ANXIETATEA DE SEPARARE

Anxietatea de separare debuteaza in general in perioada prescolara (dar poate surveni si

mai tarziu, pana la varsta de 18 ani) si apare dupa unele evenimente stresante, cum ar fi:
divortul parintilor, moartea unei rude sau a unui animal favorit, schimbarea locuintei,
scolii, mutarea intr-un alt cartier, intr-o alta localitate etc. Se deosebeste de anxietatea
generalizata prin faptul ca intereseaza in mod predominant separarea de casa si de
persoanele de care copilul este atasat.
Copiii cu anxietate de separare pot prezenta, ori de cate ori sunt separati de casa si de
persoanele de care sunt atasate, manifestari ca: izolare sociala, apatie, tristete, dificultati
de concentrare in joc si alte activitati, frica de animale, de intuneric, de monstri, de hoti ,
de rapitori de copii. Percep diferite situatii ca fiind periculoase pentru ei si familie. Au
dificultati in a merge la culcare si insista sa stea cineva langa ei pana adorm. In timpul
somnului unii traiesc adevarate cosmaruri al caror continut exprima fricile acestora. De
multe ori relateaza experiente perceptive neobisnuite: creaturi oribile, ochii care-i privesc
etc. Acestea se bazeaza pe perceperea eronata a unui stimul real, apar numai in timpul
noptii si dispar in prezenta unei persoane de care copilul este atasat.
Sunt situatii cand la acesti copii apar preocupari in legatura cu teama de moarte, pot
refuza sa mearga la gradinita sau la scoala, sunt preocupati de faptul ca in lipsa lor
persoanelor importante pentru ei li s-ar intampla ceva rau , nu se simt iubiti si se pot
plange de acest lucru. Cand sunt extrem de tulburati de teama separarii, incep sa se agite
si chiar sa loveasca pe cei ce forteaza separarea.
Unui copil i se pune diagnosticul de anxietate de separare daca perturbarea dispozitiei
dureaza cel putin 4 saptamani si prezinta simptomele descrise mai sus.
Desi anxietatea de separare devine manifesta in perioada medie a copilariei, ea se reflecta
si mai tarziu limitand independenta persoanei si facand-o sa refuze plecarea de acasa.
La adulti se manifesta prin disconfortul suferit cand sunt separati de copii, de sot, sotie,
cand apare necesitatea schimbarii locului de munca, locuintei, etc.
Ajuta-ti copilul sa exprime ce simte!
Se stie ca anxietatea nu este cauzata de evenimentul in sine, ci de perceptia asupra
acestuia. Atunci cand copiii devin anxiosi ei apreciaza ca nu au abilitati de a face fata unor
lucruri rele, uneori mai si catastrofeaza, presupunand ca anumite frici ale lor devin
realitate. Suprageneralizarile si exagerarile le cresc anxietatea, iar in cazurile in care
parintii sunt anxiosi la randul lor intaresc fara sa vrea anxietatea copiilor.
Este important ca parintii sa inteleaga faptul ca celor mici le lipsesc abilitatile cognitive de
a pune situatia in context si sa incerce sa le reduca anxietatea explicandu-le pe intelesul
lor diferenta dintre probabilitatea ca ceva rau sa se intample si posibilitatea de a se
intampla acest rau. Cu ajutorul unor povestiri, unor desene, unor imagini, copilul poate fi
ajutat sa exprime ce simte si cum poate face fata diverselor situatii. Va fi incurajat sa-si
exprime gandurile fata de o situatie si sa incerce, in functie de varsta pe care o are, s-o
regandeasca si sa si-o explice in asa fel incat sa nu-i mai faca rau.
Comunica mai mult cu copilul tau
Este important pentru copil sa se simta apreciat, sa i se alimenteze si sa i se incurajeze
independenta, sa i se dea o importanta autentica la ceea ce spune si sa fie ascultat cu
adevarat. Ideal ar fi ca parintele sa aiba mai mult timp pe care sa-l petreaca cu copilul

1
pentru a-i explica cauzele lucrurilor si sa-l faca sa inteleaga cat de important e pentru
parintele sau, care nu-l va abandona niciodata si care va fi alaturi de el la nevoie .
Parintele este acela care poate modela credintele esentiale ale copilului, asigurandu-i
acestuia cat mai multe feedbackuri pozitive si oportunitati pentru a se pune in valoare.
Este important ca parintele sa comunice mai mult cu copilul, sa-i explice unde merge, de
ce merge, cand se va intoarce, ca e in siguranta cu persoana care-l va inlocui , etc.
Mesajele repetate transmise copiilor le vor ramane intiparite in memorie si la un moment
dat vor da rezultate.
Nu degeaba se zice ca educatia e grea si cu rezultate indepartate!
Se obtin rezultate bune explicand copilului ce sa faca, cum sa faca un anumit lucru,mai
degraba decat spunandu-i nu ai voie sa faci asta,pentru ca atunci copilul se manifesta
invers decat i se spune. In general copiii mici au tendinta de a imita si aratandu-i si
explicandu-i ceva, chiar daca nu reuseste atunci,pe masura ce isi dezvolta abilitatile
cognitive reactualizeaza din memorie anumite informatii.
Copilul trebuie ajutat sa faca anumite lucruri corespunzatoare varstei,dar e gresit sa faca
totul parintele in locul lui,sau sa-i mai si faca observatie atunci cand greseste,pentru ca-si
pierde increderea in fortele proprii,si-atunci are impresia ca nu se poate descurca singur si
devine dependent de parinte. Pentru orice noua achizitie trebuie apreciat si incurajat sa
mearga mai departe.Iar atunci cand nu reuseste trebuie incurajat sa continue si facut sa
inteleaga ca sunt situatii cand poate sa nu-i reuseasca ceva,ca oamenii nu pot controla
totul,dar daca-si doreste cu adevarat va obtine ce vrea.

Cum se dezvolta anxietatea de separatie

Sugarii se adapteaza destul de bine la alti ingrijitori decat parintii. Cel mai probabil,
parintele simte mai multa anxietate la separarea de copil decat simte acesta. Atata timp cat
nevoile lor sunt satisfacute, majoritatea sugarilor mai mici de 6 luni se adapteaza usor la
prezenta altor persoane.

Undeva intre 4 si 7 luni, bebelusii dezvolta un simt al obiectului permanent si incep sa

invete ca obiectele si persoanele exista chiar daca ei nu le vad. Acesta este momentul in
are copilul incepe sa joace jocul de-a scapatul obiectelor scapa obiectul din scaunul inalt
si asteapta ca parintele sa il inapoieze (o data reprimit, il scapa din nou).

Acelasi lucru se intampla si cu parintele. Sugarii realizeaza ca exista doar mama si tata, iar
cand nu ii vede, inseamna ca sunt plecati. La aceasta varsta nu inteleg conceptual de timp,
asa ca nu stiu cand se va intoarce parintele. Indiferent daca parintele este in bucatarie, in
alta camera sau la serviciu, este acelasi lucru pentru copil. Parintele a disparut si copilul
face orice poate pentru a preveni ca acest lucru sa se mai intample.
Intre 8 luni si un an, copiii devin din ce in ce mai independenti, dar isi doresc si mai putin
sa fie separati de parinte. Acum apare anxietatea de separatie, si copilul poate deveni
agitat si suparat cand parintele incearca sa plece.

Indiferent daca parintele pleaca in camera alaturata pentru cateva secunde, sau lasa copilul
cu bona pe perioada serii, sau il lasa la cresa, reactia va fi aceeasi: copilul plange, se agata
de parinte si nu acorda atentie incercarilor celorlalti de a-l linisti.

2
Durata anxietatii de separatie poate varia larg de la copil la copil. Unii copiii pot trece prin
aceasta perioada mai tarziu, intre 18 luni si 2 ani si jumatate. Exista si copiii care nu trec
prin ea. iar pentru unii copii, unele evenimente de viata stresante pot declansa sentimente
de anxietate cand sunt separati de parinti: o situatie noua la cresa sau o bona noua, aparitia
unui frate mai mic, mutarea familiei intr-un loc nou sau o situatie tensionata in familie.
Cat dureaza anxietatea de separatie?
Variaza in functie de copil si de felul in care raspund parintii.

In unele cazuri, in functie de temperamentul copilului, anxietatea de separatie poate sa

dureze din mica copilarie pana in scoala elementara. In cazurile in care anxietatea de
separatie interfereaza cu activitatile normale ale copilului mai mare, poate indica o
tulburare de anxietate mai serioasa. Daca anxietatea de separatie apare din senin la un
copil mai mare, poate indica un alt tip de problema cum ar fi agresarea la scoala sau
abuzul.

Anxietatea de separatie este diferita de sentimental pe care unii copii mai mari il au cand
nu doresc ca parintii lor sa plece. In aceste cazuri, tulburarea poate fi depasita daca
copilului i se distrage atentia si nu reapare pana la intoarcerea parintelui, cand copilul isi
aminteste ca acesta a fost plecat.

Copiii inteleg ce efect are acest comportament asupra parintilor. Daca parintele se intoarce
in camera de fiecare data cand copilul plange si sta mai mult sau isi anuleaza planurile,
copilul va continua sa foloseasca aceasta tactica pentru a evita separatia.
Ce simte parintele
In timpul acestui stadiu, parintele poate avea emotii diferite. Poate fi multumit sa simta ca
in sfarsit copilul este la fel de atasat de el, asa cum acesta este atasat de copil. Unii se pot
simti vinovati pentru ca petrec timp fara copil, lasandu-l pe acesta cu bona. Sau se poate
simti coplesit de cat de multa nevoie de atentie are copilul din partea parintelui.

E bine ca parintele sa-si aminteasca ca dorinta copilului de a nu fi parasit este un semn

bun ca s-a dezvoltat un atasament sanatos intre cei doi. La un moment dat copilul va fi
capabil sa-si reamintasca ca parintele se intoarce intotdeauna cand pleaca, si ca are cine
sa-i ofere caldura in acest interval. Aceste plecari ale parintelui ii ofera si copilului sansa
de a dezvolta tehnici de a face fata unor situatii noi si putina independenta.
Cum sa spuna la revedere fara lacrimi?
Sus
Aceste strategii ii pot ajuta atat pe parinti cat si pe copii sa treaca mai usor prin aceasta
perioada:

- Planificarea este totul.

