10 METODE DE A CRESTE UN COPIL RASFATAT - SI CUM VA PUTETI SCHIMBA ABORDAREA ASUPRA DISCIPLINEI COPILULUI Opinia expertilor despre rasfat

Un copil rasfatat este pretentios, egocentric si nerezonabil, considera medicul Harvey Karp, creator al DVD-ului si cartii de succes: The Happiest Toddler on the Block (Cel mai fericit copil din cartier). El declara ca poate parea mai usor sa va intelegeti cu un copil rasfatat daca ii satisfaceti cerintele, dar pana la urma, cedand in fata pretentiilor lui il faceti sa se simta izolat si derutat. Daca ii permiteti copilului sa fie rasfatat, plantati o samanta de nemultumire, spune el. Pentru ca sunt atat de obisnuiti sa foloseasca manipularea pentru a obtine ceea ce doresc, incat nu-si mai dau seama cand cineva cedeaza in fata lor.
De unde stiti ca va rasfatati copilul? Iata care sunt cele mai frecvente 10 greseli pe care pe fac parintii, permitand copilului sa devina rasfatat. Daca va recunoasteti comportamentul in unele dintre ele, trebuie sp stiti ca niciodata nu este prea tarziu sa schimbati lucrurile. Greseala nr. 1. Faceti din copil centrul Universului Facand din dorintele copilului prioritatea principala in orice situatie il invatati ca lumea se invarte in jurul lui. Puteti evita asta invatand copilul sa ia in considerare nevoile si dorintele celorlalti, spune medicul Susan Buttross, seful Diviziei de dezvoltare a copilului si de pediatrie comportamentala de la Centrul Medical al Universitatii Mississippi. Copiii trebuie sa inteleaga sa primeasca si sa ofere. Cand stiu numai sa primeasca, tind sa devina frustrati, spune ea.

Greseala nr. 2. Ignorarea comportamentului pozitiv Ca parinti ocupati si foarte ocupati ce suntem, este posibil sa nu observam cand copiii se joaca in liniste in coltul lor sau cand se feresc singuri de pericole ori probleme. Daca nu le aratati niciodata ca sunteti multumiti de ceea ce fac, declara Karp, ratati ocazia de a consolida importanta comportarii lor pozitive. Greseala nr. 3. Recompensati din greseala comportamentul negativ Karp considera ca multi parinti fac greseala ca simultan sa ignore comportamentul pozitiv si sa-l rasplateasca din greseala pe cel negativ. Daca dati atentie copiilor numai cand miorlaie si plang, le transmiteti mesajul ca doar prin crize si plans pot sa va atraga atentia. Greseala nr. 4. Nu reusiti sa impuneti limite clare de comportament Daca nu stabiliti si consolidati reguli de buna purtare, considera Buttross, este foarte posibil sa cresteti un copil nepoliticos, necooperant si lipsit de respect fata de cei din jur. Karp adauga ca prin natura lor, copiii mici sunt necivilizati iar o parte din sarcinile

dumneavoastra de parinte este sa-i invatati sa se poarte in societate, cum ar fi sa aiba rabdare si sa-i respecte pe ceilalti. Greseala nr. 5. Nu sunteti consecvent in aplicarea regulilor In timp ce unii parinti nu reusesc sa stabileasca limite de comportament, altii stabilesc reguli slabe sau inconsistente, spune Karp. Asta se intampla cand ii spuneti copilului Nu face cutare lucru, dar tot ii permiteti sa faca acel lucru. Exemple de limite inconsistente sunt faptul ca permiteti copilului mic sa se joace cu mancarea din farfurie in unele zile dar nu in altele sau ca permiteti copilului mai mare sasi incalce ora de culcare atunci cand nu mai aveti energia sa luptati cu el pentru a o respecta. Daca nu sunteti consecventi asupra regulilor pe care le impuneti, ii transmiteti copilului mesajul ca, de fapt, acele reguli nu sunt atat de importante. Si, desigur, ceea ce doriti sa invatati copilul este exact opusul! Greseala nr. 6. Alegeti lupte pe care nu le puteti castiga Puteti duce batalia de a nu-i da copilului bomboane inainte de masa, declara Karp, deci regula fara bomboane merita intarita. Dar sunt multe alte standarde mai greu de impus cum ar fi sa determinati copilul sa manance mazare. Copiii pot pur si simplu inchide gura sau pot scuipa mancarea, arata Karp. In astfel de cazuri, sunteti condamnat sa pierdeti lupta inainte de a incepe. Si, din nefericire, censecintele unor astfel de batalii pierdute se intind mult mai departe de mazarea aruncata ducand batalii pe care nu le puteti castiga le aratati copiilor ca va pot sfida si pot scapa nepedepsiti. Greseala nr. 7. Nu trageti copilul la raspundere pentru greselile lui Refuzand sa trageti copilul la raspundere cand face o greseala ii transmiteti mesajul ca nu a gresit deloc, considera Buttross. Astfel, copilul invata sa dea vina pe altii oricand apar probleme. Dimpotriva, trebuie sa va invatati copilul ca este important sa-si asume responsibilitatea pentru ceea ce face si apoi sa folositi reguli ferme pentru a va asigura ca o face. Greseala nr. 8. Ii oferiti copilului daruri din motive gresite Ceea ce ii cumparati copilului nu este atat de important ca motivul pentru care o faceti, considera Peters. Ea avertizeaza parintii asupra pericolului cumparaturilor nerezonabile, cum ar fi sa-i cumparati copilului alta bicicleta deoarece s-a plictisit de cea pe care i-ati cumparat-o acum cateva luni. Alta greseala comuna este sa faceti cumparaturi din cauza sentimentului de vinovatie, spune Karp. Cand copilul se intristeaza sau spune Esti cea mai rea mama din lume, nu este momentul sa-i luati un cadou. Permitandu-i copilului sa va manipuleze nu-i faceti un bine. Poate ca va primi ce-si doreste, dar bucuria lui va fi mai mica stiind ca ati cumparat cadoul fiindca a insistat el. Greseala nr. 9. Cedati crizelor de furie ale copilului Faptul ca va inmuiati cand copilul face o criza de furie este o forma extrema de a-i rasplati comportamentul negativ. Ii dovedeste ca poate obtine orice facand crize si nu asa merg lucrurile in lumea reala. Daca dumneavoastra ca adult faceti o criza, vi se intampla lucruri rele, subliniaza Peters. Greseala nr. 10. Chiar dumneavoastra va purtati ca un copil rasfatat Modul in care interactionati cu familia serveste ca model pentru modul in care copilul se va purta cu altii, spune Karp. Daca va vaicariti si va plangeti in fata copiilor, ei vor copia modelul. Proverbul aschia nu sare departe de trunchi este adevarat, deoarece copiii fac ceea ce faceti dumneavoastra, nu ceea ce spuneti.

