EFECTELE DIVORULUI ASUPRA COPIILOR

Ati ajuns intr-un punct critic si ati luat decizia sa divortati. Chiar daca e o problema
care va priveste numai pe voi, adultii, trebuie sa-i luati in calcul si pe copii
Pentru copii, divortul parintilor nseamna o schimbare nsotita de un stres emotional
major. Golul creat n viata lor declanseaza confuzie si provoaca suferinta. ntr-o prima
faza, sunt utile niste lamuriri. n familie, exista un loc pentru fiecare, si n aceasta
schema de relatii copiii se regasesc si se simt n siguranta. Cand schema se destrama,
dispar si reperele esentiale. Copiii separati de parinti un timp ndelungat manifesta
depresii ale copilariei. Ca sa se dezvolte, cei mici au nevoie de continuitate si de un
mediu familiar. In primii ani dupa divort, multi copii au sentimente puternice de
tristete, singuratate si furie. Pe parcurs, frica, nelinistea si mania se pot transforma n
tulburari profunde: teama de abandon, sentimente de vinovatie si nencredere n
propria valoare.
Ping-Pong
Intai cu mama si tata, apoi, ba doar cu mama, ba doar cu tata...
In primii 3 ani de viata
Copiii au nevoie de stabilitate sub toate aspectele. Pentru cei mici, rutina zilnica este
reconfortanta si devine treptat indispensabila, ca unica sursa de repere. De regula,
mama este cea care se ocupa de ngrijirea copilului mic, asa ca aici se consolideaza o
relatie foarte stransa. Aceasta legatura puternica face ca tot ce se ntampla cu tine sa
se transmita celui mic. Dispozitia puiului tau este conectata la aceleasi frecvente. Nu
ti face n ciuda atunci cand este cu atat mai agitat cu cat ai si tu o stare mai proasta.
Pur si simplu te simte, ti preia toate starile si ti le ntoarce, asemeni unui
bumerang.
Cum reactioneaza la separare?
La rezonanta cu tristetea mamei, se mai adauga si alti factori. Orice abatere de la
programul obisnuit este perceputa ca o amenintare, care va genera neliniste. Copilul
devine usor iritabil, plangand aparent fara motiv, somnul ii este mai agitat, scade
pofta de mancare si manifesta afectiuni digestive. n familiile moderne, se
promoveaza implicarea ambilor parinti n programul zilnic. Atunci cand unul dintre ei
paraseste caminul, copilul resimte imediat absenta din activitatile n care era obisnuit
cu acel parinte. De cele mai multe ori, dupa divort, tatal nu mai poate fi prezent la
acele momente din zi n care se ocupa de copil, fie ca este vorba de plimbare, de
masa, de baie sau numai de joaca. Aceasta schimbare nseamna pentru copil o
separare timpurie. Anxietatea de separare la aceasta varsta se poate compensa cu
multa atentie, afectiune, mangaieri si o implicare pozitiva a figurilor familiare care
raman prezente.
Cum se face trecerea mai usor?
Pe cat posibil, este recomandabil sa fie prezenti n continuare ambii parinti, astfel
ncat sa nu se produca o ruptura brusca. Se vor stabili, de comun acord, conditiile
ulterioare de petrecere a timpului, ntr-o maniera cat mai realista. Odata ce s-a
convenit asupra programului de vizitare, este esential sa se respecte cu strictete.
Daca se vor crea noi obiceiuri, la fel de securizante, si adaptarea va fi mai usoara.
Aranjeaza o noua ordine a lucrurilor, care sa va ofere siguranta de care aveti nevoie.
Nu-ti neglija propriile nevoi, ca mama singura vei avea mai putin timp personal, asa
ca foloseste-l cu ntelepciune. Puiul tau are nevoie de tine relaxata si multumita, ca sa

te recompenseze cu ce are mai bun. Este un fel de cerc vicios, n care tu joci rolul
principal.
