307.

0 Balbismul 67

307.0 Balbismul

Elemente de diagnostic
Elementul esenţial al balbismului îl constituie o perturbare în fluenţa normală si
în timpul de structurare a vorbirii, care este inadecvat pentru etatea individului
(criteriul A). Această perturbare este caracteriza tă prin repetiţii frecvente sau
prelungiri -ale sunetelor sau silabelor (criteriile Al şi A2). Pot fi implicate si alte
diverse tipuri de disfluenţă a vorbirii incluzând interjecţii (criteriul A3), cuvinte
întrerupte (de ex., pauze în interiorul unui cuvân t) (criteriul A4), blocaj audibil sau
mut (pauze complete sau incomplete în vorbire) (criteriul A5), circumlocuţiuni
(adică, substituiri de cuvinte cu scopul de a evita cuvintele problematice) (criteriul
A6), cuvinte produse cu un exces de tensiune fizică (criteriul A7) si repetarea unor
întregi cuvinte monosilabice (de ex., „eu, eu, eu, eu îl văd") (criteriul A8).
Perturbarea fluenţei interferează cu performanţa şcolară sau profesională ori cu
comunicarea socială (criteriul B). Dacă este prezent un deficit verbomotor sau un
deficit senzorial, dificultăţile în vorbire sunt în exces în raport cu cele asociate de
regulă cu aceste probleme (criteriul C). Dacă este prezent un deficit verbomotor sau
un deficit senzorial ori o maladie neurologică, condiţia va fi c odificată pe axa III.
Intensitatea perturbării variază de la o situaţie la alta si adesea este mai severă când
există o presiune specială de a comunica (de ex., prezentarea unui referat la scoală,
intervievarea pentru angajarea într -un serviciu). Balbismul este adesea absent în
cursul lecturii orale, al cântatului ori al vorbitului cu obiecte inanimate sau cu
animalele favorite.

Elemente si tulburări asociate

La începutul balbismului, vorbitorul poate să nu fie conştient de problemă, însă
conştientizarea şi chiar anticiparea anxioasă a problemei pot apare mai târziu.
Vorbitorul poate încerca să evite bâlbâială prin mecanisme lingvistice (de ex., prin
modificarea ritmului vorbirii, evitarea anumitor situaţii speciale de a vorbi, cum ar
fi telefonatul sau vorb itul în public ori evitarea anumitor cuvinte sau sunete).
Balbismul poate fi acompaniat de mişcări motorii (de ex., clipit, ticuri, tremor al
buzelor sau al feţii, nutaţia (clătinarea) capului, mişcări respiratorii, strângerea
pumnilor). Stresul sau anxiet atea exacerbează balbismul. Deteriorarea funcţionării
sociale poate rezulta din anxietatea asociată, din frustrare ori din stima de sine
scăzută. La adulţi, balbismul poate limita alegerea profesiei sau avansarea.
Tulburarea fonologică şi tulburarea limbaj ului expresiv survin mai frecvent la
indivizii cu balbism decât în populaţia generală.

Prevalentă
Prevalenta balbismului la copiii prepubertari este de l % şi diminua la 0,8% în
adolescenţă. Raportul bărbaţi/femei este de aproximativ 3:1.

Evoluţie
Studiile retrospective pe indivizii cu balbism descriu un debut tipic între
etăţile de 2 şi 7 ani (cu un pic al debutului în jurul etăţii de 5 ani), în 98% din
cazuri debutul survine înainte de etatea de 10 ani. Debutul este de regulă
 Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată
68 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescentă

insidios, întmzându -se pe mai multe luni în cursul cărora disfluenţele în

vorbire, neobservate, episodice, devin o problemă cronică De regulă,
perturbarea începe gradual, cu repetarea consoanelor iniţiale, a primelor
cuvinte ale unei expresii ori a cuvintelor lungi în general, copilul nu este
conştient de balbism Pe măsura ce tulburarea progresează însă, evoluţia
prezintă ameliorări si agravări Disfluenţele de \ m mai frec\ ente, iar balbismul
survine la pronunţia celor mai semnificative cuvinte sau expresii Pe măsură
ce copilul devine conştient de dificultatea în vorbire, pot apare mecanisme de
evitare a disfluen -telor si răspunsuri emoţionale Cercetările sugerează că un
anumit procent se recuperează, estimările mergând de la 20% pană la 80%
Unu indivizi cu balbism se recuperează spontan, de regulă înainte de etatea
de 16 ani

