In afara de tristetea si golul pe care il lasa in vietile celor ce pleaca pe drumuri diferite – separarea sau

divortul pot avea un efect profund asupra copiilor. Uneori acesta poate fi chiar devastator pentru ei. Un
fapt incurajator este ca, la nevoie, poti sa schimbi foarte mult modul in care copiii fac fata acestui proces.
In mod obisnuit, copiii vor reactiona la separarea sau divortul parintilor prin manifestarea unor semne de
suferinta, sau prin simptome, si este normal ca ei sa reactioneze in acest mod.
Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu,
iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart. Fiecare copil este unic, are
propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare.

Dupa varsta de 10 ani, copilul intra in perioada de prepubertate, caracterizata ca fiind o perioada intensa
de crestere staturala, dar si de dezvoltare a caracteristicilor sexuale. Poate aparea o anumita iritabilitate
in comportament, o alternare a starilor de voiosie si exuberanta cu cele de indispozitie si oboseala. Apar
tot felul de cerinte, atat din partea familiei, cat si din partea scolii, care-l solicita pe copil si la care invata,
in timp, sa se adapteze.Viata interioara este intensa si bogata. Copilul are nevoie sa comunice si sa aiba
incredere in capacitatea sa de a crea, in propriile sale abilitati. Pe fondul comparatiei tot mai acerbe cu
colegii pot aparea sentimente de inferioritate care ii inhiba naturalul comportamentului. Copilul devine mai
independent si cauta sa se integreze in grupul de copii de varsta lui. Acest grup este important in
dezvoltarea identitatii copilului, a atitudinilor si valorilor pe care le adopta.

In cazul unui divort, copiii de varsta prescolara pot reactiona devenind foarte dependenti de parinte
sau tematori cu privire la momentele separarii. Schimbarile in obiceiurile lor de a manca sau dormi sunt
adesea un semn ca un copil trece printr-un moment dificil. Uneori au accese de furie mai prelungite sau
pot plange mai usor decat in mod obisnuit.

Copiii de varsta scolara pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii mai mici, dar pot de
asemenea sa arate semne mai fatiste de manie, ingrijorare sau tristete. Altii pot actiona ca si cum nu le-ar
pasa si isi iau un aer de indiferenta, in timp ce alti copii vor nega ca parintii lor divorteaza. Uneori copiii de
aceasta varsta incearca sa fie foarte cuminti, ca si cum s-ar purta perfect, si poate ca asa parintii lor nu
se vor desparti. In contrast cu copilul care se straduieste sa fie cuminte, exista copii care incep sa fie
foarte agresivi, sau chiar ostili parintilor, probabil dand vina pe unul dintre ei pentru un divort. Unii
copii sunt mai subtili in a-si arata resentimentul si pot manifesta comportamente pasiv-agresive, cum ar fi
faptul ca varsa lucruri, pierd obiecte, uita in mod frecvent sa faca anumite lucruri.

Adolescentii pot fi mult mai problematici in imprejurari normale, adica sunt in mod obisnuit mai certareti si
combativi. Atunci cand exista o situatie de divort, unele semne de avertizare legate de durerea pe care o
simte copilul se manifesta prin comportamente explicite, cum ar fi fuga de acasa, chiulul de la scoala,
altercatii fizice, probleme cu legea, abuzul de droguri, alcool, si promiscuitatea. Altii pot deveni
deprimati si retrasi, si pot manifesta o crestere sau o scadere accentuata a obiceiurilor de masa si somn,
si pot chiar exprima ganduri suicidale. Daca exprima aceste tendinte de suicid, luati totul in serios!
Ele pot fi doar un strigat de ajutor sau atentie, dar nu puteti sa riscati si sa pretindeti ca nu sunt motive de
ingrijorare. Daca vorbesc despre faptul ca si-ar dori sa moara, vorbiti cu ei in mod deschis despre aceste
lucruri si cautati ajutorul unui specialist.
In toate aceste lucruri, parintii trebuie sa inteleaga ca ei sunt suparati pentru ca divortati si ca ei sufera.
Unii copii vor accepta sa vorbeasca despre divort, altii nu. Este important ca in orice imprejurare sa le
transmiteti mesajul ca divortul este un subiect deschis.Le puteti oferi alternativa de a vorbi cu altcineva in
cazul in care nu doresc sa vorbeasca cu voi despre aceasta problema. Ii puteti orienta catre consilierii de
la scoala, asistenti sociali, psihologi, si alti specialisti. In cazul copiilor mai mici, ii puteti invata sa se
exprime in alte moduri, prin desene, teatru cu papusi sau figurine.
In cazul adolescentilor, poate fi util pentru ei sa discute cu alti copii ai caror parinti trec de asemenea
printr-un divort. In acest fel copiii gasesc o modalitate in care sa-si exprime sentimentele legate de
divortul parintilor, si in acelasi timp sa isi dea seama ca nu sunt singurii ai caror parinti divorteaza.
Psihoterapia ajuta foarte mult la atenuarea stresului asociat divortului parintilor.

Divortul este un capat de drum pe care nimeni nu si-l doreste. Din nefericire, din ce in ce mai
multe cupluri aleg aceasta alternativa pentru a putea pastra o relatie amiabila pe mai departe. Esti
doar tu cu el si felul in care doi adulti isi rezolva problemele conjugale. Totusi, atunci cand
dragostea voastra de odinioara a dat roade, deci aveti si copii, lucrurile se complica si trebuie ca
amandoi sa constientizati faptul ca aveti o responsabilitate in plus.
Articole similare
Cum sa iti dezveti copilul rasfatat?
Ce ar trebui sa contina pachetelul celui mic
Importanta cititului in viata copilului
Depresia postnatala - preventie
Depresia infantila

Oricat de mari ar fi divergentele sau conflictele cu partenerul de viata copilul vostru nu are nicio vina ca
totul se termina astfel. Efectele unui divort pot fi devastatoare pentru un copil si pentru  viitorul sau.
Asadar, tu si partenerul trebuie sa-l faceti pe copil sa treaca cat mai usor peste o schimbare atat de
radicala.

Iata cateva din efectele pe care le poate avea un divort pentru un copil:

Si bebelusii sufera
In primul rand trebuie sa stii ca, cu cat mai mic este un copil in momentul despartirii, cu atat mai repede
isi va reveni si va trece peste aceasta trauma. Totusi, cercetatorii au aratat ca pana si bebelusii simt cand
ceva este in neregula cu parintii lor. "Simptomele"  sunt lipsa poftei de mancare sau dureri de burtica.

Copiii de pana la 3 ani isi manifesta dezacordul prin stari de tristete, izolare sau tulburari de
vorbire
Pentru copiii de pana la 3 ani lucrurile par a fi ceva mai simple, pentru ca, in cazul in care ei nu simt
distantarea unui parinte, trec mai de usor peste acest episod, fara sa constientizeze despartirea. Atunci
cand copilul are, insa o legatura stransa  cu parintii sau cu unul dintre parinti, isi poate da seama ca ceva
este in neregula si devine trist, nervos, excesiv de sensibil sau poate dezvolta tulburari de vorbire.

