa nu pomeneasca de mama sau tata in fata copilului, dar sa raspunda
intrebarilor copilului despre parinti in mod direct si simplu. Bona poate spune:
“Mami si tati se vor intoarce imediat ce termina cina. Hai sa ne jucam cu
jucaria asta!”.

Este important de retinut ca parintele nu ar trebui sa evite manifestarile de

anxietate de separatie, strecurandu-se afara din casa cand copilul nu se uita.
Aceasta reactie poate fi tentanta, dar psihologii sunt de acord ca ea ar putea
determina si mai multa anxietate din partea copilului. Cel mai potrivit este ca
parintele sa-si ia la revedere de la copil chiar daca acesta din urma plange.
Plansul va trece in cateva minute. Prin stabilirea unui pattern de despartire
voioasa si revedere fericita, se poate construi increderea copilului in parinte si
in relatia dintre ei.
Este o situaite temporara
Aceasta faza va trece. Daca copilul a fost ingrijit doar de parinte, este din fire
mai timid sau are alte motive de stress, situatia poate fi mai rea decat la alti
copii.

8
Este bine ca parintele sa aiba incredere in instinctele sale. Daca copilul refuza
sa mearga la o anumita bona sau cresa sau arata semne de tensiune, cum ar fi
probleme cu somnul sau pierderea apetitului, atunci ar putea fi o problema cu
persoana care ingrijeste copilul.
Daca anxietaea de separatie intensa persista pana in perioada prescolara, scoala
primara sau mai tarziu, si interfera cu activitatile zilnice, se recomanda un
consult medical de specialitate. Pot fi semne ale unei afectiuni mai rare , dar
mai serioase, numita tulburarea anxietatii de separatie.

Copiii cu tulburarea anxietatii de separatie se tem ca se vor pierde de membrii

familiei sau sunt deseori convinsi ca ceva rau se va intampla.

Se recomanda consult medical de specialitate daca apar unul dintre

urmatoarele semne:
- simptome de panica (cum ar fi greturi, varsaturi sau respiratie rapida) sau
atacuri de panica inainte de plecarea parintelui
- cosmaruri legate de separare
- teama de a dormi singur
- ingrijorari excesive legate de a fi pierdut sau rapit sau sa plece fara parinti
Pentru majoritatea copiilor teama de a fi separati de parinti trece fara a fi
necesara interventia medicala.
Copilul tau protesteaza cand pleci de langa el, chiar si pentru o scurta perioada.
Plange daca te ocupi de ceva in camera alaturata. Nu accepta sa fie ingrijit de
altcineva. Se sperie si se opune cand e timpul sa mearga la culcare, fie ca e
noapte sau zi. Ce se intampa?

9
» Anxietatea de separare: nu te grabi, daca nu e nevoie
» Anxietatea de separare: da-i timp sa se acomodeze cu persoana
» Anxietatea de separare: ia-ti de fiecare data la revedere de la el
» Anxietatea de separare: fii calma si increzatoare
» Anxietatea de separare: respecta-ti promisiunea
» Anxietatea de separare: prima data de proba

Ceva firesc pentru perioada de varsta 7-18 luni, ba chiar si peste. Copilul
traieste ceea ce se numeste anxietatea de separare. La 7 luni incepe sa inteleaga
ca obiectele si persoanele continua sa existe si atunci cand el nu le mai vede.
Pana acum, nu stia asta si nici nu il deranja. Insa de acum, intelege ca atunci
cand mama iese din camera, ea pleaca. El este despartit de mama. Si se sperie
ingrozitor, pentru ca nu isi da seama ca ea se va intoarce. De aceea se agata de
tine mai mult ca inainte.
Specialistii arata ca anxietatea de separare atinge apogeul intre 10-18 luni, iar
pe la 3 ani descreste. Pana atunci, ce ai tu de facut? Cum sa reactionezi la
comportamentul lui la despartire? Ar trebui sa ramai tot timpul langa el, ca sa
nu se nelinisteasca? Dar si daca ai reusi fizic acest lucru, nu l-ai priva oare de
experienta prin care isi creeaza mijloacele proprii de a-si depasi frica?

Poti incerca mai multe optiuni. N-o sa poti fi langa el in permanenta, si nici nu
i-ar face bine pe termen lung. Dar poti reduce cat reusesti de mult perioadele
de separare, daca nu te lasa inima sa il "chinui" prea tare. Adica, practic,
astepti ca cel mic sa depaseasca faza si pana atunci te conformezi.
Daca insa preferi sa il ajuti sa treaca "natural" prin aceasta perioada, atunci il
vei lasa cu cineva familiar atunci cand pleci la serviciu sau in alte parti. Cu
tatal lui, cu bunica sau cu nasa, de exemplu. In orice caz, cu cineva pe care cel

10
mic l-a intalnit de multe ori pana acum. Daca nici asa nu iti vine la indemana,
sa vedem ce e de facut ca sa reduci neplacerea copilului atunci cand trebuie sa
pleci de langa el...
Anxietatea de separare: Nu te grabi, daca nu e nevoie
Asta inseamna ca daca ai cum sa astepti pana pe la 12 luni pana sa iti lasi
copilul in mod constant in ingrijirea altcuiva, fa-o. Cu atat mai mult cu cat il
lasi in grija unei bone, sau a unei persoane necunoscute lui. In intervalul de
varsta 8-12 luni izbucneste de cele mai multe ori anxietatea de separare, asa
ca ai motive sa il menajezi pe bebe acum.
Deasemenea, incearca sa nu il lasi cu altcineva si sa pleci atunci cand copilul
este obosit, infometat sau agitat si nelinistit. Mai sanatos pentru el este sa iti
planuiesti plecarile dupa mesele lui si dupa ce trage puiul obisnuit de somn.
Anxietatea de separare: Da-i timp sa se acomodeze cu persoana
Mai ales daca persoana care il va supraveghea nu este din familie. Invit-o sa il
cunoasca pe bebe si sa se joace cu el de cateva ori inainte de prima ta iesire
"oficiala". Iar atunci cand chiar vei pleca de acasa si ii vei lasa impreuna, roag-
o sa ajunga inainte cu jumatate de ora, pentru ca cel mic sa recunoasca
familiarul situatiei: "mama, bona si cu mine". Si procedeaza la fel si daca este
cazul sa il duci pe bebe si sa il lasi undeva: la o prietena, la bunica...
Anxietatea de separare: Ia-ti de fiecare data la revedere de la el
Nu cumva sa dispari pe usa din spate! Nu: copilul tau are nevoie sa il
imbratisezi si sa iti iei la revedere cand pleci. Ii explici unde te duci si ca te vei
intoarce. Foarte important: nu trage de timp. Nu fa din acest moment o lunga
jumatate de ora de pupici si asigurari. Asta ii va face rau si nici nu va intelege
ca "mama se duce la serviciu" este ceva serios. E nevoie ca tu sa iei in serios
acest lucru, mai intai.
Anxietatea de separare: Fii calma si increzatoare

11
Copilul tau percepe foarte bine ce simti tu. Chiar daca tendinta lui naturala e
sa se agite, sa se amarasca si sa planga de mama focului, el intelege daca tu
esti linistita. E datoria ta sa nu iti pierzi cumpatul si sa nu pleci toata inmuiata
si trista de acasa, la gandul ca il parasesti. Asta ii va accentua starea. Asigura-l
ca mama se intoarce, explica-i pe intelesul lui cand si priveste acest lucru ca
pe ceva natural, firesc. Asa cum si este. Aceasta atitudine se va imprima in
timp in sufletelul copilului tau.
Apoi, e nevoie sa iti iei un la revedere ferm si iubitor, si odata ce ai iesit pe
usa nu te intorci sa il mai pupi sau sa vezi daca mai plange. Asta nici gand!
Anxietatea de separare: Respecta-ti promisiunea
Asigura-te ca te intorci atunci ai spus ca te intorci. E vital sa faci asta: aceasta
promisiune este temelia pe care copilul tau isi construieste increderea si
stabilitatea, pentru a putea face fata perioadei in care separarea este atat de
nelinistitoare pentru el. Daca tu nu vii la timp, el nu va avea nici o siguranta.
Anxietatea de separare: Prima data de proba
Ar fi o idee ca prima oara cand pleci si il lasi cu bona sau cu persoana din
familie, sa nu stai mai mult de o ora, o ora jumatate. Pe masura ce copilul se
mai obisnuieste cu despartirile, prelungesti timpul petrecut separat.

Sau cum te inveti tu sa dormi fara el? Adeseori, nici mama, nici puiul nu isi
doresc acest lucru. Si totusi, specialistii insista ca este nevoie sa iti inveti
copilul sa doarma singur la un moment dat. Dar cand este momentul potrivit
pentru asta? Cand este prea devreme? Ce se intampla daca nu te lasa inima? Ce
sa faci daca nu te lasa el? Hai sa le luam pe rand...
» De ce sa mai doarma putin cu tine?
» Cum sa doarma cu tine?

12
» De ce sa nu mai doarma cu tine?
» Cum il inveti pe bebe sa nu mai doarma cu tine?
De ce sa mai doarma putin cu tine?
Cand bebele este sugar, toata lumea are de castigat din asta. Bebele primeste
intimitate si apropierea mamei. Sunt dovezi ca exista si o nevoie biologica a
bebelusului pentru contactul fizic, protector, cu cea care il ingrijeste. Cel mic
are nevoie sa simta caldura corpului unei alte persoane in timp ce adoarme: se
pare ca respiratia si temperatutura corporala i se regleaza asa. Un bebelus care
nu este privat de securitate, apropiere si caldura materna va deveni un copil
increzator si independent. Dormitul impreuna cu parintii previne anxietatea
copilului si pune baza echilibrului emotional al acestuia.
In engleza i se spune co-sleeping. Adica dormitul-impreuna, al celor doi parinti
si al bebelului. Mama are beneficii directe: poate alapta copilul direct din pat.
Altfel, este foarte obositor sa te trezesti si sa te ridici de cateva ori pe noapte,
sa alaptezi, sa il adormi si apoi sa revii in pat pentru o alta perioada scurta. Ai
grija, totusi! Alaptatul la orizontala favorizeaza inghitirea aerului in timp ce
bebele papa: daca nu il elimina, se poate alege cu colici.
In plus, datorita prolactinei secretate de organism, mama care alapteaza are o
nevoie clara si evidenta sa fie aproape de puiul ei, fata de o mama care nu
alapteaza. Aceasta din urma se poate sa nu manifeste aceeasi disponibilitate de
a dormi cu cel mic.
Si tatal se bucura de prezenta unui pui linistit, de mirosul de copil si de
apropierea unei fiinte atat de mici si neajutorate, care ii stimuleaza spiritul
protector. Dormitul impreuna cu bebele intareste legaturile emotionale dintre
toti membrii familiei.
Cum sa doarma cu tine?

13
Voi sunteti doi uriasi pe langa el, iar bebele este, intr-adevar, complet
neajutorat. Nu are formate nici macar "deprinderi de somn" ca ale voastre, asa
ca elementele inofensive pentru un adult ii pot pune viata in pericol. Fii deci
foarte precauta cu urmatoarele aspecte:
- Pune-l pe bebe sa dorma pe spate, nu pe burtica si nici nu ii sprijini capul pe
perna: se poate sufoca.
- Nu il imbraca prea gros. Corpul tau ii va furniza destula caldura.
- Renunta inainte sa te culci la orice articol vestimentar cu snururi mai lungi de
20 de cm sau la bijuterii, pentru ca micutul se poate rani.
- Nu te da cu parfum - bebelusii sunt foarte sesnibili si le-ar putea provoca o
iritatie.
- Salteaua sa nu fie moale, ci dura, din bumbac si sa permita libera circulatie a
aerului.
- Starea psihica a parintilor influenteaza somnul copilului, asa ca e nevoie sa
va armonizati mediul interior inainte de a merge la somn impreuna.
De ce sa nu mai doarma cu tine?
Pentru ca este riscant pentru el sa doarma cu tine, mai ales in cele primele
patru luni de viata: risti sa il lovesti ori sa se sufoce. Intr-un studiu recent,
Scoala de Medicina de la Universitatea din St. Louis a descoperit ca riscul de
sufocare este de 40 de ori mai mare atunci cand copiii dorm in pat cu parintii,
decat atunci cad dorm in propriul patut. Acelasi risc - alaturi de formarea unui
obicei prost - il mentioneaza si Academia Americana a Pediatrilor. Intr-un ghid
editat de ei, mama care considera necesar sa tina bebele adormit aproape de ea
este sfatuita sa aiba un patut portabil pe care sa il poarte dupa ea prin casa.
Cand exista riscul ca bebele sa se sufoce?
- Cand doarme pe burtica sau cu capul pe perna.

14
- Cu perne, paturi si invelitori moi.
- Cand, din anumite motive (ai luat somnifere, ai consumat alcool), ai somnul
atat de greu incat il sufoci chiar tu cu trupul tau, fara sa simti.
- Cand parintele este supraponderal.
- Cand exista spatii suficient de largi intre saltea si cadrul patului sau perete,
incat bebele sau capul lui sa ramana prins acolo.
Cum il inveti pe bebe sa nu mai doarma cu tine?
Ai motivele tale sa nu mai dormi cu bebele in pat. Poate fi unul din cele
mentionate mai sus. Poate viata de cuplu are nevoie de asta. Poate bebe a
crescut indeajuns. Cu cat este mai mare, cu atat este mai dificil sa il
dezobisuiesti. Nopti nedormite, a doua zi aveti serviciu, rezerve intregi de
rabdare, insistenta lui, tie ti se rupe inima sau te umpli de nervi. Putini parinti
au norocul de a scapa usor.
Sa iti inveti copilul sa nu mai doarma cu voi este o adevarata incercare. Hai sa
vedem cum ii fac fata cei mai multi parinti.
Copilul are nevoie sa fie invatat sa perceapa deosebirea dintre un program de
zi si unul de noapte. Poti incepe inca de cand este atat de mic incat doarme cu
tine in pat. Adecveaza-ti comportamentul la scopul pe care il urmaresti. Ziua
vorbesti cu el, dar noaptea o faci mult mai putin, chiar daca iti vine greu sa iti
reprimi alinturile. Fii mai tacuta si creeaza si un mediu potrivit: mai putin
zgomot si lumina discreta.
Apoi, invata-ti bebele ca patutul este loc de dormit: nu de mancat, nu de joaca.
Nu prin vorbe, ci tot prin comportament. Evita sa diversifici gama activitatilor
pe care le desfasoara in patut, in locul in care doarme.
Va trebui sa ii stabilesti un program de somn pe care sa il respecti - in primul
rand tu. Bebele trebuie sa doarma mai mult noaptea decat ziua. Daca in timpul

15
zilei are tendinta sa dorma mai mult de 3-4 ore consecutiv, e nevoie sa il mentii
treaz. Asa, va fi indeajuns de obosit la noapte. Pe timpul noptii, redu cat poti
de mult stimulii alaturati alaptarii. Dupa ce se satura, il mangai putin si il pui la
loc in patut. Fara vorbe multe, joculete sau alinturi prelungite.
Foarte importanta este rutina de somn pe care o incropesti pentru bebe. Copilul
va sti ca a venit timpul sa doarma, atunci cand: il legeni putin si il pui in patut,
ii canti un cantec de leagan, ii faci baita de seara si ii citesti o poveste. E
important sa ii oferi mereu aceleasi elemente. Nu doar activitatile, ci si
lucrurile: de exemplu, paturica sau jucaria preferata. Un ritual zilnic
securizeaza si intareste obisnuinta. Incet, copilul va inceta sa asocieze prezenta
ta cu timpul destinat odihnei. Va asocia acestui timp restul de elemente - cele
pe care le organizezi tu pentru el. Adica se va invata sa adorma fara tine.

Partea cea mai traumatizanta pentru orice parinte incepe atunci cand incepe si
bebele sa tipe. Mai intai ti se rupe inima, in cele din urma te aduce la disperare.
Copilul invatat sa doarma cu tine poate fi foarte perseverent. Daca e inca
bebelus, va plange neostenit, pana cand il iei in brate. Deci aceasta nu este o
solutie... Il iei in brate o data, de doua ori, verifici sa nu existe si alte cauze
pentru care plange. Apoi revii langa patutul lui din timp in timp si ii vorbesti.
Auzindu-ti vocea, va sti ca nu este singur, chiar daca nu este luat in brate.
Urmatorul pas este sa lungesti intervalul dintre aceste asigurari verbale. Si
apoi, sa ii adresezi cuvintele din afara camerei lui, fara sa te mai apropii
complet de patut. Incet-incet, va incepe sa se linisteasca singurel.
Acest proces dureaza o vreme... Unii parinti nu rezista. Au serviciu a doua zi
au pur si simplu nu mai au rabdarea sau nervii necesari. Insa e necesar sa
insisti. Si peste o noapte, si peste doua. Cand copilul va creste, iti va fi cel

16
putin la fel de greu. Parintii pustilor de 2 ani stiu asta. Depinde de nivelul de
incapatanare. "Il iei si il duci in pat - vine langa tine. Il ei iar si il duci in pat -
vine langa tine. La un moment dat faci asta robotic, fara nici un cuvant. Il iei, il
asezi in patul lui si te intorci. ...El vine laga tine. Pana cand unul din cei doi
cedeaza in fata somnului..."

In viata unui copil la un moment dat vine o perioada cand la toate rugamintile
pe care i le soliciti spune nu. Acest "fenomen" apare in primul din cauza
faptului ca "nu" este un cuvant simplu si usor de retinut, dar si din cauza
folosirii lui destul de dese de catre adultii din jurul lui prin micile interdictii:
"Nu pune mana pe aia ca e murdara....."
De regula acest fenomen se manifesta in jurul varstei de 2 ani si este considerat
ceva normal la aceasta varsta, iar motivul pentru care tot repeta nu este acela
de a atrage atentia, dar si pentru ca nu-i place sa fie intrerupt din ceea ce face.
Mici strategii de evitare a cuvantului "nu":
In orice moment trebuie sa fii intelegatoare. Atunci cand incepe sa planga sau
sa tipe pentru ca nu vrea sa vina acasa si astfel sa paraseasca locul de joaca
demonstreaza-i ca o/il intelegi, imbratisand-o/l si spunandu-i ca stii ca-i este
destul de greu sa faca acest lucru. Nu tipa la ea/el, ci adreseaza-i-te pe un ton
calm, dar ferm.
Stabileste niste limite privind ceea ce are voie sa faca si asigura-te ca le
cunoaste, comunicandu-i-le nu atunci cand incalca vreo regula, ci in alte
circumstante aducand vorba in timp ce faceti ceva distractiv impreuna. De
exemplu, daca loveste pisica spune-i: "Noi nu lovim pisica pentru ca este un
animal plapand care nu ne face rau.".
In cazul in care isi loveste surioara sau fratiorul mai mic pentru ca el sau ea
considera ca ii acordati mai multa atentie celui mai mic decat lui/ei, nu-l

17
certati. Altadata solicitati-i ajutorul si multumiti-i dupa ce ati terminat. Astfel,
prin simplu fapt ca sta langa voi nu i se mai pare ca nu-i acordati atentie si de
asemenea ii oferiti sansa sa stea mai mult timp cu fratiorul/surioara mai mica.
Intotdeauna sa recompensati prin vorbe bune comportamentul pozitiv al
micutului dumneavoastra. Aceasta este cea mai buna solutie, mult mai buna
decat pedeapsa deoarece aceasta din urma, desi poate impiedica
comportamentul negativ, copilul nu o face decat din frica. Ar fi mult mai bine
daca ar face lucrurile cum trebuie pentru ca asa vrea el sau pentru ca aceste
actiuni il fac sa se simta bine. Si de aceea nu e bine sa tipi la copil cand
greseste deoarece acest fapt il face sa se simta si mai oribil decat se simtea
dupa ce a facut boacana.
Foloseste-te de pauze atunci cand ai o mica disputa cu micutul tau in sens
pozitiv. Adica in loc sa-i spui pe un ton dur " Du-te in camera ta!", poti sa il
lasi sa-si gaseasca, chiar sa-si creeze un spatiu al lui, unde ii place lui sa stea
cel mai mult ca sa se calmeze. Daca nu vrea sa se duca acolo si continua sa fie
tensionat te duci si tu cu el si ii propui sa va jucati impreuna sau sa rasfoiti o
carticica impreuna, fapt ce il va bucura si mai mult si tensiunea va scadea.

O alta strategie este sa-ti incurajezi copilul sa ia singur deciziile. Acest lucru ii
va permite sa-si testeze autonomia asupra lucrurilor propii. De exemplu, lasa-l
pe el sa-si aranjeze lucrurile cum doreste, tu doar stai cu el si il ajuti sau lasa-l
pe el sa aleaga cu ce se imbrace, chiar daca nu gaseste o combinatie cat de cat
convenabila. Nu conteaza acest amanunt, cu timpul o sa invete sau eventual
poti sa ii explici tu dupa catva timp.
De asemenea este mult mai bine daca ii spui ce sa faca si nu ce sa nu faca.

18
Respecta-i varsta. Astfel atunci cand iesiti impreuna in oras sa o faceti intr-un
loc unde i-ar placea lui, unde s-ar simti bine si in largul lui si nu undeva unde
s-ar plictisi repede sau in cel mai rau caz ar incepe sa planga sau sa tipe. In
cazul in care se intampla asa ceva incearca sa-i distragi atentia. De exemplu,
atunci cand sunteti intr-un local public atrageti-i atentia cu diverse obiecte cu
care nu a mai intrat in contact pana acum, cum ar fi servetele colorate, sau
oamenii care trec prin dreptul ferestrei.
O alta tehnica ce merita retinuta este aceea a optiunilor multiple. Astfel ca,
atunci cand doriti sa faceti ceva oferiti-i cateva alternative, nu mai mult de 2
pentru cei in jur de 2 ani, si puteti evita micile dispute. Cu cat ii oferi mai
putine optiuni cu atat el poate sa aleaga mai usor. De exemplu daca vreti sa
iesiti undeva ii puteti propune sa alega dintre doua bluzite si daca nu alege in
10 secunde alegi tu pentru el/ ea. Acestora li se mai poate adauga si "falsele"
optiuni. De exemplu: "Poti sa te imbraci cu tricoul aceste pe dos sau pe fata"
sau "poti sa stai aici 2 minute si sa plecam acasa dupa sau putem sa plecam
direct acasa".

O alta tehnica este aceea de a-l invata si alte raspunsuri in afara de "nu",
folosind intrebari deschise sau inchise: <Cat de mult iti place drumul spre
casa?>, <Preferi sa mergem acasa sau sa mai stam doua minute?>. De
asemenea, si tu trebuie sa folosesti acest cuvant din ce in ce mai putin, prin
inlocuirea lui cu raspunsuri mult mai ample si mai adecvate. Spre exemplu<<
Nu este in siguranta sa te joci pe scari. De ce nu ne jucam impreuna aici?>>.

