SINDROMUL BURN-OUT

(SINDROMUL DE OBOSEALA CRONICA)

Cuvinte cheie: sindrom burn-out, oboseala cronica, management stres, exercitiu f
izic
pagina 1 - 2, test sindrom burn-out
Rezumat
ntr-o lume n care informatia ne invadeaza, timpul parca se contracta, sarcinile de
la serviciu devin din ce n ce mai multe, mai complexe, diversificate si mai urge
nte, apar tot mai frecvent simptome ale unor boli care pna n urma cu ctiva ani de z
ile nu erau descrise n tratatele de medicina clasica. Este cazul si sindromului b
urn-out. Prezentul articolul si propune sa aduca n atentie simptomatologia acestui
sindrom precum si metode de prevenire aplicabile n aceasta situatie, mai ales pe
ntru ca multe dintre solutiile de tratament sunt n strnsa corelare cu practica exe
rcitiului fizic si cu managementul stresului.
Sindromul de burn-out este o stare de epuizare fizica, emotionala si mentala c
auzata de implicarea individului pe termen lung n situatii solicitante. n 1981, Ma
slach si Jackson, citati de M. Zlate, propuneau urmatoarea definitie pentru burn
-out: un sindrom de epuizare emotionala, de depersonalizare si de reducere a real
izarii profesionale aparut la indivizii implicati profesional alaturi de altii. C
u alte cuvinte este vorba de sindromul stresului cronic la locul de munca.
n 1974, Herbert Freudenberger, medic n New York, a folosit pentru prima data no
tiunea de burn-out".
Exista conexiuni ntre sindromul burn-out si variabilele demografice cum sunt s
exul, vrsta si vechimea n munca. Diverse cercetari (Pedrabissi, Rolland si Santine
llo, 1993) au scos n evidenta ca sexul feminin, vrsta medie si cea naintata, dar si
diversitatea activitatii profesionale (cei care suplinesc posturi ce necesita d
iferite calificari) au influenta asupra formelor de manifestare ale fenomenului.