Copiii intre 3 si 5 ani se invinovatesc si cred ca vor fi abandonati

Copiii cu varsta cuprinsa ntre 3  si 5 ani au reactii ciudate si ingrijoratoare uneori. Ei tind sa se
invinovateasca pentru divort. Spre deosebire de ceilalti, ei constientizeaza absenta unui parinte sau
indepartarea acestuia. Astfel, pe langa vina ce si-o vor atribui lor insisi le va fi frica de abandonul ambilor
parinti. Reactia lor impotriva schimbarii perceputa de ei ca pe una negativa, se va manifesta fie prin
depresii, accese de furie, probleme de vorbire, fie printr-un comportament de bebelus: vor urina in pat
sau isi vor dori dintr-o data vechile jucarii inapoi. Acest lucru se datoreaza faptului ca un copil in acest
stadiu este cuprins de frica si, subconstient, isi doreste reintoarcerea vremurilor bune in care mama si
tata formau o familie.

Copiii mai mari tind sa se izoleze si sa neglijeze scoala

Copiii de scoala sunt poate cei mai afectati de divortul parintilor. Ei se afla intr-o pozitie de mijloc , de pe
care nu pot face fata situatiei. Ei sunt indeajuns de mari pentru a constientiza ce se intampla, dar nu
suficient de maturi pentru a intelege intr-adevar ce implica un divort, sau pentru a-si controla reactiile si
sentimentele. Astfel, ei pot avea probleme cu somnul, accese de furie , pot deveni agresivi sau inchisi in
ei, aceste probleme afectandu-le viata sociala sau rezultatele scolare.

Adolescentii isi gasesc refugiul in singuratate, alcool, droguri sau sex

Si adolescentii sufera atunci cand caminul li se destrama. Desi sunt mari, nu trebuie sa uitam faptul ca ei
se afla intr-o perioada de tranzitie a vietii lor in care sunt foarte vulnerabili. Pe langa accesele de furie,
depresie sau singuratate care ii incearca si pe ei, apar alte probleme  mai importante. Uneori apare
respingerea unuia dintre parinti pentru ca acum isi dau seama cine a gresit. El va incerca sa se
maturizeze mai repede, preluand din sarcinile parintelui afectat mai mult. Pe langa acest lucru ei vor tinde
sa isi gaseasca alinarea in sex, alcool sau droguri. Viziunea lor asupra casatoriei va fi distorsionata,
afectandu-le viata personala.

Asadar, copiii nostri pot fi  mai afectati decat noi in urma divortului. Atunci cand acesta este un pas
iminent iata cateva din lucrurile pe care nu ar trebui sa le faci pentru a nu-i ingreuna si mai mult
situatia:

1. Nu vorbi urat despre partenerul tau de fata cu copilul. Acest lucru il determina sa isi urasca
celalalt parinte sau sa sufere, vazandu-te si pe tine afectat.

2. Nu te certa cu partenerul tau in fata lui.

3. Nu il face sa spere la o impacare. Orice copil va fi tentat sa spere in reconcilierea parintilor atunci
cand va vedea ca acestia comunica bine dupa divort. 

4. Nu-ti izola copilul , doar pentru ca tu asa consideri ca e mai bine pentru tine sau pentru el. Nu il lua
de la vechea scoala, nu  il desprinde de vechii prieteni sau obiceiuri. Copilul nu trebuie sa resimta
schimbarea si pe acest plan.

5. Nu te descarca pe copil daca suferi prea mult sau daca esti nervos.

6. Nu te neglija! In cazul in care parintele care sta cu copilul sufera mai mult, nu mai are grija de el si
incepe sa isi piarda respectul si increderea in sine, aceste lucruri se vor rasfrange si asupra copilului.

O buna comunicare parinte-copil poate fi cheia depasirii momentului delicat numit divort. Pe
langa aceasta, apeleaza si la alte "trucuri":

1. Ofera-i si arata-i copilului toata dragostea ta. Astfel va intelege ca amandoi parintii sunt alaturi de
el in orice situatie. Explica-i in mare ce inseamna un divort si ce se va intampla de acum inainte.

2. Incurajeaza-l sa vorbeasca cu tine si cu partenerul tau in legatura cu ceea ce simte legat de

divort sau cu privire la eventualele temeri sau transformari survenite in urma aflarii vestii. Accepta-i crizele
de furie si fii alaturi de el.

3. Ai rabdare cu copilul tau, ofera-i sprijinul tau, iar in cazul in care simti ca situatia te depaseste nu
ezita sa te adresezi unui psiholog. S-ar putea ca problema sa fie mult mai mare decat crezi tu, iar aceasta
sa fie solutia ideala.

4. Implica-te in viata copilului, chiar daca va despart mai multi kilometri, un alt partener de viata sau
un alt copil. Distanta sau formarea unui nou camin nu trebuie sa va strice relatia.

5. Incearca sa ii distragi atentia prin diverse trucuri: descopera-i noi hobby-uri, sau ia-i un catel.

6. Ofera-i puterea de decizie. Daca un copil se va simti constrans, va reactiona agresiv. Dandu-i
impresia ca el detine controlul a ceea ce urmeaza sa se intample va reactiona diferit.

Atunci cand ne indragostim si decidem sa formam o familie nu ne gandim ca intr-o buna zi am putea
ajunge la divort. Uneori insa, trebuie sa facem si acest pas pentru ca e posibil ca asa sa fie mai bine
pentru toti. Nu uita ca tu si partenerul de viata aveti o obligatie. Discutati si decideti care e calea cea mai
buna pentru ca divortul sa nu ii faca rau copilului vostru.

Divortul, o realitate mai cruda pentru copii decat pentru parinti?

Oricat de comun incepe sa fie divortul in societatea noastra mai sunt din fericire si copii care nu trebuie sa
faca fata acestei realitati. Totusi problemele maritale nu sunt singurele cauze ale conflictului in familie. Asa
cum exista discrepante intre soti, asa pot exista si intre parinti si copii.

Psihologie

Stres
Abuzuri
Relaxare
Terapia familiei
Psihosexologie
Cariera - Succes
Dezvoltare personala
Psihologie medicala
Hipnoza
Stresul la munca

Da dovada de un maxim de creativitate cu ajutorul metodei Six Thinking Hats

Adrese utile
· Psihiatrie
· Psihologie
· Psihoterapie
· Neurologie
· Adauga cabinet
Top Sanatate iti recomanda

·Ce este analiza tranzactionala?

Analiza tranzactionala este, in primul rand, o filosofie, un punct de vedere asupra oamenilor.

Divortul un fenomen "la moda"

Oricat de mult ar fi dorit divortul, el induce o serie de consecinte psihologice, morale, materiale asupra partenerilor si
asupra familiei implicate in divort. Cauzele cele mai frecvente ale aparitiei divortului sunt: emanciparea economica a
femeii, industrializarea, modernizarea, schimbarea mentalitatii despre divort, infidelitatea, consumul exagerat de
alcool, nepotrivirile de caracter etc.

Cuplurile care se casatoresc astazi asteapta sa obtina prin casatorie fericire personala; tocmai de aceea sperantele
ridicate se transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii pentru ca realitatea nu se potriveste asteptarilor. O alta
cauza pare a fi boala, infirmitatea sau somajul.

Majoritatea barbatilor se casatoresc mai repede decat femeile, in special dupa divort. Femeile par a fi dominate mai
mult de procese de constiinta si de tulburari psiho-fiziologice, care fac mai probabila o perioada de pauza decat
intrarea intr-o noua relatie.

Atat barbatii, cat si femeile care intra intr-un nou mariaj intampina mari dificultati si daca nu gasesc persoana potrivita
ajung la un nou divort, traind acut sentimental insingurarii.

Exista insa si persoane care nu se implica mult in casatorie si din aceasta cauza despartirea se produce mai usor.