Pattern familial
Studiile familiale s. pe gemeni oferă proba certă a unui factor genetic în etiologia
balbîsmului Prezenta unei tulburări fonologice ori a tipului de dezvoltare al
tulburării de limbaj expresiv sau a unui istoric familial al acestora, creste
probabilitatea balbîsmului Riscul de balbism printre rudele biologice de gradul I
este de trei ori mai mare decât nscul în populaţia generală Pentru bărbaţii cu istoric
de balbism, aproximativ 10% dintre fiicele si 20% dintre fm lor se vor bâlbâi

Diagnostic diferenţial
Dificultăţile în vorbire pot fi asociate cu deteriorarea auzului sau cu un alt
deficit senzorial ori cu un deficit verbomotor în cazurile în care dificultăţile în
\ orbire sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu aceste probleme, poate
fi pus M diagnosticul concomitent de balbism Balbismul trebuie să fie distins de
disfluenţele normale care survin frecvent la copii mici si care includ repetarea
unor cuvinte sau fraze întregi (de ex , eu vreau, eu vreau îngheţată"), fraze
incomplete, 'nterjechi, pauze vide si remarci parantetice
307 9 Tulburare de Comunicare Fără Altă Specificaţi e 69

Criteriile de diagnostic pentru 307.0 Balbism

A Perturbare în fluenta normală si în timpul de structurare a vorbim (inadecvat
pentru etatea individului caracterizată prin apariţia frecventă a unuia sau a
mai multora dintre următoarele
(1) repetiţii de sunete si silabe,
(2) prelungirea sunetelor,
(3) interjecţu,
(4) cuvtnte întrerupte (de ex, pauze în cadrul unui cuvânt),
(5) blocaj audibil sau mut (pauze complete sau incomplete în vorbire),
(6) circumlocutiuni (substituiri de cuvinte pentru a evita cuvintele problematice),
(7) cuvinte produse cu un exces de tensiune fizică,
(8) repetarea unor întregi cuvinte monosilabice (de ex , eu, eu, eu, îl văd).
B Perturbarea în fluentă interferează cu performanta şcolară sau profesională
ori cu comunicarea
C Dacă este prezent un deficit verbom otor sau senzorial, dificultăţile în
vorbire sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu aceste probleme
Notă de codificare: Dacă este prezent un deficit verbomotor sau senzorial ori o
condiţie neurologică, condiţia se codifică pe axa III

307.9 Tulburare de Comunicare Fără Altă

Specificaţie
Acesta categorie este destinată tulburărilor de comunicare care nu satisfac
criteriile pentru nici una dintre tulburările de comunicare specifice, de exemplu, o
tulburare a vocii (respectiv, o anomalie a înălţi mii, intensităţii, calităţii, tonului sau
rezonanţei vocii)

Tulburările de Dezvoltare Pervasivă

Tulburările de dezvoltare pervasivă sunt caracterizate pnn deteriorare severă şi

pervasivă în diverse domenii de dezvoltare aptitudini de interacţiune socială
reciprocă, aptitudini de comunicare sau prezenta unui comportament, interese si
activităţi stereotipe Deteriorările calitative care definesc aceste condiţii sunt clar
deviante în raport cu nivelul de dezvoltare sau cu etatea mentală a individului
Această secţiune conţine tulburarea autistă, tulburarea Rett, tulburarea
dezintegrativă a copilăriei, tulburarea Asperger si tulburarea de dezvoltare
pervasivă fără altă specificaţie Aceste tulburări sunt de regulă evidente din pnmn
ani de viată si adesea sunt asoci ate cu un anumit grad de retardare mentală care,
dacă este prezentă, trebuie să fie codificată pe axa II Tulburările de dezvoltare
pervasivă sunt observate uneori împreună cu un grup de alte condiţii medicale
generale (de ex , anomalii cromozomiale, infecţ ii congenitale, anomalii structurale
ale sistemului nervos central) Dacă astfel de condiţii sunt prezente, ele trebuie să
fie notate pe axa III Deşi termeni ca „psihoză" si „schizofrenie a copilăriei" au fost