Insa sunt momente cand nu poti evita aceasta disputa , iar daca se intampla sa

19
rabufneasca si sa tipe, il iei in brate si-i explici:<< Nu este momentul potrivit
sa alegi. Stiu ca nu-ti place aceasta situatie, dar asa o sa se intample. Imi pare
rau!>>
In concluzie a-ti disciplina copilul nu este o modalitate de a-l controla, ci
reprezinta calea de a-l invata cum sa se controleze.
Pentru ca am deja 2 ani sau chiar mai mult. Cand eram doar un bebe, nu aveam
de ce sa ma sperii. Pe atunci nu imi dadeam seama ca lucrurile exista chiar si
atunci cand eu nu le vad. Acum insa am aflat ca dupa ce se stinge lumina, tot
felul de lucruri si fiinte continua sa existe in intuneric, desi eu nu mai pot sa
ma uit la ele si sa aflu ce fac...
» 1. vorbeste cu mine despre frica mea de intuneric
» 2. frica mea de intuneric e reala: arata-mi ca intelegi asta
» 3. arata-mi disponibilitate
» 4. fii atenta sa nu imi incurajezi frica de intuneric
» 5. cauta sa indepartezi sursele concrete ale fricii mele de intuneric
» 6. ajuta-ma sa gasesc tactici de a capata control asupra fricii
» 7. da-mi voie sa-mi "exorcizez" frica de intuneric
» 8. spune-mi povesti pozitive despre intuneric
» 9. hai sa invingem impreuna monstrii...
Pe langa asta, nici nu sunt capabil inca sa inteleg cum sta treaba cu obiectele
care nu au cum sa apara pe intuneric, atata vreme cat nu se aflau deja acolo.
Asa ca imi este la indemana sa imi imaginez ca niste monstri se acund dupa
usa ori ca ditamai cainii respira din greu sub patut. Daca vad umbre, ele pot lua
forma altor creaturi infioratoare. Pana si ursuletul meu de plus arata altfel
atunci cand e lumina stinsa... Deja mi-e frica! Mami, mi-e frica de intuneric!
1. Vorbeste cu mine despre frica mea de intuneric

20
Probabil ca numai asta nu o va alunga, insa imi va spori cu siguranta
sentimentul de sprijin si de incredere. "Nu sunt singura in mijlocul fricii"
incepe cu "sa ii spun lu' mama ce frica imi este". Daca ma asculti cu dedicare
si intelegere, voi constata ca monstrii acestia nu sunt indeajuns de
inspaimantatori incat sa te sperie si pe tine. Poate ca nu ii omoram doar daca
vorbim despre ei, dar macar mai risipim din aura de mister si magie pe care
mintea mea de copil le-o atribuie. Vorbind despre ei, deja actionam cumva
impotriva lor.
Daca vorbesti cu mine despre frica mea, o intelegi tu indeajuns de bine incat sa
stii ce masuri sa iei. Si ma ajuti sa o inteleg si eu mai bine. Iar daca dorim sa o
depasesc, este nevoie sa incepem cu asta.
2. Frica mea de intuneric e reala: arata-mi ca intelegi asta
Eu cred ca monstrii sunt reali. Tu stii ca ei nu sunt, dar si ca frica este. Asa ca
ma asculti cu toata seriozitatea si tratezi problema cu delicatete si in acelasi
timp cu fermitate. N-o sa ma expediezi nerabdatoare cu "Termina cu prostiile,
Bau-Bau nu exista". Ma simt si mai vulnerabil daca procedezi asa.
In plus, eu tocmai invat sa ma incred in mine atunci cand explorez si iau
contact cu lumea inconjuratoare. Prin urmare, nu e o idee buna sa discreditezi
niste perceptii care pentru mine sunt atat de puternice si importante. Ma simt
usurat si mai linistit cand vad ca tie nu iti este frica de ceea ce imi este mie,
insa mai am nevoie si de altceva: sa intelegi ca mie chiar imi este!
3. Arata-mi disponibilitate
Sa stiu ca am "spatele acoperit" si ca am un partener protector si puternic
alaturi de mine imi face tare bine. Asa ca nu ma lasa singur in fata monstrilor,
ci arata-mi ca ai timp, resurse si rabdare pentru mine. Cu alte cuvinte, ajuta-
ma. Lasa usa deschisa la dormitorul meu si la dormitorul tau cu tati. Asculta-
ma cand simt nevoia sa iti povestesc ce mi s-a parut ca vad. Pune-mi intrebari

21
suplimentare. Mai ramai putin cu mine inainte sa adorm. Asigura-ma (si
reasigura-ma) ca nu e nici un balaur in dulap si ca tu si tati sunteti alaturi.
4. Fii atenta sa nu imi incurajezi frica de intuneric
Si frica se invata, putin. Te-ai gandit ca atunci cand tata vine si ma prinde in
brate si ma ridica, pe intuneric, eu ma sperii? Chiar ma sperii, nu este o
surpriza placuta. Sau ca atunci cand verisorul George sare de dupa usa camerei
invaluite in intuneric, eu (da, mai intai ma sperii) inteleg ca in intuneric pot
exista lucruri si fiinte care ies de sub controlul meu. La fel, atunci cand te aud
amenintandu-ma ca daca nu sunt cuminte, vine Bau-Bau.
In masura in care ai cum, fereste-ma de spaerieturi inutile. Mintea mea de
copil percepe multe lucruri ad-literam. Iar gandirea magica specifica varstelor
mici imi construieste oricum zane, capcauni si flori vorbitoare cu cea mai mica
ocazie.
5. Cauta sa indepartezi sursele concrete ale fricii mele de intuneric
Asta inseamna sa ma asculti cu atentie si interes, iar apoi sa inspectezi
imprejurimile ca sa vezi daca nu cumva draperiile se lovesc discret si ritmic de
tapet, in fiecare noapte, din cauza curentului. De exemplu. Un astfel de sunet
imi ofera o gama intreaga de interpretari de basm, nu uita ce imaginatie
dezvolt in anisorii prescolari.
Stii ce poti sa mai faci, mami? Ramai alaturi de mine dupa ce stingem lumina,
ca sa analizam impreuna: ce forme deseneaza colturile mobilei in intuneric?
Sau ce imagini se proiecteaza pe pereti in lumina lunii? S-ar putea ca unele din
acestea sa nu ma lase sa adorm...
6. Ajuta-ma sa gasesc tactici de a capata control asupra fricii
Trebuie sa imi insusesc strategii de a gestiona frica mea de monstri, pentru
atunci cand nu te am pe tine acolo. Asa ca invata-ma. Sa ii intreb si pe alti

22
oameni despre asta. Pe alti copii de varsta mea, de exemplu. Ei cum se
descurca? Cum le fac fata?
Sa dau singur un tur prin camera, inainte sa merg la culcare: dupa usa, prin
dulapior, sub scaun, dupa lada cu jucarii, in spatele caculatorului, sub pat,
printre haine... Bun, deci vad cu ochii mei ca nu e nimic.
Simplul fapt ca trec la actiune si ca incerc singur ceva concret ca sa imi
diminuez frica, este un pas important. Imi intareste curajul, siguranta si
sentimentul de competenta.
Da-mi voie sa folosesc o veioza sau o lanterna pe intuneric, pe care sa o aprind
cand mi se face frica. Ma face sa ma simt mai asigurat, pentru ca am o "arma".
Da-mi voie sa imi tin ursuletul de plus in brate, pentru ca ma simt mai putin
singur, mai aparat si prind mai mult curaj "in doi".
Stimuleaza-ma sa vin cu idei si solutii. Oare cum sa facem sa invingem
monstrii astia? Controlul si resursele personale imi vor aparea mai la
"indemana" in lupta contra maretilor monstri, daca ma mobilizez mental sa
gasesc metode prin care sa ma sperie mai putin... sau sa ii sperii eu pe ei.
7. Da-mi voie sa-mi "exorcizez" frica de intuneric
Adica nu te speria daca vezi ca aceeasi frica ma tine saptamani sau chiar luni
de zile, si ca mai si vorbesc intr-una despre ea. Stiu ca seamana cu o obsesie,
dar nu e asta. Sa vorbesc si sa o intorc pe toate partile, sa o "aduc la lumina
zilei" atunci cand stau cu voi, cand vin bunicii, unchii, verii, vecinii sau orice
alti oameni, indica faptul ca eu ma confrunt cu frica mea. Mestec si mestec
pana cand se va faramita indeajuns incat sa pot sa inghit. La copiii prescolari,
poti observa adesea ca sursele anxietatii devin si armele impotriva ei. Iar aici
este o frica in toata regula. Asa ca pentru a o depasi, pentru a mi-o face mai
familiara si pentru a-i reduce caracterul magic si infricosator, o sa imi aduc

23
frica peste tot: in povestile pe care le spun, in jocurile cu ceilalti copii, in vise
si in desene.
8. Spune-mi povesti pozitive despre intuneric
Despre copii care nu se tem de el. Despre intamplari fericite care au loc pe
intuneric. Despre soarele care doarme odata cu mine in spatele lunii si
impreuna visam frumos. Despre formele frumoase pe care le deseneaza luna pe
peretii camerei mele: ia uite, iepurasi, caprioare, baietei cu mingea pe teren,
pomi fructiferi...
9. Hai sa invingem impreuna monstrii...
...daca sa invingem direct frica nu am reusit. Hai sa ne gandim impreuna care e
punctul lor slab. Trebuie sa aiba unul. Alti copii cum ii inving? Cum le vin de
hac? Daca putem sa cumparam un pistol cu laser de la magazin si sa incercuim
patul cu el, pentru ca monstrii nu se pot atinge de lumina fermecata care s-a
lipit de podea, o facem. Daca monstrii se topesc in lumina, lasam o lumina
aprinsa in camera sau pe hol. Daca sunt usor de prins in capcana, le punem
capcane luminoase prin casa, pe care ei vor calca si vor disparea. Si tot asa...
Anxietatea de separare la copii si adolescenti
Au fost sau sunt momente in care copilul dumneavoastra nu vrea sa se desparta
de dumneavoasta? Cand il duceti la gradinita/scoala se prinde de hainele
dumneavoastra si nu vrea sa va lase sa plecati? In casa va urmeaza peste tot,
chiar si daca mergeti

Ce este anxietatea de separare?

Anxietatea de separare este caracterizata prin anxietate/teama in legatura cu

separarea de figurile parentale/persoana de care copilul este atasat si apare de

24
regula in copilarie, motiv pentru care este inclusa in spectrul tulburarilor
diagnosticate de regula pentru prima data in perioada de sugar, in copilarie sau
adolescenta.

Este normala anxietatea de separare la copil?

Este normal ca prescolarii si copii cu vaste mici sa manifeste un grad de

anxietate in cazul separarii de persoanele de care sunt atasate, care le ingrijesc.
Insa atunci cand copilul işi face mai multe griji decât ceilalti copiii de aceasi
varsta, putem sa vorbim de o tulburare de anxietate de separare. Aceste griji il
pot copleşi pe copil, chiar şi daca este vorba d o scurta separare de figura
parentala (a ingrijitorului primar), cum ar fi sa mearga la şcoala, sa mearga la
culcare sau chiar sa stea in casa când parintii lui sunt implicati in treburi
gospodareşti in jurul casei sau chiar in casa intr-o alta incapere. Teama
copilului poate fi irationala, uneori copilul temându-se ca parintele sa nu se
imbolnaveasca sau sa nu moara.

Adolescentii si anxietatea de separare

Adolescentii cu anxietate de separare merg şi ei la extreme dorind sa fie mereu

in casa lor si/sau alaturi de parinti. De obicei, refuza sa iasa cu prietenii lor sau
se plâng de stari de rau când sunt separati de parinti şi/sau trebuie sa plece din
casa. De regula, copilul tolereaza mai bine separarea de un parinte fata de
separarea de celalalt (de obicei este mai ataşat de mama).

Simptomele pe care copii cu tulburare de anxietate de separare le dezvolta

25
sunt:
- teama exagerata când pleaca de acasa sau de lânga parinti (ingrijtorul primar)
- griji persistente şi teama ca ceva rau se poate intâmpla parintilor lui sau lui
insuşi, cat timp vor fi separati
- refuzul de a merge la gradinita/scoala apare de multe ori, din cauza grijii cu
privire la separare
- copilul are dificultai in a dormii singur pentru ca nu vrea sa se desparta de
parinti (de obicei de unul din parinti)
- se plange de stare de rau fizic, de dureri de cap, de burta, stari de greata
atunci cand se afla separat de persoana de care este atasat

Anxietatea de separare poate aparea dupa unele evenimente stresante cum ar

fi: moartea unei rude sau a unui animal favorit, maladia unui copil sau a unei
rude, schimbarea şcolii, mutarea intr-un cartier nou sau imigrarea. Debutul
poate avea loc inca din perioada preşcolara, dar poate surveni oricând inainte
de etatea de 18 ani, insa debutul dupa adolescenta este rar.

Sugestii pentru parinti

Mai jos am sa enumar cateva modalitati in care puteti sa il ajutati pe copilul

dumneavoastra in cazul anxietatii de separare:
- calmul si empatia pe care o manifestati fata de copil il va ajuta sa se adapteze
mai usor la noile situatii care implica separare
- faceti-va timp si ascultati-va copilul, incurajati-l sa va spuna ce simte, cum se
simte atunci cand este separat de dumneavoastra
- amintiti-i copilului ca a supravietuit şi nu s-a intâmplat nimic când v-ati

26
despartit ultima data
- incurajati copilul sa mearga sa se intâlneasca cu prietenii lui, dar fara sa il
presati.
- incercati sa ii povestiti despre copilaria dumneavoastra si despre faptul ca
erau sitatii in care si dumneavoastra va era greu sa va despartiti de parinti /frati
si cum reuseati sa treceti peste aceste stari
- invatati tehnici de relaxare pe care sa le exersati impreuna cu copilul si
incurajati-l sa le faca singur
- incurajati-l sa mearga la gradinita/şcoala şi accentuati partile pozitive ale
acestei activitati
- recompensati-i eforul chiar şi atunci când vedeti o imbunatire cât de mica,
apreciati-i efortul şi reuşita.
Anxietatea de separare: o tulburare frecventă în rândul copiilor cu părinţi
plecaţi la muncă în străinătate
octombrie, 2011
Psihoterapeut Andra Bolohan
Anxietatea de separare este una dintre cele mai întâlnite tulburări de anxietate
la copii, apărând la aproximativ 40% din aceştia. Copiii emigranţilor români
sunt predispuşi să dezvolte o tulburare de acest fel, pe care părinţii, bunicii şi
profesorii trebuie să ştie să o recunoască.
Debutul anxietăţii de separare are loc cel mai frecvent în perioada 7-12 ani, dar
este posibil şi mai devreme, şi se manifestă prin frica excesivă care apare la
separarea reală sau imaginară a copilului de o persoană semnificativă, de
obicei de unul dintre părinţii săi.

27
Întrebări de genul „Dacă i se întâmplă ceva rău mamei sau tatei?” sau „Dacă
mi se întâmplă ceva şi mama nu e lângă mine?” sunt frecvent întâlnite la copiii
cu anxietate de separare.
Ei pot acuza simptome somatice ca dureri abdominale şi dureri de cap sau pot
avea vărsături.
Comportamentele pe care aceşti copii le adoptă sunt unele de evitare şi de
reasigurare, cum ar fi refuzul de a merge la grădiniţă sau şcoală, de a sta
singuri în casă, de a dormi singuri, de a se implica în activităţi sociale în
absenţa părinţilor.
Copilul va suna sau va chema frecvent părinţii, va cere promisiuni de la
aceştia, va dormi cu cineva apropiat etc.
În aceste cazuri, intervenţia psihologică se va adresa atât copilului, cât şi
părintelui. Intervenţia adresată copilului va urmări controlul îngrijorărilor
copilului, exerciţii de relaxare, expunerea la situaţii ipotetice de separare etc.
Pe de altă parte, părinţii vor fi informaţi despre frica şi anxietatea de separare,
ei fiind sprijiniţi să înţeleagă că este nevoie ca propriul copil să experimenteze
frica pentru a şti cum să facă faţă situaţiilor dificile.
De asemenea, ei sunt învăţaţi să diminueze comportamentele de reasigurare ale
copiilor, deoarece aceCum greşesc părinţii?

Copilul de emigrant este vulnerabil emoţional; uneori el interpretează şi

simplele schimbări ale vremii ca fiind periculoase sau ameninţătoare pentru
sine şi pentru părinţii aflaţi la distanţă de mii de kilometri
Tulburările anxioase la copii şi adolescenţi au printre cauze experienţele de
viaţă stresante (boala gravă sau spitalizarea copilului, moartea unui părinte,

28
emigraţia, separarea de părinţi, divorţul părinţilor, naşterea unui frate), dar şi
stilul parental autoritar sau hiperprotector.
Anxietatea unui părinte joacă, la rândul ei, un rol important în declanşarea
aceleiaşi tulburări la copil. Statisticile arată că în 34% din familiile în care un
părinte este anxios copilul va dezvolta o tulburare de anxietate.
Astfel, un copil preia, prin imitaţie, comportamentul părintelui. El „învaţă” atât
teama de eşec, starea de îngrijorare permanentă, cât şi modalităţile greşite de
rezolvare a situaţiilor de viaţă ale părintelui anxios.
Pe de altă parte, atunci când părintele are tendinţa de a-şi proteja prea mult
copilul, creşte probabilitatea ca acesta să devină anxios, deoarece nu are
posibilitatea de a învăţa cum să facă faţă singur provocărilor şi să devină
autonom.
Nu numai părintele hiperprotector poate fi responsabil de anxietatea copilului,
ci şi cel care îşi critică excesiv odrasla, uitând să recompenseze
comportamentele pozitive ale acesteia. Părinţii perfecţionişti, critici, se
îngrijorează cu privire la potenţialele greşeli pe care copiii lor ar putea să le
facă şi, drept urmare, le fixează acestora standarde foarte înalte de
performanţă. Neputinţa de a atinge aceste standarde alimentează şi amplifică
anxietatea copiilor.
Metode de relaxare pentru scăderea anxietăţii
Anxietatea este o emoţie normală care ne ajută să supravieţuim şi să facem faţă
situaţiilor neplăcute, uneori periculoase.
Există însă o anxietate sănătoasă, implicată în controlul propriilor emoţii şi o
anxietate nesănătoasă (panica), manifestată prin pierderea controlului asupra
propriei persoane şi prin imposibilitatea de a face faţă problemelor cu care ne
confruntăm.

29
La baza anxietăţii nesănătoase stau gândurile negative sau iraţionale. Dacă
acestea sunt deosebit de puternice, pot deveni preocupări constante, uneori
chiar obsesive. Pentru a ne îndepărta măcar temporar de aceste temeri
iraţionale putem încerca diverse modalităţi de relaxare, precum meditaţia,
yoga, exerciţiile de respiraţie, plimbările, sportul, lectura, vizionarea unor
emisiuni preferate. Oricare din aceste activităţi poate fi efectuată cu condiţia ca
ea să ofere plăcere. Ideea este că atunci când ne simţim bine şi relaxaţi în
timpul realizării unei activităţi, nu putem fi concomitent şi anxioşi. În controlul
anxietăţii se pot folosi şi diferite metode psihoterapeutice de combatere a
gândurilor negative.
stea ar putea conduce la dezvoltarea dependenţei de părinţi şi reducerea
autonomiei copilului.
Anxietatea de separare

Anxietatea de separare este un stadiu normal de dezvoltare al copilului si este

traita de acesta atunci cand este separat de figura principala de atasament
(mama sau alta persoana care ingrijeste copilul si pe care acesta o percepe ca
fiind securizanta).
Incepand cu varsta de 8-10 luni, copiii plang atunci cand sunt luati de langa
mama. In mod normal aceasta teama de separare atinge in varf in jurul varstei
de 1 an si apoi descreste treptat catre varsta de 2 ani si 6 luni.
Anxietatea de separare devine o tulburare psihica atunci cand aceasta teama la
separarea de membri familiei este excesiva, neadecvata varstei si nivelului de
dezvoltare al copilului, cauzand suferinta marcata in viata acestuia.
Copiii cu anxietate de separare se tem ca un eveniment nefericit va duce la
pierderea sau vatamarea parintilor, refuza in mod persistent sa mearga la scoala

30
sau in alt loc fara parinti, refuza sa ramana singuri acasa sau sa mearga la
culcare, au frecvent cosmaruri implicand tema separarii si acuza in mod repetat
simptome somatice (cum ar fi dureri de cap, de stomac, greata sau voma)
atunci cand survine sau este anticipata separarea de persoanele de atasament
major. Aceste simptome trebuie sa se manifeste pentru cel putin 4 saptamani
inainte de a se putea pune diagnosticul de Anxietate de separare.

Cauze si factori de risc pentru dezvoltarea anxietatii de separare:

un eveniment traumatizant trait de copil (ex: cutremur)o separare anterioara de
lunga durata (ex: un parinte plecat in alta tara)situatii de viata stresante in
familie (divortul parintilor, o boala grava sau moartea unui membru al familie,
moartea unui animal de companie)o schimbare majora si brusca survenita in
viata copilului si la care el nu a avut timp sa se adapteze (nasterea unui frate,
schimbarea persoanei de ingrijire -babysitter- , inceperea scolii)o tulburare
somatica a copilui (majora sau minora)o familie extrem de unitatrasaturi de
temperament ale copilului: timiditatea ,pasivitatea, teama si evitarea situatiilor
noi, nefamiliareIn functie de severitatea anxietatii de separare, aceasta
tulburare poate avea un impact mare in viata copilului, limitand intr-o mare
masura activitatea acestuia si implicarea lui in relatii sociale cu ceilalti, ceea ce
poate duce la izolare. S-a constat ca frecvent, aceasta tulburare se asociaza in
timp cu agorafobia, tulburarea de panica si fobia sociala.

Tratament:
Parintii au un rol important in procesul terapeutic. Ei trebuie sa invete sa isi
asculte si sa isi inteleaga propriul copil, sa ramana calmi atunci cand acestia
sunt anxiosi, amintindu-le de situatii din trecut pe care au reusit sa le

31
depaseasca, sa le indrepte atentia catre evenimente placute din viitorul
apropiat.

Cateva sfaturi utile pentru parinti:

Puteti lasa ocazional copilul, incepand cu varsta de 6 luni, cu persoane din
afara familiei. Aceasta va ajuta copilul sa tolereze scurte perioade de timp in
care e separat de parinti si il va incuraja sa aiba incredere in alti adulti.Incepeti
sa stabiliti contacte cu ceilalti copii de la varsta de un an, chiar daca la aceasta
varsta, copiii nu coopereaza in timpul jocului. La varsta de 3 ani, copilul ar
trebui sa fie interesat de jocul in grup cu ceilalti copii.Integrarea in
colectivitate in jurul varstei de 3 ani este benefica, mai ales in cazul copiilor
care sunt foarte dependenti de parinti.Ajutati copilul sa se familiarize cu locuri
si oameni noi, inainte de a-l lasa singur in acel loc.Reamintiti-i copilului
diverse fapte curajoase pe care le-a facut in trecut si laudati-l de fiecare daca
cand reuseste sa isi depaseasca teama.Aratati-i copilului ca ii intelegeti
sentimentele de teama, dar nu cedati in fata reactiilor sale emotionale.
Explicati-i in cuvinte pe care le intelege ca nu i se va intampla nimic rau.Nu
radeti niciodata de sentimentele lui de teama si nu il pedepsiti pentru
aceasta.Nu il mituiti pe copil pentru ca acesta sa isi disimuleze teama. Daca
planuiti o activitate placuta dupa ce va revedeti, atunci aceasta trebuie sa fie
neconditionata. De asemenea, respectati-va promisiunile cu privire la ora de
intoarcere si durata absentei.Indreptati-le atentia pe aspectele pozitive din
timpul zilei si nu ii lasati sa se concentreze asupra temerilor lor imaginare.
Evaluarea clinica a copilului cu anxietate de separare se face de catre medicul
specialist in Psihiatria Copilului si Adolescentului.
Acesta va propune un plan terapeutic individualizat care va cuprinde diverse

32
tipuri de psihoterapie (cognitiv comportamentala, terapie de familie, terapie
prin joc) in combinatie cu terapie medicamentoasa in cazurile severe.
Dr. Ioana Adriana Nemnes
Medic Specialist Psihiatrie Pediatrica

33
34
Ce este anxietatea de separare
(vezi si: anxietatea la copil)

Mersul la scoala este de obicei un eveniment placut pentru copiii mici. Dar
pentru unii mersul la scoala produce panica sau frica intensa. Parintii trebuie sa
se ingrijoreze daca copilul se plange in mod regulat ca se simte rau sau cere sa
ramana acasa datorita unor plangeri fizice minore. A nu vrea sa mearga la
scoala poate apare oricand, dar cel mai frecvent la copiii de 5-7 si 11-14 ani,
atunci cand copilul are de-a face cu noi provocari la scoala primara si in ciclul
secundar. Copilul poate suferi de o frica paralizanta daca paraseste siguranta
casei si parintilor. Panica copilului si refuzul de a merge la scoala este foarte
dificil pentru parinti, dar aceste temeri si acest comportament poate fi tratat cu
succes cu ajutorul profesionistilor.
Refuzul de a merge la scoala incep adesea dupa o perioada petrecuta acasa in
care copilul s-a apropiat de parinte, cum este vacanta de vara, sau o boala. De
asemenea poate urma unei intamplari stressante, cum este moartea unui animal
de companie sau a unei rude, o schimbare la scoala sau mutarea familiei.