Sindromul de epuizare profesionala i afecteaza mai ales pe aceia care au ales
sa lucreze cu oamenii (de exemplu: profesorii, educatorii, personalul medical, a
vocatii, functionarii publici). Evident ca nu toti vor fi afectati n egala masura
, unii vor experimenta un nivel maxim de stres, n timp ce altii se vor adapta mai
usor.
Zaharul, cafeaua, ceaiul negru, cafeina, nicotina sau alcoolul sunt unanim acc
eptati ca factori care favorizeaza si potenteaza instalarea sindromului de obose
ala cronica.
Cei predispusi la a dezvolta un astfel de sindrom sunt cei care au anumite car
acteristici de personalitate: idealism, supraangajare n profesie, dorinta de a pe
rforma, nevoia crescuta de aprobare din partea celorlalti, un respect de sine sc
azut, vulnerabilitatea n fata excesului de cereri, incapacitatea de a refuza, sen
timentul de vina fata de ndeplinirea propriilor nevoi, nerabdare, graba. Totul nce
pe de la pierderea echilibrului ntre solicitarile primite si propriile resurse. D
e cele mai multe ori, persoana alege singura sa se supra-responsabilizeze din do
rinta de a avea un statut mai bun, de a cstiga mai bine sau pentru a evita alte s
arcini importante ale vietii, cum ar fi relatia intima sau prietenii. Astfel, de
si factorii stresori sunt identici pentru toti cei care lucreaza ntr-un domeniu,
doar unii vor ajunge sa sufere de epuizare psihica si fizica, pentru ca doar uni
i folosesc supra-angajarea n munca drept scuza pentru a evita angajarea ntr-o rela
tie intima semnificativa sau n relatii sociale (cele doua tipuri de relatii sunt
cele care pot crea si oferi echilibru unui individ). Se ajunge ca ntr-un fel de s
pirala: persoanele nu pot opri munca pentru ca nu-si pot lua pauze (acestea sunt
percepute ca un pericol de a pierde ceea ce au construit pna n momentul respectiv
) si decid sa munceasca n continuare si mai mult pentru consolidarea pozitiei n ca
re se afla. Multi nu pot opri munca, nu-si iau pauze. Cu ct si consolideaza poziti
a la locul de munca, cu att mai mult se responsabilizeaza singuri. n cazul lor, or
ice schimbare n rutina zilnica produce o stare de nesiguranta ceea ce conduce aut
omat spre frica de esec. Astfel, continua sa munceasca, sa se ndeparteze de oamen
i pentru ca apoi, sa se nstraineze si sa fie din ce n ce mai absenti din viata de
cuplu sau cea sociala.
Obtinerea rezultatelor sau a performantelor, n orice domeniu, presupune implica
rea constienta ntr-un proces evolutiv, n spirala ascendenta si de cele mai multe o
ri ireversibil (figura 1).
Fig.1 Sindrom oboseala cronica
Figura 1. Bucla de intrare n sindromul burn-out
Desigur ca perfectionarea profesionala si dezvoltarea abilitatilor n domeniul c
arierei sunt procese care implica un anumit grad de stres. Stresul este o reacti
e a organismului la un potential pericol, care poate fi fie fizic sau de ordin p
sihic. Pericolul poate fi real sau imaginar nota1. De fapt, de multe ori oamenii
si declanseaza singuri reactiile stres numai prin simpla directionare a gndurilor
. Initial are loc o descarcare de adrenalina care determina comportamentul uman
clasic - fie de fuga, fie de lupta ceea ce se traduce n comportamente de tipul: a
accelera sau a frna brusc, a gesticula, a scrie ct mai mult la calculator, a comu
nica pe internet, a munci fizic, a mnca, a deretica - toate aceste reactii au n co
mun disproportionalitatea (cantitativa si calitativa) actiunii fata de stimulul
care a produs reactia persoanei. n planul reactiilor organismului mentionam numai
cele mai evidente dintre multiplele modificari la care este supus corpul: crest
erea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale, contractia musculaturii schel
etice, cresterea nivelului de glucoza, etc. Toate acestea mecanisme sunt de prot
ectie imediata a corpului. Daca stresul se prelungeste sunt depasite capacitatil
e de adaptare ale organismului la factorii de pericol, ceea ce conduce la instal
area unor afectiuni cum sunt: hipertensiunea arteriala, accidentul vascular cere
bral, infarctul miocardic, ulcerul duodenal, migrena repetate, cancer, alergie,
astm, durere cronica de spate, artrita. Efectele stresului prelungit se manifest
a si n plan psihic: sunt afectate procesele gndirii, se instaleaza stari de apatie
, se nregistreaza lipsa de energie, limitarea exprimarii emotionale, afectarea re
latiilor interumane, scaderea performantelor si, n general, se constata o deterio
rare a calitatii vietii.
n aprilie 2006, The Chartered Management Institute din Londra a publicat rezult
atele unui studiu realizat pe 1541 subiecti. Rezultatele studiului sunt cel puti
n ngrijoratoare:
31% dintre subiecti si-au pierdut simtul umorului, ceea ce a condus spre o presi
une mai mare la locul de munca
43% din subiecti se enerveaza usor si reactioneaza disproportionat fata de stimu
lul declansator
44% din cei chestionati acuza migrene sau cefalee
n 55% dintre cazuri erau prezente dureri musculare difuze
55% considerau ca sunt constant obositi la munca
57% dintre participantii la chestionar sufera de insomnie
76% dintre cei care au raspuns recunosc ca le este greu sa se concentreze si sa
ia decizii prefernd sa se izoleze fata de cei din jur.
Reactiile care se produc n cazul sindromului burn-out sunt asemanatoare celor
din depresie:
stare de oboseala cronica nsotita de senzatia de epuizare extrema cu incapacitate
fizica de a mai continua
episoade dureroase acute de tip migrene, dorsalgii, tulburari digestive
tulburari ale calitatii somnului
iritabilitate fata de cei apropiati
scaderea randamentului la locul de munca
incapacitatea de a mai face fata sarcinilor urgente
senzatia ca munca invadeaza n special viata personala
senzatie progresiva de epuizare care mpiedica persoana sa mai raspunda sarcinilor
din familie.
Simptomatologia se accentueaza treptat pentru ca ntr-o faza mai grava a sindromul
ui sa apara si:
tendinta de a ramne din ce n ce mai trziu la serviciu pentru a ndeplini sarcinile pe
ntru care alta data timpul ajungea
nemultumirea fata de profesie si sentimentul de inutilitate legat de activitatea
respectiva
lipsa rapiditatii n executarea unor sarcini simple
dezinteresul fata de munca: individul lucreaza din ce n ce mai mult si se simte i
nvadat, pentru ca nu este recunoscut la adevarata sa valoare si pentru ca are im
presia ca nu este platit pe masura, sau ca munca devine un drog de care nu se po
ate lipsi, dar care l apasa, senzatie pe care o mascheaza cu supra-activism inefi
cient, de suprafata
o detasare emotionala din ce n ce mai evidenta, care poate mbraca o varietate de m
anifestari, de la absenta emotiilor fata de altii pna la o totala indiferenta la
suferinta semenilor; aceasta concomitent cu o retragere n sine sau cu o lipsa de
comunicare
lipsa reactiei fiziologice de autoprotectie