Schimbarea trebuie sa fie lina
Indiferent de natura conflictelor voastre, nu transformati copiii in arme impotriva
celuilalt. Nici nu va puteti imagina ce rani le puteti provoca in felul acesta.
Intre 3 si 7 ani
Despartirea parintilor este o schimbare ncarcata de semnificatii. La aceasta varsta,
sunt necesare si explicatiile, dar mai ales discutiile deschise, n care copilul sa-si
exprime sentimentele si astfel sa se descarce. E util sa consultati copilul cu privire la
felul n care si-ar dori sa decurga lucrurile n continuare. Suferint a pe care o traieste
cel mic trebuie recunoscuta si mpartasita. Rolul tau nu este sa te prefaci ca e totul
bine si sa-ti ascunzi tristetea. Este gresit sa presupunem ca cei mici iau de bun tot ce
li se spune. Ei vad si cunosc mereu mai mult decat credem, pentru ca ne citesc din
priviri. Daca ncerci sa ascunzi adevarul, indiferent ce comunici prin cuvinte, te vor
trada alte semne. Mai mult, s-ar putea sa-si piarda si ncrederea n tine, iar acesta
este ultimul lucru de care are nevoie.
Cum reactioneaza la separare?
Reactiile la aceasta schimbare nedorita mbraca diverse forme. De la a-l lua pe NU
n brate, pana la a refuza sa accepte situatia. Multi copii fac eforturi disperate de a
repara casnicia parintilor si a-i aduce napoi mpreuna. n consecinta, vor pretinde
ca totul este n regula si ca familia se va reuni. Cu ajutorul imaginatiei, copilul
construieste povesti despre parintele absent si scenarii care l vor aduce napoi. Dupa
acest stadiu de negare, invariabil apar si probleme de comportament, de la dificultati
de concentrare pana la probleme de relationare. Copilul poate deveni plangacios,
imposibil de multumit, chiar agresiv cu cei din jur. Toate acestea sunt forme spontane
de manifestare a furiei pentru necazul suferit. Pe termen lung, se pot dezvolta si
devieri mai grave, precum minciuna si furtul.
Sa-l menajam un timp?
n toate cazurile, lipsa parintelui de acelasi sex creeaza dificultati de formare a
identitatii. Modelul tatalui este necesar pentru asumarea caracteristicilor de rol
masculin. Atat pentru fetite, cat si pentru baieti, autoritatea paternala este o
componenta indispensabila pentru echilibrarea afectiunii materne, deseori nsotita de
o ngaduinta excesiva. n urma unui divort, copiii pretind din ce n ce mai multe ca sa
compenseze pierderea suferita. ntr-un fel, ncearca sa se asigure ca nu vor duce lipsa
de nimic. Cu rabdare si blandete, nvata-ti copilul ca dorintele nu sunt porunci.
Aceasta este o lectie valoroasa, pentru ca realitatea nu este ntotdeauna generoasa.
Pe masura ce creste, copilul are nevoie de limite si n ceea ce priveste dorintele, chiar
daca este crescut de un singur parinte.
Cine este vinovat?
Indiferent de varsta copiilor, exista mereu tendinta de a gasi un vinovat. De cele mai
multe ori, furia se descarca pe tine, daca a ramas n grija ta, pentru ca esti cea mai la
ndemana. Posibil chiar sa-ti atribuie si vina de a fi ramas singuri, mai ales daca nu-i
oferi niste explicatii potrivite varstei. Ajuta-l sa nteleaga ca niciunul dintre parinti nu
este mai responsabil decat celalalt, asa ca nu se va pune problema acuzarii unuia sau
altuia. Copiii mai sensibili se vor culpabiliza, considerand ca nentelegerile dintre
parinti sunt cauzate de faptul ca nu au fost destul de cuminti si au dezamagit. Spune-i
clar copilului ca despartirea nu are nicio legatura cu el, exprimandu-ti chiar regretul ca
nu a putut fi evitata.