Societatea actuala promoveaza acest tip de individ si face din divort o realitate "la moda" ceea ce duce atat la
scaderea numarului de casatorii cat si la cresterea numarului de divorturi. In cazul in care exista si copii, situatia se
complica. Intrebarea care se naste este "cine are mai mult de suferit parintii sau copiii?"

Copiii si divortul parintilor

Copiii fac fata divortului mult mai greu decat parintii. La inceput copiii nu vor ca parintii sa divorteze; conflictul este
mai mult al parintilor decat al copiilor. In timp ce parintii au motive reale pentru separare, copiii (in special cei mici)
inteleg arareori aceste motive, insa nu detin nici un control asupra divortului. Decizii ca acelea referitoare la persoana
cu care vor locui sau cat de des isi pot vedea celalalt parinte nu sunt in mainile lor. In sfarsit, copiii, in special cei mici,
nu au suficienta maturitate emotionala pentru a putea trece printr-o asemenea experienta care s-ar putea dovedi
coplesitoare.

Copilul incepe sa-si puna o serie de intrebari carora nu le poate da un raspuns si nici nu este ajutat sa o faca. Poate
cea mai tuburatoare intrebare pe care si-o poate pune un copil aflat in aceasta situatie este: "Eu cui apartin?". El se
vede nevoit sa ramana cu un parinte chiar daca il doreste pe celalalt. Daca ramane cu parintele dorit, copilul il poate
culpabiliza pe celalalt, dar se si poate autoculpabiliza, simtindu-se neiubit, respins, vinovat, fapt care-l poate face
complexat, revoltat sau chiar antisocial.

O alta problema fecventa este cea a identificarii in privinta rolului sexual - pot aparea probleme de asumare corecta a
identitatii, pot aparea orientarile de tip homosexual.

Adolescentii au parte de o serie de probleme speciale ca rezultat al divortului. Atunci cand separarea are loc inainte
ca adolescentul sa fi trecut prin perioada de criza, experienta poate fi terifianta.

Totusi, ca si parintii, cei mai multi copii ajung sa accepte pana la urma divortul. Invata sa puna o distanta intre ei si
conflictul parintilor, sa fie realisti in legatura cu aceasta situatie si sa o accepte. Insa trebuie sa ne intrebam: "Cu ce
sacrificii?".

Adaptarea se produce mai usor atunci cand parintii se ocupa special sa le explice copiilor divortul, sa le raspunda la
intrebari si sa-i lase sa-si exprime deschis atitudinile si sentimentele.

Trebuie specificat insa ca divortul si familiile dezbinate sunt cauze ale multor probleme ale copiilor. Cei mai multi
copii cu tulburari de comportament provin din familii dezbinate sau destramate, iar acest lucru va trebui sa ridice un
mare semn de intrebare si sa-i determine pe parinti sa acorde mai multa atentie acestui subiect. Pe de alta parte nici
continuarea unei relatii insuportabile in cuplu nu este recomandata pentru copii, o atmosfera incarcata de teroare,
violenta psihologica sau/si fizica este de cele mai multe ori mult mai daunatoare pentru echilibrul afectiv, emotional al
copilului decat un divort.

Familiile cu un potential confictogen ridicat si puternic carentate psihoafectiv si psihomoral, afecteaza in cea mai
mare masura procesul de maturizare psihosociala a copiilor. Copiii, din cauza crescutei lor sensibilitati, recepteaza
si-si traiesc deosebit orice conflict dintre parinti. Efectul imediat si principal al relatiilor interpersonale conflictuale din
cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie devalorizarea modelului parental si, totodata, pierderea
identificarii cu acest model. Modelul parental in aceste situatii poate fi respins in mod "activ" de copii, devenind model
"negativ" care, treptat, poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului antisocial.

Ideal ar fi cand se ia decizia divortului, situatia sa fie foarte bine cantarita si sa se tina cont de impactul si de
consecintele psihologice asupra copilului, de etapa de dezvoltare psihologica in care se afla, si sa se ia masuri in
acest sens. Asa cum in urma unui divort multe persoane apeleaza la psiholog pentru a depasi acesta problema mult
mai usor, cu atat mai mult recomand acest lucru si in cazul copiilor care trec printr-o situatie familiala dificila.
Putine intamplari sunt mai traumatizante pentru un copil decat divortul parintilor. Din pacate aceasta
“intamplare” este din ce in ce mai frecventa. Reactia copilului depinde de varsta lui si capacitatea de a intelege ce se
intampla. In special copiii mai mici au probleme cand trebuie sa se obisnuiasca cu schimbarile care au loc in viata lor.
Pentru copii, rutina si continuitatea sunt foarte importante, iar trauma despartirii parintilor este greu de suportat.
Felul in care sunt informati in legatura cu divortul are o importanta majora. Adesea, capacitatea de a suporta situatia
depinde in mare parte de felul in care afla.

Copii, ca si adultii, trec printr-o serie de emotii cand sunt pusi in fata unui divort. Ei sufera pentru ca isi pierd familia,
pierd prezenta si atentia zilnica a ambilor parinti, singura sursa de dragoste si stabilitate pe care o cunosc. Adesea,
copiii neaga situatia, prefera sa creada ca situatia va inceta de la sine si totul va reveni la normal. Odata ce se
obisnuiec cu gandul, copiii incep sa-si dea seama ca nu este un vis urat, nu este o gluma. De aici se instaleaza
tristetea. Este ca o perioada de doliu. Tristetea se transforma in depresie, apatie, schimbari de dispozitie, modificari
de comportament. Toate acestea se aduna si la un moment dat se vor transforma in furie. Copilul devine furios pe
parinti, probabil mai mult pe cel pe care il considera vinovat. Daca ramane cu mama, el va crede ca tata l-a parasit,
ca tata este vinovat pentru destramarea familiei, si viceversa. Este chiar posibil ca cel mic sa devina furios pe el
insusi, gandindu-se ca el este vinovat, ca mama si tata s-au certat din cauza lui, pentru ca nu a fost cuminte sau
pentru ca nu a luat note bune.

Teama de necunoscut provoaca si ea un stres suplimentar: copilul nu stie ce se va alege de familia lui, unde va
locui, daca va putea sa-si mai vada ambii parinti sau nu. Pana la urma va incepe sa faca tot ce-i sta in putere pentru
a aduce inapoi parintele plecat. Va incerca sa fie mai harnica, mai cuminte, sa ia note mai bune, va negocia
intoarcerea acasa cu cel plecat.
Intr-un final, copilul va incepe sa accepte ca divortul nu mai poate fi evitat, ca parintii se despart pentru totdeauna, ca
familia este destramata. Viata, asa cum o stie el, s-a schimbat si va continua sa se schimbe, iar el nu poate face
altceva decat sa se obisnuiasca cu ideea.

Cat de usor sau de greu este acest proces, depinde in mare masura de reactia parintilor: felul cum ii spun despre
divort, felul cum ras[und intrebarilor si felul cum se comporta cu cel mic, chiar daca unul din ei este plecat si amandoi
sunt suparati. Foarte mult conteaza si felul cum se poarta parintii de fata cu cel mic. Adesea, unul sau amandoi
parintii vor incerca sa se foloseasca de copil pentru a-l rani pe celalalt. Mama ii vobeste urat despre tata, tata
incearca sa-l ia de langa mama. Aceste tip de comportament poate face mai mult rau decat divortul in sine. Daca cel
mic e fortat sa decida cui trebuie sa-i fie loial, atunci relatia cu ambii parinti va avea de suferit. 