Se recomanda copilul sa nu fie lasat la cresa sau in grija unei persoane necunoscute cand
are varsta intre 8 luni si 1 an, atunci cand apare cel mai probabil anxietatea de separatie.
De asemeni e bine ca parintele sa nu plece cand copilul este obosit, flamand sau nelinistit.
Daca este posibil, sa se programeze despartirile dupa somn si masa.

3
- Exersarea.
E bine ca parintele sa-l obisnuiasca pe copil treptat sa fie departe unul de altul si sa-i
prezinte persoana si locurile noi. Daca se planifica lasarea copilului cu o ruda sau cu o
bona noua, este bine ca persoana sa fie invitata in familie din timp pentru a petrece timp
cu copilul in timp ce parintele este acasa. In cazul in care copilul va merge la cresa e bine
ca parintele si copilul sa viziteze impreuna locul respectiv inainte de inceperea
programului.

- Calm si stabilitate.
Crearea unui ritual de plecare in timpul caruia parintele spune lucruri placute, dragastoase
si un la revedere ferm.
Parintele trebuie sa fie calm si sa arate incredere in copil. Sa-l reasigure ca se va intoarce
si sa-i explice cat timp va trece pana se va intoarce folosind concepte pe care copilul le
intelege (cum ar fi dupa pranz), deoarece copilul inca nu intelege notiunea de timp. Sa-i
acorde copilului toata atentia cand ii spune la revedere, si sa plece imediat dupa aceasta;
daca parintele se va intoaorce din drum nu va face altceva decat sa inrautateasca lucrurile.

- Indeplinirea promisiunilor.
Este important ca parintele sa se intoarca atunci cand a promis. Acest lucru este foarte
important il va ajuta pe copil sa dezvolte incredere ca va rezista pana la intoarcerea
parintelui.
Desi este greu pentru parinte sa plece de langa un copil care plange si tipa dupa el, este
important sa aiba incredere ca persoana care ramane cu copilul se va descurca. Poate fi
folositoare stabilirea unei ore la care parintele sa sune si sa verifice daca totul este in
regula cu copilul, poate la 15-20 de minute dupa ce a plecat. In acest interval, majoritatea
copiilor se linistesc si isi gasesc o ocupatie. E bine ca parintele sa nu cedeze si sa nu sune
mai devreme.

Persoana care ramane cu un copil care are anxietate de separatie, sa incerce sa ii distraga
atentia cu o activitate sau cu o jucarie, un cantec, un joc sau altceva amuzant. Uneori sunt
necesare mai multe incercari pana la gasirea unei activitati potrivite, care sa capteze
atentia copilului.De asemeni, este important sa nu pomeneasca de mama sau tata in fata
copilului, dar sa raspunda intrebarilor copilului despre parinti in mod direct si simplu.
Bona poate spune: Mami si tati se vor intoarce imediat ce termina cina. Hai sa ne jucam
cu jucaria asta!.

Este important de retinut ca parintele nu ar trebui sa evite manifestarile de anxietate de

separatie, strecurandu-se afara din casa cand copilul nu se uita. Aceasta reactie poate fi
tentanta, dar psihologii sunt de acord ca ea ar putea determina si mai multa anxietate din
partea copilului. Cel mai potrivit este ca parintele sa-si ia la revedere de la copil chiar daca
acesta din urma plange. Plansul va trece in cateva minute. Prin stabilirea unui pattern de
despartire voioasa si revedere fericita, se poate construi increderea copilului in parinte si
in relatia dintre ei.
Este o situaite temporara

4
Aceasta faza va trece. Daca copilul a fost ingrijit doar de parinte, este din fire mai timid
sau are alte motive de stress, situatia poate fi mai rea decat la alti copii.

Este bine ca parintele sa aiba incredere in instinctele sale. Daca copilul refuza sa mearga
la o anumita bona sau cresa sau arata semne de tensiune, cum ar fi probleme cu somnul
sau pierderea apetitului, atunci ar putea fi o problema cu persoana care ingrijeste copilul.
Daca anxietaea de separatie intensa persista pana in perioada prescolara, scoala primara
sau mai tarziu, si interfera cu activitatile zilnice, se recomanda un consult medical de
specialitate. Pot fi semne ale unei afectiuni mai rare , dar mai serioase, numita tulburarea
anxietatii de separatie.

Copiii cu tulburarea anxietatii de separatie se tem ca se vor pierde de membrii familiei sau
sunt deseori convinsi ca ceva rau se va intampla.

Se recomanda consult medical de specialitate daca apar unul dintre urmatoarele semne:
- simptome de panica (cum ar fi greturi, varsaturi sau respiratie rapida) sau atacuri de
panica inainte de plecarea parintelui
- cosmaruri legate de separare
- teama de a dormi singur
- ingrijorari excesive legate de a fi pierdut sau rapit sau sa plece fara parinti
Pentru majoritatea copiilor teama de a fi separati de parinti trece fara a fi necesara
interventia medicala.
Copilul tau protesteaza cand pleci de langa el, chiar si pentru o scurta perioada. Plange
daca te ocupi de ceva in camera alaturata. Nu accepta sa fie ingrijit de altcineva. Se sperie
si se opune cand e timpul sa mearga la culcare, fie ca e noapte sau zi. Ce se intampa?
Anxietatea de separare: nu te grabi, daca nu e nevoie
Anxietatea de separare: da-i timp sa se acomodeze cu persoana
Anxietatea de separare: ia-ti de fiecare data la revedere de la el
Anxietatea de separare: fii calma si increzatoare
Anxietatea de separare: respecta-ti promisiunea
Anxietatea de separare: prima data de proba

Ceva firesc pentru perioada de varsta 7-18 luni, ba chiar si peste. Copilul traieste ceea ce
se numeste anxietatea de separare. La 7 luni incepe sa inteleaga ca obiectele si persoanele
continua sa existe si atunci cand el nu le mai vede. Pana acum, nu stia asta si nici nu il
deranja. Insa de acum, intelege ca atunci cand mama iese din camera, ea pleaca. El este
despartit de mama. Si se sperie ingrozitor, pentru ca nu isi da seama ca ea se va intoarce.
De aceea se agata de tine mai mult ca inainte.
Specialistii arata ca anxietatea de separare atinge apogeul intre 10-18 luni, iar pe la 3 ani
descreste. Pana atunci, ce ai tu de facut? Cum sa reactionezi la comportamentul lui la
despartire? Ar trebui sa ramai tot timpul langa el, ca sa nu se nelinisteasca? Dar si daca ai
reusi fizic acest lucru, nu l-ai priva oare de experienta prin care isi creeaza mijloacele
proprii de a-si depasi frica?

Poti incerca mai multe optiuni. N-o sa poti fi langa el in permanenta, si nici nu i-ar face

5
bine pe termen lung. Dar poti reduce cat reusesti de mult perioadele de separare, daca nu
te lasa inima sa il "chinui" prea tare. Adica, practic, astepti ca cel mic sa depaseasca faza
si pana atunci te conformezi.
Daca insa preferi sa il ajuti sa treaca "natural" prin aceasta perioada, atunci il vei lasa cu
cineva familiar atunci cand pleci la serviciu sau in alte parti. Cu tatal lui, cu bunica sau cu
nasa, de exemplu. In orice caz, cu cineva pe care cel mic l-a intalnit de multe ori pana
acum. Daca nici asa nu iti vine la indemana, sa vedem ce e de facut ca sa reduci
neplacerea copilului atunci cand trebuie sa pleci de langa el...
Anxietatea de separare: Nu te grabi, daca nu e nevoie
Asta inseamna ca daca ai cum sa astepti pana pe la 12 luni pana sa iti lasi copilul in mod
constant in ingrijirea altcuiva, fa-o. Cu atat mai mult cu cat il lasi in grija unei bone, sau
a unei persoane necunoscute lui. In intervalul de varsta 8-12 luni izbucneste de cele mai
multe ori anxietatea de separare, asa ca ai motive sa il menajezi pe bebe acum.
Deasemenea, incearca sa nu il lasi cu altcineva si sa pleci atunci cand copilul este obosit,
infometat sau agitat si nelinistit. Mai sanatos pentru el este sa iti planuiesti plecarile dupa
mesele lui si dupa ce trage puiul obisnuit de somn.
Anxietatea de separare: Da-i timp sa se acomodeze cu persoana
Mai ales daca persoana care il va supraveghea nu este din familie. Invit-o sa il cunoasca
pe bebe si sa se joace cu el de cateva ori inainte de prima ta iesire "oficiala". Iar atunci
cand chiar vei pleca de acasa si ii vei lasa impreuna, roag-o sa ajunga inainte cu jumatate
de ora, pentru ca cel mic sa recunoasca familiarul situatiei: "mama, bona si cu mine". Si
procedeaza la fel si daca este cazul sa il duci pe bebe si sa il lasi undeva: la o prietena, la
bunica...
Anxietatea de separare: Ia-ti de fiecare data la revedere de la el
Nu cumva sa dispari pe usa din spate! Nu: copilul tau are nevoie sa il imbratisezi si sa iti
iei la revedere cand pleci. Ii explici unde te duci si ca te vei intoarce. Foarte important: nu
trage de timp. Nu fa din acest moment o lunga jumatate de ora de pupici si asigurari. Asta
ii va face rau si nici nu va intelege ca "mama se duce la serviciu" este ceva serios. E
nevoie ca tu sa iei in serios acest lucru, mai intai.
Anxietatea de separare: Fii calma si increzatoare
Copilul tau percepe foarte bine ce simti tu. Chiar daca tendinta lui naturala e sa se agite,
sa se amarasca si sa planga de mama focului, el intelege daca tu esti linistita. E datoria ta
sa nu iti pierzi cumpatul si sa nu pleci toata inmuiata si trista de acasa, la gandul ca il
parasesti. Asta ii va accentua starea. Asigura-l ca mama se intoarce, explica-i pe intelesul
lui cand si priveste acest lucru ca pe ceva natural, firesc. Asa cum si este. Aceasta
atitudine se va imprima in timp in sufletelul copilului tau.
Apoi, e nevoie sa iti iei un la revedere ferm si iubitor, si odata ce ai iesit pe usa nu te
intorci sa il mai pupi sau sa vezi daca mai plange. Asta nici gand!
Anxietatea de separare: Respecta-ti promisiunea
Asigura-te ca te intorci atunci ai spus ca te intorci. E vital sa faci asta: aceasta promisiune
este temelia pe care copilul tau isi construieste increderea si stabilitatea, pentru a putea
face fata perioadei in care separarea este atat de nelinistitoare pentru el. Daca tu nu vii la
timp, el nu va avea nici o siguranta.
Anxietatea de separare: Prima data de proba
Ar fi o idee ca prima oara cand pleci si il lasi cu bona sau cu persoana din familie, sa nu

6
stai mai mult de o ora, o ora jumatate. Pe masura ce copilul se mai obisnuieste cu
despartirile, prelungesti timpul petrecut separat.