Rasfatati de mici, rasfatati pe viata Rasfatul are consecinte care trec dincolo de greutatea de moment de a gestiona un copil necontrolat si rasfatat. El creeaza modele care pot dura toata viata.

Probabil unul dintre cele mai mari dezavantaje ale copiilor rasfatati este acela ca nu au invatat sa munceasca pentru ceva ce-si doresc, spune Buttross. Nu au o etica a muncii si nu au invatat lectia de lupta cu adevarat pentru nazuintele lor. Deoarece oamenii rasfatati obtin prin manipulare ceea ce-si doresc, ei isi construiesc un mod disfunctional de a se raporta la ceilalti. Obiceiurile de rasfat create in copilarie pot necesita 10 ani de terapie pentru a fi abandonate., spune Karp. Corectarea rasfatului Nu intrati in panica daca tocmai v-ati dat seama ca micutul dumneavoastra este deja sau este pe cale de a deveni rasfatat. Expertii in disciplina copilului spun ca puteti repara pagubele facute de rasfat. Spuneti copilului adevarul. Spuneti-i <<am dat-o in bara>> si explicati-i de ce se vor produce niste schimbari. Cand stabiliti noile reguli, precizati clar care vor fi consecintele. Cu cat este mai putina cicaleala si mai multe fapte, cu atat mai bine., va sfatuieste Peters. Sfaturi pentru parintii cu copii mai mari
Psihologii de la Desprecopii.com sugereaza

urmatoarele strategii pentru a aduce copilul

rasfatat pe calea cea buna:

Stabiliti limite consistente Stabiliti reguli si limite clare pentru copil. Daca decideti din cand in cand sa fie incalcata cate o regula, explicati-i ca este vorba despre o exceptie speciala. Stabiliti care sunt consecintele incalcarii regulilor Consecintele pot varia de la anularea drepturilor si privilegiilor pe care le are copilul la confiscarea jucariei lui preferate. Creati stimulente pentru buna purtare In functie de varsta copilului, ar trebui sa incercati sa stabiliti recompense cu buline sau stelute. Copilul primeste stelute pentru buna purtare, iar cand aduna 10 stelute primeste un premiu pe care si l-a dorit. Invatati-l ca este la fel de important sa dai ca si sa primesti Incurajati copiii sa participe la activitati in care ii ajuta pe altii, de exemplu, luati-i la cumparaturi cand alegeti cadouri pentru prieteni si ceilalti membri ai familiei. Ajutati copilul sa accepte ca i s-a spus NU Daca v-ati decis sa refuzati cererea copilului, nu va razganditi in urma crizelor sau a oricarui alt tip de comportament manipulativ ale copilului. Fiti un model pozitiv Manifestati respect si consideratie fata de ceilalti, iar copilul va urma exemplul dumneavoastra. Sfaturi pentru copiii mici

In cazul in care copilul nu a implinit patru ani, probabil ca nu este inca momentul sa va ingrijorati. Se intampla frecvent ca la varsta de un an copiii sa aiba anumite caracteristici de rasfat, dar nu inseamna neaparat ca sunt rasfatati, spune Karp. In cartea The Happiest Toddler on the Block, el explica faptul ca in perioada de la unu la patru ani, copiii sunt primitivi si necivilizati, ca niste mici oameni primitivi. In afara de stabilirea clara a limitelor si de a oferi un model prin propriul dumneavoastra comportament, copiii mici au nevoie de un curs intensiv de comportare civilizata. Imaginati-va ca sunteti un ambasador din secolul 21 in epoca oamenilor de Neanderthal, sugereaza Karp. Asta inseamna ca trebuie sa invatati sa-i vorbiti copilului pe limba lui si sa-i aratati in mod respectuos cum procedati dumneavoastra.