Simptomele anxietatii de separare

Copilul se poate plange de durere de cap, durere de gat sau durere de stomac

35
inainte de a trebui sa plece la scoala. Boala cedeaza dupa ce copilului i se
permite sa stea acasa, si reapare in urmatoarea dimineata inainte de a trebui sa
mearga la scoala. Deoarece panica apare ca urmare a faptului ca trebuie sa
paarseasca casa mai degraba decat statul la scoala, copilul este adesea calm
odata ce a ajuns la scoala.
Copilul caruia ii este excesiv de teama sa mearga la scoala poate prezenta:
- ii este teama sa stea singur in camera
- are un comportament de “agatare”
- este foarte ingrijorat si ii este teama pentru parintii sai
- se tine peste tot prin casa dupa mama sau tata
- are dificultati sa adoarma
- are cosmaruri
- are o teama nerealista, exagerata, fata de animale, monstri, hoti
- ii este teama sa fie singur pe intuneric
- are crize atunci cand i se cere sa mearga la scoala
Asemenea simptome si comportamente sunt obisnuite in randul copiiilor cu
anxietate de separare. Efectele potentiale pe termen lung sunt serioase pentru
un copil cu anxietate de separare persistenta care nu primeste tratament.

Tratment si psihoterapie in anxietatea de separare

Atunci cand teama persista parintii si copilul trebuie sa consulte un

psihoterapeut/ psiholog/ psihiatru. Refuzul de a merge la scoala la copilul mare
sau adolescent necesita un tratament mai intensiv.
Teama si panica de a parasi casa si parintii si teama de mersul la scoala poate fi
tratata cu succes.

36
Anxietatea de separare
Cum să alungăm temerile copiilor noştri?
Încă din primii ani de viaţă, dragostea filială se îmbină armonios cu
dependenţa emoţională de familie, astfel că orice despărţire, temporară sau
definitivă, este percepută în mod negativ, în funcţie de personalitatea copilului
sau a adolescentului. În acest articol, voi răspunde celor mai frecvente întrebări
legate de anxietatea de separare.

De la ce vârstă poate apărea anxietatea de separare?

Anxietatea de separare apare prima dată în jurul vârstei de 6-8 luni, dar
perioada cu cele mai mari probleme este între 12 şi 18 luni. Teama de separare
de cei dragi apare încă din primii ani de viaţă, ca un comportament firesc, legat
de despărţirea temporară de persoana cea mai ataşată de copil. Apare de la
vârsta de un an, uneori continuând până la anii de şcoală, fiind o treaptă
normală de adaptare la noul mediu. Diagnosticul de anxietate de separare nu se
pune decât după vârsta de 8-13 luni şi numai dacă intensitatea şi persistenţa
manifestărilor este severă, cu o durată de cel puţin o lună.
În anumite cazuri legate de anxietatea de despărţire poate apărea patologicul,
când micuţul refuză constant despărţirea temporară, de exemplu atunci când
mama sau tata îl duc la grădiniţă, în primele săptămâni. Acest lucru se
manifestă printr-un comportament distorsionat, cu simptome care fac
integrarea socială şi participarea la sistemul de învăţământ foarte dificile. De
aceea, un rol important îl au părinţii şi educatorii, care trebuie să-i explice
copilului situaţia, pe un ton calm şi liniştit, raportându-se la nivelul lui de
înţelegere şi oferindu-i sprijinul emoţional necesar.

37
Cum se comportă copilul?
Copilul care percepe iminenţa separării de părinţi, de fraţi, de cei dragi lui şi
uneori chiar de jucăriile preferate pentru că trebuie să meargă la culcare este la
început supărat, îngrijorat, neliniştit, apoi devine furios, ţipă, plânge şi uneori
este disperat sau apatic.
În cazul anxietăţii şcolarizării din clasa întâi, aceasta este percepută diferit,
începând de la refuzul verbal şi/sau comportamental de a frecventa
colectivitatea, cu modificări ale somnului manifestate prin coşmaruri şi
mergând chiar până la insomnii. De cele mai multe ori, anxietatea de separare
este însoţită de simptome precum tahicardie, palpitaţii, transpiraţii, ameţeli,
dureri de cap, dificultăţi de respiraţie sau de senzaţia de amorţire a
extremităţilor. Pot apărea şi fenomene digestive ca dureri de stomac, febră,
vărsături şi scaune diareice. Copilul poate avea o teamă nejustificată asupra
siguranţei lui sau a părinţilor săi, manifestând teamă faţă de necunoscuţi,
posibili hoţi, animale, insecte inofensive, întuneric, furtună sau chiar faţă de
unele zgomote suspecte. Factori precum mutatul într-o nouă zonă, divorţul
părinţilor, plecarea la muncă în străinătate a unui părinte sau a ambilor, decesul
celor dragi sau o supărare pot cauza copilului un imens stres sau un
comportament anxios ce poate duce la fobia de şcoală. Mai târziu, aceste
atitudini se exacerbează în preajma unui examen, copiii căutând diferite
metode „de evadare“, declarând o posibilă suferinţă fizică sau un alt eveniment
justificativ şi plauzibil. În astfel de cazuri, aceşti copii manifestă în final o
stimă şi încredere în sine scăzute. De obicei, ei devin pretenţioşi, pretinzând o
permanentă atenţie din partea familiei sau a anturajului.
În cazul adolescenţilor, aceştia neagă faptul că resimt teama sau anxietatea,
însă activităţile lor independente sunt limitate ca număr, unii devin izolaţi,

38
excesiv de conştiincioşi şi dornici să placă. Uneori, aceşti tineri în tranziţie fie
că devin introvertiţi, fie au izbucniri violente sau se refugiază în universul lor,
cum ar fi internetul cu anturajul său virtual sau, din păcate, strada cu pericolele
ei.
Aceste elemente apar mai ales la copiii dependenţi, hiperprotejaţi, care au fost
aproape tot timpul în prezenţa şi sub controlul parental. Unii copii de 9-12 ani
îşi exprimă cel mai des teama şi anxietatea în momentul despărţirii, iar cei
între 13-16 ani refuză să plece de acasă şi să meargă la şcoală, de teama de a
nu pleca de lângă părinţi şi uneori prezintă aparente acuze somatice. De aceea,
în prezenţa necunoscutului, cum ar fi persoane noi sau a singurătăţii de
circumstanţă, au o reacţie exagerată.

Ce putem face?
În primul rând, dacă se poate, trebuie identificată o eventuală cauză, începând
de la o bonă sau un educator prea severi, un coleg agresiv sau un mediu nou în
care micuţul nu se adaptează.
Ca medic de familie, recomand părinţilor ca sugarul să doarmă în pătuţul lui,
bineînţeles sub atentă supraveghere. Plecarea temporară a mamei la serviciu
trebuie făcută cu calm, nu pe furiş, fiind însoţită de dovezi de afecţiune, în
prezenţa persoanei care o va înlocui. La început, mama va fi înlocuită, dacă se
poate, de un membru al familiei, soţ, bunică, mătuşă, apoi dacă este necesar, de
bona ce va răspunde de el.
Nu se vor amplifica temerile copilului, se va renunţa la mitul „Bau-bau“, se va
evita un comportament hiperprotector, dar totuşi asiguraţi-l de dragostea
dumneavoastră. Trataţi despărţirea temporară de scurtă durată ca pe ceva
firesc, mărind treptat, în cazul sugarilor, perioada de despărţire sau explicând

39
avantajele colectivităţii, în cazul copiilor mai mari.
În cazul despărţirii temporare mai lungi sau definitive, copilul trebuie ajutat
din timp să înţeleagă situaţia şi trebuie să-i fie asigurat suportul afectiv,
material şi spiritual necesar, cu toată dragostea.
Cu ajutorul medicului, trebuie diferenţiată o suferinţă fizică reală de una
imaginară şi, dacă este necesar, se va trata afecţiunea diagnosticată până la
vindecarea ei deplină. Dacă este vorba de o aşa-numită boală somato-psihică,
ca gastrita de stres, colonul iritabil sau doar un stres emoţional, se va colabora
şi cu un psiholog. Tratamentul efectuat din timp poate preveni complicaţiile
ulterioare şi include psihoterapia individuală, familială sau comportamentală,
consiliere şcolară şi chiar medicaţie. Dacă anxietatea de separare se agravează,
se poate realiza şi o evaluare psihiatrică făcută de specialist.

40
CUM VĂ DAŢI SEAMA DACĂ ARE COPILUL DUMNEAVOASTRĂ
ANXIETATE DE SEPARARE?
Ce este anxietatea de separare? Anxietatea de separare este o tulburare care se
manifestă printr-un sentiment de teamă intensă, care apare la copii în
momentul în care se află în situaţii nefamiliare și în care nu sunt alături de ei
persoanele cu care se simt în siguranţă (de regulă, mama). Acest tip de reacţii
sunt considerate fireşti până în jurul vârstei de 2 ani. După această vârstă,
copiii încep treptat să se obişnuiască cu situaţiile şi persoanele noi, iar teama
de separare se manifestă mai puţin intens. Această problemă emoţională

41
afectează 4-5% dintre copiii cu vârste cuprinse între 5-7 ani şi tinde să scadă la
2% până la 11-13 ani.
Care sunt cauzele anxietăţii de separare?

- genetice: anxietatea de separare este asociată cu predispoziţii temperamentale

(înnăscute), care favorizează tendinţa de a se retrage şi de a se izola în raport
cu persoanele sau cu situaţiile noi;

- de mediu:

o anxietatea în situaţii de separare poate fi mai intensă, dacă părinţii nu iau

măsuri pentru a-i obişnui treptat pe copii cu absenţa lor;

o tendinţa de a-i proteja pe copii excesiv în situaţii noi/nefamiliare încurajează

dependenţa acestora faţă de părinţi şi îi privează de experienţe de învăţare
despre cum se pot comporta în astfel de contexte;

o factorii de stres (ex. divorţ, probleme de comunicare între părinţi, primele

zile la grădiniţă/şcoală) pot favoriza manifestarea anxietăţii de separare.
Cum se manifestă anxietatea de separare?
Pentru a putea identifica posibile manifestări de anxietate de separare la
copilul dumneavoastră, este necesar să faceţi o analiză a comportamentului,
care presupune următorii paşi:
1. Stabiliţi în ce măsură comportamentele copilului dumneavoastră sunt
similare cu cele descrise în tabel.

42
Manifestări ale anxietăţii de separare
- refuză să meargă la grădiniţă/şcoală; - refuză să doarmă singur;
- are frecvent coşmaruri al căror subiect este separarea; - are
dureri frecvente de cap, de burtă, diaree sau alte probleme fizice,
atunci când ştie că urmează să se separe de părinţi; - face crize
de plâns care însoţesc momentele de separare; - stă tot timpul în
preajma părinţilor.
2. Identificaţi contextul de manifestare a comportamentelor.
Anxietatea de separare se manifestă în general în situaţiile în care copilul se
desparte de părinţi pentru a merge la grădiniţă/şcoală, în tabără etc.
3. Evaluaţi durata de manifestare a comportamentelor.
Dacă simptomele se manifestă de mai mult de 6 luni, iar intensitatea reacţiilor
emoţionale a rămas neschimbată, este indicat să luaţi în calcul o investigare
mai detaliată.
4. Evaluează cât de serioasă este problema.
Anxietatea de separare este asociată cu reacţii emoţionale extrem de intense,
care au loc atunci când copilul se gândeşte la situaţia respectivă, dar şi în
momentul în care se produce separarea. Aceste reacţii de teamă intensă
afectează capacitatea copiilor de a-şi face prieteni şi sunt responsabile în unele
cazuri de probleme şcolare asociate cu numărul mare de absenţe.
Cum se intervine în anxietatea de separare?

Dacă evaluarea descrisă anterior sugerează confruntarea cu posibile simptome

de anxietate de separare, este indicat să luaţi următoarele măsuri:

1. realizarea unei evaluări psihologice pentru confirmarea diagnosticului de

anxietate de separare;

43
2. urmarea unui tratament pentru anxietatea de separare:

o psihoterapie – participarea dumneavoastră şi a copilului la şedinţe de terapie

cu un psiholog/psihiatru; scopul psihoterapiei este acela de a reduce reacţiile
de

teamă şi de a-l ajuta pe copil să tolereze situaţiile de separare; implicarea

dumneavoastră în terapie este importantă, pentru a învăţa strategii prin care să
gestionaţi cu succes situaţiile de separare şi să încurajaţi dobândirea
sentimentului de siguranţă şi de autonomie al copilului.
Dacă problemele cu care se confruntă copilul dvs. se potrivesc cu cele
explicate până acum, apelați la un specialist în probleme de sănătate mentală
(psiholog, psihiatru). Acesta vă poate spune cu certitudine dacă copilul dvs. are
sau nu o problemă, și ce trebuie să faceți pentru a o remedia.

Anxietatea de separare la copiii mici

Unul dintre lucrurile pline de satisfactie atunci cand te gandesti ca ai un copil
este faptul ca stii ca ei te vor iubi neconditionat. Chiar si cand nu ne simtim
bine si neincrezatori, copilul nostru iubitor va fi acolo, dorind doar
imbratisarea si atentia noastra.
Cu toate acestea, exista momente cand ne dorim ca el sa se simta confortabil
fara prezenta noastra, din diverse motive – mersul la bunica, stat cu bona,

44
mersul la cresa, la gradinita – dar pentru unii copii mici acest lucru poate fi
chiar traumatic.
In jurul varstei de 6-7 luni, bebelusii incep sa dezvolte un sentiment de
"permanenta a obiectelor". Ei incep sa inteleaga ca obiectele si oamenii inca
mai exista chiar si atunci cand ei nu ii pot vedea. Pana la varsta de 12 luni,
copiii mici devin nerabdatori si agitati de fiecare data cand unul dintre parinti
este in afara razei lor vizuale (mai ales mama).Ei isi dau seama ca parintii lor
nu sunt cu ei si poate deveni ingrijorat ca nici nu se vor mai intoarce sau nu
vor fi acolo cand vor avea nevoie de ei. Acest lucru este adesea motivul pentru
care copiii mici tipa adesea in timpul noptii.
Din fericire, aceasta faza normala de dezvoltare va trece pana la varsta de 3
ani, dar intre timp, exista unele strategii care pot ajuta la reducerea nivelului de
anxietate la copiii mici.
Este important sa nu fi furios sau suparat din cauza comportamentului
copilului tau. Din contra ar trebui sa te simti flatat ca el te iubeste atat de mult
incat nu vrea sa petreaca nici un minut fara tine. Dar indiferent cat de
confortabil este, trebuie sa iti ajuti copilul sa treaca prin aceasta normala. Iata
cum:
Ascunde emotiile cand trebuie sa pleci de langa el
In cazul in care copilul va simti ca esti suparat din cauza plecarii copilului (la
cresa, gradinita sau la bunici), el va reactiona. Asadar, afiseaza incredere in
tine, fii cu zambetul pe buze si nu iti arata vinovatia ca "iti parasesti" copilul
pentru o perioada de timp.
Pregateste-ti copilul in avans
Vorbeste despre eveniment din timp. In cazul in care copilul isi va petrece o zi
la bunica, vorbeste despre asta cel putin cu 2 zile inainte. Reaminteste-i

45
copilului cat de mult il iubeste bunica si cate lucruri amuzante vor face ei
impreuna.
Nu-i spune "la revedere"
Este important sa iti lasi copilul fara a evidentia scena plecarii tale. Este OK
pentru copil sa planga atunci cand pleci. Daca incepi sa il pupi, sa il
imbratisezi prea mult, scena s-ar putea transforma in lacrimi din partea ta. Ai
grija ce spui, vorbeste-i frumos despre bunica lui sau despre persoana cu care
ramane. Fii ferma, da-i un pupic rapid si pleaca.
Joaca "Peek- a- boo"
Bebelusilor le place acest joc – pentru ei este distractiv ca oamenii sa dispara si
apoi sa reapara. Te poti ascunde dupa un perete, dupa canapea si apoi sa
reapari brusc. Astfel el va intelege ca oamenii chiar daca dispar, este posibil sa
si reapara.
Pentru a evita crizele de isterie, nu te strecura niciodata
Uneori unei mamei i se pare mai usor sa plece fara sa stie copilul, insa lor le
intareste convingerea ca daca ei nu te pot vedea, inseamna ca nu mai esti acolo
pentru ei. Apoi nu o sa mai vrea sa te scape din ochi pentru ca ei cred ca o sa
dispari in orice moment. Acest lucru va prelungi probleme cu anxietatea.
Da-i jucaria preferata
Unii copii mici au un obiect preferat – o jucarie, o paturica. Daca le dai jucaria
sau paturica cu ei cand raman la bunica sau la cresa/gradinita, s-ar putea ca ei
sa se simta in siguranta si confortabil.
Perseverenta este cheia
Pentru acei parinti care se confrunta zi de zi cu aceeazi perioada de plansete si
de crize din partea copilului, sfatul nostru este sa fiti perseverenti. Daca cedati
o singura data la crizele de furie ale copilului, ei vor sti ca aceste crize pot

46
duce la obtinerea unui lucru pe care ei il vor. Asigurati-va ca nu le este foame,
somn, ca sunt schimbati, si apoi nu cedati urletelor lor. Daca sunteti
perseverenti, copilul se va obisnui, si asta deoarece un copil se acomodeaza cel
mai repede cu rutina.
Aminteste-ti ca faptul ca al tau copil se simte trist de fiecare data cand pleci
este ceva normal. Poate si tu te simti la fel de trist. Dar aceasta experienta da
posibilitatea copilului sa invete sa faca fata situatiilor dificile si va duce la un
copil sanatos si puternic.
Câţiva paşi spre depăşirea anxietăţii de separare, la copii
Anxietatea de separare se caracterizează printr-o teamă foarte puternică ce
apare atunci când persoanele faţă de care s-a dezvoltat ataşamentul major, nu
se afla în proximitate.
În această situaţie, cei ce suferă de anxietate de separare, trăiesc o frică intensă
cum că persoanele dragi sau ei (atunci când ei sunt plecaţi de lângă persoană
de ataşament) urmează să păţească ceva grav (să sufere accidente de maşină,
să fie omorâţi sau să fie infestaţi cu diverşi viruşi).
Toţi putem trăi stări de teamă puternică, de frică exagerată că celor dragi nouă
li se poate întâmpla ceva grav, că urmează să îi pierdem, sau să credem că dacă
plecăm de acasă nu vom mai fi în siguranţă. Asta nu înseamnă că suferim de
anxietate de separare.
Conform Manualului de Diagnostic DSM IV, pentru a se putea pune un astfel
de diagnostic, printre alte caracteristici, trebuie că durata perturbării să fie de
cel puţin 4 săptămâni, cu debut înainte de vârstă de 18 ani. Se consideră debut
precoce dacă apare înainte de vârstă de 6 ani, lucru deloc rar întâlnit.
Copiii care suferă de anxietate de separare prezintă următoarele caracteristici:

47
- teamă excesivă apărută atunci când se anticipează separarea de casă sau de
persoană de ataşament, însoţită de teamă că ceva rău se va întâmpla acestora
sau propriei persoane;
- opoziţie vehement împotriva mersului la grădiniţă sau la şcoală;
- refuzul de a merge la culcare singuri, iar când reuşesc să adoarmă au
coşmaruri legate tocmai de frică de a nu fi părăsiţi, de monştrii etc.
- aduc acuze de natură somatică (dureri de cap, de stomac, greaţă).
Cele mai dese cazuri de anxietate de separare precoce le vedem atunci când
bebeluşii sunt despărţiţi, chiar şi pentru o perioadă foarte scurtă de timp, de
mama/persoană în îngrijirea căreia se afla şi a doua, când copiii sunt duşi la
grădiniţă.
În ambele cazuri, se vor manifesta gălăgios, cu ţipete şi urlete, plânsete, vor
lovi persoana care produce separarea, însă indiferent de cât de greu pare, există
soluţii pentru a depăşi aceaste perioade grele din viaţa copiilor şi a părinţilor,
deopotrivă.

Iată câteva sugestii pentru prevenirea şi/sau eliminarea anxietăţii de separare:

Nu fugi atunci când nu te vede că pleci, ia-ţi rămas bun de fiecare dată,
explică-i că urmează să te întorci şi că este în siguranţă cu persoana în grijă
căruia îl laşi/acolo unde este.
Când te întorci, accentuează faptul că ţi-ai ţinut promisiunea, te-ai întors după
el şi nimic rău nu s-a întâmplat. Acest lucru va consolida relaţia de încredere
părinte – copil.
Poţi lăsa o eşarfă a ta care, prin miros, să îi aducă aminte de tine pe tot
parcursul perioadei în care lipseşti de lângă el.

48
În cazul în care aduce acuze de natură somatică, acestea trebuie tratate cu
seriozitate. Abia după eliminarea acestora se poate produce separarea.
Nu îl ridiculiza. Atunci când se plânge că persoană în îngrijirea căruia l-ai lăsat
se poartă urât cu el, că se teme să stea departe de tine, că îi e frică să stea
singur la el în cameră sau orice altă acuza cât de ridicolă şi de amuzantă ar
părea pentru un adult, ia-l în serios de fiecare dată fără să îi spui replici de
genul “Vai de mine! Cine a mai auzit aşa ceva!”, “Doar copiii mici plâng!”,
Plângi ca o fetiţă!”, în cazul băieţilor sau “Hai, fii serios, că nu se poate aşa
ceva!”.
Tratează-l cu respect, discuta cu el şi spune-i că este în regulă ce simte şi că o
să căutaţi soluţii împreună pentru rezolvarea temerilor.
Nu îl ameninţa niciodată spunându-i: “Dacă nu eşti cuminte plec şi pe tine te
las aici”, “O să-mi iau alt copil care să mă asculte” sau “Dacă o să continui tot
aşa nu o să mai vezi”. Astfel de afirmaţii nu fac decât să faciliteze aparatia
anxietăţii de separare, iar atunci când deja este prezentă, să o adâncească.
Nu te întoarce din drum. Oricât de tare plânge şi oricât de pătimaş te strigă în
momentul despărţirii, odată ce ţi-ai luat rămas bun, nu te mai întoarce din
drum. Dacă o faci, copilul va simţi despărţirea de două ori, odată când ţi-ai luat
rămas bun şi a doua când te-ai întors şi chiar pleci.
Începând cu vârsa de 6-8 luni este foarte important jocul “bau-bau”. Prin
faptul că mama sau persoana de ataşament îşi acoperă faţa sau dispare din
câmpul vizual al bebeluşului pentru câteva secunde după care reapare, îl învaţă
pe acesta reversibilitatea şi, în timp, ajunge să înţeleagă că persoanele care îl
îngrijesc revin, chiar dacă nu sunt lângă el o anumită perioadă de timp.
Nu îl pune în faţa faptului împlinit, povesteşte-i dinainte şi explică-i, cât mai
pe înţelesul lui, schimbările care vor avea loc. În cazul aducerii unei bone,

49
cheam-o pe aceasta cu ceva timp înainte ca tu să pleci de acasă, dându-le astfel
timp amândurora să se cunoască, iar în cazul grădiniţei, du-l să o cunoască pe
educatoare, să vadă sălile şi locaţia acesteia.
Deşi anxietatea de separare poate să apară ca urmare a multor situaţii stresante
precum: pierderea unui părinte, bunic, prieten, animal, divorţ, boli etc, studiile
au arătat că este mai frecventă în cazul copiilor ce provin din familii unite şi a
acelora ce au mame cu istoric de atacuri de panică.