Sau cum te inveti tu sa dormi fara el? Adeseori, nici mama, nici puiul nu isi doresc acest
lucru. Si totusi, specialistii insista ca este nevoie sa iti inveti copilul sa doarma singur la
un moment dat. Dar cand este momentul potrivit pentru asta? Cand este prea devreme? Ce
se intampla daca nu te lasa inima? Ce sa faci daca nu te lasa el? Hai sa le luam pe rand...
De ce sa mai doarma putin cu tine?
Cum sa doarma cu tine?
De ce sa nu mai doarma cu tine?
Cum il inveti pe bebe sa nu mai doarma cu tine?
De ce sa mai doarma putin cu tine?
Cand bebele este sugar, toata lumea are de castigat din asta. Bebele primeste intimitate si
apropierea mamei. Sunt dovezi ca exista si o nevoie biologica a bebelusului pentru
contactul fizic, protector, cu cea care il ingrijeste. Cel mic are nevoie sa simta caldura
corpului unei alte persoane in timp ce adoarme: se pare ca respiratia si temperatutura
corporala i se regleaza asa. Un bebelus care nu este privat de securitate, apropiere si
caldura materna va deveni un copil increzator si independent. Dormitul impreuna cu
parintii previne anxietatea copilului si pune baza echilibrului emotional al acestuia.
In engleza i se spune co-sleeping. Adica dormitul-impreuna, al celor doi parinti si al
bebelului. Mama are beneficii directe: poate alapta copilul direct din pat. Altfel, este
foarte obositor sa te trezesti si sa te ridici de cateva ori pe noapte, sa alaptezi, sa il adormi
si apoi sa revii in pat pentru o alta perioada scurta. Ai grija, totusi! Alaptatul la orizontala
favorizeaza inghitirea aerului in timp ce bebele papa: daca nu il elimina, se poate alege cu
colici.
In plus, datorita prolactinei secretate de organism, mama care alapteaza are o nevoie clara
si evidenta sa fie aproape de puiul ei, fata de o mama care nu alapteaza. Aceasta din urma
se poate sa nu manifeste aceeasi disponibilitate de a dormi cu cel mic.
Si tatal se bucura de prezenta unui pui linistit, de mirosul de copil si de apropierea unei
fiinte atat de mici si neajutorate, care ii stimuleaza spiritul protector. Dormitul impreuna
cu bebele intareste legaturile emotionale dintre toti membrii familiei.
Cum sa doarma cu tine?
Voi sunteti doi uriasi pe langa el, iar bebele este, intr-adevar, complet neajutorat. Nu are
formate nici macar "deprinderi de somn" ca ale voastre, asa ca elementele inofensive
pentru un adult ii pot pune viata in pericol. Fii deci foarte precauta cu urmatoarele
aspecte:
- Pune-l pe bebe sa dorma pe spate, nu pe burtica si nici nu ii sprijini capul pe perna: se
poate sufoca.
- Nu il imbraca prea gros. Corpul tau ii va furniza destula caldura.
- Renunta inainte sa te culci la orice articol vestimentar cu snururi mai lungi de 20 de cm
sau la bijuterii, pentru ca micutul se poate rani.
- Nu te da cu parfum - bebelusii sunt foarte sesnibili si le-ar putea provoca o iritatie.
- Salteaua sa nu fie moale, ci dura, din bumbac si sa permita libera circulatie a aerului.

7
- Starea psihica a parintilor influenteaza somnul copilului, asa ca e nevoie sa va
armonizati mediul interior inainte de a merge la somn impreuna.
De ce sa nu mai doarma cu tine?
Pentru ca este riscant pentru el sa doarma cu tine, mai ales in cele primele patru luni de
viata: risti sa il lovesti ori sa se sufoce. Intr-un studiu recent, Scoala de Medicina de la
Universitatea din St. Louis a descoperit ca riscul de sufocare este de 40 de ori mai mare
atunci cand copiii dorm in pat cu parintii, decat atunci cad dorm in propriul patut. Acelasi
risc - alaturi de formarea unui obicei prost - il mentioneaza si Academia Americana a
Pediatrilor. Intr-un ghid editat de ei, mama care considera necesar sa tina bebele adormit
aproape de ea este sfatuita sa aiba un patut portabil pe care sa il poarte dupa ea prin casa.
Cand exista riscul ca bebele sa se sufoce?
- Cand doarme pe burtica sau cu capul pe perna.
- Cu perne, paturi si invelitori moi.
- Cand, din anumite motive (ai luat somnifere, ai consumat alcool), ai somnul atat de greu
incat il sufoci chiar tu cu trupul tau, fara sa simti.
- Cand parintele este supraponderal.
- Cand exista spatii suficient de largi intre saltea si cadrul patului sau perete, incat bebele
sau capul lui sa ramana prins acolo.
Cum il inveti pe bebe sa nu mai doarma cu tine?
Ai motivele tale sa nu mai dormi cu bebele in pat. Poate fi unul din cele mentionate mai
sus. Poate viata de cuplu are nevoie de asta. Poate bebe a crescut indeajuns. Cu cat este
mai mare, cu atat este mai dificil sa il dezobisuiesti. Nopti nedormite, a doua zi aveti
serviciu, rezerve intregi de rabdare, insistenta lui, tie ti se rupe inima sau te umpli de
nervi. Putini parinti au norocul de a scapa usor.
Sa iti inveti copilul sa nu mai doarma cu voi este o adevarata incercare. Hai sa vedem cum
ii fac fata cei mai multi parinti.
Copilul are nevoie sa fie invatat sa perceapa deosebirea dintre un program de zi si unul de
noapte. Poti incepe inca de cand este atat de mic incat doarme cu tine in pat. Adecveaza-ti
comportamentul la scopul pe care il urmaresti. Ziua vorbesti cu el, dar noaptea o faci mult
mai putin, chiar daca iti vine greu sa iti reprimi alinturile. Fii mai tacuta si creeaza si un
mediu potrivit: mai putin zgomot si lumina discreta.
Apoi, invata-ti bebele ca patutul este loc de dormit: nu de mancat, nu de joaca. Nu prin
vorbe, ci tot prin comportament. Evita sa diversifici gama activitatilor pe care le
desfasoara in patut, in locul in care doarme.
Va trebui sa ii stabilesti un program de somn pe care sa il respecti - in primul rand tu.
Bebele trebuie sa doarma mai mult noaptea decat ziua. Daca in timpul zilei are tendinta sa
dorma mai mult de 3-4 ore consecutiv, e nevoie sa il mentii treaz. Asa, va fi indeajuns de
obosit la noapte. Pe timpul noptii, redu cat poti de mult stimulii alaturati alaptarii. Dupa ce
se satura, il mangai putin si il pui la loc in patut. Fara vorbe multe, joculete sau alinturi
prelungite.
Foarte importanta este rutina de somn pe care o incropesti pentru bebe. Copilul va sti ca a
venit timpul sa doarma, atunci cand: il legeni putin si il pui in patut, ii canti un cantec de
leagan, ii faci baita de seara si ii citesti o poveste. E important sa ii oferi mereu aceleasi
elemente. Nu doar activitatile, ci si lucrurile: de exemplu, paturica sau jucaria preferata.
Un ritual zilnic securizeaza si intareste obisnuinta. Incet, copilul va inceta sa asocieze

8
prezenta ta cu timpul destinat odihnei. Va asocia acestui timp restul de elemente - cele pe
care le organizezi tu pentru el. Adica se va invata sa adorma fara tine.

Partea cea mai traumatizanta pentru orice parinte incepe atunci cand incepe si bebele sa
tipe. Mai intai ti se rupe inima, in cele din urma te aduce la disperare. Copilul invatat sa
doarma cu tine poate fi foarte perseverent. Daca e inca bebelus, va plange neostenit, pana
cand il iei in brate. Deci aceasta nu este o solutie... Il iei in brate o data, de doua ori,
verifici sa nu existe si alte cauze pentru care plange. Apoi revii langa patutul lui din timp
in timp si ii vorbesti. Auzindu-ti vocea, va sti ca nu este singur, chiar daca nu este luat in
brate. Urmatorul pas este sa lungesti intervalul dintre aceste asigurari verbale. Si apoi, sa
ii adresezi cuvintele din afara camerei lui, fara sa te mai apropii complet de patut. Incet-
incet, va incepe sa se linisteasca singurel.
Acest proces dureaza o vreme... Unii parinti nu rezista. Au serviciu a doua zi au pur si
simplu nu mai au rabdarea sau nervii necesari. Insa e necesar sa insisti. Si peste o noapte,
si peste doua. Cand copilul va creste, iti va fi cel putin la fel de greu. Parintii pustilor de 2
ani stiu asta. Depinde de nivelul de incapatanare. "Il iei si il duci in pat - vine langa tine. Il
ei iar si il duci in pat - vine langa tine. La un moment dat faci asta robotic, fara nici un
cuvant. Il iei, il asezi in patul lui si te intorci. ...El vine laga tine. Pana cand unul din cei
doi cedeaza in fata somnului..."