Niciodata:
2

Sa-i spui lui taica-tu' ca... Sa nu folosesti copilul pe post de mesager. Daca aveti
ceva sa va spuneti, chiar referitor la copil, este obligatoriu sa comunicati direct si
responsabil, de la adult la adult, nu prin copil si nici macar de fata cu acesta.
Sa-mi spui ce mai zice, ce mai face... Copilul nu se interogheaza si nu se
transforma n spion. Daca vrei sa afli ceva, te poti adresa direct fostului tau sot.
E cumplit sa treci printr-un divort si sa-ti cresti singura copiii... Divortul nu este
subiect tabu, pentru ca nu e o rusine. Este o realitate si trebuie tratata ca atare. Nu te
plange niciodata n prezenta copilului ca ti-e greu.
Sa nu mai aud de el, dupa tot ce mi-a facut... Mahnirea este fireasca, dar
confidentele tale trebuie sa se opreasca acolo unde ncep resentimentele fata de
fostul partener. De acum, este doar tatal copilului tau. Copilul nu trebuie sa te
perceapa ca pe un pericol in relatia cu tatal. Chiar daca ati divortat, calitatea voastra
de parinti ramane neschimbata.
Se mparte si iubirea?
Copiii au nevoie sa fie asigurati ca vor beneficia de iubirea ambilor parinti n
continuare. Se va sublinia faptul ca decizia adultilor de a se desparti nu are legatura
cu dragostea fata de copii, care va ramane neschimbata. ntreaba-l cum si-ar dori sa
decurga lucrurile n noile conditii si ncercati sa tineti cont de solicitarile lui. Daca
dorintele celui mic nu sunt realiste, negociat i si oferiti alternative, pentru ca
important este sa nu se simta neglijat n aceasta perioada.
Cum ne mpartim?
Motivele pentru care copilul ramane n grija unuia sau altuia dintre parinti ar trebui sa
fie n sprijinul nevoilor lui. Custodia ar trebui acordata acelui parinte care este mai
capabil sa ofere cel mai bine ngrijire si afectiune. Desi porneste de la un conflict,
divortul nu se desfasoara ca un razboi n care exista tabere, coalitii si aliati.
Preocuparea ta principala este sa pui copilul la adapost de acest pericol.
Nu trebuie sa considerati ca e nevoie sa tina cu unul dintre parinti. Daca se trage de
el din doua parti, la un moment dat se va rupe. n acest caz, consecintele sunt
dramatice si lasa sechele grave.
Greu de acceptat
Divortul parintilor reprezinta sursa unui sir nesecat de intrebari, iar daca nu vei sti sai oferi raspunsurile necesare, copilul va interioriza aceste goluri si va suferi inzecit.
Intre 7 si 12 ani
Ca orice subiect de interes, divortul trebuie anuntat si discutat deschis. Este de
preferat ca ambii parinti sa fie prezenti la discursul pentru copii. Daca faceti anuntul
mpreuna, este mai usor de digerat. n plus, atunci cand sunt prezente toate
persoanele implicate n discutie, se pot da mai multe raspunsuri.
Ce ne facem?
Viitorul devine incert, asa ca la masa tratativelor trebuie invitat si copilul. Deja scolar,
la aceasta varsta a nvatat cate ceva despre responsabilitate. Va fi mai cooperant si
mai ntelegator, dar pentru asta are nevoie de multa atentie si de ncredere sincera.
Pericolul cel mai frecvent este tentatia de a atribui copilului, considerat deja mare,
rolul parintelui lipsa. Daca sunt si frati mai mici n familie, parca de la sine devine
ajutorul principal n casa. Nu uita ca nca este un copil, si rolul de parinte l va
distrage de la preocuparile specifice varstei. Cel mai corect este sa-i accepti ajutorul
n anumite limite, stabilite clar de la nceput, astfel ncat sa-i ramana timp si pentru
scoala, dar si pentru joaca.