Mai mult chiar, parintii, suparati unul pe celalalt, vor incerca sa-l foloseasca pe cel mic ca un intermediar, un mesager
intre ei: “Spune-i lui tata sa nu mai intarzie cand mai vine sa te ia”, “Spune-i mamei sa te imbrace mai bine data
viitoare”. Acest comportament este foarte periculos pentru psihicul copilului. El nu incearca decat sa aiba o relatie
normala cu ambii parinti, in ciuda situatiei. El nu vrea sa fie mesagerul unor reprosuri sau al unor vesti rele.

Uneori, unul din parinti va transforma copilul intr-un confident. Acest tip de relatie, in care copilul inceteaza sa mai fie
copil si devine mai degraba un prieten al parintelui, nu face decat sa-l dezorienteze. Pentru un timp, poate ca cel mic
sa se simte bine stiind ca un adult are incredere in el, dar la un moment dat, acest tip de relatie va lua copilului acea
inocenta specifica varstei. Va invata mult prea devreme ca oamenii inseala, mint, sau se lovesc intre ei. Un copil
care afla prea devreme despre complexitatea si uratenia lumii in care traieste poate sa devina un adult cu
probleme de comportament, un adult care nu are incredere in nimeni si nu poate sa sa-si deschida sufletul in fata
nimanui de teama de a nu fi tradat, asa cum i s-a intamplat lui mami sau lui tati.

Ce trebuie facut pentru ca cei mici sa nu sufere inutil in cazul unui divort?

In primul rand, conteaza atitudinea parintilor. Ei au motivele lor pentru care se despart, probabil ca sunt furiosi,
dezamagiti, frustrati, dar spre binele copilului, trebuie sa continue sa fie parteneri in cresterea lui.

Copiii au reactii diferite la un divort, in functie de varsta si personalitate. Majoritatea sunt uimiti, devin siguratici,
retrasi, furiosi. Totusi, de teama de a nu supara si mai tare parintele cu care locuiesc, vor incerca sa-si tina pentru ei
aceste sentimente. Furia si frustrarea se aduna si impovareaza sufletul inocent. De aceea, parintii trebuie sa lase la
o parte proprriile sentimente si sa il lase pe cel mic sa se exprime, sa vorbeasca cu el despre ceea ce simte.

Copilul trebuie sa stie ca divortul nu este vina lui, ca mami si tati nu se despart din cauza lui. Altfel, ar putea sa
aiba asteptari nerealiste, va face tot posibilul sa fie un copil perfect pentru ca parintii sa nu se mai desparta, doar
pentru ca, intr-un final, sa fie dezamagit de rezultat.

Decizia parintilor de a divorta trebuie comunicata intr-un mod cat mai direct. Daca in casa au avut loc certuri
sau atmosfera a fost tensionata, probabil ca cel mic stie deja ca ceva nu e in regula. El are nevoie de raspunsuri
sincere la intrebarile puse. Un parinte va incerca sa “indulceasca” situatia ca sa nu-l raneasca poe cle mic, dar copilul
va observa pana la urma cum stau lucrurile de fapt. Trebuie sa stie la ce sa se astepte din timp.

Intalnirile intre parinti, discutiile despre partaj, certurile trebuie sa aiba loc departe de copil. El trebuie protejat de
aceasta tensiune care numai bine nu ii face inr-o asemena situatie.

Copilul nu trebuie sa fie un confident al unuia dintre parinti si nu trebuie sa il inlocuiasca pe cel plecat. Daca el
este calm si nu-si exprima niciun fel de emotie, nu inseamna ca vestea nu l-a afectat. Cel mai probabil este coplesit
de emotii si nu intelege nici el prea bine ce simte. Sau poate prefera sa ignore sentimentele sale, in speranta ca nu
decat o gluma proasta, sau o situatie trecatoare.

Niciunul dintre parintii nu trebuie sa puna in pericol relatia copilului cu celalalt parinte. Copilul are nevoie de
amandoi si nu trebuie sa fie pus in situatia de a alege. De asemenea, copilul nu trebuie folosit ca spion. Unul din
parintii, sau poate chiar amandoi, va avea tendinta sa se foloseasca de cel mic pentru a afla informatii despre
celalalt: unde sta, cu cine sta, pare suparat, ect. Nu trebuie uitat nicio secunda ca un copil este un copil si atat. Nu
este un spion, asa cum nu este un confident, asa cum nu este un sot sau o sotie.

Din pacate, unii dintre copii, in special cei mai mici sau mai sensibili, pot sa fie mult mai afectati de un divort decat am
crede. Marea tentie la schimbarile precum note proaste, comportament violent, cosmaruri. Toate acestea, si multe
altele, sunt semnele stresului, prea mare pentru a putea fi suportat la o varsta atat de frageda. Pentru asa ceva e
xista psihologi care inteleg cum functioneaza mintea unui copil chiar mai bine decat parintii lui.

DIVORTUL SI IMPACTUL LUI ASUPRA COPIILOR

Conf. univ. dr. Tatu Cornelia

Student (masterand) : Branzea (Sasu) Simona

Master I

Tema divortului pune in discutie o problema psihologica centrala –

familia si modul in care se adapteaza la realitatea sociala actuala, la schimbarile
majore de pe piata fortei de munca, la disparitia, cel putin in orasele mari, a
serviciului clasic, cu program, la reducerea semnificativa a timpului pentru
familie. In urma experientei din consilierea si psihoterapia de cuplu, reiese faptul
ca problemele de c 212g623c uplu deriva din doua mari cauze: externe (sociale)
si interioare (psihologice). Libertatea lasata familiei conduce la manifestarea
autentica a ceea ce se intampla in cazul cuplurilor. Multi pacienti cu varste peste
30 de ani relateaza faptul ca parintii lor au ramas impreuna pentru ca aveau 1,2,3
sau mai multi copii. A ramane impreuna pentru copil nu mai este o motivatie la
moda. Mentalitatea este astazi mult modificata fata de anii 70 sau 80. Trecerea de
la o ipostaza la alta este relativ dura si gaseste multe persoane in situatia de a se
simti depasite de ceea ce se petrece in planul mentalitatii. Disparitia familiei
clasice a devenit un fenomen in sine extins. Confruntarea dintre cele doua tipare,
traditional si nou, conduce la multe dificultati interioare cu care se confrunta
fiecare persoana aflata intr-un asemenea proces de decizie. Dificultatea unui
divort consta in impactul pe care il are asupra confortului psihologic.