Iata cateva sfaturi de a domestici copiii mici:

Regula comenzii de la restaurant Atunci cand comandati mancare la restaurant, cel care va ia comanda repeta intotdeauna ce ati comandat pentru a se asigura ca a notat bine totul. Karp recomanda sa faceti la fel cu copiii mici frustrati. Inainte de a-i reduce la tacere, repetati mai intai cererea lor. Spuneti: Chiar vrei mingea asta? Esti furios ca ti-a luat-o Bogdan? Sunt de acord, dar vocea ta ridicata imi deranjeaza urechile. Asta ii arata ca sunteti de partea lui, in timp ce il faceti sa inteleaga ca miorlaiala lui nu este acceptabila. Fiti receptivi la faptele lor bune Fiti atenti la realizarile copilului dumneavoastra pe parcursul zilei, fie ca este vorba despre constructia sa de lego, fie ca i-a dat surorii lui o jucarie. Asta il va ajuta sa identifice comportamentul pozitiv, in loc de a-si constientiza numai comportamentul negativ.

Avantajele pe termen lung ale evitarii rasfatului Mentinerea unei abordari consecvente si eficiente a disciplinei copilului nu este usoara, dar are beneficii pe toata viata. Astfel, veti creste un copil iubitor si care se iubeste pe sine, empatizeaza cu ceilalti, onest si nu manipulativ. Copilul poate invata cum sa-si aleaga prietenii si partenerii de viata, deoarece daca invata cum sa comunice in mod respectuos, va cauta asta in relatiile cu ceilalti, spune Alina Olaru - Psiholog / DespreCopii.com Deci data viitoare cand copilul face o criza de furie la supermarket sau incearca sa va faca sa va determine sa acceptati incalcarea regulilor, ganditi-va la efectele pe termen lung ale faptului ca cedati. Dar asta nu inseamna ca puteti fi tot timpul parinti perfecti. Modelul general este mai important decat ceea ce faceti fiecare moment in parte. Este suficient sa faceti astfel in 80% dintre cazuri si veti ajunge sa aveti un copil foarte bun. COPIII AU NEVOIE DE DISCIPLINA Este ciudat dar adevarat: uneori copiii se poarta intr-un anumit mod fiindca spera ca veti aplica regulile. Iata cum trebuie sa procedati. V-ati auzit vreodata copilul spunand Mami, mi-ar placea sa ma pedepsesti trimitandu-ma in camera mea? Sigur ca nu. Dar motivul este ca disciplina nu este acelasi lucru cu pedeapsa. Cea mai buna disciplina este inrudita cu educatia, cu faptul de a le arata copiilor cum ne asteptam sa se poarte in lume. Reguli clare si niste parinti care sa le respecte strict iata de ce au nevoie copiii ca sa se simta in siguranta. Dar cum puteti sa va dati seama ca de fapt copilul va cere sa-l aduceti pe calea cea dreapta:
Batalia asupra orei de culcare De ce doreste copilul dumneavoastra disciplina: Copilul mic nu are puterea de vointa de a renunta la ceva ce evident este amuzant (si sa stea pana tarziu) in favoarea a ceva care ii face bine (mai mult somn). Adevarul este insa ca micul sau organism tanjeste dupa un ciclu regulat de somn. Copilul dumneavoastra doreste sa-l invatati cum sa se calmeze in mod consecvent cand vine

noaptea. Ce trebuie sa faceti: Dati-i putin control asupra situatiei. Poate parea ca dati inapoi, cand de fapt ceea ce incercati sa faceti este sa impuneti disciplina. Dar in cazul in care copilul are o anumita doza de putere (sau cel putin asa crede), acest lucru il va ajuta sa urmeze regulile care conteaza cel mai mult. Poate ca asteptati nerabdator sansa de a va tranti in fata televizorului la o emisiune pentru adulti ca sa incheiati o zi obositoare, dar incercati sa rezistati impulsurilor de a zbiera ordine ca: Spala-te pe dinti! Pune-ti pijamaua! Treci in pat! Acum! In schimb, insistati asupra orei de culcare pe care o numiti, dar ajungeti la asta intr-un mod in care copilul are de ales. Oferiti-i variante ca Vrei sa-ti pui mai intai pijamaua sau sa speli pe dinti?, ceea ce-l va ghida in rutina sa de dinainte de culcare si ii va permite sa inceapa sa devina mai responsabil.

Un poster cu imaginile ritualului de dinainte de culcare este foarte util pentru a mentine copiii de 4 ani si jumatate pe calea cea buna si a-i face sa se poarte frumos la culcare. Tot va trebui sa-i dati indicii asupra pasilor pe care ii are de facut, punandu-i intrebari precum Ce faci dupa ce ai facut baie? dar probabil ca va petrece mai putin timp luptandu-se cu dumneavoastra pana la culcare daca pareti mai mult un ghid decat un sergent-major. Crizele in public De ce copilul dumneavoastra doreste disciplina: Poate parea ca este un rasfatat, dar e mai mult la mijloc. Copiilor mici le lipseste controlul impulsurilor. In cazul in care copilul dumneavoastra doreste sa-i cumparati o gustare speciala cand sunteti la cumparaturi si ii spuneti nu, el pur si simplu nu stie cum sa isi aline acel sentiment puternic de dorinta. De fapt va cere sa-l invatati doua lucruri: cum sa-si infrunte dezamagirea intr-un mod acceptabil din punct de vedere social si ce sa faca cu pofta aceea intensa de desert, spun psihologii. Ce trebuie sa faceti: Rupeti cercul vicios parasind magazinul. Cu cat mai mult calm posibil, rugati un angajat al magazinului sa aiba grija de caruciorul de cumparaturi in timp ce iesiti cu copilul afara. Stati cu el pe trotuar sau in masina si spuneti-i Sunt gata sa ascult ce ai de spus cand incetezi sa plangi. (Pastrati in masina o carte sau o revista, fiindca poate dura cateva minute sa se linisteasca.) Dupa ce copilul s-a calmat, ajutati-l sa se gandeasca la ce anume a mers rau, in loc sa-i tineti predici: De ce am plecat din magazin? Cum ne uitam la lucrurile din magazin, cu mainile sau cu ochii? Iata ce inseamna disciplina nu il criticati, ci ii dati copilului o mica lectie in loc sa-l pedepsiti. Dupa ce reveniti inauntru, ajutati copilul sa se confrunte cu acele dorinte irezistibile de a adauga dulciuri in caruciorul de cumparaturi: spuneti-i ca azi este ziua cumparaturilor pentru familie si

