Ce personalitate sunt, cum mă descriu ca mamă?

____________________________________________________

Ce concluzii am făcut după divorț?

________________________________________________________________

Ce s-a schimbat în familie după divorț?

______________________________________________________________

Cum s-a schimbat comportamentul fostului soț, al copiilor, al bunicii?

______________________________________

___________________________________________________________________________________
___________

Care este diferența situației financiare de până la divorț și după?

_________________________________________

Ce greutăți întâmpin la moment?

___________________________________________________________________

Ce aș putea schimba și pot, ce aș schimba însă nu pot?

__________________________________________________

___________________________________________________________________________________
___________

Cum îmi alint copii? Cum îi pedepsesc? Ce obligațiuni are fiecare?

_________________________________________

___________________________________________________________________________________
___________

Situația școlară a copilor s-a schimbat? Ce prieteni au?

__________________________________________________

___________________________________________________________________________________
___________

Ce metode de educație folosiți pentru a-i crește bărbați?

________________________________________________

___________________________________________________________________________________
___________

Ati responsabilizat pe cel mai mare cu rol de bărbat în casă? Substitut al tatălui absent?
_______________________

Cine vă susține emoțional și cum?

__________________________________________________________________

Cum vă petreceți timpul liber, cu cine?

_______________________________________________________________
Cum i-ați anunțat pe copii despre separea Dră?
________________________________________________________

Copilul mic poate reactiona la divort prin agresivitate si comportament necooperant sau prin retragere.
Copiii mai mari pot sa devina foarte tristi. Performantele scolare pot avea de suferit si tulburarile de
comportament sunt ceva obisnuit la acesti copii. La adolescenta si in perioada de adult copiii din
familiile divortate pot avea probleme in propria relatie si probleme de stima de sine.

Copiii se descurca cel mai bine in caz de divort daca stiu ca mama si tata vor continua sa ramana parintii
lor si vor continua sa se implice in viata lor, chiar daca casatoria parintilor ia sfarsit si parintii nu mai
locuiesc impreuna. Disputele prelungite asupra custodiei sau cererea adresata copilului de a alege unul
dintre parinti pot fi daunatoare. Cercetarile arata ca copiii se descurca bine in caz de divort daca parintii
coopereaza in ceea ce ii priveste pe ei.
In primii ani dupa divort, multi copii au sentimente puternice de tristete, singuratate si furie. Situatia
devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata. El va suferi
intotdeauna din cauza absentei parintelui de care a fost despartit, pastrand nostalgia parintelui cu care nu
mai locuieste, de cele mai multe ori, divortul parintilor, este cauza tulburarilor psihice la copil, tulburari
ce pot determina comportamentul delincvent al acestuia.

Drama prin care trece copilului se complica de multe ori atunci cand apar diverse certuri intre parinti
dau rude apropiate, sau in cazul in care unul dintre parinti incearca sa realizeze o alianta cu copilul,
blamandu-l si descriindu-l negativ pe fostul sau partener de viata. In aceasta situatie se amplifica si mai
mult sentimentele negative traite de copil, fie ca este de o varsta mai mica sau mai mare. Copilul mic isi
are propriul univers in care sunt inclusi ambii parinti, vestea ca acestia se despart fiind conceputa ca
distrugerea universului personal de care este atat de atasat. Din cauza egocentrismului, copiii de varste
fragede isi vor imagina ca este vina lor ca parintii nu se mai iubesc si ca se vor desparti.

Pe tot parcursul acestei perioade este recomandat ca parintii sa acorde prioritate nevoilor copilului si sa
il ajute sa treaca prin aceasta experienta, pe cat posibil, intr-un mod cat mai putin traumatizant. In
acelasi timp un ajutor pentru copil poate veni din partea celor apropiati (bunici, rude, prieteni) sau
cadrele didactice ale acestuia, rolul pe care acestia il pot avea viata copilului, in aceasta perioada de
schimbare, este foarte important. Colaborarea parintilor cu profesorii, sprijinul psihologilor sau al
consilierilor scolari, implicarea copilului in activitati placute care sa ii captiveze interesul, astfel
distragandu-i atentia pe cat posibil, de la toate aceste momente incarcate de tensiune.