Relatez un caz in care este vorba despre o familie ,tata maistru militar ,
mama pictorita , si cei doi copii ai lor , un baiat de 9 ani elev in clasa a doua ,si o
fetita de 5 ani jumatate , care frecventeaza gradinita . Situatia lor corespunde
divortului neconsumat, intre ei exista probleme de comunicare si relationare.
Cei doi parinti s-au cunoscut cand erau foarte tineri , ulterior evoluand in directii
diferite . Nu-si petrec timpul impreuna , au vieti paralele, intersectandu-se
tangential din cand in cand , si asta datorita copiilor, la care ambii tin foarte mult.
Chiar si dragostea lor pentru copii este diferita , tatal tinand la copii ca la o
proprietate personala , in schimb mama este cea care se sacrifica si se gandeste in
mod altruist la binele copiilor. Este de-a dreptul dificil sa ne inchipuim cum acesti
doi oameni au fost candva impreuna . Mama este cea care a introdus actiunea de
divort , tatal nefiind de acord cu acest lucru , si acuzand-o pe nedrept pe aceasta
ca ar avea o relatie extraconjugala. Acest barbat este tipul de om care doreste sa
detina controlul, transforma tot cel inconjuara in propria-i posesie. Nu vrea sa
renunte la casatorie pentru ca considera , ca in acest fel ar pierde ceva al lui, iar el
nu stie sa piarda. Stresul la care-si supune familia este aproape de limita maxima
de suportabilitate . Daca sotia nu vrea sa-si mai refaca viata alaturi de un alt
barbat , considerandu-i pe toti “o apa si un pamant “, in schimb copiii sunt foarte
afectati de situatia in care se afla parintii lor. Baiatul copiind modelul tatalui a
devenit foarte agresiv fizic si verbal, atat cu mama si surioara lui, cat si la scoala
sau in anturajul de joaca . Baietelul sensibil de odinioara s-a transformat intr-o
bruta razvratita , de nestapanit , in fata mamei lui, in timp ce tatal ii corijeaza
comportamentul cu batai fara nici o explicatie. Situatia lui scolara este jalnica ,
desi este doar clasa a doua . Clasa intaia a terminat-o cu rezultate foarte bune la
toate ariile curriculare , in schimb in a doua atitudinea lui razvratita ia adus numai
necazuri , atat pe linia rezultatelor scolare , cat si pe linia de disciplina. Fetita ,desi
s-ar parea ca a scapat fara urmari , plange foarte des si din orice nimic , a capatat
o hipersensibilitate , are cosmaruri noaptea , nu poate dormi decat cu mama ei in
pat, ii este frica de intuneric, si are reactii de teama la sunetele foarte ascutite si
bruste.

Problema divorturilor si a casatoriilor este ca se ajunge prea usor aici.

Aceste casatorii si divorturi nu sunt decat puneri in act foarte rapide, rupte
de continut, de simbolistica, de apartenenta la matricea respectiva. Este
important pentru fiecare sa inteleaga logica pentru care se intampla un
lucru, indiferent daca este vorba despre o nunta, un copil, un divort, o
demisie, etc. Aceasta logica nu tine de criterii exterioare ci de simbolistica
interioara. Putem spune ca ceea ce s-a pierdut este dimensiunea
simbolica a actului. In acest context, lucrurile se fac si se desfac foarte
usor. Ce inseamna acest simbolic pentru nunta sau divort? Ceea ce
inseamna in lumea interioara a fiecaruia o decizie. Actul separarii nu intra
intr-o zona neutra ci in una profunda, in care se asociaza cu multe alte
procese psihologice. Intr-o lume simbolica, partenerul inseamna ceva, un
mod de a fi, un mod de a relationa, un mod de a te identifica, proiecta, etc.
Partenerul isi pastreaza aceste caracteristici si dupa divort, dar ceea ce se
schimba este modul de raportare la ele, modalitatea prin care o persoana
integreaza componenta psihologica profunda. Doar in masura in care
simbolicul este integrat, se poate realiza unitatea intre realitatea interioara
si realitatea partenerului.

Tipuri de divort

Divortul copilului – in acest divort avem in vedere cupluri care se

constituie ca mod de siguranta al celuilalt, de obicei unul joaca rolul
“copilului” si celalalt al “parintelui”. Cand copilul ajunge sa creasca, isi
reorienteaza interesul spre alte persoane. Ca urmare el nu mai este
interesat de a fi ocrotit, ci de a stabili un alt tip de relatie de cuplu. De cele
mai multe ori aceste divorturi sunt calme si sunt efecte ale cresterii
“copilului” si continuarii drumului lui in afara cuplului. Este frecvent intalnit
si de obicei se asociaza cu momente de trecere din casa parintilor in cea
a sotului / sotiei. Ca si cand un copil nu este inca pregatit sa ramana
acasa si nici sa plece de acasa si atunci stabileste o relatie cu alta
persoana care este “parinte ocrotitor”
 Divortul “tertei persoane” – in acesta forma divortul devine vizibil
abia in momentul in care in viata unuia dintre soti intervine o a treia
persoana. De regula, acest lucru se intampla in cuplurile care ajung sa
aiba probleme si sa nu le cunoasca, sa le evite. Practic cei doi nu mai sunt
demult timp impreuna dar, in virtutea obisnuintei, continua sa se comporte
ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. In plan simbolic, cea de-a treia
persoana raspunde mult mai bine nevoilor inconstiente ale unei persoane
si reuseste sa se integreze mai bine in lumea sa spirituala ceea ce face ca
aceasta persoana sa devina mult mai importanta decat precedenta.
Divortul corectarii – este un tip de divort care se produce la
maturitate de cele mai multe ori. In acest divort, nu a existat practic
niciodata o relatie intre cei doi. Se asociaza cu ideea de schimbare, iar
discursul: “nu l-am iubit niciodata insa imi este drag si ma simt bine cand
sunt cu el” este frecvent. In acest divort, se corecteaza ceea ce nu trebuia
sa se produca si anume casatoria intrucat nu era o baza pentru o relatie
intre cei doi. Este un divort dificil, asociat cu multe
suferinte, indoieli, ambivalente din partea amandurora.
Divortul neconsumat – este un tip de cuplu cu probleme majore de
comunicare, de relationare. In fapt, desi in acte sunt casatoriti, ei nici nu
participa la aceleasi activitati impreuna si chiar cand o fac sunt in lumi
paralele. Nu au capacitatea de a divorta si nici de a fi impreuna. Este un
cuplu blazat. Din punct de vedere psihologic ei traiesc vieti separate, cu
toate acestea pastreaza aparentele unei familii impreuna.Daca intra in
terapie intra individual.
Divortul real – faptul ca doua persoane sunt la mare distanta
geografica una fata de alta este deseori un context care asigura o
motivatie pentru un divort. Totusi acest tip de divort nu se intampla decat
daca exista si alte tipuri de dificultati psihologice in cadrul acestei familii.
De cele mai multe ori divortul real utilizeaza ca pretext distanta geografica.

Divortul compulsiv – este un tip de divort multiplu urmat, evident,

de casatorii. Acest tip de divort este caracterizat de multa ambivalenta, de
incapacitatea de fuziune din partea celui care il practica. Este un tip de
divort in care latura psihologica este decisiva. Devine amuzant pentru
persoanele din jur atunci cand multiplele divorturi se produc cu una si
aceiasi persoana. Cuplul de acest tip pare a nu suporta sa traiasca unul
fara celalalt si nici nu suporta sa fie unul cu altul. In majoritatea acestor
cazuri in cadrul terapiei de cuplu, interventia este centrata pe depasirea
starii psihologice create de contextul de separare, analiza motivelor si
luarea unei decizii atunci cand exista oi ndecizie.

Date de ordin tehnic

 Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei,
intervin mai multe probleme, printre care si incredintarea copiilor. Acest
eveniment afecteaza, adesea, nu numai partile intre care la un moment
dat s-a incheiat casatoria, ci si pe cei mici. Sunt foarte multe cazurile in
care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multi copii minori
si se pune problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre
parinti. Precizam inca de la inceput ca stabilirea culpei unuia dintre soti in
pronuntarea divortului nu prezinta importanta numai prin ea insasi pentru
incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi incredintat si sotului din a
carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest
sens,considerandu-se ca un sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat
divortul) nu este neaparat si un parinte rau. De subliniat este faptul ca
instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere
expresa a sotilor, sa se pronunte prin hotararea de divort si asupra
incredintarii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioara a unei
noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul copiilor. Criteriul dupa care se va
ghida instanta este interesul copiilor minori, urmarindu-se factori precum:
varsta copilului, sexul acestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile materiale
ale parintilor,posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe
care copiiile pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor fata de
copii inainte de desfacerea casatoriei, legaturile de afectiune stabilite intre
copil si familie. Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru
fiecare in parte, in functie de interesele superioare ale fiecaruia.

Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de

judecata este obligata sa ii asculte pe parinti, sa solicite un referat din
partea autoritatii tutelare de la domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la
desfacerea casatoriei nu mai locuiau impreuna) si, daca minorul a implinit
10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra incredintarii
copilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in
cazuri exceptionale copilul poate fi incredintat unor rude sau altor
persoane.

In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta vafi

cel care va exercita drepturile si indatoririle parintesti. Celalalt parinte
pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, dar si el trebuie
sa vegheze la cresterea, educarea, pregatirea profesionala a fiului sau.
Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu
copilul sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost
incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu i-a fost
incredintat, vizitarea copilului la scoala,petrecerea vacantelor scolare la
ambii parinti.

Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de

crestere,educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului lor. Este
inca un aspect avut in vedere de instanta in hotararea de divort, chiar
daca partile nu au facut cerere in acest sens. In lipsa unei intelegeri intre
parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote
procentuale din retributia lunara a debitorului si in acest sens se va lua
masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu. Art. 94din
Codul familiei stabileste urmatoarele cote : pana la o patrime din castigul
din munca pentru un copil, o treime pentru doi si o jumatate pentru trei sau
mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are niciun fel de venituri,
procentele de mai sus se vor calcula raportate la salariul minim pe
economie.

In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect,si

anume acela daca debitorul mai are in intretinere alti copii (deexemplu,
daca din casatoria ce se desface a rezultat un copil, iar sotul care va plati
pensie mai avea un copil din casatorie, atunci debitorul nu poate fi obligat
sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii).Totodata, daca
situatia se schimba (nevoile copilului cresc,posibilitatile materiale ale
debitorului cresc sau scad), se justifica introducerea unei actiuni de
majorare sau de reducere a pensiei de intretinere atat de catre minor (prin
tutore, care poate fi unul dintreparinti), cat si de catre debitor, dupa caz.

De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru

cresterea si educarea copiilor, dar ea trebuie incuviintata de catre
instanta. Renuntarea la pensia de intretinere, care constituie un drept al
copiilor, nu poate fi ratificata decat daca se constata ca posibilitatile
materiale ale parintelui care a renuntat sunt indestulatoare pentru a
asigura copilului cele mai bune conditii de trai. Sa mai precizam ca
actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de
intretinere (inclusiv reducere sau majorare) sunt scutite de taxa de timbru.
Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoarece
art. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-
credinta a pensiei deintretinere stabilite pe cale judecatoreasca se
pedepseste cu inchisoarede la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea
penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-au
impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile,
instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta impotriva
inculpatulu io condamnare suspendare conditionata
Pe langa aceste date de ordin tehnic si administrativ ,care tin de
alte domenii decat psihologia, vom evidentia impactul psihologic al
divortului asupra copiilor aflati in situatia ingrata de a alege dintre cei doi
parinti .

Efectele divortului asupra copilului

 Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii
reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai
profunde decat ale celor doi parteneri care se despart. Fiecare copil este
unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare. Cateva
elemente generale: dupa 10 ani, copilul intra in prepubertate, caracterizata
ca fiind o perioada intensa de crestere staturala mai ales, dar si de
dezvoltare a caracteristicilor sexuale. Poate aparea o anumita iritabilitate
in comportament, o alternare a starilor de voiosie si exuberanta cu cele de
indispozitie si oboseala. Apar tot felul de cerinte, atat din partea familiei,
cat si din cea a scolii, din ce in ce mai formulate, care-l solicita pe copil si
la care invata, in timp, sa se adapteze. Viata interioara este intensa si
bogata. Copilul are nevoie sa comunice ce simte si sa aiba incredere in
capacitatea sa de a crea, in propriile sale abilitati. Pe fondul comparatiei
tot mai acerbe cu colegii pot aparea sentimente de inferioritate care ii
inhiba naturalul comportamentului. Copilul devine mai independent si
cauta sa se integreze in grupul de copii de varsta lui. Acest grup este
important in dezvoltarea identitatii copilului, a atitudinilor si valorilor pe
care le adopta.Durerea, nelinistea si conflictul dintre parinti in cazul unui
divort sunt resimtite si de cel mic. Acestea apar mult mai devreme; de
fapt, toata perioada care anticipa o astfel de decizie de aceasta situatie
sa continue. Pentru toti cei trei membri. Uneori, din pacate, nu se poate
altfel! Sechelele uneori nu se vad in exterior, dar aceasta nu inseamna ca
nu exista. Ele pot consta in retrageri afective, stari de melancolie, scaderi
ale implicarii sociale si scolare, depresii, izolari afective. Pentru ca acestea
sa nu apara, foarte important este ca fetita sa pastreze o relatie de calitate
si stransa cu ambii parinti. Tatal ei sa ii acorde un timp special, care sa nu
lipseasca din viata ei. Copila sa simta ca parintii o iubesc si ca relatia pe
care o au cu ea nu se va schimba. Chiar daca ei divorteaza, raman parintii
ei si ii vor fi alaturi. In masura in care ii va simti ca sunt bine, ca isi refac
viata si ca o iubesc in continuare la fel de mult, va trece si ea peste
moment, impreuna cu ei. Timpul vindeca multe si Dumnezeu intareste
intotdeauna.

Divortul si situatia copilului

Una din doua casatorii in zilele noastre se sfarseste prin divort sau
separare si multe familii divortate au copii. Parintii care divorteaza sunt
frecvent ingrijorati in legatura cu efectul divortului asupra copilului. In
aceasta perioada dificila parintii pot fi preocupati de propriile probleme,
dar ei continua sa fie cele mai importante persoane din viata copiiilor
lor.
In timp ce parinti pot fi ravasiti sau dimpotriva usurati ca urmare a
divortului, copiii sunt invariabil speriati si confuzi datorita amenintarii
securitatii lor. Unii parinti sunt atat de raniti sau coplesiti de divort
incat pot cauta alinarea la copilul propriu. Divortul poate fi interpretat
gresit de catre copil daca parintii nu ii spun ce se intampla, cum este si
cum nu este implicat copilul si ce se va intampla cu el. Copilul poate
crede destul de des ca el este cauza conflictului intre mama si tata.
Multi copii isi asuma responsabilitatea de a-si impaca parintii, uneori
prin propriul sacrificiu. Vulnerabilitatea la bolile fizice si mentale la
copil poate apare datorita pierderii unuia sau ambilor parinti ca urmare
a divortului. Oricum, cu grija si atentie, forta familiei poate fi
mobilizata in cursul divortului, si copiii pot fi ajutati sa se adapteze
constructiv la conflictul parental.