ca va putea sa isi aleaga un desert cand va fi o ocazie speciala pentru el. Impreuna puteti face lista unor astfel de ocazii ziua lui de nastere, ultima zi de scoala pentru distractii in plus. Lectia pe care i-o oferiti copilului se refera la limite: vom reveni la dorintele tale intr-un moment mai potrivit; iar tu nu esti cel care decide facand crize. Certurile de la locul de joaca De ce copilul dumneavoastra doreste disciplina: copiii mici abia acum invata cum sa se joace cu semenii lor, iar uneori o jumatate de ora poate fi o perioada lunga pentru ei. Copilul dumneavoastra nu are tactul social de a spune Hei, sunt cam frant de oboseala acum. V-ar deranja sa continuam intalnirea alta data? Apucand jucariile sau izbucnind in lacrimi cand vede ce culoare a ales prietenul lui pentru blocul de lego, nu isi propune sa aiba o comportare dificila. Ci doar va informeaza, in singurul mod pe care il stie, ca are nevoie de ajutorul dumneavoastra. Ce trebuie sa faceti: Ajutati copilul sa descrie in cuvinte cum se simte sau spuneti-i, daca este necesar, ca nu are o comportare buna. Ii puteti spune copilului Se pare ca ai obosit jucandu-te cu jucaria aia. Sa incercam cu piesele astea de lego. Sau ajutati-l sa se calmeze luandu-l in brate si citind o carte in liniste impreuna. Daca fiica dumneavoastra face un gest cum ar fi sa-i dea prietenei ei cu papusa in cap, este destul sa spuneti Noi nu lovim alti oameni. Daca sunteti la altcineva acasa si decideti sa incheiati vizita, nu-i tineti copilului o predica. Ea invata din modelul pe care il oferiti: cand comportarea sa incepe sa o ia razna, este momentul sa mergeti acasa. Ea poate fi usurata sa revina acasa la jucariile si la tabieturile ei. Poate considerati ca toate acestea ca fiind logice. Dar stiti ceva? Sunt si o forma pozitiva de disciplina. Obraznicia fata de adulti De ce copilul dumneavoastra doreste disciplina: Copiii nu se pot abtine sa nu incerce diverse cuvinte si moduri de a vorbi cand sunt auziti de prietenii dumneavoastra. Credeti sau nu, totusi, doresc sa-i invatati cat de departe pot merge sa stabiliti limitele limbajului acceptabil. Deci luati-va inima in dinti si considerati discutiile condimentate o pedoarie pentru sfaturi disciplinare: Le pot vorbi astfel oamenilor mari? Imi vei permite? Raspunsul dumneavoastra (prin cuvinte mai utile, desigur) va fi: Nici gand, amice! Copiii doresc si sa se asigure ca adultii sunt diferiti de tovarasii lor de joaca, ca nu pot vorbi cu dumneavoastra la fel cum ar vorbi cu alt copil. Discutiile respectuoase implica faptul ca adultii sunt la conducere, ceea ce inseamna ca micutul se simte in siguranta si nu trebuie sa ghiceasca modul in care sa se poarte. Ce trebuie sa faceti: Insistati ca micutul sa foloseasca vorbe politicoase, chiar daca trebuie sa repete propozitia de trei sau patru ori pana cand ii iese. Unele lectii de viata sunt ca tabla inmultirii: necesita repetare indelungata ca sa se fixeze.

Asta inseamna ca trebuie sa rezistati tentatiei de a riposta: Sa nu indraznesti sa-mi vorbesti astfel! Asta nu face decat sa-i arate ca acel mod de a vorbi este eficient, spune Alina Olaru Psiholog / DespreCopii.com