In viata unui copil la un moment dat vine o perioada cand la toate rugamintile pe care i le
soliciti spune nu. Acest "fenomen" apare in primul din cauza faptului ca "nu" este un
cuvant simplu si usor de retinut, dar si din cauza folosirii lui destul de dese de catre adultii
din jurul lui prin micile interdictii: "Nu pune mana pe aia ca e murdara....."
De regula acest fenomen se manifesta in jurul varstei de 2 ani si este considerat ceva
normal la aceasta varsta, iar motivul pentru care tot repeta nu este acela de a atrage
atentia, dar si pentru ca nu-i place sa fie intrerupt din ceea ce face.
Mici strategii de evitare a cuvantului "nu":
In orice moment trebuie sa fii intelegatoare. Atunci cand incepe sa planga sau sa tipe
pentru ca nu vrea sa vina acasa si astfel sa paraseasca locul de joaca demonstreaza-i ca o/il
intelegi, imbratisand-o/l si spunandu-i ca stii ca-i este destul de greu sa faca acest lucru.
Nu tipa la ea/el, ci adreseaza-i-te pe un ton calm, dar ferm.
Stabileste niste limite privind ceea ce are voie sa faca si asigura-te ca le cunoaste,
comunicandu-i-le nu atunci cand incalca vreo regula, ci in alte circumstante aducand
vorba in timp ce faceti ceva distractiv impreuna. De exemplu, daca loveste pisica spune-i:
"Noi nu lovim pisica pentru ca este un animal plapand care nu ne face rau.".
In cazul in care isi loveste surioara sau fratiorul mai mic pentru ca el sau ea considera ca ii
acordati mai multa atentie celui mai mic decat lui/ei, nu-l certati. Altadata solicitati-i
ajutorul si multumiti-i dupa ce ati terminat. Astfel, prin simplu fapt ca sta langa voi nu i se
mai pare ca nu-i acordati atentie si de asemenea ii oferiti sansa sa stea mai mult timp cu
fratiorul/surioara mai mica.
Intotdeauna sa recompensati prin vorbe bune comportamentul pozitiv al micutului
dumneavoastra. Aceasta este cea mai buna solutie, mult mai buna decat pedeapsa
deoarece aceasta din urma, desi poate impiedica comportamentul negativ, copilul nu o
face decat din frica. Ar fi mult mai bine daca ar face lucrurile cum trebuie pentru ca asa

9
vrea el sau pentru ca aceste actiuni il fac sa se simta bine. Si de aceea nu e bine sa tipi
la copil cand greseste deoarece acest fapt il face sa se simta si mai oribil decat se simtea
dupa ce a facut boacana.
Foloseste-te de pauze atunci cand ai o mica disputa cu micutul tau in sens pozitiv. Adica
in loc sa-i spui pe un ton dur " Du-te in camera ta!", poti sa il lasi sa-si gaseasca, chiar sa-
si creeze un spatiu al lui, unde ii place lui sa stea cel mai mult ca sa se calmeze. Daca nu
vrea sa se duca acolo si continua sa fie tensionat te duci si tu cu el si ii propui sa va jucati
impreuna sau sa rasfoiti o carticica impreuna, fapt ce il va bucura si mai mult si tensiunea
va scadea.

O alta strategie este sa-ti incurajezi copilul sa ia singur deciziile. Acest lucru ii va permite
sa-si testeze autonomia asupra lucrurilor propii. De exemplu, lasa-l pe el sa-si aranjeze
lucrurile cum doreste, tu doar stai cu el si il ajuti sau lasa-l pe el sa aleaga cu ce se
imbrace, chiar daca nu gaseste o combinatie cat de cat convenabila. Nu conteaza acest
amanunt, cu timpul o sa invete sau eventual poti sa ii explici tu dupa catva timp.
De asemenea este mult mai bine daca ii spui ce sa faca si nu ce sa nu faca.

Respecta-i varsta. Astfel atunci cand iesiti impreuna in oras sa o faceti intr-un loc unde i-
ar placea lui, unde s-ar simti bine si in largul lui si nu undeva unde s-ar plictisi repede sau
in cel mai rau caz ar incepe sa planga sau sa tipe. In cazul in care se intampla asa ceva
incearca sa-i distragi atentia. De exemplu, atunci cand sunteti intr-un local public atrageti-
i atentia cu diverse obiecte cu care nu a mai intrat in contact pana acum, cum ar fi
servetele colorate, sau oamenii care trec prin dreptul ferestrei.
O alta tehnica ce merita retinuta este aceea a optiunilor multiple. Astfel ca, atunci cand
doriti sa faceti ceva oferiti-i cateva alternative, nu mai mult de 2 pentru cei in jur de 2 ani,
si puteti evita micile dispute. Cu cat ii oferi mai putine optiuni cu atat el poate sa aleaga
mai usor. De exemplu daca vreti sa iesiti undeva ii puteti propune sa alega dintre doua
bluzite si daca nu alege in 10 secunde alegi tu pentru el/ ea. Acestora li se mai poate
adauga si "falsele" optiuni. De exemplu: "Poti sa te imbraci cu tricoul aceste pe dos sau pe
fata" sau "poti sa stai aici 2 minute si sa plecam acasa dupa sau putem sa plecam direct
acasa".

O alta tehnica este aceea de a-l invata si alte raspunsuri in afara de "nu", folosind intrebari
deschise sau inchise: <Cat de mult iti place drumul spre casa?>, <Preferi sa mergem acasa
sau sa mai stam doua minute?>. De asemenea, si tu trebuie sa folosesti acest cuvant din ce
in ce mai putin, prin inlocuirea lui cu raspunsuri mult mai ample si mai adecvate. Spre
exemplu<< Nu este in siguranta sa te joci pe scari. De ce nu ne jucam impreuna aici?>>.

Insa sunt momente cand nu poti evita aceasta disputa , iar daca se intampla sa rabufneasca
si sa tipe, il iei in brate si-i explici:<< Nu este momentul potrivit sa alegi. Stiu ca nu-ti
place aceasta situatie, dar asa o sa se intample. Imi pare rau!>>
In concluzie a-ti disciplina copilul nu este o modalitate de a-l controla, ci reprezinta calea
de a-l invata cum sa se controleze.
Pentru ca am deja 2 ani sau chiar mai mult. Cand eram doar un bebe, nu aveam de ce sa
ma sperii. Pe atunci nu imi dadeam seama ca lucrurile exista chiar si atunci cand eu nu le

10
vad. Acum insa am aflat ca dupa ce se stinge lumina, tot felul de lucruri si fiinte continua
sa existe in intuneric, desi eu nu mai pot sa ma uit la ele si sa aflu ce fac...
1. vorbeste cu mine despre frica mea de intuneric
2. frica mea de intuneric e reala: arata-mi ca intelegi asta
3. arata-mi disponibilitate
4. fii atenta sa nu imi incurajezi frica de intuneric
5. cauta sa indepartezi sursele concrete ale fricii mele de intuneric
6. ajuta-ma sa gasesc tactici de a capata control asupra fricii
7. da-mi voie sa-mi "exorcizez" frica de intuneric
8. spune-mi povesti pozitive despre intuneric
9. hai sa invingem impreuna monstrii...
Pe langa asta, nici nu sunt capabil inca sa inteleg cum sta treaba cu obiectele care nu au
cum sa apara pe intuneric, atata vreme cat nu se aflau deja acolo. Asa ca imi este la
indemana sa imi imaginez ca niste monstri se acund dupa usa ori ca ditamai cainii respira
din greu sub patut. Daca vad umbre, ele pot lua forma altor creaturi infioratoare. Pana si
ursuletul meu de plus arata altfel atunci cand e lumina stinsa... Deja mi-e frica! Mami, mi-
e frica de intuneric!
1. Vorbeste cu mine despre frica mea de intuneric
Probabil ca numai asta nu o va alunga, insa imi va spori cu siguranta sentimentul de
sprijin si de incredere. "Nu sunt singura in mijlocul fricii" incepe cu "sa ii spun lu' mama
ce frica imi este". Daca ma asculti cu dedicare si intelegere, voi constata ca monstrii
acestia nu sunt indeajuns de inspaimantatori incat sa te sperie si pe tine. Poate ca nu ii
omoram doar daca vorbim despre ei, dar macar mai risipim din aura de mister si magie pe
care mintea mea de copil le-o atribuie. Vorbind despre ei, deja actionam cumva impotriva
lor.
Daca vorbesti cu mine despre frica mea, o intelegi tu indeajuns de bine incat sa stii ce
masuri sa iei. Si ma ajuti sa o inteleg si eu mai bine. Iar daca dorim sa o depasesc, este
nevoie sa incepem cu asta.
2. Frica mea de intuneric e reala: arata-mi ca intelegi asta
Eu cred ca monstrii sunt reali. Tu stii ca ei nu sunt, dar si ca frica este. Asa ca ma asculti
cu toata seriozitatea si tratezi problema cu delicatete si in acelasi timp cu fermitate. N-o sa
ma expediezi nerabdatoare cu "Termina cu prostiile, Bau-Bau nu exista". Ma simt si mai
vulnerabil daca procedezi asa.
In plus, eu tocmai invat sa ma incred in mine atunci cand explorez si iau contact cu lumea
inconjuratoare. Prin urmare, nu e o idee buna sa discreditezi niste perceptii care pentru
mine sunt atat de puternice si importante. Ma simt usurat si mai linistit cand vad ca tie nu
iti este frica de ceea ce imi este mie, insa mai am nevoie si de altceva: sa intelegi ca mie
chiar imi este!
3. Arata-mi disponibilitate
Sa stiu ca am "spatele acoperit" si ca am un partener protector si puternic alaturi de mine
imi face tare bine. Asa ca nu ma lasa singur in fata monstrilor, ci arata-mi ca ai timp,
resurse si rabdare pentru mine. Cu alte cuvinte, ajuta-ma. Lasa usa deschisa la dormitorul
meu si la dormitorul tau cu tati. Asculta-ma cand simt nevoia sa iti povestesc ce mi s-a
parut ca vad. Pune-mi intrebari suplimentare. Mai ramai putin cu mine inainte sa adorm.
Asigura-ma (si reasigura-ma) ca nu e nici un balaur in dulap si ca tu si tati sunteti alaturi.