50
51
52
Anxietatea de separare se caracterizeaza prin teama de separare de figura
principala de atasament, de obicei mama.
Este un comportament specific primilor ani de viata. In primele luni de
crestere, bebelusii se adapteaza destul de usor la schimbarea persoanelor care-i
ingrijesc. Ceea ce conteaza pentru ei in primele 6 luni este ca nevoile sa le fie
satisfacute. Spre 7 luni, incep sa dezvolte sensul permanentei obiectelor si
observa cand ceva se schimba in jurul lor. ( adica invata ca obiectele isi
continua existenta chiar daca ei nu le mai vad). Spre 8 luni- 1 an copilul devine
agitat si nelinistit cand anticipeaza plecarea parintelui, indiferent unde ar pleca
el ( in alta incapere sau la servici): copilul plange, se agata de parinte,
protesteaza prin plans, tipete. La unii copii poate apare mai tarziu, spre 18 – 24
de luni si dureaza in functie de particularitatile fiecarui copil. Copiii inteleg ce
efect are acest comportament al lor asupra parintilor si- l va repeta pentru a
evita disparitia acestora. Si parintii vor trebui sa dezvolte o adevarata strategie
pentru a evita protestele copilului si a “indulci” despartirea:
Evitarea lasarii copilului in varsta de 8- 12 luni in grija altei persoane straine
copilului
Evitarea lasarii copilului in grija altei persoane cand acesta este obosit,
flamand sau nelinistit. Copilul accepta mai bine despartirea dupa ce a mancat
sau dupa somn.

53
Copilul va fi obisnuit treptat cu aceste plecari ( intai pe o perioada mai scurta,
urmand a creste timpul petecut departe de copil) si pregatit din timp
Crearea unui ritual de plecare: parintele sa-I promita copilului intoarcerea, sa-I
dea repere copilului, dar nu de timp, pentru ca acesta nu are perceptia timpului,
sa nu plece pe furis, fara sa-l vada copilul – acest gest provocand adevarate
drame in sufletul copilului daca vede ca dintr-o data parintele a disparut, si mai
ales sa nu se intoarca din drum.
Parintele sa se intoarca atunci cand a promis
Persoana in grija careia a ramas copilul sa-l atraga pe acesta in activitati
placute si atractive pentru acesta
Evitarea mitului lui Bau-bau pentru a nu-I da inca un motiv de teama
Evitarea unui comportament hiperprotector: un atasament prea puternic va face
dificila despartirea copilului de parintele sau ( dar si invers)
Se poate ca in timp comportamentul sa se acutizeze: copilul sa refuze
mancarea, sa aibe somn agitat, cosmaruri sau sa prezinte acuze somatice-
febra, varsaturi, scaune diareice, dureri de burta. Aceste cazuri necesita atentia
specialistilor.
Copilul tau plange de ti se rupe inima, atunci cand nu esti langa el. Nu se joaca, refuza sa doarma singur
si iti da telefon o data pe ora. Ai auzit de anxietatea de separare, dar te asteptai sa li se intample doar
bebelusilor! Asa sa fie?

Slide 1 din 7

Nevoile si fricile din copilarie sunt precum fluxul si refluxul: se retrag, uiti de
ele, apoi revin. Poate nu la intervale la fel de ritmice. Dar pana ce va deveni
adult (si chiar la maturitate), nevoile lui afective sunt inca instabile. Uneori
sunt implinite si ai un copil fericit. Alteori copilul se simte insetat dupa

54
certitudini si stabilitate.
La fel se intampla si cu fricile care au radacini in copilarie. Una, foarte
cunoscuta, este anxietatea de separare a copilului de parinti. Sau teama de
abandon. Te intalnesti cu ea la 8 luni, la 2 ani, la 5 ani si chiar la 10. De fapt, o
purtam cu noi toata viata, doar ca in copilarie are perioade cand este acuta.

Aminteste-ti ca anxietatea de separare a copilului de parinti este o etapa

necesara. Acum, imunitatea emotionala si psihologica a copilului se intareste.
Acum are loc un fel de intarcare, la nivel emotional. Micutul, cu propriile
resurse, invata sa traiasca fara mami si sa depaseasca despartirea de tine.
De multe ori, anxietatea de separare se dovedeste a fi un proces: are mai multe
etape. Sa vedem cum se manifesta, la varste diferite ale copilului.

Anxietatea de separare, la varsta de 8-12 luni

Prima data cand apare, anxietatea de separare marcheaza inceputul unei noi
perioade de dezvoltare. Este o manifestare sanatoasa a copilului, desi deosebit
de neplacuta pentru mamici. Mai ales ca izbucneste din senin. De unde
bebelusul tau era un copil vesel si rezonabil, constati intr-o zi ca s-a schimbat
peste noapte intr-un copil plangacios, insistent si panicat. Ce se petrece?

Intre 4-7 luni, copilul incepe joaca de-a aruncatul obiectelor. Ai observat?
Pentru ca acum descopera ca obiectele dispar, dar ca ele inca exista, atunci
cand nu le mai vede. Si le vrea inapoi. In curand, aceasta descoperire se aplica
si in ceea ce ii priveste pe parinti. Pe la 8 luni, pana intr-un an, incep sa imi dau
seama: Mami si Tati exista si daca nu ii vad eu, asa ca ii vreau inapoi! Daca au
plecat, inseamna ca m-au lasat singur! Sunt inca prea mic sa inteleg timpul si

55
cum sta treaba cu "ma intorc imediat", asa ca daca iesi pe usa camerei - nu
conteaza ca te duci doar pana la baie - o sa tip, mami, pana cand te intorci!
Ce poti face impotriva anxietatii de separare
Repetitii. Expertii te sfatuiesc sa incepi inca de pe la 6 luni sa inviti in relatia
mama-copil o a treia persoana (ruda, bona), in grija careia planuiesti sa il lasi
pe copil peste catva timp. Micutului ii va prinde bine sa se acomodeze cu
"intrusul" in relatia dintre voi. Lasa-i impreuna perioade scurte, minute sau ore
- vezi cat poate suporta copilul. Si petreceti apoi timp in trei. In preajma ta,
copilul va accepta usor pe noul-venit. Iar atunci cand va atinge pragul
anxietatii de separare, nu se va simti complet instrainat. Va exista o doza de
confort si de siguranta in despartirea de tine, chiar daca mica.
Scurteaza momentul despartirii. Iti vine foarte greu sa il lasi pe copil plangand,
in timp ce el se agata de tine. Totusi, spre binele lui, calca-ti pe inima si
scurteaza momentul. Nu vei reusi sa il linistesti, daca ii mai dai "doar o
imbratisare", daca ii repeti ca mami il iubeste, daca mai stai cu el "doar un
minut in plus". Procesul firesc este ca cel mic sa planga, oricat de mult dureaza
episodul despartirii. Asa ca fiecare minut in plus aduce alte lacrimi. In 15-20
de minute dupa plecarea mamei, cei mai multi copii au incetat deja cu jalea si
au gasit ceva atractiv de facut.

Cu zambetul pe buze. Asta este cel mai greu de facut. Cand ai inima stransa, sa
ai si zambetul (sincer) pe buze. Este de fapt o atitudine sufleteasca, de care
copilul tau are nevoie. Sa vada ca disperarea lui nu te doboara, nu te sperie, nu
te confuzeaza. Are nevoie sa se sprijine pe tine. Sa poti primi, cu acceptare si
calm, toata panica lui ca tu pleci. Acest lucru este vital pentru ca el sa poate
traversa si depasi etapa anxietatii de separare. Daca vede in mod repetat ca

56
despartirea dintre voi nu este ceva de speriat pentru tine, ca nu primejduieste
dragostea pe care i-o porti si nici seninatatea ta, atunci va invata treptat sa
creada asta. Si sa accepte mai repede aceste despartiri.
Capcana lui "cand nu se uita". Calea mai usoara. Ti se frange inima cand ii
vezi ochisorii in lacrimi, asa ca pandesti un moment cand nu te priveste si te
furisezi afara. Cu gandul ca nu isi da seama. Copilul isi da seama, insa, si
primeste acest gest ca pe o lovitura. Acum se simte cu adevarat parasit. Acum
simte ca mama lui a fugit de el. Si nu asta ai facut?...
Anxietatea de separare, la 2 ani
Undeva intre 1 an si 2 ani jumate, multi copii traverseaza o a doua etapa a
anxietatii de separare. Atasamentul lor fata de mami si tati este sporit, iar pe
acest fundal, fiecare despartire ii tulbura. Nu mai este atat teama ca nu te vei
intoarce, cat frustrarea ca il privezi de compania ta. Acum poate intelege ca "te
intorci imediat" sau peste un timp. Insa nu accepta sa pleci.

Simte nevoia sa controleze putin plecarile si venirile tale din si in viata lui.
Prin urmare, manifestarile emotionale sunt pe masura. Izbucniri, plansete
disperate, urlete.
Ce poti face impotriva anxietatii de separare
Un ritual din a va lua La revedere. Pa-pa-ul calm si scurt, dinainte de a iesi pe
usa, are nevoie sa fie condimentat cu gesturi care sa devina obiceiuri. Pupati-
va ca eschimosii, stabiliti un salut secret, cantati impreuna o strofa dintr-un
cantecel, da-i un pupic in fiecare palma, sau gasiti voi ceva. Copilul va simti
intimitatea dintre voi si dedicarea ta in aceste momente, chiar daca sunt scurte.
In plus, un ritual de despartire ii hraneste micutului nevoia de stabilitate, de
consistenta, de securitate.

57
Da-i ceva de facut. Ca tranzitia sa fie mai usoara, ofera-i celui mic controlul
asupra a ceva. Da-i o ocupatie, ceva care sa il implice si pe el in procesul
despartirii. Haide, tine tu usa pentru mami, sa iasa. / Inchide tu usa cu cheia
dupa mami. / Da tu fuga si stinge lumina la baie dupa ce pleaca mami, ca din
cauza grabei, mami o uita mereu aprinsa etc.

Sau, pentru copiii care inca se sperie cand parasesti camera ca sa mergi la baie:
Tine tu telefonul lui mami pana vine de la baie, ce zici? / Uita-te tu la televizor
cat se duce mama pe balcon sa adune rufele, ca sa imi povestesti ce pierd eu.
Cand te simti util, senzatia de abandon este mai putin intensa. La un moment
dat, gestul poate deveni obisnuinta si poate face parte din ritualul de despartire.
Ajuta-l sa inteleaga timpul. La 2-3 ani, micutul inca nu poate concepe
intervalele temporale. Dar ar avea nevoie sa fixeze cumva distanta pana la care
o sa te revada. Ajuta-l, in functie de reperele lui: Mami se intoarce dupa masa
ta de pranz. / Cand incep desenele tale preferate, mami este deja aproape de
casa.
Repetitii. Altfel de repetitii, de data aceasta. Cineva spunea ca drumul cel mai
lung este cel de la urechi, la inima. De aceea, repeta-i copilului, de fiecare data
cand pleci, ca il iubesti si ca te vei intoarce. Repeta-i ca te vei intoarce.
O mamica povesteste: Cand micutul ma roaga "Mami, nu pleca", l-am obisnuit
sa il intreb "Ce face mami, de fiecare data cand pleaca?" Raspunsul lui este
auto-linistitor: "Mami se intoarce".
Anxietatea de separare, la 6 ani
Aceasta etapa a anxietatii de separare nu mai tine atat de mult de varsta, ci de
evenimentele prin care trece copilul. Se poate intampla la 3 ani, la 4, la 6, sau
chiar mai tarziu. Practic, anxietatea de separare se intoarce. Copilul stie acum

58
ca mama nu il paraseste si ca revine de fiecare data. Ce il deranjeaza este
sentimentul de nesiguranta, de insecuritate, pe care il traieste in lipsa ei. Mai
ales in situatii noi pentru el.

Cum este intrarea la gradinita, schimbarea acesteia sau chiar intrarea in clasa I.
Se trezeste intr-un mediu nefamiliar, plin de oameni (noi) si se nelinisteste. Nu
stie in cine sa aiba incredere. In final, se va indrepta catre figura materna pe
care o are la dispozitie: doamna educatoare. Dar va trebui sa imparta atentia si
dedicarea ei cu toti ceilalti copii - o alta situatie neobisnuita si neplacuta, de
privare afectiva.
Ce poti face impotriva anxietatii de separare
Nelinistea este o emotie sanatoasa. Sa ne asteptam la un copilas nefericit,
speriat, anxios. Sa nu ne asteptam la un copil autonom, la "un baiat mare", care
"nu plange". Invata-ti copilul ca este in regula sa se simta nelinistit si are voie
sa fie nemultumit. Ca nu te superi pe el daca nu este incantat sa mearga la
gradinita. Arata-i ca ai rabdare cu el si ca in intelegi: "Stiu ca esti stresat,
puiule. Iti amintesi un alt moment cand ai fost speriat si suparat? De exemplu,
cand am foost prima oara la mare si ai intrat in apa? Sau cand ai invatat sa
mergi pe role?..."
Daca amintirea pe care i-o stimulezi are un deznodamant fericit, copilul va
asocia emotia aducatoare de neliniste din prezent, cu o evolutie pozitiva. Si se
va mai relaxa.

Extra-timp in doi. Privarea de tine il afecteaza pe micut, pentru ca de unul

singur ii este greu sa isi construiasca increderea in sine. Are nevoie de tine,
pentru a se simti securizat. De aceea, ofera-i zilnic "doza" din timpul petrecut

59
impreuna, ca sa aiba provizii atunci cand tu nu esti in preajma. Gasiti ceva de
facut impreuna, doar voi doi: splati vasele, pregatiti micul dejun, faceti
floricele si uitati-va la film, iesiti in parc, mergeti impreuna dupa paine...
Rutina de la culcare. Rutina este ceva ce un copil are nevoie. Ii demonstreaza
ca lumea lui inca are structura si ca este previzibila. Mai ales in perioade
marcate de schimbari si incertitudine. Cel mai potrivit moment al zilei pentru
un program standard este noaptea, inainte de culcare. Poti chiar sa faci un
program scris, lipit de perete, pe care sa il respectati: ora 20.00 cina; ora 20.30
facem baie; ora 20.50 ne pregatim in pijamale; ora 21.00 la film cu mama; ora
21.50 alinturi cu mama; ora 22.00 la culcare.
Mamici, voi cum va pregatiti pentru anxietatea de separare a copilului? Ce
metode de ameliorare stiti?

60
Elementul esential in anxietatea de separare il constituie anxietatea excesiva in
legatura cu separarea de casa sau de cei de care persoana este atasata.
Perturbarea trebuie sa dureze o perioada de cel putin 4 saptamani, sa inceapa
inainte de 18 ani si sa cauzeze o detresa sau deteriorare semnificativa de clinic
in domeniul social, profesional (scolar) ori in alte domenii importante de
functionare.

Elementul esential in anxietatea de separare il constituie anxietatea

excesiva in legatura cu separarea de casa sau de cei de care persoana este
atasata. Perturbarea trebuie sa dureze o perioada de cel putin 4 saptamani, sa
inceapa inainte de 18 ani si sa cauzeze o detresa sau deteriorare semnificativa
de clinic in domeniul social, profesional (scolar) ori in alte domenii importante
de functionare.

61
Persoanele cu aceasta tulburare pot experimenta o detresa excesiva recurenta la
separarea de casa sau de persoanele de atasament major. Cand sunt separati, ei
adesea vor sa stie unde s-au dus acestea si vor sa se afle in contact cu ele. Unii
indivizi devin extrem de nostalgici si de neconsolati mergand pana la punctul
de a fi nefericiti cand sunt departe de casa. Ei pot dori intens sa se intoarca
acasa si pot visa la fantezii de reunire. Cand sunt separati pot dezvolta
preocupari de teama ca persoanele de care sunt atasati, sau chiar lor li se vor
intampla accidente si maladii.

Copiii cu aceasta tulburare isi exprima adesea frica ca vor fi pierduti si nu se

vor mai intalni niciodata cu parintii lor. Nu doresc sa calatoreasca singuri
departe de casa sau departe de locuri familiare. De asemenea pot refuza sa
mearga la scoala sau intr-o tabara, sa viziteze sau sa ramana peste noapte in
casa unor prieteni. Acesti copii sunt incapabili sa stea singuri in casa si pot sa
stea lipiti de parintii lor si sa-I urmareasca peste tot. Pot avea dificultati in a
merge singuri la culcare si vor sa stea cineva cu ei pana adorm. In timpul
noptii isi pt face drum in camera parintilor. Peste noapte pot avea cosmaruri al
caror continut il constituie propriile frici.

Cand apare separarea incep sa apara chiar si reactii somatice (dureri de cap,
greturi, varsaturi).Acesti copii pot deveni preocupati de moarte si cred ca
nimeni nu-I iubeste. Anxietatea dee separare poate aparea dupa un eveniment
stresant – moartea unei persoane apropiate, schimbarea scolii, mutarea cu
locuinta etc.
Incepem gradinita – anxietatea de separare

62
Un articol de: Dorina Stamate
In mod normal anxietatea si frica tind sa urmeze o secventa de dezvoltare.
Bebelusii raspund de obicei cu frica la zgomote puternice sau la pierderea
brusca a suportului fizic. Reticenta in a fi separat de un insotitor este un
raspuns normal, sanatos la copiii mici si indica o dezvoltare a atasamentului
sanatoasa. Atunci cand un copil incepe sa mearga pe cont propriu atunci poate
aparea si teama de a fi separat de mama. Un anumit grad de anxietate de
separare este un semn ca prescolarul a dezvoltat un atasament sanatos fata de
cei dragi. In multe cazuri simptomele anxietatii de separare se opresc la 5-10
minute dupa plecarea mamei.

Temperament
Unii copii par mai iritabili ca sugari, au mai multe probleme de stabilire a unui
program regulat de zi cu zi si acesti copii pot fi mai vulnerabili la anxietatea de
separare. Un astfel de copil poate necesita mai multa munca si atentie.

Dezvoltarea normala de separare

Anxietatea de separare apare in general la aproximativ noua luni de viata si
poate atinge intensitatea maxima in lunile 12-24. Copilul plange si agatandu-se
poate exprima doua mesaje diferite. In primul rand, copilul poate plange cand
mama pleaca, deoarece se teme ca mama va fi disparut pentru totdeauna. A
doua situatie este atunci cand copilul, de multe ori dupa o zi destul de buna,
incepe sa planga atunci cand se intoarce mama. Acest lucru se datoreaza
faptului ca intoarcerea mamei aminteste copilului de modul in care el s-a simtit
atunci cand mama a plecat. Uneori, copiii intre unul si doi ani incep sa
exploreze spatiul, prin tarare, mers in patru labe sau mers si apoi devin anxiosi

63
la separarea pe care ei insisi au creat-o. Anxietatea de separare in general scade
intre 2 si 3 ani. Copilul de multe ori tinde sa fie timid cu strainii, iar gradul de
dificultate a separarii poate varia de la o zi la alta. Intr-o zi, copilul poate fi
nerabdator sa mearga si o alta zi trist si atasat.

Factorii care pot contribui la anxietatea de separare

- Oboseala
- Modificari in rutina zilnica
- Schimbarile care afecteaza familia, cum ar fi nasterea unui frate, divortul,
moartea sau boala.
- Schimbarea bonei sau a persoanei care sta cu copilul.

Factorii care pot reduce sansele de a dezvolta anxietate de separare

- Apelati un baby-sitter ocazional inca de la sase luni de viata. Acest lucru
ajuta copilul sa tolereze perioade scurte de timp departe de mama si il
incurajeaza sa-si construiasca increderea in alti adulti.
- Chiar daca copiii de 12 luni nu agreeaza jocul de cooperare incurajati
contactul cu copii de aceeasi varsta. De la trei ani copilul ar trebui sa
frecventeze grupuri de joaca.

Cum putem sa ajutam copilul cu anxietatea de separare atunci cand merge

pentru prima data la gradinita

- Ajutati-l pe copil sa se familiarizeze cu imprejurimile noi si cu oamenii noi

inainte de a lasa copilul acolo.

64
- Practicati anumite ritualuri (ora de culcare si dimineata)
- Jucaria preferata reprezinta apropierea de parinti. Daca este posibil, vorbiti cu
educatoarea sa permita copilului sa ia jucaria cu el pentru inceput.
- Amintiti-I copilului de lucruri anterioare in care el a fost curajos. Discutati
despre modul in care un personajul lui preferat din desene animate sau filme s-
ar putea descurca.
- Niciodata sa nu faceti haz de necaz de plansul unui copil. Nu certati copilul
pentru asta.
- Cand il luati de la gradinita dupaamiaza concentrati-va pe lucrurile pozitive
care s-au intamplat si nu-l lasati sa insiste asupra temerilor despre ceea ce s-ar
putea intampla.
- Minimizati temerile prin limitarea acesului la emisiunile TV care prezinta
imagini infricosatoare.
- Pregatiti copilul citandu-i carti despre ursuleti sau alte personaje care merg la
gradinita sau folositi-va de exemplul unor frati mai mari sau al unor prieteni
mai mari care merg déjà la gradinita sau la scoala.
- A face cumparaturi pentru gradinita reprezinta un eveniment special pentru
copil.
- Asteptati-va ca micutul sa fie mai obosit si eventual mai iritabil decat de
obicei atunci cand incepe gradinita pentru primele cateva saptamani.
- Cand il lasati la gradinita dati-i o sarutare si o imbratisare rapid si cu voiosie
si spuneti-i la revedere.
- Nu prelungiti plecarea si nu reveniti.
- Nu va furisati afara din camera.

Va doresc succes in a reusi sa faceti din mersul la gradinita o activitate placuta!

65
Anxietatea de separare
Anxietatea de separare este teama pe care copilul o simte cand este separat de
figura centrala a afectiunii sale, de obicei mama. Mai plastic spus, este modul
celui mic de a ne spune ca nu vrea sa se desparta de noi. Multi dintre
prescolari si scolari au trecut prin aceasta experienta. Poate apare din senin la
schimbarea mediului sau pentru ca cei mici sunt ingrijorati de situatia de acasa

66
(parinti care se cearta, cineva bolnav)- si nu au incredere sa paraseasca casa,
dar cel mai frecvent anxietatea de separare se traduce prin ” mi-e dor de
mami”.
De ce apare?
In cursul dezvoltarii lor, copiii descopera treptat diferite emotii. Intre 0 si 8
luni nu reusesc sa discearna intre ce este obisnuit si ce poate fi periculos, asa
ca situatiile noi nu le inspira teama. In nod normal, in aceasta perioada copilul
incepe sa se simta bine si protejat in mediul familiar. Dupa aceasta perioada
orice schimbare in mediu induce copilului teama -au sentimentul ca ” ceva se
petrece!”
Intre 8 si 14 luni copiii se sperie deseori cand intalnesc oameni noi sau
viziteaza locuri noi. Se simt nesiguri si amenintati cand se despart de parinti.
Teama de separare este o etapa normala in dezvoltarea copilului, pana la 2 -3
ani (dupa Academia Americana de Pediatrie). La 2 ani, copilul incepe sa
inteleaga ca parintele pleaca de langa el, dar se intoarce mai tarziu. Este varsta
la care manifesta dorinta - absolut normala - de a-si testa independenta. In
perioada timpurie (pre- gradinita sau cresa), anxietatea de separare- absolut
normala la aceasta varsta- se manifesta prin refuzul de a dormi singur, sau de
a ramane singur in camera.
Este firesc pentru copil sa-i fie frica cand va despartiti. Teama de separare este
o etapa in dezvoltarea copilului. Cu rabdare, intelegere si invatare de
mecanisme - poate fi depasita si ar trebui sa dispara cu varsta.
La unii dintre copii frica de separare se intensifica cu varsta sau reapare din
senin. Daca aceasta frica este suficient de persistenta si impiedica activitatile
firesti pentru varsta respectiva, copilul sufera de anxietate de separare si este
probabil sa aveti nevoie de ajutorul unui specialist.