In loc de asta, treceti la nivelul lui, priviti-l in ochi si spuneti-i calm dar ferm, <<Mi-ar placea sa mai incerci o data. Cum ar fi sa zici Mami, as vrea tare mult sa mai ramanem la locul de joaca>>. Daca puteti sa-i indepliniti rugamintea, acum politicoasa, faceti-o. In caz contrar, spuneti Am auzit si stiu ce doresti. Dar nu avem timp sa ramanem mai mult azi. Este momentul sa plecam. Cand copilul este obraznic cu alt adult, luati-l deoparte si spuneti-i cum sa-si ceara scuze. Nu uitati: copilul este incepator in arta conversatiei politicoase. Daca refuza sa-si schimbe exprimarea, oferiti-va sa cereti dumneavoastra iertare in locul lui, iar ulterior discutati cu copilul despre modul in care va asteptati sa le vorbeasca adultilor. Incalcarea regulilor impreuna cu un prieten Cand copilul dumneavoastra doreste disciplina: Copiii mai ales cei foarte mici nu se descurca bine cand se afla sub presiunea celor de varsta lor. Ei au nevoie de dumneavoastra, adultii, sa-i ajutati sa puna in aplicare regulile casei. Iar dupa 5 ani, vor fi usurati sa stie ca se pot folosi de dumneavoastra ca scuza pentru a scapa de lucrurile pe care nu doresc sa le faca (Asta este impotriva regulilor noastre mama ne va pune sa facem curat.). Este o sansa sa va invatati copilul cum sa infrunte presiunea celorlalti copii, pentru a fi pregatit cand va fi mai mare, iar mizele unor astfel de presiuni vor fi mai mari. Ce trebuie sa faceti: Adunati-va talentele actoricesti si incercati sa va pastrati calmul in timp ce le spuneti copiilor cat de mult v-a intristat faptul ca, sa zicem, au pictat (mazgalit, de fapt) un perete. Fara indoiala, este dificil. Este tentant sa va apuce rasul in asemenea situatii, dar copiii vor crede ca v-au intrat pe sub piele. Rugati-i sa se aseze si intrebati-i (cu asprime amintiti-va, e vorba despre disciplina), Unde desenam cu creioanele colorate? Sunt peretii acelasi lucru cu hartia? Ce puteti face acum? Apoi aduceti ustensilele de curatat si aratati-le cum sa curete peretele. Bineinteles, s-ar putea ca mai tarziu sa munciti mai mult sa curatati daca ii puneti mai intai pe ei sa faca asta, dar puteti fi sigura ca s-au invatat minte: daca fac mizerie, trebuie sa si curete. In cazul in care copiii au incalcat alta regula, cum ar fi sa sara in pat sau sa necajeasca animalul familiei, tot trebuie sa interveniti si sa le atrageti atentia ca nu este bine ce fac, dar nu mai este necesar sa-i pedepsiti. Faptul ca au intrat in bucluc si sunt certati pentru ce au facut este o pedeapsa suficienta pentru cei mai multi copii. Iar dumneavoastra probabil ca nu veti fi nevoita sa trimiteti acasa celalalt copil. Daca ati gestionat bine situatia, copiii vor fi dupa aceea cuminti ca niste ingerasi MITA SI RECOMPENSA IN EDUCATIA COPILULUI E mita sau recompensa? Si, oricare ar fi raspunsul corect, va functiona? Inainte de toate trebuie sa recunoastem ca pana la urma, mituirea sau recompensarea copiilor ca sa fie cuminti este o tactica frecvent utilizata de multi parinti. Discutia de analiza a pornit de la cazul unei mamici care a scris pe forumul Desprecopii:

Mita pentru cumintenie: ce probleme poate provoca? Bomboane, jucarii, bani de buzunar, distractii: ce rau poate face mita pentru cumintenie? Pana la urma, cine nu ar fi motivat de un mic stimulent? Psihologii sustin insa ca oferirea unei mite pentru cumintenie nu este chiar asa inofensiva precum pare. Mita si uneori recompensele - pot transmite copiilor mesaje puternice, precum:

De fapt, tu nu vrei sa fii cuminte. Nu esti capabil sa fii cuminte fara un cadouas Buna purtare este importanta numai pentru adulti.

In esenta, atunci cand ii oferiti mita, copilul primeste urmatorul mesaj: Faptul ca sunt cuminte nu are valoare in sine trebuie sa ma platesti ca sa o fac. Desi mita poate produce efecte pe termen scurt oprind crizele de isterie sau determinand copilul sa-si faca temele, poate duce la un cerc vicios de plansete si comportament rau. Cu cat il mituiti mai mult, totusi, cu atat veti simti efectele mai puternic la fel ca atunci cand sunteti fortati sa motivati mereu cainele cu hrana. Mita nu ii invata pe copii respectul si responsabilitatea, sustin psihologii. In locul respectului si al responsabilitatii, multi dintre copii ajung sa creada ca li se cuvine sa primeasca mereu ceva pentru ceea ce fac, ceea ce poate deveni reteta unei intregi vieti nefericite. Aceasta transformare se datoreaza unui mediu cultural complex care include mesaje contradictorii de la mass-media si pune accentul pe un mediu familial axat pe copil, pe protejarea si rasplatirea acestuia intr-un mod gresit inteles. Daca ambii parinti lucreaza, ceea ce este frecvent, multi dintre noi cautam solutii rapide si ne simtim vinovati ca nu petrecem mai mult timp cu copiii. Asa ca incercam sa ne alungam acest sentiment oferindu-le tot felul de lucruri. Copiilor li se ofera atat de multe deja, incat nu cred ca mai trebuie sa depuna vreun efort pentru a obtine nimic altceva. Parintii de azi cheltuiesc cu 500% mai mult pentru copii decat generatia precedenta. Iar copii nu au nici cea mai vaga idee despre eforturile pe care le fac parintii pentru a castiga acesti bani. Diferenta dintre mita si recompensa In concluzie, daca mita este rea, cum sunt recompensele? Care este diferenta dintre mita si recompensa? Mita este oferita atunci cand copilul se poarta rau, pentru a-l determina sa inceteze sau a preveni comportamentul rau, spun specialistii. O recompensa este precum aplauzele pentru o treaba bine facuta si poate incuraja buna purtare pe viitor. De exemplu, este o idee rea sa-i promiteti copilului o inghetata atunci cand face o criza de isterie fiindca nu vrea sa plece din parc. Dar a cumpara inghetata pe drumul spre casa pentru a sarbatori buna lui purtare din parc este o buna metoda de a incuraja buna purtare pe viitor. Specialistii sugereaza ca anumite comportamente - buna purtare sau mentinerea igienei (spalatul pe dinti de exemplu) - trebuie considerate ca normale si asteptate. Insa recompensele pot ajuta atunci cand un copil incearca sa depaseasca anumite probleme de comportament din trecut, se straduieste foarte mult in fata dificultatilor pe care le intalneste, sau da dovada, la nivelul varstei sale, de intelepciune. Simona, mama a doi copii, spune ca incearca sa descurajeze mita. Dar ea si sotul ei le strecoara uneori copiilor cate un leu ca recompensa, atunci cand fac ceva special fara sa le fi fost cerut:

incercam totusi sa nu facem din asta un obicei, astfel ca ei sa nu ajunga sa-l astepte. Dar nu toti parintii accepta ca exista o diferenta atat de mare intre mita si recompensarea bunei purtari. In modelul dupa care ne crestem copiii, spun specialistii, sunt incluse si recompensele si pedepsele. Desi recompensele pot parea preferabile, ele sunt doar reversul pedepselor si nu produc schimbari pe termen lung. Mituirea copiilor si distribuirea rezonabila a recompenselor poate duce la supunerea temporara a copiilor, dar astfel copiii nu-si dezvolta capacitatea si competenta de a lua decizii, nici independenta. Iar aceste aptitudini si autodisciplina devin critice pe masura ce copiii intra in lumea reala: un mare numar de studii au demonstrat ca acei copii care rezista tentatiilor se dezvolta semnificativ mai bine decat ceilalti care sunt mai impulsivi atunci cand isi incep adolescenta. De exemplu, o echipa de cercetatori a masura capacitatea prescolarilor de a rezista unei gustari dulci atunci cand li se cere acest lucru. Prescolarii care au rezistat mai bine au s-au descurcat mai bine ca adolescenti din punctul de vedere al succesului scolar, al sanatatii mentale si al evitarii delincventei juvenile. Deci daca nici mita nici recompensele nu sunt cea mai buna solutie, care este alternativa? Alternative la mita Exista mai multe moduri prin care sa stimulati buna purtare a copilului. Si da, puteti schimba modelul - mita si mustrare. Prima intrebare la care trebuie sa raspundeti este daca stie intr-adevar copilul ce este bine si ce nu, ce trebuie sa faca si ce nu? Apoi, ce anume invata copilul privinduva si ascultandu-va? Tratati-va copilul la fel cum ati trata alte persoane. Fiti modelul bunei purtari. Sau, ca sa parafrazam pe Mahatma Gandhi, fiti dumneavoastra schimbarea pe care doriti sa o vedeti in familie. Daca micutul dumneavoastra se teme de noi activitati, de exemplu, atunci incercati si dumneavoastra ceva nou. Alte moduri de a incuraja buna purtare Iata cateva alte moduri de a comunica si de a incuraja buna purtare a copiilor:

Ascultati activ, fara a face din problema copilului problema dumneavoastra. Pur si simplu ascultati fara a oferi asigurari sau solutii. Asta este o metoda foarte puternica, deoarece ii spune copilului ca il iubiti exact asa cum este. Cand aveti un conflict cu copilul, concentrati-va pe nevoi, nu pe solutii. De exemplu, si copilul si dumneavoastra aveti nevoie sa ajungeti undeva dar aveti nevoie de un mod de transport. Insa masina familiei nu este singura solutie. Adoptati o abordare empatica inainte de a lua decizii. Asta va permite sa disciplinati un copil fara a folosi rautatea. Oferiti-i in mod regulat feedback pozitiv si concret si incurajati-l. Timp de o zi-doua, incercati sa veniti mai mult cu remarci pozitive decat negative la adresa lui. Apoi observati daca i se schimba comportamentul. Folositi exprimarea constructiva bazata pe ceea ce simtiti nu numai cand exista o problema: Sunt suparata fiindca nu-mi place sa asteptsau imi place cum arata masa din sufragerie . Aceasta abordare a comunicarii dezvaluie numai ceea ce simtiti, fara a blama sau a judeca cealalta persoana.

CE FACEM CAND COPILUL SE AGITA SI SE ENERVEAZA IN TIMP CE ESTE IMBRACAT Motivul: Shimbarea scutecelor si imbracatul reprezinta unul dintre motivele principale de conflict. Si asta pentru ca nevoile bebelusilor nu coincid cu ale parintilor. Pe ei ii intereseaza mai