11
4. Fii atenta sa nu imi incurajezi frica de intuneric
Si frica se invata, putin. Te-ai gandit ca atunci cand tata vine si ma prinde in brate si ma
ridica, pe intuneric, eu ma sperii? Chiar ma sperii, nu este o surpriza placuta. Sau ca
atunci cand verisorul George sare de dupa usa camerei invaluite in intuneric, eu (da, mai
intai ma sperii) inteleg ca in intuneric pot exista lucruri si fiinte care ies de sub controlul
meu. La fel, atunci cand te aud amenintandu-ma ca daca nu sunt cuminte, vine Bau-Bau.
In masura in care ai cum, fereste-ma de spaerieturi inutile. Mintea mea de copil percepe
multe lucruri ad-literam. Iar gandirea magica specifica varstelor mici imi construieste
oricum zane, capcauni si flori vorbitoare cu cea mai mica ocazie.
5. Cauta sa indepartezi sursele concrete ale fricii mele de intuneric
Asta inseamna sa ma asculti cu atentie si interes, iar apoi sa inspectezi imprejurimile ca sa
vezi daca nu cumva draperiile se lovesc discret si ritmic de tapet, in fiecare noapte, din
cauza curentului. De exemplu. Un astfel de sunet imi ofera o gama intreaga de interpretari
de basm, nu uita ce imaginatie dezvolt in anisorii prescolari.
Stii ce poti sa mai faci, mami? Ramai alaturi de mine dupa ce stingem lumina, ca sa
analizam impreuna: ce forme deseneaza colturile mobilei in intuneric? Sau ce imagini se
proiecteaza pe pereti in lumina lunii? S-ar putea ca unele din acestea sa nu ma lase sa
adorm...
6. Ajuta-ma sa gasesc tactici de a capata control asupra fricii
Trebuie sa imi insusesc strategii de a gestiona frica mea de monstri, pentru atunci cand nu
te am pe tine acolo. Asa ca invata-ma. Sa ii intreb si pe alti oameni despre asta. Pe alti
copii de varsta mea, de exemplu. Ei cum se descurca? Cum le fac fata?
Sa dau singur un tur prin camera, inainte sa merg la culcare: dupa usa, prin dulapior, sub
scaun, dupa lada cu jucarii, in spatele caculatorului, sub pat, printre haine... Bun, deci vad
cu ochii mei ca nu e nimic.
Simplul fapt ca trec la actiune si ca incerc singur ceva concret ca sa imi diminuez frica,
este un pas important. Imi intareste curajul, siguranta si sentimentul de competenta.
Da-mi voie sa folosesc o veioza sau o lanterna pe intuneric, pe care sa o aprind cand mi se
face frica. Ma face sa ma simt mai asigurat, pentru ca am o "arma".
Da-mi voie sa imi tin ursuletul de plus in brate, pentru ca ma simt mai putin singur, mai
aparat si prind mai mult curaj "in doi".
Stimuleaza-ma sa vin cu idei si solutii. Oare cum sa facem sa invingem monstrii astia?
Controlul si resursele personale imi vor aparea mai la "indemana" in lupta contra
maretilor monstri, daca ma mobilizez mental sa gasesc metode prin care sa ma sperie mai
putin... sau sa ii sperii eu pe ei.
7. Da-mi voie sa-mi "exorcizez" frica de intuneric
Adica nu te speria daca vezi ca aceeasi frica ma tine saptamani sau chiar luni de zile, si ca
mai si vorbesc intr-una despre ea. Stiu ca seamana cu o obsesie, dar nu e asta. Sa vorbesc
si sa o intorc pe toate partile, sa o "aduc la lumina zilei" atunci cand stau cu voi, cand vin
bunicii, unchii, verii, vecinii sau orice alti oameni, indica faptul ca eu ma confrunt cu frica
mea. Mestec si mestec pana cand se va faramita indeajuns incat sa pot sa inghit. La copiii
prescolari, poti observa adesea ca sursele anxietatii devin si armele impotriva ei. Iar aici
este o frica in toata regula. Asa ca pentru a o depasi, pentru a mi-o face mai familiara si
pentru a-i reduce caracterul magic si infricosator, o sa imi aduc frica peste tot: in povestile
pe care le spun, in jocurile cu ceilalti copii, in vise si in desene.

12
8. Spune-mi povesti pozitive despre intuneric
Despre copii care nu se tem de el. Despre intamplari fericite care au loc pe intuneric.
Despre soarele care doarme odata cu mine in spatele lunii si impreuna visam frumos.
Despre formele frumoase pe care le deseneaza luna pe peretii camerei mele: ia uite,
iepurasi, caprioare, baietei cu mingea pe teren, pomi fructiferi...
9. Hai sa invingem impreuna monstrii...
...daca sa invingem direct frica nu am reusit. Hai sa ne gandim impreuna care e punctul lor
slab. Trebuie sa aiba unul. Alti copii cum ii inving? Cum le vin de hac? Daca putem sa
cumparam un pistol cu laser de la magazin si sa incercuim patul cu el, pentru ca monstrii
nu se pot atinge de lumina fermecata care s-a lipit de podea, o facem. Daca monstrii se
topesc in lumina, lasam o lumina aprinsa in camera sau pe hol. Daca sunt usor de prins in
capcana, le punem capcane luminoase prin casa, pe care ei vor calca si vor disparea. Si tot
asa...
Anxietatea de separare la copii si adolescenti
Au fost sau sunt momente in care copilul dumneavoastra nu vrea sa se desparta de
dumneavoasta? Cand il duceti la gradinita/scoala se prinde de hainele dumneavoastra si
nu vrea sa va lase sa plecati? In casa va urmeaza peste tot, chiar si daca mergeti

Ce este anxietatea de separare?

Anxietatea de separare este caracterizata prin anxietate/teama in legatura cu separarea de

figurile parentale/persoana de care copilul este atasat si apare de regula in copilarie, motiv
pentru care este inclusa in spectrul tulburarilor diagnosticate de regula pentru prima data
in perioada de sugar, in copilarie sau adolescenta.

Este normala anxietatea de separare la copil?

Este normal ca prescolarii si copii cu vaste mici sa manifeste un grad de anxietate in cazul
separarii de persoanele de care sunt atasate, care le ingrijesc. Insa atunci cand copilul ii
face mai multe griji dect ceilalti copiii de aceasi varsta, putem sa vorbim de o tulburare
de anxietate de separare. Aceste griji il pot coplei pe copil, chiar i daca este vorba d o
scurta separare de figura parentala (a ingrijitorului primar), cum ar fi sa mearga la coala,
sa mearga la culcare sau chiar sa stea in casa cnd parintii lui sunt implicati in treburi
gospodareti in jurul casei sau chiar in casa intr-o alta incapere. Teama copilului poate fi
irationala, uneori copilul temndu-se ca parintele sa nu se imbolnaveasca sau sa nu moara.

Adolescentii si anxietatea de separare

Adolescentii cu anxietate de separare merg i ei la extreme dorind sa fie mereu in casa lor
si/sau alaturi de parinti. De obicei, refuza sa iasa cu prietenii lor sau se plng de stari de
rau cnd sunt separati de parinti i/sau trebuie sa plece din casa. De regula, copilul
tolereaza mai bine separarea de un parinte fata de separarea de celalalt (de obicei este mai
ataat de mama).

Simptomele pe care copii cu tulburare de anxietate de separare le dezvolta sunt:

13
- teama exagerata cnd pleaca de acasa sau de lnga parinti (ingrijtorul primar)
- griji persistente i teama ca ceva rau se poate intmpla parintilor lui sau lui insui, cat
timp vor fi separati
- refuzul de a merge la gradinita/scoala apare de multe ori, din cauza grijii cu privire la
separare
- copilul are dificultai in a dormii singur pentru ca nu vrea sa se desparta de parinti (de
obicei de unul din parinti)
- se plange de stare de rau fizic, de dureri de cap, de burta, stari de greata atunci cand se
afla separat de persoana de care este atasat

Anxietatea de separare poate aparea dupa unele evenimente stresante cum ar fi: moartea
unei rude sau a unui animal favorit, maladia unui copil sau a unei rude, schimbarea colii,
mutarea intr-un cartier nou sau imigrarea. Debutul poate avea loc inca din perioada
precolara, dar poate surveni oricnd inainte de etatea de 18 ani, insa debutul dupa
adolescenta este rar.

Sugestii pentru parinti

Mai jos am sa enumar cateva modalitati in care puteti sa il ajutati pe copilul

dumneavoastra in cazul anxietatii de separare:
- calmul si empatia pe care o manifestati fata de copil il va ajuta sa se adapteze mai usor la
noile situatii care implica separare
- faceti-va timp si ascultati-va copilul, incurajati-l sa va spuna ce simte, cum se simte
atunci cand este separat de dumneavoastra
- amintiti-i copilului ca a supravietuit i nu s-a intmplat nimic cnd v-ati despartit ultima
data
- incurajati copilul sa mearga sa se intlneasca cu prietenii lui, dar fara sa il presati.
- incercati sa ii povestiti despre copilaria dumneavoastra si despre faptul ca erau sitatii in
care si dumneavoastra va era greu sa va despartiti de parinti /frati si cum reuseati sa treceti
peste aceste stari
- invatati tehnici de relaxare pe care sa le exersati impreuna cu copilul si incurajati-l sa le
faca singur
- incurajati-l sa mearga la gradinita/coala i accentuati partile pozitive ale acestei
activitati
- recompensati-i eforul chiar i atunci cnd vedeti o imbunatire ct de mica, apreciati-i
efortul i reuita.
Anxietatea de separare: o tulburare frecvent n rndul copiilor cu prini plecai la munc
n strintate
octombrie, 2011
Psihoterapeut Andra Bolohan
Anxietatea de separare este una dintre cele mai ntlnite tulburri de anxietate la copii,
aprnd la aproximativ 40% din acetia. Copiii emigranilor romni sunt predispui s
dezvolte o tulburare de acest fel, pe care prinii, bunicii i profesorii trebuie s tie s o
recunoasc.