67
Simptome:
Anxietate crescuta si ganduri ca ceva rau se va intampla celor dragi sau ca o
sa-i piarda.
Ingrijorare crescuta la gandul ca se vor pierde sau vor fi rapiti.
Impotrivire sau refuz in mersul la gradinita, la scoala sau de a ramane singuri
fara adultii de referinta pentru copil.
Impotrivire sau refuz in a dormi singur fara adult.
Cosmaruri in care este separat de oamenii dragi lui.
Manifestari somatice: dureri de burta, dureri de cap, la momentul separarii sau
cand separarea este anticipata.
Pentru a diagnostica anxietatea de separare este nevoie de minim 3 dintre
criteriile enuntate, cu durata de cel putin o luna, care sa determine modificarea
functionalitatii vietii copilului in cauza.
Factori care contribuie la depasirea anxietatii de separare:
Temperamentul
Relatia parinte -copil
Abilitatile deja invatate ale copilului de a face fata separarii
Modul in care parintele raspunde copiluilui la problemele ridicate de acesta in
ceea ce priveste separarea. (ex. Un parinte anxios va avea cu mai mare
probabilitate copilul anxios).
Pentru a depasi aceasta problema copilul trebuie sa:
Sa se simta sigui in mediu
Sa aibe incredere in alti oameni , diferiti de parintii lor.
Sa aibe incredere ca parintii lor se vor intoarce.
Pentru ca suntem in perioada de prescolaritate, iar teama de separare se
manifesta mai ales cand copilul ramane pentru prima oara la gradi iata cateva

68
sfaturi; ce sa faceti si ce sa nu faceti atunci cand va lasati copilul intr-un loc
nou.
DA NU
Luati-va “la revedere” intr-un mesaj Nu stati prin imprejurimi. Copilul
scurt si dragut - transmiteti copilului va simti anxietatea dumneavoastra si ii
mesajul ca aveti incredere in el ca se va fi mai greu sa se calmeze
va descurca
Inventati impreuna cu copilul un ritual Nu va furisati afara. Copilul trebuie sa
de despartire - (bateti palma sau va aibe incredere in dumneavoastra.
frecati nasurile, etc)
Transmiteti mesaje clare. Copilul Nu va mituiti copilul sa se poarte bine
trebuie sa stie ca va merge la gradi - trebuie sa-i permiteti copilului sa aibe
oricat s-ar impotrivi. si emotii negative. Recompensati insa
comportamentul pozitiv.
Invitati copiii din gupa in vizita acasa, Nu luati copilul acasa daca plange.
astfel incat copilul sa se Daca o veti face copilul stie ca daca
imprieteneasca cu mai mare usurinta , plange suficient de mult va obtine ce
iar tranzitia sa fie mai lina. isi doreste.
Oferiti-va sa luati cate un coleg in Nu va enervati. Pastrand o atitudine
drum spre gradinita. Veti vedea, ca pozitiva in ceea ce priveste gradinita,
astfel problema va disparea cu viteza educatoarea si colegii de grupa, va veti
luminii. ajuta copilul sa se simta sigur si sa se
bucure de timpul petrecut la gradinita.
Discutati cu educatoarea, va va putea Nu discuati probleme cu educatoarea
ajuta in adaptarea copilului. dimineata. Pastrati conversatiile pentru
sfarsitul zilei.
Familiarizati copilul cu locul, facand
cateva vizite inainte de a-l lasa la gradi

69
Aveti incredere in copilul
dumneavoastra
Cristina
Buna ziua,

Cel mai bine veti gestiona situatia daca apelati la un psihoterapeut, care sa stea
de vorba direct cu fetita. Este primul pas pe care ar fi bine sa-l faceti.
Totodata, dati-i asigurari fetitei ca si atunci cand este la gradinita, oricand
poate sa va contacteze si sa vorbeasca cu dvs. daca are o problema.
Spuneti-i si aratati-i ca o iubiti. Explicati-i ca va ganditi la ea cand este la
gradinita.
Un copil are nevoie de multa dragoste. Gradinita poate insemna uneori pentru
copil respingere din partea mamei.

Revin totusi la primul sfat, un psihoterapeut poate afla de unde a plecat aceasta
teama, si va poate ajuta sa rezolvati aceasta situatie.

Tulburarea anxioasa este definita ca o preocupare excesiva in legatura cu

anumite situatii, considerate ca iminente, fie ca exista suport real sau nu.
Desi o gandire rationala ar conduce la daramarea temeliei pe care s-au
construit aceste scheme de gandire irationale, acest lucru nu este posibil pentru
ca persoana in cauza a consolidat in timp acesta temelie prin ganduri de genul
“daca pun raul inainte, nu o sa fiu dezamagita” sau “oricum mie nu mi se
intampla nimic bun, ce rost are sa ma mai zbat” etc. In general, aceste scheme
disfunctionale sunt transmise mai departe, facand parte din bagajul de
cunostinte pe care copilul il mosteneste de la cei apropiati.
Pe un fond vulnerabil in care nu exista scheme adaptative, moartea unei rude

70
sau a unui animal favorit, maladia unui copil, intrarea intr-un mediu
necunoscut sau efectul unui film violent pot reprezenta pentru un copil factori
traumatizanti care favorizeaza aparitia tulburarii de anxietate de separare.
Aceasta tulburare este specifica perioadei de sugar, copilariei sau adolescentei,
are debut inainte de 18 ani si se instaleaza pe fondul unei perturbari care s-a
derulat pe o perioada de minim 4 saptamani, in care subiectul a manifestat
disconfort excesiv din cauza separarii de casa sau de persoanele apropiate –
parinti sau frati.
Stilul parental anxios pare sa ii invete pe copii sa interpreteze si sa raspunda la
stimuli caracterizati prin ambiguitate intr-un mod defensiv, ca si cand acestia
ar fi amenintatori.
Anxietatea de separare este in stransa legatura cu relatiile de atasament din
copilaria timpurie si imbraca diverse forme, de la protestele fata de plecarea
parintilor pana la o preocupare nelinistita si exagerata fata de mama si tot ce
tine de aceasta.
Astfel, persoana (copil sau adolescent) care sufera de aceasta tulburare resimte
detresa cand este despartita de cei dragi si este afectata in plan social si scolar.
Pe parcursul despartirii gandurile care apar sunt “sa nu pateasca ceva rau
mama!”, “daca nu se mai intoarce” etc.
In cazul copiilor de varsta prescolara, anxietatea de separare se manifesta prin
refuzul de a merge la gradinita si prin dorinta puternica de a fi in contact
permanent cu cei de care se simt atasati afectiv. Astfel, acesti copii evita chiar
si simplu fapt de a trece dintr-o incapere in cealalta neinsotiti, refuza sa
doarma singuri, se opun despartirii de parinti cand sunt dusi la gradinita, au
anumite tabieturi care reclama foarte multa atentie din partea parintilor etc.
Exista un numar destul de mare de copii care adorm doar daca au langa ei unul

71
dintre parinti, si chiar si atunci adorm cu degetele inclestate in parul parintelui
ca nu cumva acesta sa plece in timpul somnului lor. Daca totusi au fost
convinsi sa doarma singuri, se trezesc in timpul noptii acuzand cosmaruri sau
prezenta unor fiinte ireale in camera lor.
Cand sunt separati de persoanele de care sunt legati afectiv, acesti copii sunt
preocupati de teama ca s-ar putea intampla ceva rau care sa-i afecteze pe cei
dragi sau pe ei. Ii chestioneza pe cei dragi in legatura cu acest aspect si sunt
convinsi ca daca se despart de cei dragi, nu vor mai avea posibilitatea de a se
reuni, pentru ca moartea ii va desparti definitiv. Uneori devin chiar agresivi cu
cei care incearca sa-i desparta, lovindu-i cu pumnii sau cu picioarele, dorind sa
apere astfel permanenta legaturii lor.
Pentru a evita separarea atunci cand este anticipata, protesteaza manifestand
diverse simptome in plan fiziologic precum: dureri de cap, dureri de stomac,
greturi, varsaturi etc.
Anxietatea de separare afecteaza in medie aproximativ 4% dintre copii si
adolescenti si este mai frecventa la copiii mamelor cu atacuri de panica.
O serie de strategii au fost dezvoltate pentru a-i ajuta pe parinti sa faca mai
suportabila pentru copii perioada de separare:
- este preferabil sa se incurajeze experiente pozitive cu persoanele care vor
„tine locul” parintelui si vor avea grija de copil – la inceput pentru perioade
scurte de timp;
- cand copilul este adus intr-un mediu nou, este indicat sa aiba loc
familiarizarea cu oamenii/locul respectiv inainte de a-l lasa singur acolo;
- sa se discute cu educatorul despre acceptarea jucariei sau a gentutei preferate
a copilului la gradinita, scoala etc.
- incurajarea copilului, reamintindu-i cat de curajos este;

72
- discutii despre cum s-ar descurca intr-o asemenea situatie un personaj de
poveste;
- parintele trebuie sa-i arate copilului ca ii intelege suferinta si ca i-o accepta,
insa fara a arata o simpatie exagerata;
- este indicat sa se evite glume sau ridiculizari ale simptomelor copilului;
- este bine ca parintii sa focalizeze discutiile pe evenimentele pozitive care se
vor produce la gradinita, si nu pe frica sau pe imaginarea evenimentelor
negative care s-ar putea intampla acolo;
- limitarea accesului la programe TV care il pot speria pe copil;
- pregatirea copilului pentru mersul la gradinita sau scoala – cu ajutorul unor
carti, filme sau a unor „expeditii” de „tatonare a terenului”;
- la plecarea parintelui, sarutul sau imbratisarea copilului cu o expresie
optimista;
- evitarea prelungirii despartirii sau a revenirii de mai multe ori a parintelui
pentru a vedea „ce face” copilul;
- evitarea plecarii „pe furis” a parintelui.
Aplicand aceste strategii parintele ii confirma copilului ca are puterea de a
gestiona situatia cu care se confrunta, dezvoltandu-i astfel increderea in sine.

Separarea de scurta durata

Separarea temporara parinti-copii este echivalenta cu un stres, in special la
prescolari, care o resimt ca pe o senzatie de insecuritate si anxietate.
Circumstantele in care a survenit separarea sunt foarte importante.
Tulburarile emotionale si comportamentale sunt mai probabile in separarea de
familie provenita datorita unui divort sau desfacerea unei casatorii, decat daca
copilul pleaac pentru o perioada mai lunga la bunici. Separarea impusa de

73
internarea intr-un spital ocupa o pozitie intermediara in aceasta enumerare.
Reactia de separare este maxima la varsta de 2 ani si scade in intensitate dupa
3 ani. Cea mai obisnuita conduita adoptata de copil este reactia violenta de
protest: tipa refuza sa manance, demonstreaza un negativism greu de invins.
Reactia de separare prin internare in spital este o separare pura de parinti, frati,
jucarii si de obicei, este de scurta durata. Revenit acasa copilul manifesta
anxietate de separare exprimata prin unele modificari de comportament, frica
de a merge singur la culcare, enurezis nocturn. Aceste reactii sunt mai putin
marcante daca copilul este insotit de mama la internare sau daca se mentin
contacte mai dese intre ei in timpul spitalizarii.

Separarea de lunga durata

Pierderea reala, mai mult decat cea simbolica, a ambilor parinti sau numai a
unia dintre ei survenita in timpul dezvoltarii individului constituie un
traumatism psihic sever, cu implicatii tardive sau imediate asupra dezvoltarii
intrapsihice. Pierderea unui parinte poate deveni un model de nevroza fiind o
trauma concreta si circumscrisa. Ea determina un un tip particular de
organizare a emotiilor.
Pentru copilul de varsta mai mica, pierderea unui parinte prin deces genereaza
fantezie si acestia continua sa spere in reintoarcerea lui. Imediat dupa
survenirea decesului are loc un soc emotional, timp in care copilul are crize de
agresiune, necontrolata, tipete, excitabilitate extrema. Dupa circa o luna de la
eveniment reactiile psihologice ale copilului sunt comune, in sensul ca 77%
dintre ei sufera de depresiune, manifestarile clinice cele mai obisnuite fiind
rezultate slabe la invatatura si enurezis.
Baietii par mai sever afectati, mai ales daca si-au pierdut tatal. In etapa

74
urmatoare copilul are tendinta de detasare de eveniment si orientare catre
parintele supravietuitor, care, in aceasta etapa, nu a reusit nici el sa se adaptaze
total la pierderea partenerului. Copilul mai mic de 10 ani mai spera in
reversibilitatea evenimentului.
Persistenta tulburarilor de somn, a anxietatii si iritabilitatii dupa un timp mai
lung de un an de la deces denota ca problema suferintei copilului nu a fost
rezolvata.

Anxietatea de separare si intrarea la gradinita

Autor: Cristina Nistor- psiholog
Este normal ca uneori un copil sa se simta anxios sau nesigur atunci cand este
separat de parintii sai sau de persoanele care il ingrijesc. De obicei acesta
anxietate dispare, pe masura ce copilul creste si incepe sa isi dezvolte
contactele sociale, iar acest lucru se produce de obicei odata cu intrarea la
gradinita.

Simptomul central in anxietatea de separare il reprezinta frica excesiva de a

ramane singur, simultan cu anticiparea unor consecinte negative (ca se va ranii,
ca altii il vor rani, ca va fi rapit, ca parintii il vor parasi, sau ca parintii vor patii
ceva).

In acest context copilul dezvolta un comportament de evitare, de obicei refuzul

de a mege la gradinita, de a dormi singur, de a sta singur, de a se juca cu alti
copii in afara casei. Comportamentele de evitare sunt modalitati de adaptare
ale copilului la acesta teama care ii provoaca disconfort. „Daca nu merg la
gardi, ma simt in siguranta, nu mai simt anxietate, deci ma simt bine.”

75
Problema este ca eviatarea, desi la prima vedere pare sa fie o modalitate logica
prin care copilul evita emotia neplacuta, mentine de fapt anxietatea. Daca evita
sa se desparta de parinti, isi confirma inconstient faptul ca nu poate face fata, si
astfel anxietatea lui nu are nici o sansa sa scada.

Astfel singura modalitate prin care copilul poate scapa de acesta teama, este de
a se expune despartirii, astfel putand sa experimenteze faptul ca poate face
fata, si ca nici una din consecintele negative anticipate nu s-a intamplat.

Reactiile copiilor la separarea de parinti sau de mediul familiar, pot fi de la

rugaminti, plans, pana la tipete, reactii de furie excesive, si chiar simptome
somatice (dureri de cap, varsaturi dureri de burta).

Anxietatea de separare, are la baza o vulnerabilitate psihologica, determinata

de modul de interactiune parinte-copil, din primii ani de viata. O relatie
securizanta mama-copil, trebuie sa implice atentia mamei fata de nevoile
emotionale ale copilului, atitudine pozitiva, suport si incurajare. Dimpotriva,
atsamentul insecurizant, ambivalent sau anxios al mamei fata de copil, poate
duce la dezvoltarea anxietatii de separare. O mama hiperprotectiva, il face pe
copil sa perceapa lumea ca fiind periculoasa. O mama cu o atitudine anxioasa
fata de intrarea la gradinita, emotionata, agitata, nesigura pe ea, il face pe copil
sa perceapa intrarea la gradinita ca fiind periculoasa.

Mama trebuie sa il pregateasca pe copil cu ceva timp inainte de inceperea

gradinitei, despre ce este gradinita, ce se va intampla acolo, sa viziteze

76
eventual o gradinita, pentru ca cel mic sa vada cu ochii lui depre ce este vorba.
Copilul trebuie sa stie de la inceput la ca la gradinita va trebui sa mearga in
fiecare zi, si nu din cand in cand.

Odata ajunsi la gradinita, atitudinea mamei este foarte importanta. Daca mama
nu este hotarata si sigura ca face un lucru bun pentru copilul ei, daca se simte
vinovata, lucrurile se vor complica. Copii simt anxietatea mamei si asta ii
sperie si ii agita mai tare. Mama trebuie sa il incurajeze pe copil, sa il asigure
ca totul va fi bine si ca mama va veni sa il ia la ora promisa. Sa nu cedeze la
reactiile lui emotionale, prin care acesta incearca sa profite de anxietatea ei si
sa obtina ceea ce-si doreste. Incurajari de genul: „stiu ca poti, o sa fie bine, te
descurci tu, ca esti baiat mare si destept, am incredere in tine” sunt foarte
importante. Cu cat despartirea este mai scurta, cu atat va fi si mai usoara. Daca
incep negocierile acestea vor fi fara sfarsit. O atitudine pozitiva, increzatoare,
si entuziasta a mamei referitor la gradinita, ii vor creste celui mic curiozitatea
si ii vor scadea anxietatea. O solutie ar fi, cel putin pentru inceput, ca cel mic
sa fie adus la gradinita de tata, pentru ca se pare ca este mai usor ca un copil sa
se desparta de tata decat de mama; si pe de alta parte, se pare ca tatilor, le este
mai usor sa se desparta de copil, decat mamelor, iar in acest moment acest
lucru este foarte important.

Cand parintele se intoarce sa il ia de la gardinita trebuie in primul rand sa il

felicite, sa il laude si sa ii spuna ca este mandru de el, asigurandu-l ca maine va
fi mai bine. Trebuie sa il intrebe cu interes si entuziasm despre tot ce a facut in
ziua respectiva, laudandu-l pentru fiecare succes. Poate sa-i impartasesca si el,
celui mic, din lucrurile pe care le-a facut cat timp au fost despartiti. Ar fi de

77
dorit ca cel mic sa fie laudat si la prieteni si bunici, acest lucru, facandu-l sa se
simta important si sa isi doreasca sa repete experienta.

Anxietate de separare
Se caracterizeaza prin teama de separare de figura principala de atasament.
anxietatea de separare reprezinta un comportament firesc, specific tuturor
copiilor in primii ani de viata.
Calitatea reactiei emotionale a copilului la separarea de figura principala de
atasament (mama sau alta persoana care ingrijeste copilul) este trasatura
clinica esentiala a anxietatii de separare. In functie de varsta copilului reactia
emotionala are intensitate si manifestari variate. Stabilirea diagnosticului de
anxietate de separare se va face dupa varsta de 10-13 luni si numai daca
intensitatea si persistenta manifestarilor este severa, cu o durata de cel putin 4
saptamani.

Simptome si semne - Copilul cu anxietate de separare devine ingrijorat si

nelinistit cand anticipeaza despartirea, apoi manifesta proteste prin plans, tipat,
apatie. Unii copii au un somn nelinistit cu vise terifiante si pavor nocturn, au
acuze somatice diverse (febra, varsaturi si scaune diareice, dureri de cap, de
stomac). Copilul care a avut deja experienta primei separari, poate avea
“ganduri negre” ca s-a intamplat ceva rau parintilor, poate refuza sa se mai
duca la scoala de teama ca li se poate intampla ceva rau celor dragi, refuza sa
mai plece de acasa.
Copiii sub 8 ani prezinta mai frecvent teama ca s-ar putea intampla ceva rau
parintilor in lipsa lor si atunci refuza sa doarma singuri sau sa plece fara ei in
alta parte sau sa fie lasati singuri. De asemenea ei au mai frecvent si tulburari

78
de somn sau tulburari neurovegetative, cosmaruri.
Copiii de 9-12 ani isi exprima cel mai des teama si nelinistea in momentul
despartirii, iar cei de 13-16 ani refuza sa plece de acasa si sa mearga la scoala
de teama de a nu-i parasi pe parinti si au acuze somatice.
Tratamentul acestei tulburari cuprinde metode educationale, tehnici de
psihoterapie si uneori este necesara si interventia psihofarmacologica.
Despartiri inlacrimate si batai din picior reprezinta o situatie obisnuita la copil
in primii ani de viata. In jurul varstei de un an, multi copii dezvolta anxietate
de separatie, devenind suparati cand parintii incearca sa-i lase cu alte persoane.
Desi anxietatea de separatie este normala ca parte a dezvoltarii copilului, ea
poate fi suparatoare.
Daca parintele intelege emotiile prin care trece copilul si are cateva strategii de
a face fata situatiei, atat copilul cat si parintele vor trece mai usor peste aceste
dificultati.
Cum se dezvolta anxietatea de separatie
Sus
Sugarii se adapteaza destul de bine la alti ingrijitori decat parintii. Cel mai
probabil, parintele simte mai multa anxietate la separarea de copil decat simte
acesta. Atata timp cat nevoile lor sunt satisfacute, majoritatea sugarilor mai
mici de 6 luni se adapteaza usor la prezenta altor persoane.

Undeva intre 4 si 7 luni, bebelusii dezvolta un simt al obiectului permanent si

incep sa invete ca obiectele si persoanele exista chiar daca ei nu le vad. Acesta
este momentul in are copilul incepe sa joace jocul de-a scapatul obiectelor –
scapa obiectul din scaunul inalt si asteapta ca parintele sa il inapoieze (o data
reprimit, il scapa din nou).

79
Acelasi lucru se intampla si cu parintele. Sugarii realizeaza ca exista doar
mama si tata, iar cand nu ii vede, inseamna ca sunt plecati. La aceasta varsta
nu inteleg conceptual de timp, asa ca nu stiu cand se va intoarce parintele.
Indiferent daca parintele este in bucatarie, in alta camera sau la serviciu, este
acelasi lucru pentru copil. Parintele a disparut si copilul face orice poate pentru
a preveni ca acest lucru sa se mai intample.
Intre 8 luni si un an, copiii devin din ce in ce mai independenti, dar isi doresc
si mai putin sa fie separati de parinte. Acum apare anxietatea de separatie, si
copilul poate deveni agitat si suparat cand parintele incearca sa plece.

Indiferent daca parintele pleaca in camera alaturata pentru cateva secunde, sau
lasa copilul cu bona pe perioada serii, sau il lasa la cresa, reactia va fi aceeasi:
copilul plange, se agata de parinte si nu acorda atentie incercarilor celorlalti de
a-l linisti.

Durata anxietatii de separatie poate varia larg de la copil la copil. Unii copiii
pot trece prin aceasta perioada mai tarziu, intre 18 luni si 2 ani si jumatate.
Exista si copiii care nu trec prin ea. iar pentru unii copii, unele evenimente de
viata stresante pot declansa sentimente de anxietate cand sunt separati de
parinti: o situatie noua la cresa sau o bona noua, aparitia unui frate mai mic,
mutarea familiei intr-un loc nou sau o situatie tensionata in familie.

Cat dureaza anxietatea de separatie?

Sus

80
Variaza in functie de copil si de felul in care raspund parintii.

In unele cazuri, in functie de temperamentul copilului, anxietatea de separatie

poate sa dureze din mica copilarie pana in scoala elementara. In cazurile in
care anxietatea de separatie interfereaza cu activitatile normale ale copilului
mai mare, poate indica o tulburare de anxietate mai serioasa. Daca anxietatea
de separatie apare din senin la un copil mai mare, poate indica un alt tip de
problema cum ar fi agresarea la scoala sau abuzul.