mult sa-si exploreze corpul decat sa fie protejati de frig. De aceea nu le place sa li se puna mereu alt scutec sau sa poarte mereu caciulita. Cum trebuie sa reactionati: Transformati aceste activitati intr-o joaca. Jucati-va de-a v-ati ascunselea cu fiecare parte a corpului lui atunci cand vreti sa il imbracati. Intrebati-l zambind: Unde e manuta lui Radu? in timp ce incercati sa o introduceti in manecuta puloverului, apoi, dupa ce ati reusit, dati-i satisfactie: Uite-o! Puteti inventa poezioare si cantecele prin care sa ii formati anumite reflexe legate de miscarile pe care trebuie sa le faca atunci cand vreti sa il imbracati. Daca nicio tehnica nu functioneaza, incercati sa alegeti haine pe care le puteti manevra usor. De asemenea, luati-i hainute cu o marime mai mare si cu cat mai putini nasturi. Dupa varsta de 2 ani, copilul s-ar putea sa vrea sa isi aleaga singur hainele. Nu-l descurajati! A-l lasa sa aleaga intre doua camasute, de exemplu, este o metoda de a-i creste stima de sine si de a-i acorda autonomia de care are nevoie chiar si la aceasta varsta. CE FACEM CAND COPILUL TIPA SI URLA Motivul: Copiii sunt uimiti de puterea pe care o are vocea lor. Imaginati-va ce simte un copil atunci cand vede ca toata lumea din camera ii acorda atentie pentru ca scoate niste sunete. Asta inseamna a detine controlul! Cum trebuie sa reactionati cand copilul tipa si urla: Exista diverse trucuri pentru a va dezvata copilul sa tipe indiferent de motiv. Cel mai simplu, este sa il obisnuiti cu ideea ca are voie sa tipe doar in anumite locuri sau in anumite imprejurari: Andrei are voie sa tipe doar afara, pe iarba! Cand este pe punctul de a se manifesta, il duceti afara, unde efectul tipetelor nu va mai fi acelasi. Daca vremea nu permite acest lucru, atunci abordati alte strategii. Rugati-l sa va arate ce frumos stie sa vorbeasca sau alegeti o camera din casa in care are voie sa tipe. Mai tarziu numitio camera de urlete si tipaturi, in care poate fi trimis atunci cand face mofturi sau are manifestari care anunta o criza de urlete.

DESPRE AGRESIVITATEA COPILULUI Toti copiii se manifesta uneori agresiv. Copiii mici sunt printre cele mai agresive creaturi de pe planeta in permanenta ating, lovesc, musca, trag, imping si arunca diverse lucruri deoarece sunt frustrati de lipsa controlului, a puterii sau a abilitatii de a spune ce doresc. Dar numai fiindca acest comportament este normal nu inseamna ca trebuie sa-l permiteti. Ca sa va faceti lectiile de parinte bine, cititi si: Copiii au nevoie de disciplina. Trebuie sa ajutati copilul sa invete cum sa se confrunte cu propriile emotii intr-un nod mai productiv (si mai civilizat!).

Cum reactionati fata de agresivitatea copilului

De fiecare data cand copilul loveste, impinge, inghionteste sau raneste in alt mod pe cineva, aveti grija sa:

Reactionati prompt. Imediat ce vedeti (sau simtiti!) ca micutul musca sau se poarta agresiv, spuneti, - Nu e voie sa musti. Doare. Nu muscati si dumneavoastra copilul, pentru ca asta nu va duce decat la accentuarea comportamentului sau agresiv. Pedepsiti-l. Daca are peste 2 ani, poate intelege consecintele comportamentului sau deci o scurta perioada de izolare in camera lui il poate ajuta sa-si recapete controlul. Puteti incerca si sa-i interziceti temporar un privilegiu, ca timpul petrecut la TV. Invatati-l sa ceara iertare. Dupa pedeapsa, invatati copilul sa ceara iertare persoanei pe care a ranit-o. La inceput, va spune numai cuvintele, dar cu cat o face mai des, cu atat va intelege mai bine ce inseamna sa-i para rau si de ce merita sa ceara iertare. Oferiti-i o cale mai buna de a se exprima. Dupa ce s-a calmat, explicati-i ca-i intelegeti frustrarea, apoi ajutati-l sa si-o exprime. Ati putea spune - Erai furios, de asta l-ai lovit pe Ionut. Dar alta data nu-l mai lovi! Data viitoare spune-i ca te infurie daca iti ia jucariile. Invatati copilul sa spuna ce doreste, de exemplu sa zica - Te rog da-mi camionul inapoi acum sau - Poti sa te joci cu papusa dupa ce termin eu . Ajutati-l sa-si inteleaga sentimentele. Daca are cel putin 4 ani, intrebati-l cum se simte cand este furios ii bate inima mai repede, respira mai des? Invatati-l sa respire adanc, sa numere pana la zece sau sa cante incet un cantecel astfel ca atunci cand se infurie din nou sa poata aplica aceleasi tehnici.

Cum preveniti comportamentul agresiv al copilului

Copilul experimenteaza diferite comportamente. Intr-o zi isi poate manifesta furia prin cuvinte, in alta se poate exprima dand cu jucaria de masa. Pentru a-l ajuta sa se exprime intotdeauna prin vorbe in loc de a ataca, procedati astfel:
Urmariti semnele prevestitoare. Multi copii devin frustrati cand sunt obositi, suprastimulati sau cand se afla intr-un mediu nou. De exemplu, in cazul in care copilul are tendinta de a-si pierde controlul la sfarsitul unei vizite la alti copii, scurtati durata unor astfel de vizite.