14
Debutul anxietii de separare are loc cel mai frecvent n perioada 7-12 ani, dar este
posibil i mai devreme, i se manifest prin frica excesiv care apare la separarea real
sau imaginar a copilului de o persoan semnificativ, de obicei de unul dintre prinii si.
ntrebri de genul Dac i se ntmpl ceva ru mamei sau tatei? sau Dac mi se
ntmpl ceva i mama nu e lng mine? sunt frecvent ntlnite la copiii cu anxietate de
separare.
Ei pot acuza simptome somatice ca dureri abdominale i dureri de cap sau pot avea
vrsturi.
Comportamentele pe care aceti copii le adopt sunt unele de evitare i de reasigurare,
cum ar fi refuzul de a merge la grdini sau coal, de a sta singuri n cas, de a dormi
singuri, de a se implica n activiti sociale n absena prinilor.
Copilul va suna sau va chema frecvent prinii, va cere promisiuni de la acetia, va dormi
cu cineva apropiat etc.
n aceste cazuri, intervenia psihologic se va adresa att copilului, ct i printelui.
Intervenia adresat copilului va urmri controlul ngrijorrilor copilului, exerciii de
relaxare, expunerea la situaii ipotetice de separare etc.
Pe de alt parte, prinii vor fi informai despre frica i anxietatea de separare, ei fiind
sprijinii s neleag c este nevoie ca propriul copil s experimenteze frica pentru a ti
cum s fac fa situaiilor dificile.
De asemenea, ei sunt nvai s diminueze comportamentele de reasigurare ale copiilor,
deoarece aceCum greesc prinii?

Copilul de emigrant este vulnerabil emoional; uneori el interpreteaz i simplele

schimbri ale vremii ca fiind periculoase sau amenintoare pentru sine i pentru prinii
aflai la distan de mii de kilometri
Tulburrile anxioase la copii i adolesceni au printre cauze experienele de via stresante
(boala grav sau spitalizarea copilului, moartea unui printe, emigraia, separarea de
prini, divorul prinilor, naterea unui frate), dar i stilul parental autoritar sau
hiperprotector.
Anxietatea unui printe joac, la rndul ei, un rol important n declanarea aceleiai
tulburri la copil. Statisticile arat c n 34% din familiile n care un printe este anxios
copilul va dezvolta o tulburare de anxietate.
Astfel, un copil preia, prin imitaie, comportamentul printelui. El nva att teama de
eec, starea de ngrijorare permanent, ct i modalitile greite de rezolvare a situaiilor
de via ale printelui anxios.
Pe de alt parte, atunci cnd printele are tendina de a-i proteja prea mult copilul, crete
probabilitatea ca acesta s devin anxios, deoarece nu are posibilitatea de a nva cum s
fac fa singur provocrilor i s devin autonom.
Nu numai printele hiperprotector poate fi responsabil de anxietatea copilului, ci i cel
care i critic excesiv odrasla, uitnd s recompenseze comportamentele pozitive ale
acesteia. Prinii perfecioniti, critici, se ngrijoreaz cu privire la potenialele greeli pe
care copiii lor ar putea s le fac i, drept urmare, le fixeaz acestora standarde foarte
nalte de performan. Neputina de a atinge aceste standarde alimenteaz i amplific
anxietatea copiilor.
Metode de relaxare pentru scderea anxietii

15
Anxietatea este o emoie normal care ne ajut s supravieuim i s facem fa situaiilor
neplcute, uneori periculoase.
Exist ns o anxietate sntoas, implicat n controlul propriilor emoii i o anxietate
nesntoas (panica), manifestat prin pierderea controlului asupra propriei persoane i
prin imposibilitatea de a face fa problemelor cu care ne confruntm.
La baza anxietii nesntoase stau gndurile negative sau iraionale. Dac acestea sunt
deosebit de puternice, pot deveni preocupri constante, uneori chiar obsesive. Pentru a ne
ndeprta mcar temporar de aceste temeri iraionale putem ncerca diverse modaliti de
relaxare, precum meditaia, yoga, exerciiile de respiraie, plimbrile, sportul, lectura,
vizionarea unor emisiuni preferate. Oricare din aceste activiti poate fi efectuat cu
condiia ca ea s ofere plcere. Ideea este c atunci cnd ne simim bine i relaxai n
timpul realizrii unei activiti, nu putem fi concomitent i anxioi. n controlul anxietii
se pot folosi i diferite metode psihoterapeutice de combatere a gndurilor negative.
stea ar putea conduce la dezvoltarea dependenei de prini i reducerea autonomiei
copilului.
Anxietatea de separare

Anxietatea de separare este un stadiu normal de dezvoltare al copilului si este traita de

acesta atunci cand este separat de figura principala de atasament (mama sau alta persoana
care ingrijeste copilul si pe care acesta o percepe ca fiind securizanta).
Incepand cu varsta de 8-10 luni, copiii plang atunci cand sunt luati de langa mama. In
mod normal aceasta teama de separare atinge in varf in jurul varstei de 1 an si apoi
descreste treptat catre varsta de 2 ani si 6 luni.
Anxietatea de separare devine o tulburare psihica atunci cand aceasta teama la separarea
de membri familiei este excesiva, neadecvata varstei si nivelului de dezvoltare al
copilului, cauzand suferinta marcata in viata acestuia.
Copiii cu anxietate de separare se tem ca un eveniment nefericit va duce la pierderea sau
vatamarea parintilor, refuza in mod persistent sa mearga la scoala sau in alt loc fara
parinti, refuza sa ramana singuri acasa sau sa mearga la culcare, au frecvent cosmaruri
implicand tema separarii si acuza in mod repetat simptome somatice (cum ar fi dureri de
cap, de stomac, greata sau voma) atunci cand survine sau este anticipata separarea de
persoanele de atasament major. Aceste simptome trebuie sa se manifeste pentru cel putin 4
saptamani inainte de a se putea pune diagnosticul de Anxietate de separare.

Cauze si factori de risc pentru dezvoltarea anxietatii de separare:

un eveniment traumatizant trait de copil (ex: cutremur)o separare anterioara de lunga
durata (ex: un parinte plecat in alta tara)situatii de viata stresante in familie (divortul
parintilor, o boala grava sau moartea unui membru al familie, moartea unui animal de
companie)o schimbare majora si brusca survenita in viata copilului si la care el nu a avut
timp sa se adapteze (nasterea unui frate, schimbarea persoanei de ingrijire -babysitter- ,
inceperea scolii)o tulburare somatica a copilui (majora sau minora)o familie extrem de
unitatrasaturi de temperament ale copilului: timiditatea ,pasivitatea, teama si evitarea
situatiilor noi, nefamiliareIn functie de severitatea anxietatii de separare, aceasta tulburare
poate avea un impact mare in viata copilului, limitand intr-o mare masura activitatea
acestuia si implicarea lui in relatii sociale cu ceilalti, ceea ce poate duce la izolare. S-a

16
constat ca frecvent, aceasta tulburare se asociaza in timp cu agorafobia, tulburarea de
panica si fobia sociala.

Tratament:
Parintii au un rol important in procesul terapeutic. Ei trebuie sa invete sa isi asculte si sa
isi inteleaga propriul copil, sa ramana calmi atunci cand acestia sunt anxiosi, amintindu-le
de situatii din trecut pe care au reusit sa le depaseasca, sa le indrepte atentia catre
evenimente placute din viitorul apropiat.

Cateva sfaturi utile pentru parinti:

Puteti lasa ocazional copilul, incepand cu varsta de 6 luni, cu persoane din afara familiei.
Aceasta va ajuta copilul sa tolereze scurte perioade de timp in care e separat de parinti si il
va incuraja sa aiba incredere in alti adulti.Incepeti sa stabiliti contacte cu ceilalti copii de
la varsta de un an, chiar daca la aceasta varsta, copiii nu coopereaza in timpul jocului. La
varsta de 3 ani, copilul ar trebui sa fie interesat de jocul in grup cu ceilalti copii.Integrarea
in colectivitate in jurul varstei de 3 ani este benefica, mai ales in cazul copiilor care sunt
foarte dependenti de parinti.Ajutati copilul sa se familiarize cu locuri si oameni noi,
inainte de a-l lasa singur in acel loc.Reamintiti-i copilului diverse fapte curajoase pe care
le-a facut in trecut si laudati-l de fiecare daca cand reuseste sa isi depaseasca
teama.Aratati-i copilului ca ii intelegeti sentimentele de teama, dar nu cedati in fata
reactiilor sale emotionale. Explicati-i in cuvinte pe care le intelege ca nu i se va intampla
nimic rau.Nu radeti niciodata de sentimentele lui de teama si nu il pedepsiti pentru
aceasta.Nu il mituiti pe copil pentru ca acesta sa isi disimuleze teama. Daca planuiti o
activitate placuta dupa ce va revedeti, atunci aceasta trebuie sa fie neconditionata. De
asemenea, respectati-va promisiunile cu privire la ora de intoarcere si durata
absentei.Indreptati-le atentia pe aspectele pozitive din timpul zilei si nu ii lasati sa se
concentreze asupra temerilor lor imaginare.
Evaluarea clinica a copilului cu anxietate de separare se face de catre medicul specialist in
Psihiatria Copilului si Adolescentului.
Acesta va propune un plan terapeutic individualizat care va cuprinde diverse tipuri de
psihoterapie (cognitiv comportamentala, terapie de familie, terapie prin joc) in combinatie
cu terapie medicamentoasa in cazurile severe.
Dr. Ioana Adriana Nemnes
Medic Specialist Psihiatrie Pediatrica

17
18
Ce este anxietatea de separare
(vezi si: anxietatea la copil)

Mersul la scoala este de obicei un eveniment placut pentru copiii mici. Dar pentru unii
mersul la scoala produce panica sau frica intensa. Parintii trebuie sa se ingrijoreze daca
copilul se plange in mod regulat ca se simte rau sau cere sa ramana acasa datorita unor
plangeri fizice minore. A nu vrea sa mearga la scoala poate apare oricand, dar cel mai
frecvent la copiii de 5-7 si 11-14 ani, atunci cand copilul are de-a face cu noi provocari la
scoala primara si in ciclul secundar. Copilul poate suferi de o frica paralizanta daca
paraseste siguranta casei si parintilor. Panica copilului si refuzul de a merge la scoala este
foarte dificil pentru parinti, dar aceste temeri si acest comportament poate fi tratat cu
succes cu ajutorul profesionistilor.
Refuzul de a merge la scoala incep adesea dupa o perioada petrecuta acasa in care copilul
s-a apropiat de parinte, cum este vacanta de vara, sau o boala. De asemenea poate urma
unei intamplari stressante, cum este moartea unui animal de companie sau a unei rude, o
schimbare la scoala sau mutarea familiei.