Copiii cu varsta cuprinsa intre sase si opt ani pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii
mai mici, dar pot de asemenea sa arate semne mai directe de manie, ingrijorare sau tristete, apar
dificultati de identificare sexuala daca lipseste contactul cu parintele de acelasi sex, au tendinta sa il
idealizeze pe parintele absent, se simte tradat de parinti, poate avea cosmare violente, reapare anxietatea
separarii, are dificultati de invatare si concentrare, poate incerca sa gaseasca un nou partener parintelui,
poate prezenta un comportament dezorganizat sau inacceptabil (minciuna, furt, agresivitate), se simte
neiubit si inventeaza povesti despre parintele absent, sunt intalnite sentimentul de insingurare si tristete,
manifesta dorinta puternica de a-si reuni parintii, apar primele conflicte legate de fidelitatea sa fata de
unul dintre parinti, percepe divortul ca pe o vina personala si isi inchipuie ca abia acum incepe ce e mai
rau.
Varsta cuprinsa intre treisprezece si optsprezece ani, reprezinta etapa din viata fiecarui copil in care
se face trecerea de la pubertate la adolescenta, viata adolescentului consta intr-o multitudine de culmi si
de genuni emotionale, este o perioada care pune probleme si in situatii normale, ei pot ajunge sa traiasca
adevarate drame in momentu in care exista o situatie de divort, durerea pe care o simte adolescentul se
poate manifesta prin comportamente explicite: se simt ignorati de parinti; tind sa-si inceapa mult mai
devreme decat colegii lor viata sexuala; sunt deranjati de noile relatii ale parintilor lor; relatia cu parintii
poate deveni mai distanta, deoarece are o independenta mai mare fata de ei; il blameaza pe parintele pe
care il considera vinovat; furia pe care o simte se poate intoarce asupra oamenilor sau a obiectelor;
manifesta o mai mare responsabilitate fata de copiii mai mici; ii este greu sa decida de partea carui
parinte sa fie; se pot antrena in activitati neadecvate varstei, asumandu-si mai mult decat este capabil;
prezinta un mare risc de suicid, si pot chiar exprima ganduri suicidale; poate deveni izolat si depresiv;
pare mai matur decat cei de varsta lui; fuge de acasa sau chiuleste de la scoala; poate lua decizii ce ii vor
modifica viata total, fie pozitiv, fie negativ; altercatii fizice; nu de putine ori ajung la fobii; probleme cu
legea; abuzul de droguri si alcool; relatii intime nepotrivite pentru a uita durerea sau promiscuitate;
poate alege sa evite conflictul din familie, parasind-o fie fizic, fie emotional; se poate intoarce la
comportamente copilaresti, devenind din noi dependent de parinti; pot prezenta probleme de
concentrare; pot manifesta o crestere sau o scadere accentuata a obiceiurilor de masa si somn; pot fi atat
de tare afectati, in special fetele, incat au reale probleme in stabilirea relatiilor cu persoane de sex opus;
pot devini foarte certareti si combativi.
In aceste imprejurari este indicata o atitudine matura a parintilor pusi in fata despartirii, lipsita de
certuri grave si mai ales de certuri in fata copilului devine o necesitate, pentru a nu complica si mai
mult situatia in ochii copiilor. Destramarea familiei si demitizarea conceptului de familie sunt dureroase
atat pentru copii, cat si pentru adulti.