Ce poate ajuta?
Discutati cu copiii despre sentimentele de tristete si deznadejde care nsotesc
aceasta ruptura. Destramarea familiei este dureroasa pentru toti cei implicati. Ca si
3

tine, copilul are nevoie de cineva cu care sa poata vorbi, ca sa nu se simta singur si
abandonat n propria lui suferinta. Un rol important n depasirea tristetii l pot juca
activitatile de recreere, practicarea unui sport sau dezvoltarea aptitudinilor artistice,
prin dans, pictura sau muzica.
Cum ne organizam?
Timpul liber se va gestiona n functie de posibilitatile parintilor, dar si tinand cont de
dorintele copilului. Perioada pubertatii este dificila, de aceea nu trebuie sa te
ngrijoreze toanele si dispozitia schimbatoare. Oricat ti-ar fi de greu, accepta
sentimentele copilului asa cum sunt si nu le judeca, nu ncerca sa le schimbi.
n ce fel altfel?
Afla ce-i lipseste cel mai mult si poate reusiti sa mai pastrati anumite obiceiuri. O
data pe saptamana ati putea sa mergeti cu totii la o plimbare sau sa luati masa n
oras. Atmosfera prieteneasca va suplini treptat golul ramas n viata copilului. Chiar
daca parintii nu mai convietuiesc si nu se mai iubesc, acest lucru e mai usor de
acceptat, cata vreme macar nu se urasc si nu se evita. De ziua copilului, de sarbatori,
la serbari si n orice alt moment important, oferiti garantia ca veti fi amandoi prezenti
si implicati.
Nu trageti de copil
Nici la propriu, nici la figurat. Fiti rationali si, oricat de complicat ar fi, nu va razbunati
unul pe celalalt prin intermediul copilului.
Daca si doreste la nceput sa petreaca mai mult timp cu tatal, si acest lucru este
posibil, nu te opune. nseamna ca are nevoie de confirmarea faptului ca parintele care
a plecat nu l-a parasit, l iubeste n continuare si ramane la fel de disponibil. Aceasta
dorinta, probabil, va scadea n intensitate dupa obtinerea confirmarilor si se va
modera n timp.
Cum se mentine apropierea?
Va ramane deschis fata de tine, daca reusesti sa ramai impartiala si sa nu-i
influentezi atitudinea fata de figura paterna. Este foarte posibil sa se ntoarca
mpotriva ta la un moment dat, pentru ca, din dorinta de a nu-l pierde de tot, si va
idealiza tatal. Daca este baiat, are nevoie sa se identifice cu tatal, si accentul ar fi
bine sa cada pe aspectele pozitive, pe care ai putea chiar tu sa le punctezi. Copiii si
formeaza imaginea de sine bazandu-se pe imaginile pe care si le construiesc despre
propriii lor parinti.
Mai exista o sansa?
Pentru ca deja dispune de uneltele negocierii, va ncerca sa va aduca napoi
mpreuna. n detrimentul altor preocupari mai constructive, se va mobiliza pe ambele
fronturi ca sa-si mpace parintii si sa reuneasca astfel familia dezbinata. Daca ati
epuizat deja toate variantele de a mai salva casnicia, anuntati si copilul. Desi poate
parea crud sa-i spulberi orice speranta, te asigur ca este mai corect si mai eficient.
Oricum va suferi, vazand ca eforturile lui sunt zadarnice. n loc sa-i alimentezi falsele
sperante, mai bine l ajuti sa se obisnuiasca cu ideea.
EDUCATIA copiilor n familii monoparentale este mai dificila, dat fiind timpul petrecut
separat cu cei doi parinti. Regulile trebuie stabilite de ambii parinti, mpreuna, pentru
ca este esential sa existe consecventa. Consecventa este regula de aur. Lipsa
explicatiilor naste confuzie si lipsa statorniciei provoaca nesiguranta. Problema
disciplinei inconsecvente este frecvent sursa dificultatilor de educare, dupa separarea
parintilor.