Simptomele anxietatii de separare

Copilul se poate plange de durere de cap, durere de gat sau durere de stomac inainte de a
trebui sa plece la scoala. Boala cedeaza dupa ce copilului i se permite sa stea acasa, si
reapare in urmatoarea dimineata inainte de a trebui sa mearga la scoala. Deoarece panica
apare ca urmare a faptului ca trebuie sa paarseasca casa mai degraba decat statul la scoala,
copilul este adesea calm odata ce a ajuns la scoala.
Copilul caruia ii este excesiv de teama sa mearga la scoala poate prezenta:
- ii este teama sa stea singur in camera
- are un comportament de agatare
- este foarte ingrijorat si ii este teama pentru parintii sai
- se tine peste tot prin casa dupa mama sau tata
- are dificultati sa adoarma
- are cosmaruri
- are o teama nerealista, exagerata, fata de animale, monstri, hoti
- ii este teama sa fie singur pe intuneric
- are crize atunci cand i se cere sa mearga la scoala
Asemenea simptome si comportamente sunt obisnuite in randul copiiilor cu anxietate de
separare. Efectele potentiale pe termen lung sunt serioase pentru un copil cu anxietate de
separare persistenta care nu primeste tratament.

Tratment si psihoterapie in anxietatea de separare

19
Atunci cand teama persista parintii si copilul trebuie sa consulte un psihoterapeut/
psiholog/ psihiatru. Refuzul de a merge la scoala la copilul mare sau adolescent necesita
un tratament mai intensiv.
Teama si panica de a parasi casa si parintii si teama de mersul la scoala poate fi tratata cu
succes.
Anxietatea de separare
Cum s alungm temerile copiilor notri?
nc din primii ani de via, dragostea filial se mbin armonios cu dependena
emoional de familie, astfel c orice desprire, temporar sau definitiv, este perceput
n mod negativ, n funcie de personalitatea copilului sau a adolescentului. n acest articol,
voi rspunde celor mai frecvente ntrebri legate de anxietatea de separare.

De la ce vrst poate aprea anxietatea de separare?

Anxietatea de separare apare prima dat n jurul vrstei de 6-8 luni, dar perioada cu cele
mai mari probleme este ntre 12 i 18 luni. Teama de separare de cei dragi apare nc din
primii ani de via, ca un comportament firesc, legat de desprirea temporar de persoana
cea mai ataat de copil. Apare de la vrsta de un an, uneori continund pn la anii de
coal, fiind o treapt normal de adaptare la noul mediu. Diagnosticul de anxietate de
separare nu se pune dect dup vrsta de 8-13 luni i numai dac intensitatea i persistena
manifestrilor este sever, cu o durat de cel puin o lun.
n anumite cazuri legate de anxietatea de desprire poate aprea patologicul, cnd micuul
refuz constant desprirea temporar, de exemplu atunci cnd mama sau tata l duc la
grdini, n primele sptmni. Acest lucru se manifest printr-un comportament
distorsionat, cu simptome care fac integrarea social i participarea la sistemul de
nvmnt foarte dificile. De aceea, un rol important l au prinii i educatorii, care
trebuie s-i explice copilului situaia, pe un ton calm i linitit, raportndu-se la nivelul lui
de nelegere i oferindu-i sprijinul emoional necesar.

Cum se comport copilul?

Copilul care percepe iminena separrii de prini, de frai, de cei dragi lui i uneori chiar
de jucriile preferate pentru c trebuie s mearg la culcare este la nceput suprat,
ngrijorat, nelinitit, apoi devine furios, ip, plnge i uneori este disperat sau apatic.
n cazul anxietii colarizrii din clasa nti, aceasta este perceput diferit, ncepnd de la
refuzul verbal i/sau comportamental de a frecventa colectivitatea, cu modificri ale
somnului manifestate prin comaruri i mergnd chiar pn la insomnii. De cele mai
multe ori, anxietatea de separare este nsoit de simptome precum tahicardie, palpitaii,
transpiraii, ameeli, dureri de cap, dificulti de respiraie sau de senzaia de amorire a
extremitilor. Pot aprea i fenomene digestive ca dureri de stomac, febr, vrsturi i
scaune diareice. Copilul poate avea o team nejustificat asupra siguranei lui sau a
prinilor si, manifestnd team fa de necunoscui, posibili hoi, animale, insecte
inofensive, ntuneric, furtun sau chiar fa de unele zgomote suspecte. Factori precum
mutatul ntr-o nou zon, divorul prinilor, plecarea la munc n strintate a unui
printe sau a ambilor, decesul celor dragi sau o suprare pot cauza copilului un imens stres
sau un comportament anxios ce poate duce la fobia de coal. Mai trziu, aceste atitudini

20
se exacerbeaz n preajma unui examen, copiii cutnd diferite metode de evadare,
declarnd o posibil suferin fizic sau un alt eveniment justificativ i plauzibil. n astfel
de cazuri, aceti copii manifest n final o stim i ncredere n sine sczute. De obicei, ei
devin pretenioi, pretinznd o permanent atenie din partea familiei sau a anturajului.
n cazul adolescenilor, acetia neag faptul c resimt teama sau anxietatea, ns
activitile lor independente sunt limitate ca numr, unii devin izolai, excesiv de
contiincioi i dornici s plac. Uneori, aceti tineri n tranziie fie c devin introvertii,
fie au izbucniri violente sau se refugiaz n universul lor, cum ar fi internetul cu anturajul
su virtual sau, din pcate, strada cu pericolele ei.
Aceste elemente apar mai ales la copiii dependeni, hiperprotejai, care au fost aproape tot
timpul n prezena i sub controlul parental. Unii copii de 9-12 ani i exprim cel mai des
teama i anxietatea n momentul despririi, iar cei ntre 13-16 ani refuz s plece de acas
i s mearg la coal, de teama de a nu pleca de lng prini i uneori prezint aparente
acuze somatice. De aceea, n prezena necunoscutului, cum ar fi persoane noi sau a
singurtii de circumstan, au o reacie exagerat.

Ce putem face?
n primul rnd, dac se poate, trebuie identificat o eventual cauz, ncepnd de la o bon
sau un educator prea severi, un coleg agresiv sau un mediu nou n care micuul nu se
adapteaz.
Ca medic de familie, recomand prinilor ca sugarul s doarm n ptuul lui, bineneles
sub atent supraveghere. Plecarea temporar a mamei la serviciu trebuie fcut cu calm,
nu pe furi, fiind nsoit de dovezi de afeciune, n prezena persoanei care o va nlocui.
La nceput, mama va fi nlocuit, dac se poate, de un membru al familiei, so, bunic,
mtu, apoi dac este necesar, de bona ce va rspunde de el.
Nu se vor amplifica temerile copilului, se va renuna la mitul Bau-bau, se va evita un
comportament hiperprotector, dar totui asigurai-l de dragostea dumneavoastr. Tratai
desprirea temporar de scurt durat ca pe ceva firesc, mrind treptat, n cazul sugarilor,
perioada de desprire sau explicnd avantajele colectivitii, n cazul copiilor mai mari.
n cazul despririi temporare mai lungi sau definitive, copilul trebuie ajutat din timp s
neleag situaia i trebuie s-i fie asigurat suportul afectiv, material i spiritual necesar,
cu toat dragostea.
Cu ajutorul medicului, trebuie difereniat o suferin fizic real de una imaginar i,
dac este necesar, se va trata afeciunea diagnosticat pn la vindecarea ei deplin. Dac
este vorba de o aa-numit boal somato-psihic, ca gastrita de stres, colonul iritabil sau
doar un stres emoional, se va colabora i cu un psiholog. Tratamentul efectuat din timp
poate preveni complicaiile ulterioare i include psihoterapia individual, familial sau
comportamental, consiliere colar i chiar medicaie. Dac anxietatea de separare se
agraveaz, se poate realiza i o evaluare psihiatric fcut de specialist.

21
22
CUM V DAI SEAMA DAC ARE COPILUL DUMNEAVOASTR ANXIETATE
DE SEPARARE?
Ce este anxietatea de separare? Anxietatea de separare este o tulburare care se manifest
printr-un sentiment de team intens, care apare la copii n momentul n care se afl n
situaii nefamiliare i n care nu sunt alturi de ei persoanele cu care se simt n siguran
(de regul, mama). Acest tip de reacii sunt considerate fireti pn n jurul vrstei de 2
ani. Dup aceast vrst, copiii ncep treptat s se obinuiasc cu situaiile i persoanele
noi, iar teama de separare se manifest mai puin intens. Aceast problem emoional
afecteaz 4-5% dintre copiii cu vrste cuprinse ntre 5-7 ani i tinde s scad la 2% pn la
11-13 ani.
Care sunt cauzele
anxietii de separare?

- genetice: anxietatea de separare este asociat cu predispoziii temperamentale

(nnscute), care favorizeaz tendina de a se retrage i de a se izola n raport cu
persoanele sau cu situaiile noi;

- de mediu:

23
o anxietatea n situaii de separare poate fi mai intens, dac prinii nu iau msuri pentru
a-i obinui treptat pe copii cu absena lor;

o tendina de a-i proteja pe copii excesiv n situaii noi/nefamiliare ncurajeaz dependena

acestora fa de prini i i priveaz de experiene de nvare despre cum se pot comporta
n astfel de contexte;

o factorii de stres (ex. divor, probleme de comunicare ntre prini, primele zile la
grdini/coal) pot favoriza manifestarea anxietii de separare.
Cum se manifest anxietatea de separare?
Pentru a putea identifica posibile manifestri de anxietate de separare la copilul
dumneavoastr, este necesar s facei o analiz a comportamentului, care presupune
urmtorii pai:
1. Stabilii n ce msur comportamentele copilului dumneavoastr sunt similare cu cele
descrise n tabel.