Cum discutam despra divort cu copilul

Este uneori dificil sa discutam cu copilul despre divort. Urmatoarele

principii pot ajuta atat copilul cat si parintele:

- nu tineti divortul secret si nu asteptati pana in ultimul moment

- spuneti copilului vestea despre divort impreuna

- vorbiti simplu

- admiteti faptul ca divortul este un lucru trist si suparator pentru

toata lumea

- reasigurati-va copilul ca amandoi il iubiti si ca ii veti fi parinti

intotdeauna, indiferent ce se intampla

- nu discutati despre greselile sau problemele celuilalt cu copilul

Semne de stres la copil in caz de divort al parintilor

Parintii trebuie sa urmareasca semnele de stres la copil. Copilul

mic poate reactiona la divort prin agresivitate si comportament
necooperant sau prin retragere. Copiii mai mari pot sa devina foarte
tristi. Performantele scolare pot avea de suferit si tulburarile de
comportament sunt ceva obisnuit la acesti copii. La adolescenta si in
perioada de adult copiii din familiile divortate pot avea probleme in
propria relatie si probleme de stima de sine.
Copiii se descurca cel mai bine in caz de divort daca stiu ca mama si tata
vor continua sa ramana parintii lor si vor continua sa se implice in viata
lor, chiar daca casatoria parintilor ia sfarsit si parintii nu mai locuiesc
impreuna. Disputele prelungite asupra custodiei sau cererea adresata
copilului de a alege unul dintre parinti pot fi daunatoare. Cercetarile
arata ca copiii se descurca bine in caz de divort daca parintii coopereaza
in ceea ce ii priveste pe ei.
Este vitala implicarea parintilor spre binele copilului.

  Tratamentul si psihoterapia copilului in caz de divort al

parintilor

Daca copilul prezinta semne de stres, medicul de familie sau

pediatrul poate trimite parintii la un psihiatru sau psihoterapeut pentru
evaluare si tratament. In plus, psihiatrul sau psihoterapeutul se poate
intalni cu parintii pentru a-i invata cum sa diminueze stresul produs de
divort in intreaga familie. Psihoterapia poate ajuta atat copilului cat si
parintilor implicati in divort

Investigand efectele divortului asupra copilului s-a ajuns la urmatoarele concluzii:

- In cazul in care dupa divort copilul continua sistematic si pozitiv sa interactioneze cu

celalalt parinte nu exista diferente pentru profilul psihocomportamental al copilului cu un
parinte si cel din familia biparentala;
- Stima de sine a copilului este afectata mai mult (negativ) la familiile cu conflicte decât la
cele comportamentale. Ca familia monoparentala sa functioneze bine, intre parintii divortati
nu mai trebuie sa existe conflicte;
- Comportamentul social (antisocial) al copilului si performantele sale scolare nu sunt
afectate radical de lipsa unui parinte, în particular a tatalui;
- Facând insa comparatie între copii biparentali si monoparentali se observa ca ultimii au
performante scolare mai slabe , în cazul lor existând si cazuri mai multe de devianta

Impactul negativ al divortului asupra copilului depinde de mai multi factori:

- gradul de conflictualitate al familiei care s-a destramat;
- sanatatea mintala a parintilor;
- densitatea retelei sociale a actualei familii a copilului;
- vârsta pe care o au copiii la divort .

In afara de sugari si copii mici care înca nu constientizeaza ce se întampla, pentru copii
separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de neplacut: sunt îngrijorati ca nu stiu
ce se va întampla cu ei daca îsi vor mai vedea bunicii si rudele parintelui care nu mai sta cu
ei, daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta etc. Unii îsi asuma vina despartirii parintilor,
altii ii învinovatesc pe parinti: pe tatal care pleaca, pe mama care l-a facut sa-si paraseasca
familia.

Pentru copiii din familia în care exista diferite forme de violenta, divortul reprezinta o
eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea ca o eliberare dar în sufletul
copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.

Cu toate ca sistemul juridic lucreaza conform principiului ca-i mai bine pentru copil, el
rezolva doar partial situatia, mai ales cu privire la litigiile legate de custodia si intretinerea
copiilor. Pentru acest motiv s-a cazut de acord pentru binele persoanelor implicate, mai ales
pentru copii sa functioneze institutia numita medierea divortului formata din persoane
specializate (asistenti sociali, consultanti si terapeuti maritali) ce au drept sarcina asistarea
cuplului în timpul si dupa proces pentru a-si rezolva problemele personale, juridice, legate
de custodia si întretinerea copiilor .

«  Pagina precedenta Pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Pagina urmatoare »

Cuvinte cheie: familie, copil, parinti, divort, despartire, copii, amanta

Discutii asupra articolului "Divortez! Ce se va

intampla cu copiii mei... ":

» incepi o nouг viaюг! (1 comentariu, 67 vizualizari)

dar preferabil este sг eviюi aceastг dramг, s-o previi. iar psihologia te ajutг оn majoritatea cazurilor.

Pentru a putea adauga un comentariu la articolul

"Divortez! Ce se va intampla cu copiii mei... ", intra in
contul tau sau creeaza-ti un cont nou.
1 http://kidz.garbo.r Intra in cont
Astazi pe Garbo

Tati: Cutia care mananca creiere

Lifestyle: Uimitoarele profetii ale lui Sundar Singh despre Romania

Lifestyle: Chimonoul - limbajul feminitatii pure

Moda: Un designer roman cucereste piata internationala

 Entertainment: Calatorie

Retete culinare: Reteta de post: Cartofi acordeon

Newsletter tati
Aboneaza-te gratuit la newsletter-ul Garbo pentru a primi cele mai interesante articole.

Adresa ta de e Aboneaza-te!
Iti place sa scrii?
Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Numai cele mai bune vor fi publicate.

Consecintele asupra copilului

Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reactioneaza, isi pierde increderea in parinti, se simte lipsit
de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil in fata unei vieti din
care a luat cunostinta doar cu partea intunecata. Trauma divortului parintilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil.
Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa, fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii.
Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata. Copilul nu este o fiinta
rationala, pentru ca nici parintii nu sunt. El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret. Iar instanta e
obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului.
Cele mai importante consecinte s-ar putea sintetiza in:
- tendinta de stigmatizare a copilului cu parinti divortati (mai mare in societatile traditionale);
- efecte psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca;
- fenomenul de supraprotectie materna la baiatul ramas cu mama.
Investigand efectele divortului asupra copilului s-a ajuns la urmatoarele concluzii: (Petru Ilut, 2005)
- In cazul in care dupa divort copilul continua sistematic si pozitiv sa interactioneze cu celalalt parinte nu exista diferente
pentru profilul psihocomportamental al copilului cu un parinte si cel din familia biparentala;
- Stima de sine a copilului este afectata mai mult ( negativ ) la familiile cu conflicte decat la cele comportamentale. Ca
familia monoparentala sa functioneze bine , intre parintii divortati nu mai trebuie sa existe conflicte;
- Comportamentul social (antisocial) al copilului si performantele sale scolare nu sunt afectate radical de lipsa unui parinte,
in particular a tatalui;
- Facand insa comparatie intre copii biparentali si monoparentali se observa ca ultimii au performante scolare mai slabe , in
cazul lor existand si cazuri mai multe de devianta;
- Impactul negativ al divortului asupra copilului depinde de mai multi factori:
- gradul de conflictualitate al familiei care s-a destramat:
- sanatatea mintala a parintilor;
- densitatea retelei sociale a actualei familii a copilului;
- varsta pe care a avut-o copilul la divort.
In afara de sugari si copii mici care inca nu constientizeaza ce se intampla , pentru copii separarea este perceputa ca pe un
fenomen extrem de neplacut: sunt ingrijorati ca nu stiu ce se va intampla cu ei daca isi vor mai vedea bunicii si rudele
parintelui care nu mai sta cu ei, daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta etc.
Unii isi asuma vina despartirii parintilor, altii ii invinovatesc pe parinti: pe tata care pleaca, pe mama care l-a facut sa-si
paraseasca familia.
- Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta, divortul reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior
este vazuta despartirea ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.
Cu toate ca sistemul juridic lucreaza conform principiului ca-i mai bine pentru copil , el rezolva doar partial situatia , mai
ales cu privire la litigiile legate de custodia si intretinerea copiilor . Pentru acest motiv s-a cazut de acord pentru binele
persoanelor implicate , mai ales pentru copii sa functioneze institutia numita medierea divortului formata din persoane
specializate (asistenti sociali , consultanti si terapeuti maritali ) ce au drept sarcina asistarea cuplului in timpul si dupa
proces pentru a-si rezolva problemele personale , juridice , legate de custodia si intretinerea copiilor .