Temperati actiunile cu semnificatii negative. Cand copilul il face pe Batman sa-l omoare pe Mr. Freeze, intrebati-l de ce trebuia sa fie ucis Mr. Freeze si sugerati-i ca Batman l-ar putea trimite la inchisoare. Prezentandu-i comportamente alternative il veti ajuta sa inteleaga ca si el poate alege un alt comportament decat cel agresiv. Planificati un timp numai pentru copil. Unii copii simt nevoia sa se poarte agresiv pentru a atrage atentia. Deci acordati-le atentia dupa care tanjesc jucandu-va cu ei si laudandu-i pentru buna purtare cat mai des posibil. Mentineti un nivel realist al asteptarilor. A-i cere unui copil mic sa mestece numai cu gura inchisa sau unui copil mai mare sa-si faca toata tema odata este prea mult. Iar cand copilul pur si simplu nu poate face ceea ce ii cereti, ar putea recurge tot la furie pentru a-si exprima frustrarea. Controlati-va propriul comportament. Daca tipati si injurati de fiecare data cand alt sofer va taie calea, cum veti putea convinge copilul sa nu se poarte la fel cand este suparat? Citit pe larg si: Ce facem cand copilul are tendinte agresive

Ce se afla in spatele furiei extreme?

Uneori, agresivitatea copilului are forme mai serioase. Poate lovi intentionat un prieten cu o jucarie sau se poate supara asa de tare ca un turn Lego nu ii iese cum vrea, incat sa loveasca peretele. Cel mai adesea cauzele ar putea fi:

Faptul ca se simte supraincarcat de activitatile programate O mare schimbare in viata lui, cum ar fi un nou bebelus in familie Faptul ca altii copii - se iau de el Faptul ca are probleme la scoala Excesul de filme, muzica, jocuri video si de calculator cu continut violent

Incercati sa intelegeti care este cauza furiei copilului, apoi incercati sa o eliminati discutati cu profesorul copilului daca se simte timorat sau daca ramane in urma la scoala; supravegeati cu atentie programele pe care le urmareste la TV. In cazul in care agresivitatea copilului isi mentine nivelul ridicat, discutati cu pediatrul sau cu un pshilolog. CE FACEM CAND COPILUL ARUNCA MANCAREA SI TACAMURILE IN MOD INTENTIONAT Motivul: In primul rand, copilul este fascinat de ceea ce poate sa faca cu propriile maini. De aceea, aruncatul este o activitate extrem de interesanta. In plus, este atras de fenomenul gravitatiei, tot ce e aruncat cade si asta ii incita curiozitatea. Un alt motiv este acela ca prin aruncarea mancarii sau a obiectelor folosite in timpul mesei atrage atentia tuturor celor de la masa asupra sa. Cum sa reactionati: Depinde de timpul si de energia de care dispuneti. Fie ridicati obiectul aruncat de fiecare data si va jucati cu micutul de-a aruncatul si ridicatul pana cand se plictiseste, fie lasati obiectele acolo unde le arunca si astfel ii comunicati indirect ca jocul s-a terminat. Cand va vedea ca nu are cu cine sa se joace de-a aruncatul, va renunta singur. Este important sa constientizati ca bebelusul nu arunca mancarea pentru ca nu ii place. Tot ce doreste este sa se joace si sa interactioneze cu cei din jur. Daca nu aveti dispozitia necesara sa va jucati cu lingurita de supa, atunci jucati-va cu jucarii adevarate, chiar daca nu a terminat de mancat. Cateva minute de joaca ii vor satisface nevoia de atentie. Veti putea continua apoi masa in liniste. O alta metoda este aceea de a manca odata cu bebelusul din propria farfurie. Dorinta de a imita il va face mai usor sa vrea sa manance daca ii oferiti un exemplu. Interactivitatea este cea mai buna metoda de a dezvata copilul sa arunce mancarea.
CE FACEM CAND COPILUL ATINGE SI STERPELESTE OBIECTELE PERICULOASE

Motivul: Curiozitatea este una dintre principalele insusiri ale copiilor. Ei i se datoreaza faptul ca le place sa atinga toate obiectele, sa le impinga, sa le traga, sa le arunce, indiferent ca este vorba despre un telefon mobil sau despre usa fierbinte a aragazului. A descoperi lumea prin intermediul simturilor este principala modalitate a copiilor de a invata. Cum trebuie sa reactionati: In loc sa sa repetati ostentativ Nu, nu, nu! (lucru prin care nu veti face decat sa introduceti in vocabularul copilului acest cuvant), incercati sa personalizati interdictia. Spuneti mai degraba Asta nu e pentru Maria!, iar atunci cand vedeti ca bebelusul

este pe punctul de a face o traznaie, doar strigati-l pe nume. Asta ii va distrage atentia pe care veti putea sa i-o reorientati catre altceva, evitand astfel boacana pe care urma sa o faca. Ajutati-l pe copil sa faca mai usor distinctia intre obiectele pe care are voie sa le atinga si cele care sunt periculoase, inventand termeni sau expresii simple pe care sa le asocieze usor cu interdictiile si permisiunile, de genul pot atinge/ nu pot atinge . Pentru nazdravanii care au tendinta sa apuce obiectele intr-un mod impulsiv, folositi tehnica atingerii cu un singur deget. Incercati sa ii obisnuiti sa atinga mai intai cu un deget, astfel incat sa isi poata da singuri seama de pericol. Veti evita astfel situatii dramatice cum ar fi tentativa bebelusului de a-si pune mainile pe cuptorul fierbinte. Totusi, fiti prudenti si evitati pe cat posibil sa lasati lucrurile periculoase la indemana