Anxietatea de separatie este diferita de sentimental pe care unii copii mai mari
il au cand nu doresc ca parintii lor sa plece. In aceste cazuri, tulburarea poate fi
depasita daca copilului i se distrage atentia si nu reapare pana la intoarcerea
parintelui, cand copilul isi aminteste ca acesta a fost plecat.

Copiii inteleg ce efect are acest comportament asupra parintilor. Daca parintele
se intoarce in camera de fiecare data cand copilul plange si sta mai mult sau isi
anuleaza planurile, copilul va continua sa foloseasca aceasta tactica pentru a
evita separatia.
Ce simte parintele
Sus
In timpul acestui stadiu, parintele poate avea emotii diferite. Poate fi multumit
sa simta ca in sfarsit copilul este la fel de atasat de el, asa cum acesta este
atasat de copil. Unii se pot simti vinovati pentru ca petrec timp fara copil,
lasandu-l pe acesta cu bona. Sau se poate simti coplesit de cat de multa nevoie
de atentie are copilul din partea parintelui.

81
E bine ca parintele sa-si aminteasca ca dorinta copilului de a nu fi parasit este
un semn bun ca s-a dezvoltat un atasament sanatos intre cei doi. La un moment
dat copilul va fi capabil sa-si reamintasca ca parintele se intoarce intotdeauna
cand pleaca, si ca are cine sa-i ofere caldura in acest interval. Aceste plecari ale
parintelui ii ofera si copilului sansa de a dezvolta tehnici de a face fata unor
situatii noi si putina independenta.
Cum sa spuna “la revedere ” fara lacrimi?
Sus
Aceste strategii ii pot ajuta atat pe parinti cat si pe copii sa treaca mai usor prin
aceasta perioada:

- Planificarea este totul.

Se recomanda copilul sa nu fie lasat la cresa sau in grija unei persoane
necunoscute cand are varsta intre 8 luni si 1 an, atunci cand apare cel mai
probabil anxietatea de separatie. De asemeni e bine ca parintele sa nu plece
cand copilul este obosit, flamand sau nelinistit. Daca este posibil, sa se
programeze despartirile dupa somn si masa.

- Exersarea.
E bine ca parintele sa-l obisnuiasca pe copil treptat sa fie departe unul de altul
si sa-i prezinte persoana si locurile noi. Daca se planifica lasarea copilului cu o
ruda sau cu o bona noua, este bine ca persoana sa fie invitata in familie din
timp pentru a petrece timp cu copilul in timp ce parintele este acasa. In cazul in
care copilul va merge la cresa e bine ca parintele si copilul sa viziteze
impreuna locul respectiv inainte de inceperea programului.

82
- Calm si stabilitate.
Crearea unui ritual de plecare in timpul caruia parintele spune lucruri placute,
dragastoase si un “la revedere” ferm.
Parintele trebuie sa fie calm si sa arate incredere in copil. Sa-l reasigure ca se
va intoarce si sa-i explice cat timp va trece pana se va intoarce folosind
concepte pe care copilul le intelege (cum ar fi dupa pranz), deoarece copilul
inca nu intelege notiunea de timp. Sa-i acorde copilului toata atentia cand ii
spune la revedere, si sa plece imediat dupa aceasta; daca parintele se va
intoaorce din drum nu va face altceva decat sa inrautateasca lucrurile.

- Indeplinirea promisiunilor.
Este important ca parintele sa se intoarca atunci cand a promis. Acest lucru
este foarte important – il va ajuta pe copil sa dezvolte incredere ca va rezista
pana la intoarcerea parintelui.
Desi este greu pentru parinte sa plece de langa un copil care plange si tipa
dupa el, este important sa aiba incredere ca persoana care ramane cu copilul se
va descurca. Poate fi folositoare stabilirea unei ore la care parintele sa sune si
sa verifice daca totul este in regula cu copilul, poate la 15-20 de minute dupa
ce a plecat. In acest interval, majoritatea copiilor se linistesc si isi gasesc o
ocupatie. E bine ca parintele sa nu cedeze si sa nu sune mai devreme.

Persoana care ramane cu un copil care are anxietate de separatie, sa incerce sa

ii distraga atentia cu o activitate sau cu o jucarie, un cantec, un joc sau altceva
amuzant. Uneori sunt necesare mai multe incercari pana la gasirea unei
activitati potrivite, care sa capteze atentia copilului.De asemeni, este important
sa nu pomeneasca de mama sau tata in fata copilului, dar sa raspunda

83
intrebarilor copilului despre parinti in mod direct si simplu. Bona poate spune:
“Mami si tati se vor intoarce imediat ce termina cina. Hai sa ne jucam cu
jucaria asta!”.

Este important de retinut ca parintele nu ar trebui sa evite manifestarile de

anxietate de separatie, strecurandu-se afara din casa cand copilul nu se uita.
Aceasta reactie poate fi tentanta, dar psihologii sunt de acord ca ea ar putea
determina si mai multa anxietate din partea copilului. Cel mai potrivit este ca
parintele sa-si ia la revedere de la copil chiar daca acesta din urma plange.
Plansul va trece in cateva minute. Prin stabilirea unui pattern de despartire
voioasa si revedere fericita, se poate construi increderea copilului in parinte si
in relatia dintre ei.
Este o situaite temporara
Sus
Aceasta faza va trece. Daca copilul a fost ingrijit doar de parinte, este din fire
mai timid sau are alte motive de stress, situatia poate fi mai rea decat la alti
copii.

Este bine ca parintele sa aiba incredere in instinctele sale. Daca copilul refuza
sa mearga la o anumita bona sau cresa sau arata semne de tensiune, cum ar fi
probleme cu somnul sau pierderea apetitului, atunci ar putea fi o problema cu
persoana care ingrijeste copilul.
Daca anxietaea de separatie intensa persista pana in perioada prescolara, scoala
primara sau mai tarziu, si interfera cu activitatile zilnice, se recomanda un
consult medical de specialitate. Pot fi semne ale unei afectiuni mai rare , dar
mai serioase, numita tulburarea anxietatii de separatie.

84
Copiii cu tulburarea anxietatii de separatie se tem ca se vor pierde de membrii
familiei sau sunt deseori convinsi ca ceva rau se va intampla.

Se recomanda consult medical de specialitate daca apar unul dintre

urmatoarele semne:
- simptome de panica (cum ar fi greturi, varsaturi sau respiratie rapida) sau
atacuri de panica inainte de plecarea parintelui
- cosmaruri legate de separare
- teama de a dormi singur
- ingrijorari excesive legate de a fi pierdut sau rapit sau sa plece fara parinti
Pentru majoritatea copiilor teama de a fi separati de parinti trece fara a fi
necesara interventia medicala.

Despartirea este dureroasa!

Anxietatea de separare este o tulburare a copilului, caracterizata prin aparitia

unei stari de teama puternica si inadecvata referitoare la separarea de casa sau
de cei de care copilul este atasat, accentueaza dr. Aurora Giosa. La copiii mai
mari apare chiar teama excesiva si persistenta legata de pierderea sau posibila
vatamare a parintilor sau teama de a fi rapit sau pierdut. Pentru a pune
diagnosticul de anxietate de separare, starea trebuie sa apara inainte de varsta
de 14 ani, sa dureze minim 4 saptamani, sa produca dificultati in activitatea
sociala sau scolara si sa nu se manifeste pe fondul unor tulburari psihice de
tipul autismului, schizofreniei, panicii cu sau fara agorafobie.

85
Anxietatea de separare apare prima data in jurul varstei de 6-7 luni, dar
perioada cu cele mai mari probleme este intre 12 si 18 luni. Cel mai adesea,
cand decizi sa iti reiei munca si te intorci la serviciu, bebelusul se simte parasit
si singur, dar sunt si situatii in care copilul simte anxietate in patul lui, noaptea,
chiar daca tu te afli in camera alaturata.

In unele cazuri, anxietatea de separare este accentuata de o experienta

traumatizanta (timp petrecut in spital, conflicte intre parinti), iar in alte cazuri,
temperamentul copilului, probabil determinat genetic, predispune la anxietate
chiar in cazul unui stres obisnuit, care nu produce aceeasi reactie la un copil
mai putin sensibil. De asemenea, anxietatea poate aparea ca raspuns la
comportamentul hiperprotectiv al parintilor, in familiile strans unite.

Anxietatea la copiii mari

La copiii prescolari si scolari, aceasta stare se manifesta si prin refuzul de a

merge la gradinita sau scoala, de a parasi locuinta sau o teama excesiva legata
de examinari si evaluari. Alteori, copilul refuza sa ramana singur acasa sau sa
mearga singur la culcare, fara sa fie insotit de tine sau de alta persoana draga.
Micutul poate acuza cosmaruri repetate legate de tema separarii si acuza
simptomele digestive enumerate mai sus cand anticipeaza sau este pus in fata
despartirii de parinti.

Copiii cu anxietate pot asocia si alte temeri: de animale, intuneric, hoti, rapitori
de copii, accidente. Ei pot avea preocupari legate de moartea celor dragi sau de
faptul ca ei insisi vor muri. Ei pot simti ca nimeni nu ii iubeste si nu are grija

86
de ei. In momentele in care sunt extrem de tulburati de eventualitatea separarii,
se manifesta lovind cu pumnii in parinte. Daca au fost lasati singuri, copiii
mici povestesc experiente insolite de perceptie: vad oameni aprinzand lumina
in camera lor, creaturi oribile care ii ataca, ochi care ii privesc. Copiii cu
tulburare de anxietate sunt adesea pretentiosi, pretind o permanenta atentie iar
cererile lor produc adesea frustrari si conflicte in familie. Alteori, acesti copii
sunt descrisi ca fiind constiinciosi si dornici sa placa.

9 trucuri pentru depasirea fricii de separare la copii

autor: Daniela Ganciu
15 Octombrie 2011

1
Frica de separare apare atat la bebelusi, cat si la copiii mai maricei, in special
la varsta prescolara. Teama sau anxietatea de separare reprezinta modul
copiilor de a transmite ca nu doresc sa stea fara tine sau sa spuna "pa" cand
pleci de langa el.

Fiecare copil traieste aceasta teama si poate fi ajutat sa o depaseasca mai usor!
Iata cateva trucuri si moduri utile!
1. Ia-ti la revedere rapid si dragalas!
Cand trebuie sa pleci de acasa si sa il lasi pe copil cu altcineva este indicat sa
faci separarea cat mai rapida, dar foarte dulce. Nu sta pe langa el, chiar daca
incepe sa planga, pentru a-l convinge ca nu se intampla nimic si ca te vei
intoarce. Nu se va opri din plans! Cu cat iesi mai repede pe usa sau il lasi in
sala de clasa, cu atat separarea va fi suportata mai usor!

87
Nu uita sa il pupi rapid, sa il imbratisezi, sa ii spui cat de mult il iubesti si ca
vei reveni numaidecat acasa! Nu te furisa din clasa sau din casa pentru ca mai
rau se va speria. Este bine sa il anunti ca pleci!
2. Da-i o fotografie de familie la el cand merge la scoala!
Daca tu esti cea care pleaca, alege o fotografie si lasa-i-o copilului la-ndemana.
Daca merge la gradinita sau la scoala pune-o in ghiozdan. Si explica-i ca de
fiecare data cand i se face dor de tine sau de tati sa se uite la ea.
3. Adoptati un obicei personalizat de "la revedere"!
De exemplu, puteti sa cantati un cantecel special sau sa faceti un joc din palme
numai de voi stiut inainte de a pleca. Sau pur si simplu sa va pupati de 5 ori pe
obrajori sau sa urmati un sir de pupaturi, imbratisari si atingeri ale nasucului.
Orice este binevenit, atata timp cat "indulceste" un pic separarea!

4. Nu incerca sa il mituiesti pentru a se purta frumos!

Nu ii oferi recompense materiale in schimbul unui comportament adecvat.

Acesta nu numai ca dezvolta un obicei prost la copil, dar inhiba sentimentele
pe care le resimte copilul la momentul separarii. Copilul trebuie lasat sa se
manifeste atunci cand simte ceva si trebuie invatat sa isi exprime trairile si sa
le controleze.
5. Vorbeste clar, direct si concis cu el!
Copilul trebuie sa stie clar si pe intelesul lui ce asteptari ai de la el. Explica-i
mereu ce trebuie sa faca si de ce anume trebuie sa mearga la gradinita. Este
important sa stie ca uneori trebuie sa facem lucrurile chiar daca nu dorim. Si
este esential sa il asiguri ca vei reveni dupa el cand se termina orele sau
serviciul!

88
6. Nu lua copilul acasa pentru ca plange sau nu vrea sa stea!
Chiar daca face un acces de furie pentru ca este lasat singur la gradi, nu trebuie
sa cedezi si sa il iei acasa. Acelasi lucru este valabil si cand pleci tu de acasa.
Nu este cazul sa ramai cu el doar pentru ca plange.
Daca faci asta de cateva ori ii vei transmite un mesaj gresit. Copilul va intelege
ca daca plange suficient de mult sau face foarte urat nu va fi nevoit sa ramana
singur sau sa mearga la gradinita ori scoala.
7. Asigura-te ca ajungi sa il iei la timp de la scoala sau ca revii acasa la ora
stabilita!
Inca de cand iesi pe usa copilul trebuie informat cu privire la ora cand te vei
intoarce acasa sau cand il vei lua de la scoala. El trebuie asigurat ca nu vei
pleca sau nu te vei separa de el pentru totdeauna. Este important sa ajungi
acolo la ora care trebuie. Altfel, anxietatea de separare se accentueaza, iar
copilul isi va pierde increderea in tine.
8. Familiarizeaza-l treptat cu momentul separarii!
Chiar daca il duci la gradinita sau il lasi acasa cu altcineva, copilul trebuie
pregatit din timp pentru acest moment.
De exemplu, daca urmeaza sa il duci la gradi trebuie sa il duci cu o saptamana
sau 2 inainte prin acea zona, sa ii vorbesti despre ea si chiar sa aduci cativa
viitori colegi pe acasa pentru a se imprieteni cu ei. Toate aceste lucruri fac
tranzitia si separarea mai usoare!
9. Vorbeste din timp cu educatoarea, profesoara sau bona!
Pune-le la curent cu modul in care reactioneaza copilul in astfel de momente.
De asemenea, incearca sa ii faci cunostinta copilului cu ele dinainte de a veni
momentul separarii. Daca se vede in compania unei persoane straine la

89
momentul separarii de tine se va speria foarte tare. Trebuie sa cunoasca treptat
si sa se familiarizeze cu ele inainte de a veni acel moment.

O anumita doza de anxietate este normala la prescolari si face parte din

dezvoltarea emotionala si comportamentala normala a copilului. Este perioada
in care apar foarte multe temeri si frici. Atunci cand emotiile si starile pe care
le manifesta copilul nu reflecta adecvat situatiile sau ii afecteaza viata de zi cu
zi, parintii trebuie sa ia masuri in acest sens.

Tipuri de anxietate la prescolarii

La varsta prescolara, copiii experimenteaza mai multe tipuri de anxietate,

bazate pe diverse temeri sau frici pe care le dezvolta in aceasta perioada.

Anxietatea de separare

Desi anxietatea de separare atinge varful culminant in jurul varstei de 18 luni,

adica inainte de varsta prescolara, ea poate sa reapara in special inainte de
inscrierea copilului la gradinita. Asadar, revenirea acestui tip de anxietate a
fost asociata si cu alte evenimente specifice ce pot aparea la aceasta varsta:
schimbarea gradinitelor, schimbarea bonei, petrecerea unei nopti la un prieten
acasa etc.

Temerile comune

90
Incepand cu aceasta perioada apar tot soiul de temeri noi sau se intensifica
unele mai vechi. Pot aparea fobiile si temerile izvorate din anumite incidente la
care au fost martori sau carora au cazut victima. De exemplu, frica de caini
daca a fost muscat de unul in trecut, frica de masini daca au existat traume sau
accidente in care a fost implicat etc. In rest apar temerile comune varstei - de
intuneric, de monstrii de sub pat sau din dulap etc. Copiii de 3-6 ani sunt foarte
usor influentabili, astfel ca pot prelua si din fricile fratilor, colegilor,
personajelor de desene sau de poveste etc.
Anxietatea sociala

Timiditatea este o stare emotionala extrem de frecventa printre prichindei. Unii

interactioneaza si leaga prietenii mai usor decat altii. Altii se adapteaza mai
usor diverselor contexte sociale, evenimente publice sau altor situatii sociale.
Insa majoritatea prescolarilor reusesc sa depaseasca singurei timiditatea in
timp.

Evitarea scolii

La sfarsitul perioadei prescolare poate aparea anxietatea provenita din mediul

scolar. Fie e vorba de teama de a merge la scoala, fie de cea din diversele
situatii si poate chiar amenintari la care este supus in instutie sunt cele care pot
conduce la o anxietate de separare. Micutul tau ar putea cere sa stea acasa, ar
putea invoca frecvent motivul ca este bolnav sau ca nu ii place la scoala ca
urmare a unor amenintari la care a fost supus, certurilor cu un coleg sau
agresiunilor de diverse feluri la care a cazut victima.

91
Cum il ajuti pe copil sa depaseasca anxietatea la varsta prescolara?

Atunci cand micutul tau este anxios incearca sa iti urmezi in primul rand
instinctele de mamica - imbratiseaza-l strans si asigura-l ca totul este in ordine.
Insa nu este de ajuns, pentru ca trebuie sa ajuti copilul sa depaseasca temerile
pentru a ajuta la dezvoltarea unui copil puternic si sigur pe el.

Vorbeste cu el despre temerile lui!

Confirma frica sau temerea pe care o are pentru a-l putea ajuta sa treaca peste
ea. Atunci cand micutul iti marturiseste sursa temerilor poti lua masurile
necesare pentru a-l ajuta sa le depaseasca. Simpla conversatie cu micutul
despre frici si temerile pe care le are poate fi o metoda de descarcare pentru el.
Nu le va mai resimti atat de coplesitoare si stie ca tu il poti ajuta sa fie in
siguranta, doar esti mamica lui, persoana in preajma careia se simte cel mai
protejat.

Stimuleaza continuu increderea si stima de sine a copilului!

Uneori, nu este suficient doar sa ii explici ca nu este niciun monstrulet sub

patutul lui si ca poate dormi linistit. Este esential ca incepand cu varsta
prescolara, si chiar de mai devreme, sa incepi sa pui temelia si sa consolidezi
increderea in forte proprii si stima de sine a micutului. Il vor ajuta sa fie mai
puternic si mai stapan pe el si sa nu il mai copleseasca temerile. Nu trebuie sa
il fortezi niciodata sa depaseasca temerile obligandu-l sa le infrunte. Trebuie sa
ai rabdare si sa il lasi sa le depaseasca in ritmul propriu.

92
Ajuta-l sa depaseasca anxietatea prin joc si joaca!

Jocurile menite sa depaseasca temerile frecvente ale copiilor (de intuneric, de

insecte, de animale) ajuta la desensibilizarea treptata si sigura a copilului cu
privire la cauzele anxietatii lor.

Pune-l in garda mereu cu privire la ce il asteapta!

Este important ca micutul tau sa nu fie luat prin surprindere cand il inscrii la
gradinita sau la scoala. Vorbeste-i cu ceva timp inainte despre aceste schimbari
din viata lui si pregateste intotdeauna terenul pentru ele. Micutul se va adapta
mai usor.
Comunicarea cu copilul, sfaturi utile
autor: Daniela Ganciu
27 Martie 2012

0
1. Ce presupune comunicarea cu copilul?
2. Comunicarea pozitiva
3. Ascultarea si atentia in timpul conversatiilor
4. Exprimarea simpla, clara, concisa
5. Limbajul corporal
6. Modelele pozitive de comunicare
Comunicarea cu copilul este un proces complex si complicat, care se
construieste in timp, cu multa rabdare si tact din partea parintilor. Acestia au la

93
fel de multe de invatat precum copiii cand vine vorba de cele mai bune si
eficiente tehnici si instrumente de comunicare prin care sa discute si sa se
inteleaga cu cei mici.

Iata cateva sfaturi utile, care ajuta la consolidarea unei fundatii solide in
comunicarea cu copiii!
Ce presupune comunicarea cu copilul?
Comunicarea sincera si deschisa cu micutul tau ajuta la consolidarea unei
relatii apropiate intre voi si la prevenirea comportamentelor negative, atat de
frecvente la cei mici.

Comunicarea este un proces complex, care implica mai mult decat un simplu
schimb de informatii si este formata din:

cuvinte;

tonul vocii;

gesturi;

pozitie;

mimica (expresia faciala).

Comunicarea pozitiva

94
Abilitatile copilului de a controla nivelul de stres, de a avea mai multa
incredere in el si de a-si creste stima de sine depind foarte mult de experientele
din copilaria timpurie. Acestea contribuie foarte mult la crearea si dezvoltarea
conceptului despre sine a copilului (cunoasterea de sine si sentimentele lui cu
privire la locul pe care-l are in familie si comunitatea in care traieste).

O relatie pozitiva cu micutul tau, intermediata de o comunicare pe masura,

motivationala, energica, optimista, este esentiala pentru cresterea unui copil
fericit si capabil de succes in viitor. Comunicarea pozitiva cladeste o atitudine
de invingator si il ajuta sa identifice mai usor ce doreste in viata si sa gaseasca
solutiile pentru a reusi.

Evita sa fii negativista, sa il folosesti prea mult pe "nu" in discutiile curente si

in disciplinare si nu il critica sau certa mereu, pentru cea mai mica greseala.

Comunica cu el constructiv, gasind mereu solutii la probleme, invatand din

greseli si gasind metode de a se revansa sau de a-si rascumpara faptele
nesabuite.

Foloseste fraza de incurajare in tot ceea ce incearca sa faca sau reuseste:

"bravo";

"ai facut o treaba buna";

"sunt foarte mandra de cum te-ai descurcat cu tema la matematica";

95
"imi place sa ma joc cu tine";

"ce frumos e desenul tau";

"ce idee grozava";

"ai reusit";

"a fost o incercare reusita" etc.

Sunt tehnici de comunicare pozitiva si incurajari sau aprecieri care-l ajuta pe

copil sa creasca si sa se dezvolte armonios, dar si sa deprinda anumite abilitati
de comunicare esentiale.
Ascultarea si atentia in timpul conversatiilor
Comunicarea presupune un dialog intre doua sau mai multe persoane. Dialogul
care se stabileste adesea intre tine si copil trebuie sa respecte cateva reguli.

In primul rand, asculta-ti intotdeauna copilul cu atentie, daca vrei ca acesta sa

dea ascultare pe viitor la ceea ce incerci sa ii transmiti verbal. Nu discuta
niciodata cu el in timp ce gatesti, lucrezi sau faci alte lucruri. Opreste-te din
ceea ce faci, stai in fata lui, uita-te in ochii lui si acorda-i toata atentia.

In momentul in care cel mic simte ca este ascultat cu atentie, simte totodata ca
este si indragit, iubit si respectat. Vei primi, la randul tau, acelasi tratament din
partea lui.

96
Micutul tau va avea ocazia, in timpul conversatiilor, sa invete cu ajutorul tau
ca dialogul presupune un schimb de informatii, asteptarea randului ca
interlocutorul sa termine ce are de spus inainte de a vorbi si faptul ca nu
trebuie sa ii intrerupa pe ceilalti. Toate acestea ajuta, concomitent, la
deprinderea unora dintre bunele maniere pe care micutul le are de invatat.
Exprimarea simpla, clara, concisa
Copilul are de asimilat o sumedenie de informatii, intr-un timp relativ scurt.
Nu ii ingreuna si mai mult efortul de intelegere si retinere a informatiilor prin
folosirea unor cuvinte complicate (pe care nu le cunoaste), fraze lungi si
pronuntare rapida si precipitata a cuvintelor.