2. Efectul variabilelor de investitie

S-a constatat ca locuinta, bunurile, copiii si investitiile de ordin psihologic au influenta asupra ratei divorturilor.
Investitiile psihologice (atasament, sentimente, grija fata de ceilalti membri ai familiei) au mecanisme si efecte
asemenatoare investitiilor economice. Pe cei care sunt anagajati mai mult intelectual si emotional ii costa mai mult
despartirea, de aceea atunci cand se percep neintelegeri grave si o eventuala ruptura, cuplurile nu se angajeaza psihic in
prea mare masura.
Atitudinea fata de divort: cei cu atitudine negativa vor divorta mai greu. Atitudinea fata de divort este corelata cu religia si
socializarea: exemplu la americani rata divortialitatii este mai scazuta la catolici, decat la protestanti ( G.Becker , 1991).

3. Factorii pietii (fortei de munca si maritale) sunt reflectate in statutul socio -economic al sotilor.
Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple: independenta data de castig, schimbarea rolurilor
traditionale in familie, orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului. In ceea ce priveste statul socio-
economic al sotului, studiile efectuate au relevat ca nu nivelul absolut al statutului afecteaza divortul, cat schimbarile lui
rapide. Sunt predispuse la divort cuplurile in care sotul este somer sau castiga mai putin, castigurile mai mari ale acestuia
consolidand familia.

4. Integrarea sociala, vizeaza rezidenta, gradul de implicare in retelele de parentalitate (rude), de prieteni si colegi, in
comunitate in general. Asupra indivizilor puternic integrati social se exercita presiuni sociale si morale in favoarea familiei
integrate, franandu-se astfel divortialitatea.bel , Bucuresti , 1993

Divorţul – cum este perceput el astăzi

Astăzi concepţia despre divorţ s-a schimbat enorm de mult comparativ cu anii precedenţi. El nu mai apare ca fiind un
eşec, „ci ca o soluţie şi un început pentru o viaţă mai bună” (Iluţ, 2005). Toate aceste aspecte pot însuma
consecinţele pozitive ale fenomenului de divorţ. Însă cercetările, realitatea înconjurătoare, dezvăluie şi o multitudine
de consecinţe negative, care afectează atât soţii implicaţi în divorş cât şi familiile acestora, în special copii.
Fenomenul divorţului afectează în mod diferit femeia şi bărbatul. Există costuri materiale în urma divorţului care se
manifestă mai mult în cazul femeilor, mai ales atunci când există şi un copil, şi acesta rămâne de cele mai multe ori
în grija mamei. În situaţia descrisă, costurile psihologice, care apar şi acestea în momentul divorţului, îl afectează cel
mai mult pe bărbat.
În trecut se considera că cuplurile cu căsătorii nefericite ar trebui să rămână împreună de dragul copiilor. În prezent
cei mai mulţi consideră că este mai bine pentru copii dacă părinţii se despart, în loc să-i supună unui permanent
conflict în familie.
În ceea ce priveşte copilul, consecinţele asupra lui sunt multiple. Nu până demult, în societatea tradiţională, copilul
care avea părinţi divorţaţi era stigmatizat. Astăzi aproape nu contează acest aspect, iar copilul a căror părinţi sunt
divorţaţi nu este tratat în mod diferit de ceilalţi.
În ultimii 20 de ani familia monoparentală a devenit un fapt mult mai întâlnit decât familia nucleara (formată din
mamă, tată şi copil). În ziua de azi vedem tot felul de familii monoparentale: formate doar din mamă, doar din tată,
doar din bunici.
Viaţa într-o familie monoparentală poate fi foarte stresanta pentru copil şi părinte. Părintele singur poate fi depăşit de
responsabilităţile creşterii unui copil, păstrării unui serviciu, achitării facturilor. Veniturile financiare sunt mult mai
reduse în cazul unui singur părinte.
„Părintele singur se confruntă cu mult mai multe probleme şi presiuni decât familia nucleară. O parte din acestea
sunt:
- Vizitele si problemele legate de custodia copilului
- Efectele conflictului continuu dintre părinţi
- Mai puţine ocazii pentru părinte şi copil de a petrece timp împreună
- Efectele divorţului asupra performanţelor şcolare ale copilului şi asupra relaţionării acestuia în grupul de egali
- Problemele cauzate de noii parteneri / partenere ale părintelui” (Anca Sârbescu Relevici, 2008).
2. Rolul mamei şi rolul tatălui în dezvoltarea copilului
Separarea părinţilor afectează copilul în cursul său de dezvoltarea, mai ales în plan psihologic. Este foarte important
pentru copil ca ambii părinţi să-i fie alături în lung procesul său de dezvoltarea psiho-socială şi emoţională. Mai ales
în primii ani de viaţă mama este cea care are cea mai mare importanţă pentru dezvoltarea copilului. „ Prezenţa
indispensabilă şi de neînlocuit a mamei în complexul psiho-social al familei oferă posibilitatea înţelegerii optime a
proceselor de umanizare şi socializare a copilului��� (Colac, 1999). Însăşi formarea personalităţii copilului este
imposibilă fără participarea afectivă a mamei în acest proces. Aşa cum spunea Spitz (1958) citat de Tudor Colac,
„rareori ne dăm seama de marea importanţă pe care o are mama în procesele de învăţare şi conştientizare a
copilului. Şi mai rar încă ne dăm seama de importanţa capitală a sentimentelor mamei în aceste procese adică de
importanţa atitudinii afective-care determină calitatea experienţelor copilului���.
Esenţialitatea rolului matern, complexitatea lui, aşa cum spunea Tudor Colac, „reiese din sarcina fundamentală a
mamei de a asigura supravieţuirea societăţii şi de a elabora personalitatea copiilor” (Colac, 1999).
Totuşi, având în vedere această esenţialitatea a rolului matern, nu esrte de negat nici rolul tatălui în tot acest demers
de învăţare şi dezvoltare psiho-sociala a copilului. Aşa cum menţiona Colac în lucrarea sa, „ este ştiut că figura
tatălui se impune în conştiinţa copilului mai târziu decât cea a mamei şi pe măsură ce trece timpul, cele două
prezenţe tind tot mai mult să se echilibreze” (Colac, 1999). Spre deosebire de rolul mamei care este văzut ca un rol
direct, rolul tatălui se manifestă sub forme difuze, indirecte, „ în primul rând prin influenţa pe care tatăl o exercită
asupra mamei prin aportul de regulă hătărâtor la asigurarea condiţiilor integratoarea ale familiei, la formarea şi
stabilirea climatului familial”(Colac, 1999).