Este foarte important sa aiba rabdare si sa fie constienti ca fiecare copil are nevoie de timpul sau. In
incercarea lor de a atenua pe cat posibil suferinta copilului, este indicat ca ei sa urmareasca semnele de
stress; sa fie consecventi si sa pastreze o relatie de calitate si stransa cu cel mic; sa isi viziteze copilul,
nefiind recomandat ca acestia sa isi schimbe domiciliul dintr-un loc in altul; sa se pastreze legatura cu
parintele sau bunicii care au custodia asupra copilului; sa i se ofere afectiunea si atentia de care are
nevoie; sa fie imbratisat ori de cate ori simte nevoia; sa i se reaminteasca si sa nu il lase sa creada ca el
poarte vina pentru divortul lor; in permanenta sa i se ofere afectiune, atentie, si sa il asigure de dragostea
lor; sa se implice cat mai activ in problemele parintesti separandu-se pe cat posibil de tensiunile
determinate de divort; sa evite sa raneasca prin fapte, vorbe sau atitudine pe cei din jur sau chiar pe el
insusi; sa il asigure ca il vor putea vedea pe parintele de care a fost separat, doar in cazuul in care acest
lucru se va intampla cu adevarat; sa permita copilului apropierea de parintele de acelasi sex cu el;
evitarea comentariilor negative la adresa celuilalt parinte, copilul ii iubeste si apartine ambilor parinti; sa
i se explice copilului unde vor locui, care sunt regulile de vizitate, si tot ce e necesar ca el sa stie; sa nu
incerce niciodata sa obtina informatii despre intalnirile celuilalt parinte prin intermediul copilului: cand i
se face o promisiune sa ii fie implinita.
Copilul are nevoie sa petreaca timpul separat, cu fiecare parinte, pentru a se asigura ca atat mama, cat si
tatal, continua sa il iubeasca; este foarte important sa i se explice care sunt motivele de divort cat mai pe
intelesul lui; parintii sa se implice in continuare in mod activ, in viata copilului pentru a ii conferi un
sentiment de siguranta; sa nu il faca aliat impotriva celuilalt; in perioada pubertatii sa il ajute sa pastreze
legatura cu parintele de acelasi sex; sa implice copilul in activitati diveste; sa fie apreciat pentru fiecarte
reusita, fie la scoala, fie in activitatile lui personale. Parintii, ii pot ajuta pe adolescenti, din dorinta de a
preveni unele posibile probleme, pastrand o comunicare deschisa si onesta cu ei; sa le acorde incredere;
sa li se permita sa ia propia decizie in ce-l priveste pe celalalt parinte; sa evite comentarii negative la
adresa celuilalt parinte; sa negocieze cu ei; sa evite schimbari majore pe cat posibil; sa nu ii impovareze
cu alte indatoriri ce le revin de fapt adultilor; sa discute despre temerile lor; sa raspunda la toate
intrebarile si sa li se dea toate informatiile de care au nevoie; in cazul in care ei nu vor sa discute despre
divort si tot ce implica el, este bine ca ei sa fie directionati catre consilierii de la scoala, asistentii sociali,
psihologi si alti specialisti; parinti sa fie atenti la toate mesajele pe care acesta le emite, daca acesta
spune ca si-ar dori sa moara, este bine sa se vorbeasca deschis cu el si sa se solicite ajutorul unui
specialist; parinti sa fie dispusi sa discute ori de cate ori acestia au nevoie; sa le fie un adevarat prieten si
aliat, oferindu-le sustinerea necesara, pe tot parcursul acestei perioade tensionate.
In unele situatii, datorita climatului familial conflictual creat de neintelegeri, de consumul de alcool,
violenta fizica, emotionala sau chiar sexuala, dupa ani intregi de suferinta, se poate spune ca divortul
pare a fi cea mai buna solutie, o evadare intr-o viata noua, mai buna, dupa ani intregi de suferinte,
conflicte sau violenta. Continuarea unei relatii insuportabile in cuplu, in cazul in care nu exista nici un
remediu pentru aplanarea situatiei, nu este recomandata pentru copii, o atmosfera incarcata de teroare,
violenta psihologica sau fizica, este de cele mai multe ori mai daunatoare pentru echilibrul emotional al
copilului decat un divort. Cei mai multi copii cu tulburari de comportament provin din familii dezbinate
sau cu diferite probleme. Acest lucru trebuie sa ridice un mare semn de intrebare si sa-i determine pe
parinti sa acorde mai multa atentie acestui subiect, si in acelasi timp sa solicite serviciile unui specialist.

Copiilor le este cel mai bine după ce familiile se destramă atunci când:

• Există conflicte neînsemnate între părinţi şi copiii învaţă să rezolve acest conflict atunci când apare

• Există o atitudine caldă, pozitivă şi autoritară din partea ambilor părinţi sau tutori

• Fiecare părinte sau tutore îl sprijină pe celălalt şi nu îl critică şi nu îl ameninţă în faţa copiilor.

• Părinţii îi consultă pe copii în luarea deciziilor

• Copiii îşi păstrează relaţiile importante cu alţi membri ai familiei

• Copiii trăiesc într-o situaţie de securitate financiară

Reţineţi următoarele:

• Copiii sunt îngrijoraţi şi preocupaţi de destrămarea familiei

• Dacă ei primesc mai puţină atenţie de la părinţi şi tutori după separare, vor fi afectaţi

• Copiii se întorc la părinţi şi tutori atunci când au probleme în viaţă. În cazul destrămării familiei,
problemele lor sunt de fapt cauzate chiar de părinţi, care sunt adeseori preocupaţi de alte probleme şi au
dificultăţi în a înţelege şi a satisface nevoile copiilor lor.

• Părinţii se gândesc mult dacă să le spună copiilor despre separare şi adesea nu le explică nimic, sau
prea puţin pentru a-i linişti