Nu incarca frazele cu multe informatii, cu atat mai putin cu directive sau

solicitari, deoarece nu le poate retine. Foloseste cel mult trei instructiuni o
data, deoarece atat poate intelege. De exemplu, spune-i "Andrei, ia te rog
camasa de aici, du-o la tine in camera si asaz-o in sifonier". Este mai mult
decat suficient, altfel micutul va uita ce trebuie sa faca.
Limbajul corporal
De cele mai multe ori, actiunile si gesturile vorbesc mai mult decat cuvintele.
Limbajul non-verbal sau corporal este esential in consolidarea comunicarii
verbale si trebuie sa respecte cateva reguli esentiale, pentru a avea efect si
pentru a putea fi insusit de cel mic:

cand vorbesti cu copilul, asaza-te la nivelul lui, astfel incat sa va puteti uita cu
usurinta unul la celalalt;

97
mentine contactul vizual cu cel mic pe tot parcursul conversatiei;

zambeste, deoarece detensionezi atmosfera;

evita sa ii vorbesti atunci cand stai cu spatele la el sau faci altceva (daca nu
poti amana ce ai de facut, spune-i frumos ca mai dureaza 5 minutele pana cand
termini si ca apoi vei fi atenta la el);

atentie la tonul pe care-l folosesti; ai grija sa fie prietenos, calm;

imbratiseaza adesea copilul, saruta-l pe frunte sau obraz ori mangaie-l pe

crestet;

evita sa iti dai ochii peste cap in timpul dialogurilor, sa dai din picior, sa
suspini sau sa gesticulezi agresiv din maini - sugereaza nerabdare si plictiseala.
Modelele pozitive de comunicare
In procesul comunicarii, copilul trebuie pe de-o parte sa priveasca, sa fie atent
si sa asculte, si pe de alta parte, sa reactioneze la o cantitate enorma de
informatii, prin alegerea cuvintelor potrivite, a tonului si modului in care se
exprima, pentru a se putea face usor inteles. Nu este usor pentru un prichindel
de cativa anisori, care abia daca detine cateva sute de cuvinte in vocabular.

Modul in care te exprimi si vorbesti cu el este exemplul pe care-l preia si el, la

randul lui. Daca obisnuiesti sa vorbesti pe un ton inalt, tipator, asa va incerca si
el sa comunice cu tine, daca nu il asculti cand vorbeste cu tine, nici el nu te va

98
asculta cand incerci sa vorbesti cu el. Nu o face pentru ca este obraznic, ci
pentru ca asa a vazut la tine si considera ca asa se face.

Comunicarea eficienta si pozitiva cu copilul te ajuta sa te apropii mai mult de

el, sa il intelegi si contribuie si la dezvoltarea lui cognitiva, sociala sau
emotionala, dar si la disciplinarea lui.
Limbajul bunei discipline
autor: Daniela Ganciu
20 Ianuarie 2012

0
1. Pune-i la dispozitie optiuni si lasa-l sa aleaga!
2. Ai grija cum folosesti recompensele!
3. Implica-l in deciziile luate in familie!
4. Pregateste-l intotdeauna pentru ce urmeaza!
5. Ajuta-l sa fie ordonat si organizat!
Disciplinarea copilului este un proces complex si de lunga durata, care pune la
incercare nervii parintilor. Inainte de a incepe sa faci lista cu plangeri la adresa
comportamentului tau, iti recomandam sa adopti tehnica puterii cuvantului in
educatia lui. Uneori limbajul pe care-l folosesti in discutiile cu micutul poate
face mai mult decat o mie de tipete si pedepse la un loc.

Din dorinta de a-l determina pe copil sa te asculte si sa se poarte frumos, este

posibil sa impui standarde un pic cam prea mari pentru capacitatea si puterile
lui. Cu cat sunt mai inalte, cu atat dezamagirile tale sunt mai mari, iar
nemultumirea fata de propriul copil creste. Duritatea sau severitatea in

99
disciplinarea copilului nu este o solutie si nu rezolva problemele de
comportament ale celui mic.
Pune-i la dispozitie optiuni si lasa-l sa aleaga!

Foto: myhealthnewsdaily.com
Este mai simplu si direct sa spui copilului "este timpul pentru gustarea de
fructe, mananca-ti acum banana". Exista si mai multe sanse sa primesti un
refuz din partea lui, iar totul sa se transforme intr-un mic scandal.

Insa este si mai simplu si eficient sa ii oferi copilului puterea de decizie,

punandu-l sa aleaga intre doua alimente care au aproximativ acelasi continut
nutritiv. Daca ii spui in felul urmator: "ce ai vrea sa papi acum: banana sau
piersica?", micutul va fi mai tentat sa se supuna, deoarece va avea putere de
decizie, si va alege una dintre ele, iar tu ti-ai atins scopul, acela ca micutul tau
sa manance un fruct.
Ai grija cum folosesti recompensele!
Recompensa este altceva decat mita, daca este folosita, dar mai ales exprimata,
corect si in contextul potrivit. Nu ii spune niciodata copilului ca "daca" face
ceva, va primi o jucarie, deoarece conditionezi actiunea lui de primirea
jucariei.

Iata cum le poti introduce corect in context. De exemplu, stii ca meniul unei
mese este format din fel principal si desert. Si copilul tau stie deja ca exista si
desert in meniu. Daca micutul face mofturi cu privire la alimentele din felul
principal, adu-i la cunostinta faptul ca il asteapta un desert bunut dupa

100
terminarea mancarii si, cu cat termina mai repede, cu atat se va bucura de el
mai curand.
Implica-l in deciziile luate in familie!

In loc sa fii un dictator si sa-i dai ordine cu privire la lucrurile la care trebuie sa
te ajute in casa (curatenie, mancare etc.), este mult mai indicat sa il pui pe
copil sa participe activ la luarea deciziei de impartire a sarcinilor. Negociati
mereu care sunt lucrurile pe care vrea/trebuie sa le faca si incercati sa faceti
uneori si cum doreste el. Nimanui nu-i place sa fie comandat, cu atat mai putin
copilului. Totul sta in modul in care te exprimi si iei deciziile.
Pregateste-l intotdeauna pentru ce urmeaza!
Copilului mic ii place rutina si se descurca mai greu atunci cand este indepartat
de la ea. Asadar, atunci cand intervin modificari in programul lui, indiferent ca
e vorba de schimbare a locuintei sau de o intrerupere a jocului preferat, este
important sa il anunti cu suficient timp inainte, pentru a se obisnui cu ideea si a
reactiona pozitiv.
Ajuta-l sa fie ordonat si organizat!

Pentru ca micutul tau sa se organizeze si sa isi programeze eficient timpul si

activitatile, trebuie sa faci mai intai tu asta pentru el. Crearea unui program sau
a unei rutine stabile este primul pas spre evitarea haosului provocat de
realizarea lucrurilor pe fuga, din lipsa timpului.

Stabileste reguli si limite inca de cand este mic

101
In situatia in care copilul tau nu cunoaste anumite limite sau nu i se impun
reguli, nu ai de ce sa ii reprosezi ca fura, minte, insala sau are alte tipuri de
comportamente gresite.

Pentru ca acesta sa stie ca nu are voie sa fure, sa ia lucrurile altcuiva fara a

intreba sau sa te minta, este foarte important sa ii impui aceste reguli inca de la
varste foarte fragede. Ai grija ca fiecare regula sau limita sa fie clara, concisa,
explicata pe intelesul lui si sa aiba si o consecinta. Este important ca cel mic sa
stie ce il asteapta daca incalca regula, inca de dinainte ca aceasta sa fie
aplicata.

Invata-l diferenta dintre bine si rau!

Pentru a avea pretentia ca micutul tau sa se poarte civilizat si politicos si sa nu

recurga la astfel de comportamente gresite, el trebuie sa cunoasca diferenta
dintre bine si rau.

Daca nu intelege ca unele comportamente sunt bune si altele rele, el nu va sti

ca a fura sau a minti nu este un lucru bun.

Asigura-te, inca de la varste mici, ca ii explici intotdeauna ce are voie si ce nu,

si ca insotesti aceste recomandari cu exemple care sa il ajute sa inteleaga de ce
unele purtari sunt recomandate si altele nu, si ca te folosesti de exemple din
viata de zi cu zi pentru asta.

Fii un exemplu pozitiv pentru copil!

102
Copilul invata cel mai bine prin imitatia celor din jur, in principal a parintilor.
Este indicat sa te comporti cu micutul tau si in preajma lui exact asa cum ti-ai
dori sa se poarte el cu tine sau cu ceilalti.

Este indicat sa eviti sa minti atunci cand copilul este in preajma ta, sa nu
incalci reguli pe care tot tu le impui si, evident, sa nu furi sau sa iti insusesti
lucrurile altuia fara a cere permisiunea.

Invata-l ce e bine si ce e rau prin joc si joaca

Jocurile sunt un instrument modern de educatie pe intelesul si placul copilului.

Acestea te ajuta sa il faci pe copil sa inteleaga mai usor anumite
comportamente - asteptarea randului, respectarea regulilor etc. - dar si alte
mesaje legate de ce e bine si ce e rau.
Si cititul este la fel de eficient in acest sens. Alege intodeauna povesti cu
sfarsit moralizator, care-l ajuta sa retina adevarate lectii de viata din ele si sa-i
modeleze comportamentul!
Tu ti-ai surprins copilul mintind sau furand? Cum l-ai dezobisnuit de acest
comportament? Crezi ca pedeapsa este o solutie la varste mici? Spune-ne
parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!
Frica de separare la prescolari
autor: Daniela Ganciu
07 Iunie 2011

21

103
Frica de separare sau despartire este produsa de sentimente negative cum ar fi
nelinistea, pierderea, singuratatea si tristetea care sunt experimentate prima
data de copil cand se desparte de persoane importante din viata lui.

Aceasta apare prima oara in etapa de bebelusi, dar poate reaparea la varsta
prescolara. Acest fenomen este cel mai des intalnit la bebelusi care se despart
de mama (atunci cand se reintoarce la serviciu) sau de bona (daca o schimba)
si este considerat un pas normal in dezvoltarea copilului.

Cand copilul este atasat emotional de mai multe persoane (mama, tata, bunicii,
bona sau bonele) se observa o mai mica incidenta a fricii de despartire. Se pare
ca acesti copii inteleg ca despartirile sunt doar temporare (chiar daca dureaza
mai mult) si ca daca o persoana lipseste, una din celelalte va avea grija de el.

Anxietatea de separare la prescolari

Se considera ca dezvoltarea capacitatii cognitive a copilului contribuie foarte

mult la diminuarea fricii de despartire. De la varsta de 2 ani, copilul incepe sa
dezvolte abilitati cognitive care il ajuta sa pastreze in memorie imaginea
persoanei care pleaca pana in momentul in care se intoarce, aceasta fiind doar
una dintre metodele pe care le foloseste pentru a face fata fricii de despartire.

Totusi, chiar daca micutul tau a crescut si a depasit cu brio anxietatea de

separare de la varsta de bebelus, este posibil sa mai treaca o data prin aceasta
experienta cand ajunge la varsta prescolara. Este varsta la care se separa de

104
mediul familial pentru a merge la gradinita sau scoala, iar sentimentul de frica
poate reaparea si se poate manifesta in diverse moduri.

Anxietatea se manifesta in principal in primele saptamani de scoala ale

copiilor. Varsta prescolara este una la care copiii invata sa negocieze cu
independenta, un concept care este minunat si ii atrage, dar in acelasi timp este
inspaimantator pentru ei. Odata cu constientizarea ideii ca este o persoana cu
nevoi si dorinte proprii, vine si realizarea faptului ca parintii nu vor mai fi
intotdeauna langa el, ceea ce le produce o teama puternica.

Cum faci fata anxietatii de separare la prescolari?

Exista mai multe lucruri pe care le poti face pentru a diminua trairile copilului
atunci cand vine timpul sa mearga la gradinita sau la scoala. Mergeti la
gradi/scoala cu mai multe zile inainte de a o incepe - ajuta-l sa se
imprieteneasca cu locatia, zona si mediul respectiv vizitandu-l din cand in
cand, vorbindu-i despre el pentru a sti ce il asteapta.

stabileste o rutina de a va lua "la revedere" - primul pas este sa va spuneti de

fiecare data "la revedere" si sa creati si o rutina pentru asta (un joculet, un
cantecel, imbratisari etc.);

fii binedispusa atunci cand te desparti de el - nu lasa copilul sa vada cat esti de
speriata ca il lasi lasi atatea ore singur;

105
fii relaxata, atata timp cat micutul te vede binedispusa si fericita va sti ca totul
este in regula.

nu il intreba niciodata "ti-e frica sau ti-e teama de prima zi de gradi/scoala?" -

nu induce astfel ideea ca trebuie sa aiba aceste trairi; este posibil sa nu le
resimta, dar daca ii aduci aminte sau il faci atent la ele le va constientiza si va
trai prin ele.

Mai bine vobeste-i despre partile distractive si amuzante legate de mersul la

gradi sau scoala. Fii sigura ca ai incredere in gradinita/scoala pe care ai ales-o -
numai asa vei sta linistita si vei fi cat de cat sigura ca profesoarele au grija de
micutul tau si nu va pati nimic in orele in care sta departe de tine.

Fii mereu la timp acolo pentru a-l lua acasa - nu intarzia, mai ales in primele
zile, pentru ca ii va fi foarte frica sa se vada singurel acolo, ceea ce va accentua
si mai mult anxietatea si l-ar putea determina sa nu mai vina si altadata.

Mai exista si alte trucuri prin care sa il ajuti pe copil sa te simta mai aproape de
el de fiecare data cand va separati:

tatuaje temporare (de la dulciuri sau snacks-uri) - alegeti 2 la fel si faceti-le

amandoi in acelasi timp - explica-i ca astfel tu ii vei fi mereu aproape si nu va
trebui sa isi faca grij;

106
pune-i in fiecare zi cate o surpriza sau lasa-i un mesaj ori o felicitare draguta in
pachetelul pentru pranz, cu care sa ii cresti entuziasmul si sa ii arati ca ii esti
aproape;

citeste-i povesti educative in acest sens (alege tematici specifice).

Anxietatea de separare la bebelusi

Teama de separare incepe de obicei in jurul varstei de 6 luni si culmineaza in

jurul lunii a 10-a. Se termina de obicei la prima aniversare. La unii copii poate
continua pana la aproape 2 ani. Exista ipoteza ca aceasta afectiune se dezvolta
pana la stadiul de boala la persoanele pana la 18 ani, insa nu exista argumente
clare care sa sustina acesta teorie. Intensitatea si durata acestei frici de a se
desparti de mama depind de temperamentul copilului si de atitudinea mamei.

Iata cateva sugestii legate de felul in care trebuie sa procedati:

pregateste-te emotional inainte sa pleci de acasa;

daca bebelusul se supara, pastreaza-ti increderea si calmul chiar si cand nu te

simti asa;

aminteste-ti intotdeauna ca frica de separare este un aspect comportamental

normal al copilului tau si totodata un semn ca a atins un nou nivel cognitiv si
emotional;

107
lasa-l sa se obisnuiasca cu faptul ca pleci;

Cand frica de separare incepe sa se manifeste, pleaca de acasa pentru perioade

de timp care sa aiba o durata din ce in ce mai mare. La inceput poti sa pleci
pentru 20 de minute, apoi sa lipsesti mai mult. Incearca sa programezi
plimbarile pentru cand se trezeste sau dupa ce mananca. Copiii suporta
despartirile de mama mai usor cand nu le e foame, cand nu sunt obositi sau
bolnavi.

Bona poate sa diminueze impactul plecarii mamei asupra bebelusului prin

jocuri ce ii distrag atentia si spunandu-i ca mama se va intoarce repede.
Dezvoltarea independentei copilului fata de mama poate ajuta la eliminarea
protestului si poate fi realizata lasand bebelusul sa se joace singur (dar cand
este sub supraveghere). S-a constatat ca bebelusul capata incredere in sine si
un simt al securitatii daca parintii raspund la nevoile lui emotionale cu o
atitudine iubitoare si intelegatoare in mod constant.
Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati
Pixuri, creioane, papusi cazute pe sub scaun, pe pat, pe pervaz. Haine aruncate
in toate colturile camerei, pat nefacut, ghiozdan aruncat pe pat. Sosete,
creioane, jucarii pe birou.
Asa arata intr-o dimineata camera fetitei mele, pe vremea cand ea avea cam 8
ani.
Cand am intrat in camera am avut senzatia ca tocmai ce trecuse un uragan si
rasturnase toate obiectele posibile prin toata camera.

108
In acest “mic haos” copilul meu “cel mare” statea foarte calm si isi facea
temele, pe un coltisor de birou pe care nici nu ii incapea caietul pe care scria.
Tema era la matematica, daca-mi aduc eu bine aminte.
Jumatate de caiet era suspendat in aer, in timp ce copilul scria pe cealalta
jumatate! Si asta in conditiile in care avea un birou imens, pe un colt intreg de
camera!
Un val instantaneu de furie si revolta mi-a taiat respiratia! Asa ceva e de
neacceptat! Nu, nu se mai poate asa! Cand va intelege copilul asta ca este
foarte important sa fie ordonat? Cum se poate concentra ca sa-si faca temele in
haosul asta? Nu o oboseste tot ce e in jurul ei?
Zeci de ganduri, care mai de care mai furioase.
De cate ori sa-i mai spun? De ce nu ma asculta niciodata? Am rasfatat-o prea
mult. I-am facut toate mofturile si acum, uite, uite ce fel de copil a devenit!
Furie si vinovatie. O combinatie la fel de periculoasa ca o bomba atomica.
Ce crezi tu ca a urmat?
Uraganul despre care am vorbit mai devreme fusese mic copil pe langa ce am
facut eu din acel moment.
Fara sa-mi avertizez copilul in vreun fel, am inceput sa arunc pe jos toate
obiectele care-mi cadeau in mana. Tipam si aruncam tot ce vedeam in calea
mea.
Nu conta ca era jucaria preferata sau stiloul cel nou. Nu conta ca erau caietele
de teme sau cartile de la scoala. Totul ajungea pe jos, cu o viteza incredibila.
In cateva secunde era un morman imens in mijlocul camerei, iar eu continuam
sa tip : “Nu-ti e rusine? Cum poti fi atat de indolenta?”
Copilul plangea, speriat si ma ruga : “Mami, nu, te rog, nu… nu papusa!” Dar
eu nu auzeam, nu vedeam, nu simteam nimic altceva decat propria mea furie.

109
Cand nu am mai avut ce sa arunc pe jos, m-am oprit si am spus: “ Lucrurile pe
care nu le aranjezi la locul lor, vor ajunge la cos!” si am iesit din camera
trantind usa.
Mi-am lasat copilul plangand, privind cu disperare in urma mea…
Dupa ce m-am mai calmat, am revenit in camera, si, abia atunci, am stiut cat
de mult am gresit.
Copilul statea inca pe pat, plangand. Ma privea rugator. Nu stia ce sa faca si de
unde sa inceapa cu stransul lucrurilor. Nu se misca, dar nu pentru ca nu ar fi
vrut sa faca ordine, ci pentru ca nu putea.
In clipa aceea am revazut tot filmul celor petrecute si mi-am dat seama cat de
socant a fost pentru copil tot ce am facut eu.
Atunci am inteles ca ii este imposibil sa faca singura curat, in aceste conditii.
Furia trecuse ca prin minune si in locul ei era acum multa vinovatie, asa ca m-
am apropiat de ea si i-am spus : “ Imi pare tare rau… M-am infuriat atat de
tare. Doar ti-am spus de atatea ori sa faci ordine in camera ta. Cum poti sa-ti
faci temele in haosul asta? Nu te oboseste?”
“Nu, mami, nu ma oboseste. Nici macar nu le vedeam pana nu mi le-ai aratat
tu.” A venit raspunsul nevinovat al copilului.
Am inteles atunci ca lumea vazuta prin ochii copilului meu nu are nici o
legatura cu lumea vazuta prin ochii mei. Daca pe mine ma oboseste dezordinea
nu este neaparat la fel si pentru copilul meu.
Aveam in fata noastra un morman de obiecte aruncate, asa ca, am inceput sa le
strangem impreuna. Au trecut vreo doua ore pana am reusit sa aducem camera
la lumina.
Ai facut si tu vreodata ce am facut eu? Si daca da, te-a ajutat in vreun fel? A
devenit brusc copilul tau mai ordonat?

110
Eu pot sa iti spun ca pe mine si pe copilul meu nu ne-a ajutat deloc reactia
mea, ba, mai mult ne-a incurcat…
Cu intelegerea de acum pot sa spun ca intrebarile: “Nu iti e rusine? Cum poti fi
atat de indolenta?” nu au facut decat sa o faca sa sa simta vinovata.
Ce facem noi cand ne simtim vinovati? Avem energie sa facem ceva?
Nu stiu cum esti tu, dar eu cand ma simt vinovata, ma simt blocata si fara nici
un pic de energie, iar daca simt rusine, mai degraba m-as face invizibila, ca nu
degeaba se spune in popor “ As fi intrat in pamant de rusine!”.
Unde mai pui faptul ca rusinea si vinovatia ne fac sa avem o parerea foarte rea
despre noi insine, lucru care nu ne ajuta deloc sa fim increzatori si puternici.
Ce imi doresc pentru copilul meu?
Sa se simta vinovat, sau sa aiba incredere in el?
Sa se simta neacceptat, sau sa se simta iubit?
Sa ii fie frica de mine, sau sa aiba incredere in mine si sa stie ca sunt alaturi de
el indiferent ce s-ar intampla?
Ca parinte, m-am simtit de multe ori tentata sa apelez la manipularea prin
vinovatie sau rusine, si, de multe ori am facut-o, insa, pot sa spun cu foarte
mare sinceritate ca aceasta metoda nu m-a ajutat decat pe termen foarte scurt.
Iar copiilor mei le-a facut foarte mult rau.
Imi doresc pentru copiii mei sa fie capabili sa deosebeasca binele de rau, si stiu
ca le va lua mult timp sa invete asta.
Vreau sa ii pregatesc pentru acele momente din viata lor cand vor avea de ales
intre ceea ce le place si ceea ce e bine pentru ei, intre parerea anturajului si
parerea lor, intre ceea ce spun altii ca se poate face si ceea ce vor ei sa faca si
stiu ca rusinea si vinovatia nu ii vor ajuta sa ia cea mai buna decizie pentru ei.

111
Copiii invata cel mai bine cand sunt incurajati si sprijiniti, nu pedepsiti, de
aceea, decat sa ii fac sa se simta vinovati, prefer sa le explic legatura dintre
cauza si efect.
Daca nu invata, atunci foarte probabil vor lua note mici. Este un fapt.
Daca nu isi fac curat in camera, la un moment dat va veni si clipa in care nici
ei nu vor mai suporta mizeria.
Daca fac un lucru care ii face sa nu se simta bine in pielea lor, au de ales : Il
fac in continuare, stiind ce fel se vor simti, sau nu il mai fac. E alegerea lor.
Nu inseamna ca nu stabilesc limite de comportament, fac asta insa in
momentele in care suntem cu totii relaxati, nu in momente tensionate.
Le explic de fiecare data ca e alegerea lor daca vor sa faca ce e bine sau nu,
dar, odata ce au ales ce sa faca, nu mai pot alege si consecintele faptelor lor.
Consecintele vin automat, in urma alegerilor lor.
Parerea mea este ca aceasta este o lectie de viata mult mai buna decat vinovatia
si rusinea.
Tu ce parere ai?
Cu drag, Oana

Repetarea anului la gradinita, cand este cazul?

autor: Adelina Dobrin
15 Noiembrie 2011

1
1. Cand se ia in calcul repetarea anului la gradinita?
2. Cum vorbesti cu copilul despre repetarea anului?