Independent de sentimente, care sunt ntotdeauna acceptabile n sine,
comportamentele trebuie educate. Exis ta comportamente inacceptabile si alternative
potrivite de manifestare n acord cu ceea ce simtim. Aceste alternative sunt cele pe
care le reamintesti constant n educatie. Asa se nvata exprimarea sentimentelor n
forme acceptate social.
4

Accepta ca si un copil poate sa simta furie, deci nu-i interzice sentimentul. Respecta-i
si ntelege-i furia, dar nvata-l sa si-o exprime civilizat.
ncrederea n fortele proprii este principala resursa pe care o poti cultiva n
momentele dificile. Acest lucru se face prin aprecierea comportamentelor corecte.
ncurajarile sunt mai eficiente decat pedepsirea greselilor, desi ambele sunt
necesare. Copiii au nevoie sa fie siguri de asteptarile pe care trebuie sa le
mplineasca. Prin urmare, orice lucru bun trebuie laudat si recompensat. Atentia pe
care parintii o acorda pedepsirii greselilor este mai mare decat aprecierea fata de
comportamentele corecte. Este o greseala sa consideri ca este firesc sa se poarte
frumos. Trebuie sa existe un echilibru ntre ncurajari si restrictii. Ambii parinti trebuie
sa fie consecventi, dar si corecti.
CEI PATRU A:
Atentia trebuie acordata si pentru reusite, nu numai pentru greseli, ca sa nu devina un
obicei sigur de a obtine atentia dorita. Paradoxal, chiar daca l certi, copilul este mai
fericit decat daca l ignori.
Acceptarea este independenta de faptele copilului, se refera la recunoasterea
calitatilor. Copilul trebuie sa se simta iubit si valorizat nu numai cand are succes, ci si
atunci cand a gresit.
Aprobarea se refera la simpla recunoastere a existentei copilului ca fiinta. Mesajul
este mi place de tine asa cum esti. Copilul trebuie sa stie cat este de important si
de iubit, pentru unicitatea lui.
Afectiunea este hrana sufleteasca. De cele mai multe ori, copiii au nevoie de iubirea
neconditionata mai mult decat de explicatii sofisticate, care de cele mai multe ori le
depasesc capacitatea de ntelegere. Ceea ce trebuie comunicat este faptul ca
despartirea voastra a fost inevitabila pentru ca nu v-ati mai nteles si ati decis ca este
mai bine sa locuiti separat. De importanta maxima pentru copil este sa fie asigurat ca
nu poarta nicio vina si ca ramane cel putin la fel de iubit si de valoros n continuare.
De la 13 ani in sus
La adolescenta, impactul unui divort poate fi atenuat, pentru ca dupa 13 ani, copiii
sunt in pragul maturitatii si pot intelege mai multe, mai usor.
Parteneri de discutie?
Se vor purta discutii deschise cu adolescentii. Totusi, nu este nevoie sa se intre in
detalii, ci doar formulate niste explicatii clare, asupra carora cad de acord ambii
parinti, ca sa existe un consens. Vei evita sa incarci copilul cu frustrarile personale,
pentru ca orice confesiune a intimitatilor contravine relatiilor firesti dintre voi.
Relatia de prietenie cu adolescentii nu permite denigrarea figurii parentale. Niciodata
nu intreba copilul pe care dintre voi va sustine sau va intelege mai mult. Copilul nu
este sursa ta de sprijin emotional, pentru ca rezervorul lui afectiv este secatuit in
astfel de imprejurari. Pentru a trece cu bine de aceasta separare, are nevoie de cat
mai multa sustinere si nu o poate oferi, pentru ca-i duce lipsa, la randul lui.
Autor: ALESSANDRA MUSTAREATA