112
Gradinita poate fi o experienta satisfacatoare sau traumatizanta pentru copil.
Chiar daca majoritatea are probleme de adaptare in noul mediu, pe care le
depaseste, in timp, cu succes, exista situatii in care parintii sunt nevoiti sa se
gandeasca la repetarea anului de gradinita pentru copil.
Gradinita poate fi o experienta satisfacatoare sau traumatizanta pentru copil.
Chiar daca majoritatea are probleme de adaptare in noul mediu, pe care le
depaseste, in timp, cu succes, exista situatii in care parintii sunt nevoiti sa se
gandeasca la repetarea anului de gradinita pentru copil.
Cand se ia in calcul repetarea anului la gradinita?
Toti copiii care intra pentru prima oara la gradinita sufera de anxietate de
separare si au tot felul de temeri, pentru ca este ceva nou pentru ei. Unii se
adapteaza mai usor, in timp ce pentru altii travaliul dureaza mai mult si este
presarat cu probleme de adaptare si dezvoltare. Recomandarea ca micutul sa
repete anul va veni, cel mai probabil, de la educatoarea care se ocupa de cel
mic si care urmareste evolutia lui zilnica.
Criteriile pentru a face acest lucru nu vor fi pe baza de sex, rasa, religie sau
pentru ca nu il place pe cel mic. Probabil ca va avea ingrijorari mari in legatura
cu felul in care se adapteaza la grup si in care evolueaza in dezvoltarea lui.
De exemplu, se poate recomanda repetarea anului in cazul in care copilul este
mai mic ca varsta si are o conformatie fragila fata de ceilalti. Nu inseamna ca
toti copiii de varste mici sau cu un aspect fizic plapand vor avea astfel de
probleme. Insa daca are aceste caracteristici, cel mic se poate simti usor
amenintat sau intimidat de colegii lor si poate avea o oarecare greutate in a
relationa cu ei si ar putea intra intr-o izolare sociala.
Un alt factor important care cantareste in luarea deciziei este dezvoltarea
sociala. In cazul in care acesta nu stabileste relatii de prietenie cu alti copii, nu

113
se integreaza in grup si sta izolat, atunci micutul are probleme de adaptare
sociala. Acest aspect nu este hotarator, dar trebuie luat in considerare, alaturi
de alte dificultati care ar putea determina educatoarea sa recomande parintilor
repetarea anului de gradinita.
Nivelul academic sau al performantelor de la gradinita este factorul decisiv in
decizia sau recomandarea educatoarei pentru repetarea anului de gradinita, fie
ca e primul sau ultimul.
Exista posibilitatea ca ea sa recomande un an in plus, adica repetarea ultimului
an, in cazul in care considera ca acesta nu ar face fata cerintelor de scoala
generala. Daca are probleme in a reusi sa evolueze din punct de vedere al
cititului sau scrisului si ramane cu mult in urma de alti copii, atunci ar putea
avea o oarecare intarziere in dezvoltare. Atentie, nu inseamna ca micutul tau
este mai putin inteligent sau ca are deficiente de invatare si dezvoltare. Poate
insemna ca are un ritm mai greu de a se dezvolta sau ca ceva nu ii prieste la
gradi.
Stabileste o intalnire cu educatoarea, directoarea, dar si cu un psiholog scolar,
si dezbateti problema inainte de a lua o decizie.
Cum vorbesti cu copilul despre repetarea anului?
Daca te-ai hotarat sa il reinscrii pe copil la gradinita, este foarte important sa
vorbesti cu el despre acest subiect. Micutul tau trebuie sa inteleaga ca nu a
facut nimic rau si ca aceasta nu este o pedeapsa. Nu trebuie sa creada nici ca
are probleme speciale sau ca este diferit fata de ceilalti. Cultiva-i ideea ca
repetarea ultimului an la gradinita, de exemplu, este o oportunitate pentru el sa
fie mai bine pregatit atunci cand intra la scoala.

114
Dupa ce copilul incepe noul an de gradi, lucreaza cu micutul la punctele slabe
de care da dovada in dezvoltarea lui si, daca este cazul, apeleaza si la ajutor
specializat.
Cand se ia in calcul repetarea anului la gradinita?
Toti copiii care intra pentru prima oara la gradinita sufera de anxietate de
separare si au tot felul de temeri, pentru ca este ceva nou pentru ei. Unii se
adapteaza mai usor, in timp ce pentru altii travaliul dureaza mai mult si este
presarat cu probleme de adaptare si dezvoltare. Recomandarea ca micutul sa
repete anul va veni, cel mai probabil, de la educatoarea care se ocupa de cel
mic si care urmareste evolutia lui zilnica.

Criteriile pentru a face acest lucru nu vor fi pe baza de sex, rasa, religie sau
pentru ca nu il place pe cel mic. Probabil ca va avea ingrijorari mari in legatura
cu felul in care se adapteaza la grup si in care evolueaza in dezvoltarea lui.

De exemplu, se poate recomanda repetarea anului in cazul in care copilul este

mai mic ca varsta si are o conformatie fragila fata de ceilalti. Nu inseamna ca
toti copiii de varste mici sau cu un aspect fizic plapand vor avea astfel de
probleme. Insa daca are aceste caracteristici, cel mic se poate simti usor
amenintat sau intimidat de colegii lor si poate avea o oarecare greutate in a
relationa cu ei si ar putea intra intr-o izolare sociala.

Un alt factor important care cantareste in luarea deciziei este dezvoltarea

sociala. In cazul in care acesta nu stabileste relatii de prietenie cu alti copii, nu
se integreaza in grup si sta izolat, atunci micutul are probleme de adaptare
sociala. Acest aspect nu este hotarator, dar trebuie luat in considerare, alaturi

115
de alte dificultati care ar putea determina educatoarea sa recomande parintilor
repetarea anului de gradinita.

Nivelul academic sau al performantelor de la gradinita este factorul decisiv in

decizia sau recomandarea educatoarei pentru repetarea anului de gradinita, fie
ca e primul sau ultimul.

Exista posibilitatea ca ea sa recomande un an in plus, adica repetarea ultimului

an, in cazul in care considera ca acesta nu ar face fata cerintelor de scoala
generala. Daca are probleme in a reusi sa evolueze din punct de vedere al
cititului sau scrisului si ramane cu mult in urma de alti copii, atunci ar putea
avea o oarecare intarziere in dezvoltare. Atentie, nu inseamna ca micutul tau
este mai putin inteligent sau ca are deficiente de invatare si dezvoltare. Poate
insemna ca are un ritm mai greu de a se dezvolta sau ca ceva nu ii prieste la
gradi.

Stabileste o intalnire cu educatoarea, directoarea, dar si cu un psiholog scolar,

si dezbateti problema inainte de a lua o decizie.

Foto:kidstoremedia.com
Cum vorbesti cu copilul despre repetarea anului?
Daca te-ai hotarat sa il reinscrii pe copil la gradinita, este foarte important sa
vorbesti cu el despre acest subiect. Micutul tau trebuie sa inteleaga ca nu a
facut nimic rau si ca aceasta nu este o pedeapsa. Nu trebuie sa creada nici ca
are probleme speciale sau ca este diferit fata de ceilalti. Cultiva-i ideea ca

116
repetarea ultimului an la gradinita, de exemplu, este o oportunitate pentru el sa
fie mai bine pregatit atunci cand intra la scoala.

Dupa ce copilul incepe noul an de gradi, lucreaza cu micutul la punctele slabe

de care da dovada in dezvoltarea lui si, daca este cazul, apeleaza si la ajutor
specializat.
Prima zi de gradinita. Cum ajuti copilul sa se adapteze?
autor: Daniela Ganciu
20 Septembrie 2011

0
Prima zi de gradinita poate fi coplesitoare pentru copil. Sunt prea multe
activitati si experiente noi cu care trebuie sa aiba de-a face brusc si acest lucru
il sperie. Iata ce poti face ca sa diminuezi temerile si sa il ajuti sa se adapteze
mai usor printe copii si educatoare!

Cu siguranta ca l-ai pregatit din timp pe micutul tau pentru aceasta zi, dar cu
toate acestea, emotiile si teama de a se separa de tine isi spun cuvantul. Desi
locatia nu este noua pentru ca ati mai vizitat-o, poate ati facut deja cunostinta
cu educatoarea sau cativa colegi de gradi, micutul tau traieste o noua
experienta. Si se bazeaza pe tine sa i-o faci mai frumoasa. Adaptarea la
gradinita nu este intotdeauna usoara, dar este realizabila cu multa rabdare si
efort.

Cele mai bune sfaturi si trucuri vin tot de la mamici, ca tine, care au trecut deja
prin experienta primei zile de gradinita cu copilul. Noi iti oferim cele mai

117
eficiente trucuri de la mamicile comunitatii Copilul.ro, "premiante" la capitolul
depasirii cu succes a primei zile de gradinita.

Foto: www.5minutesformom.com

Gabitzza: Este foarte important sa i se explice copilului ca va merge la

gradinita, ca va cunoaste alti copii, ca isi va face prieteni, ca va avea cu cine sa
se joace si ca va fi luat la pranz sau dupa-amiaza, ca nu va fi "abandonat"
acolo. In drum spre gadintita poti chiar sa ii povestesti cum a fost pentru tine
prima zi de gradinita, sa ii impartasesti din experienta ta pentru a-l linisti.

Mama leone: La noi copilul a avut 2 ani si 3 luni cand a mers prima data la
gradinita. Nu l-am lasat de la bun inceput o zi intreaga, fiindca doamna care
raspundea de gradinita mi-a sugerat ca in decurs de 1-2 saptamani sa facem o
tranzitie treptata. La inceput am stat si eu in incapere, decurs de 1 h, in ziua
urmatoare a stat numai el pt 1 h, apoi incet-incet am marit timpul.

Iuliagabriela: Pentru noi astazi a fost "prima zi"....de fapt au fost doar 2
ore....si am stat si eu cu ea, dar a fost destul de bine... s-a dezlipit de mine de
cateva ori si chiar a raspuns unei intrebari adresate de educatoare... cand am
plecat de acolo a inceput sa planga ca mai vrea... maine la fel, vom sta 2 ore,
iar de joi va sta jumatate de zi fara mine.

Alte trucuri si metode de a-l ajuta sa se adapteze mai usor gradinitei

Pregateste-l din timp pentru noua aventura. In plus, discuta cu el despre

temerile pe care le are, de ce anume ii este frica, ce crede ca se va intampla

118
acolo si cum il va afecta. Explica-i ce se face acolo.

Copilul tau s-ar putea simti mai bine daca i-ai povesti cum a fost prima ta
experienta la gradinita. In acest fel, el isi va da seama ca nu se intampla nimic
rau, ca ai mers si tu si ca poate fi distractiv.

Poti intra cu el in sala de clasa si il poti tine de mana pentru a se simti mai
confortabil si in siguranta. Totusi, nu face din insotirea lui un obicei. S-ar putea
ca anxietatea de separare sa fie si mai pronuntata dupa aceea.

Crezi sau nu, cel mai bun truc pentru a-l obisnui pe copil cu noua locatie si
aventura este sa iti mentii calmul si sa fii relaxata. Daca micutul tau vede ca
esti agitata, ca ai emotii si esti speriata, atunci asa va fi si el. Daca te vede
zambitoare, relaxata si chiar entuziasmata, isi va da seama ca totul este bine si
nu este nimic in neregula acolo.
Anxietatea de separare la bebelusi
autor: Daniela Ganciu
01 Februarie 2011

3
Anxietatea de separare este o problema care apare la toti bebelusii. Intre 6 si
12 luni bebelusul este o dulceata de copil, este cuminte si linistit in preajma ta.
Incearca numai sa mai introduci intre tine si el o alta persoana (ruda, bona etc.)
necunoscuta, sa il lasi singur cu ea, iar bebele se transforma intr-o mica furtuna
de lacrimi si tipete.

119
Cand si de ce apare anxietatatea de separare?

Anxietatea de separare este un semn ca bebelusul se dezvolta si creste, dandu-

si seama ca mai exista si o alta lume in afara universului creat din el si parinti,
mai ales el si mama. In ciuda faptului ca stresul si sentimentele de vina ale
mamei de a-l lasa cu o alta persoana sunt cauza acestei stari a lui, acest tip de
anxietate este o parte esentiala din dezvoltarea normala a micutului.

Aceasta apare in primii 2 ani de viata ai lui urmand ca dupa aceasta varsta sa
intre in declin. Pana atunci insa parintii trebuie sa infrunte o serie de stari si
manifestari ale copilului nu tocmai palcute si care fac parintii sa se simta
adesea vinovati.

Chiar daca unele dintre ele sunt furtunoase si prezenta unei persoane straine il
poate face foarte agitat si iritat, este esential sa nu renunti la expunerea
copilului la compania altor oameni din jur.

Cum calmezi crizele de anxietate ale bebelusului?

Cu putina planificare si cu multa dragoste il poti ajuta pe bebe sa depaseasca

aceasta perioada grea si sa se bucure de compania persoanelor dragi voua.

Fii calma!

120
Este esential sa vezi aceasta reactie a bebelui ca pe ceva firesc, ca parte
normala din dezvoltare. Nu trebuie sa te impacientezi, intristezi sau sa te simti
vinovata pentru asta. Calmeaza-te si trateaza lucrurile asa cum sunt!

Introdu mici momente de separare in viata lui inca de mic!

Inca de la cateva luni sau de mai devreme poti incepe sa introduci mici
episoade de separare care sa-l pregateasca pentru momentul in care va trebui sa
stea cateva ore in compania altei persoane. Fie si daca iesi putin din camera
cand este foarte mic si te duci pana la bucatarie sau baie ajuta copilul sa se
obisnuiasca cu ideea de separare si sa nu o resimta atat de accentuat cand
creste. Daca plange, striga-i numele sau vorbeste-i in timp ce esti in alta
camera pentru a-l linisti!

Apoi, pe masura ce creste, creste numarul minutelor in care il lasi singur, astfel
incat pana la momentul cresei sau gradinitei sa fie obisnuit sa stea fara tine
macar cateva ore.

Expune copilul altor persoane inca de mic!

Bebelusii trebuie implicati in mica voastra comunitate: familie si prieteni, din

primele saptamani dupa nastere. In acest fel se obisnuieste mai usor sa stea in
compania altor persoane, iar anxietatea de separare se diminueaza treptat fara a
provoca reactii neplacute.

Fii pregatita pentru momentul somnului!

121
Este momentul in care apare cel mai adesea anxietatea de separare la bebelusi.
Mamicile au tendinta de a-l adormi pe bebe mereu la pieptul lor sau cu ele in
pat, iar acest lucru tinde sa devina obicei pe termen lung. Gresit, spun
specialistii, care sustin ca este important sa incerci sa il adormi in camera si in
patutul lui de cand este foarte mic. Insa fa-o cu foarte multa blandete si cu
multa dragoste, aratandu-i mereu cat este de iubit.

Nu te separa de el in momentele lui vulnerabile!

Este esential sa fii alaturi de bebelus cand acesta are momente de

vulnerabilitate – este bolnav, ii este foame, somnic, este obosit. Acestea nu
ajuta, ci dimpotriva accentueaza si mai mult starile. Fa-o atunci cand bebele
este intr-o stare buna!

Distrage-i atentia cand trebuie sa pleci de acasa!

Roaga bona sau persoana care are grija de copil sa ii distraga atentia de la tine
pret de cateva momente, pana iesi pe usa. Este greu pentru copil sa vada mama
plecand, de aceea este mai indicat astfel!

Ai grija la reactia ta cand acesta are o criza de anxietate!

Ti se rupe sufletul sa il vezi atat de agitat si trist, dar nu reactiona in fata lui ca
si cand se intampla ceva rau sau ca si cand evenimentul de separare este unul
stresant si de panica. II va creste si mai mult starea de anxietate!

122
“Mama m-a adus in acest loc pe care nu-l cunosc. Mi-a spus ca o sa-mi placa,
o sa fie amuzant, dar nu sunt prea sigur de asta. Mama mi-a spus ca doamna de
acolo este educatoarea mea. Cum o fi ea? Va fi draguta cu mine? Se va ocupa
de mine? Cine sunt toti acesti copii pe care nu-i cunosc? N-am mai vazut
niciodata atatia copii la un loc! Le va placea de mine? Mi-e frica! De fapt, nu
sunt sigur ca imi place locul asta. Mama! Nu ma lasa aici! Mi-e asa de frica
incat imi vine sa plang !” (Andrei, 3 ani)

Toate aceste reactii se ascund sub umbrela anxietatii de separare. Aceasta

reprezinta teama resimtita de copil in momentul in care parintele paraseste
mediul in care se afla copilul si se manifesta prin plans, tipete si neliniste.
Anxietatea de separare este strans legata de tipul de atasament care s-a format
intre tine si copilul tau. Hai sa vedem impreuna ce inseamna in primul rand
atasamentul si apoi vorbim despre cauzele aparitiei anxietatii de separare.

Iata un material video despre acest subect, in care poti afla parerea
psihologului Anca Munteanu despre inceperea gradinitei si atasamentul dintre
copii si parinti.

Ce este atasamentul?
Copilul inca de la nastere are nevoie de protectie in fata unei lumi pe care nu o
cunoaste. Adultul reprezinta sursa lui de siguranta. Mama este cea care il
hraneste, il schimba, il mangaie si il protejeaza de eventuale pericole.
Atasamentul inseamna a fi dispus sa cauti apropierea si contactul cu persoana
in cauza, mai ales atunci cand mediul nu este sigur. Relatiile de familie lipsite
de afectiune sau lipsa de comunicare a sentimentelor si emotiilor pot sa

123
produca tulburari in dezvoltarea copilului. Cercetatorul american Ainsworth,
impreuna cu colaboratorii sai, a descris trei modele de atasament:

1. atasamentul sigur: apare atunci cand copilul are incredere ca parintii vor fi
disponibili, mereu acolo cand el va avea nevoie de ei. Asigurandu-l de prezenta
ta mereu, copilul va avea curajul si motivatia de a infrunta lumea
inconjuratoare si de a o explora. Este bine sa fii atent la semnalele pe care
micutul tau ti le ofera, sa-i dai liniste si alinare, sa-l motivezi si sa-i redai
increderea in el ori de cate ori are nevoie.

2. atasamentul anxios: copilul nu stie cu siguranta daca parintii vor fi

disponibili de fiecare data cand va avea nevoie. Din cauza acestei incertitudini,
copilul trece prin anxietatea sau teama de separare si tinde sa prefere doar
mediul pe care il cunoaste deja, refuzand sa accepte schimbari. Anxietatea de
separare apare in general atunci cand copilul este dus pentru prima data la
gradinita; crizele de plans si tipetele se datoreaza tocmai faptului ca mediul
este nou si nu este sigur ca va avea sprijinul si ajutorul parintilor. Parintii
acestor copii cuatasament anxios sunt inconsecventi in ceea ce priveste
atitudinea pe care o manifesta fata de micuti. Uneori pot sa le ofere ajutorul si
sa le fie aproape, alteori insa, nu.
Cum poate fi ajutat un copil cu un atasament anxios?
Evita pedepsele, tipetele si bataile adresate copilului.
Incearca sa-i oferi stabilitate si predictibilitate.
Anunta-l atunci cand doresti sa-l duci intr-un loc nou sau cand schimbi ceva in
mediul lui: fie ca vrei sa-l duci la gradinita, ca-l lasi in grija bunicilor dupa-
amiaza sau pur si simplu ca vrei sa-i varuiesti camera.

124
3. atasamentul evitant apare atunci cand copilul nu are incredere ca poate sa-si
aiba aproape parintii. El se asteapta la respingere din partea acestora si va
incerca sa se descurce singur, fara ajutorul parintilor sau a celor din jur. Se
lupta pentru a deveni independent emotional, fiind vorba despre o „maturizare
inainte de termen”.

Acum probabil ti-ai facut o idee despre tipul de atasament pe care-l are copilul
tau fata de tine.

Cum poti sa recunosti anxietatea de separare?

Copilul poate sa fie suparat, ingrijorat, nelinistit, sa devina furios, sa planga,
iar uneori pare a fi disperat si chiar apatic. Atunci cand intra pentru prima data
intr-un mediu nou, la gradinita sau la scoala, pot sa apara urmatoarele reactii:
refuzul verbal si chiar comportamental (nu mai vrea sa mearga la gradinita sau
la scoala);
modificari ale somnului: cosmaruri si chiar insomnie;
palpitatii, transpiratii, ameteli, dureri de cap, dificultati de respiratie sau chiar
senzatia de amortire a membrelor;
pot sa apara tulburari digestive, dureri de stomac sau febra;
in relatiile cu ceilalti poate sa nu se ataseze de nimeni din mediul nou si sa aiba
frecvent temerea ca ceva rau i se va intampla lui sau parintilor care „l-au
abandonat”.

Ce poti face pentru a-l ajuta?

125
Incearca sa nu te furisezi atunci cand vrei sa pleci de acasa. Iesi din camera
calma sau explica-i ca trebuie sa pleci pentru cateva minute.
Lasa-l in grija unui alt membru de familie explicandu-i copilului ca tu ai
incredere in acea persoana ca va avea grija de el asa cum ai fi facut-o si tu.
Incearca sa eviti miturile cu „bau-bau”, „vine balaurul si te ia daca nu esti
cuminte”. Acestea il sperie pe copil si pot fi cauza anxietatii pe care o resimte.
Atunci cand a venit vremea sa mearga la gradinita sau la scoala, pregateste-l
din timp. Explica-i ce anume inseamna acest mediu nou. Pe cine va intalni, ce
va invata, povesteste-i despre cadrul didactic pe care-l va avea. Asigura-l ca el
se va intoarce mereu acasa atunci cand programul lui se va incheia.
Investigheaza putin mediul in care l-ai introdus (este posibil ca refuzul de a
merge la gradinita sa fie bazat pe motive concrete: de exemplu, un coleg care l-
a suparat cu ceva).
De asemenea nu te ingrijora fara motiv. Pentru orice copil, schimbarea
mediului reprezinta un moment dificil. De aceea, este posibil ca reactiile lui sa
inceteze dupa cateva saptamani in care se acomodeaza.

Copilul tau cum a reactionat in prima zi de gradinita? Ce relatie de atasament

crezi ca a format copilul tau fata de tine?

126
copilului. Diagnosticul de anxietate de separare nu se pune decat
dupa varsta de 10-13 luni si numai daca intensitatea si persistenta
manifestarilor este severa, cu o durata de cel putin 4 saptamani.
Copilul cu anxietate de separare este ingrijorat si nelinistit cand
anticipeaza despartirea, apoi urmeaza proteste prin plans, tipat,
apatie. Unii copii au un somn nelinistit cu vise terifiante si pavor
nocturn, au acuze somatice diverse, uneori foarte importante (dureri
de cap, de stomac, febra, varsaturi si scaune diareice). Copilul mai
mare, care a avut deja experienta primei separari, poate avea
ganduri negre ca s-a intamplat ceva rau parintilor, poate refuza sa
se mai duca la scoala de teama ca li se poate intampla ceva rau
celor dragi, refuza sa mai plece de acasa.
Copiii cu o varsta mai mica de 8 ani prezinta mai des teama ca s-ar
putea intampla ceva rau parintilor in lipsa lor si atunci refuza sa
doarma singuri sau sa plece fara ei in alta parte sau sa fie lasati
singuri. Ei au mai des cosmaruri si tulburari de somn sau tulburari
neurovegetative.
Copiii de 9-12 ani isi exprima cel mai des teama si nelinistea in
momentul despartirii, iar cei de 13-16 ani refuza sa plece de acasa
si sa mearga la scoala de teama de a nu pleca de langa parinti si
prezinta acuze somatice.
Tratamentul acestei tulburari cuprinde tehnici educationale, tehnici
de psihoterapie si uneori este necesara si interventia
psihofarmacologica.

127