Manifestri ale anxietii de separare

- refuz s mearg la grdini/coal; - refuz s doarm singur; - are
frecvent comaruri al cror subiect este separarea; - are dureri frecvente
de cap, de burt, diaree sau alte probleme fizice, atunci cnd tie c
urmeaz s se separe de prini; - face crize de plns care nsoesc
momentele de separare; - st tot timpul n preajma prinilor.
2. Identificai contextul de manifestare a comportamentelor.
Anxietatea de separare se manifest n general n situaiile n care copilul se desparte de
prini pentru a merge la grdini/coal, n tabr etc.
3. Evaluai durata de manifestare a
comportamentelor.
Dac simptomele se manifest de mai mult de 6 luni, iar intensitatea reaciilor emoionale
a rmas neschimbat, este indicat s luai n calcul o investigare mai detaliat.
4. Evalueaz ct de serioas este problema.
Anxietatea de separare este asociat cu reacii emoionale extrem de intense, care au loc
atunci cnd copilul se gndete la situaia respectiv, dar i n momentul n care se
produce separarea. Aceste reacii de team intens afecteaz capacitatea copiilor de a-i
face prieteni i sunt responsabile n unele cazuri de probleme colare asociate cu numrul
mare de absene.
Cum se intervine n
anxietatea de separare?

Dac evaluarea descris anterior sugereaz confruntarea cu posibile simptome de

anxietate de separare, este indicat s luai urmtoarele msuri:

1. realizarea unei evaluri psihologice pentru confirmarea diagnosticului de anxietate de

separare;

24
2. urmarea unui tratament pentru anxietatea de separare:

o psihoterapie participarea dumneavoastr i a copilului la edine de terapie cu un

psiholog/psihiatru; scopul psihoterapiei este acela de a reduce reaciile de

team i de a-l ajuta pe copil s tolereze situaiile de separare; implicarea dumneavoastr

n terapie este important, pentru a nva strategii prin care s gestionai cu succes
situaiile de separare i s ncurajai dobndirea sentimentului de siguran i de
autonomie al copilului.
Dac problemele cu care se confrunt copilul dvs. se potrivesc cu cele explicate pn
acum, apelai la un specialist n probleme de sntate mental (psiholog, psihiatru). Acesta
v poate spune cu certitudine dac copilul dvs. are sau nu o problem, i ce trebuie s
facei pentru a o remedia.

Anxietatea de separare la copiii mici

Unul dintre lucrurile pline de satisfactie atunci cand te gandesti ca ai un copil este faptul
ca stii ca ei te vor iubi neconditionat. Chiar si cand nu ne simtim bine si neincrezatori,
copilul nostru iubitor va fi acolo, dorind doar imbratisarea si atentia noastra.
Cu toate acestea, exista momente cand ne dorim ca el sa se simta confortabil fara prezenta
noastra, din diverse motive mersul la bunica, stat cu bona, mersul la cresa, la gradinita
dar pentru unii copii mici acest lucru poate fi chiar traumatic.
In jurul varstei de 6-7 luni, bebelusii incep sa dezvolte un sentiment de "permanenta a
obiectelor". Ei incep sa inteleaga ca obiectele si oamenii inca mai exista chiar si atunci
cand ei nu ii pot vedea. Pana la varsta de 12 luni, copiii mici devin nerabdatori si agitati
de fiecare data cand unul dintre parinti este in afara razei lor vizuale (mai ales mama).Ei
isi dau seama ca parintii lor nu sunt cu ei si poate deveni ingrijorat ca nici nu se vor mai
intoarce sau nu vor fi acolo cand vor avea nevoie de ei. Acest lucru este adesea motivul
pentru care copiii mici tipa adesea in timpul noptii.
Din fericire, aceasta faza normala de dezvoltare va trece pana la varsta de 3 ani, dar intre
timp, exista unele strategii care pot ajuta la reducerea nivelului de anxietate la copiii mici.
Este important sa nu fi furios sau suparat din cauza comportamentului copilului tau. Din
contra ar trebui sa te simti flatat ca el te iubeste atat de mult incat nu vrea sa petreaca nici
un minut fara tine. Dar indiferent cat de confortabil este, trebuie sa iti ajuti copilul sa
treaca prin aceasta normala. Iata cum:
Ascunde emotiile cand trebuie sa pleci de langa el
In cazul in care copilul va simti ca esti suparat din cauza plecarii copilului (la cresa,
gradinita sau la bunici), el va reactiona. Asadar, afiseaza incredere in tine, fii cu zambetul
pe buze si nu iti arata vinovatia ca "iti parasesti" copilul pentru o perioada de timp.

25
Pregateste-ti copilul in avans
Vorbeste despre eveniment din timp. In cazul in care copilul isi va petrece o zi la bunica,
vorbeste despre asta cel putin cu 2 zile inainte. Reaminteste-i copilului cat de mult il
iubeste bunica si cate lucruri amuzante vor face ei impreuna.
Nu-i spune "la revedere"
Este important sa iti lasi copilul fara a evidentia scena plecarii tale. Este OK pentru copil
sa planga atunci cand pleci. Daca incepi sa il pupi, sa il imbratisezi prea mult, scena s-ar
putea transforma in lacrimi din partea ta. Ai grija ce spui, vorbeste-i frumos despre bunica
lui sau despre persoana cu care ramane. Fii ferma, da-i un pupic rapid si pleaca.
Joaca "Peek- a- boo"
Bebelusilor le place acest joc pentru ei este distractiv ca oamenii sa dispara si apoi sa
reapara. Te poti ascunde dupa un perete, dupa canapea si apoi sa reapari brusc. Astfel el va
intelege ca oamenii chiar daca dispar, este posibil sa si reapara.
Pentru a evita crizele de isterie, nu te strecura niciodata
Uneori unei mamei i se pare mai usor sa plece fara sa stie copilul, insa lor le intareste
convingerea ca daca ei nu te pot vedea, inseamna ca nu mai esti acolo pentru ei. Apoi nu o
sa mai vrea sa te scape din ochi pentru ca ei cred ca o sa dispari in orice moment. Acest
lucru va prelungi probleme cu anxietatea.
Da-i jucaria preferata
Unii copii mici au un obiect preferat o jucarie, o paturica. Daca le dai jucaria sau
paturica cu ei cand raman la bunica sau la cresa/gradinita, s-ar putea ca ei sa se simta in
siguranta si confortabil.
Perseverenta este cheia
Pentru acei parinti care se confrunta zi de zi cu aceeazi perioada de plansete si de crize din
partea copilului, sfatul nostru este sa fiti perseverenti. Daca cedati o singura data la crizele
de furie ale copilului, ei vor sti ca aceste crize pot duce la obtinerea unui lucru pe care ei il
vor. Asigurati-va ca nu le este foame, somn, ca sunt schimbati, si apoi nu cedati urletelor
lor. Daca sunteti perseverenti, copilul se va obisnui, si asta deoarece un copil se
acomodeaza cel mai repede cu rutina.
Aminteste-ti ca faptul ca al tau copil se simte trist de fiecare data cand pleci este ceva
normal. Poate si tu te simti la fel de trist. Dar aceasta experienta da posibilitatea copilului
sa invete sa faca fata situatiilor dificile si va duce la un copil sanatos si puternic.
Civa pai spre depirea anxietii de separare, la copii
Anxietatea de separare se caracterizeaz printr-o team foarte puternic ce apare atunci
cnd persoanele fa de care s-a dezvoltat ataamentul major, nu se afla n proximitate.
n aceast situaie, cei ce sufer de anxietate de separare, triesc o fric intens cum c
persoanele dragi sau ei (atunci cnd ei sunt plecai de lng persoan de ataament)
urmeaz s peasc ceva grav (s sufere accidente de main, s fie omori sau s fie
infestai cu diveri virui).
Toi putem tri stri de team puternic, de fric exagerat c celor dragi nou li se poate
ntmpla ceva grav, c urmeaz s i pierdem, sau s credem c dac plecm de acas nu
vom mai fi n siguran. Asta nu nseamn c suferim de anxietate de separare.
Conform Manualului de Diagnostic DSM IV, pentru a se putea pune un astfel de
diagnostic, printre alte caracteristici, trebuie c durata perturbrii s fie de cel puin 4

26
sptmni, cu debut nainte de vrst de 18 ani. Se consider debut precoce dac apare
nainte de vrst de 6 ani, lucru deloc rar ntlnit.
Copiii care sufer de anxietate de separare prezint urmtoarele caracteristici:
- team excesiv aprut atunci cnd se anticipeaz separarea de cas sau de persoan de
ataament, nsoit de team c ceva ru se va ntmpla acestora sau propriei persoane;
- opoziie vehement mpotriva mersului la grdini sau la coal;
- refuzul de a merge la culcare singuri, iar cnd reuesc s adoarm au comaruri legate
tocmai de fric de a nu fi prsii, de montrii etc.
- aduc acuze de natur somatic (dureri de cap, de stomac, grea).
Cele mai dese cazuri de anxietate de separare precoce le vedem atunci cnd bebeluii sunt
desprii, chiar i pentru o perioad foarte scurt de timp, de mama/persoan n ngrijirea
creia se afla i a doua, cnd copiii sunt dui la grdini.
n ambele cazuri, se vor manifesta glgios, cu ipete i urlete, plnsete, vor lovi persoana
care produce separarea, ns indiferent de ct de greu pare, exist soluii pentru a depi
aceaste perioade grele din viaa copiilor i a prinilor, deopotriv.

Iat cteva sugestii pentru prevenirea i/sau eliminarea anxietii de separare:

Nu fugi atunci cnd nu te vede c pleci, ia-i rmas bun de fiecare dat, explic-i c
urmeaz s te ntorci i c este n siguran cu persoana n grij cruia l lai/acolo unde
este.
Cnd te ntorci, accentueaz faptul c i-ai inut promisiunea, te-ai ntors dup el i nimic
ru nu s-a ntmplat. Acest lucru va consolida relaia de ncredere printe copil.
Poi lsa o earf a ta care, prin miros, s i aduc aminte de tine pe tot parcursul perioadei
n care lipseti de lng el.
n cazul n care aduce acuze de natur somatic, acestea trebuie tratate cu seriozitate. Abia
dup eliminarea acestora se poate produce separarea.
Nu l ridiculiza. Atunci cnd se plnge c persoan n ngrijirea cruia l-ai lsat se poart
urt cu el, c se teme s stea departe de tine, c i e fric s stea singur la el n camer sau
orice alt acuza ct de ridicol i de amuzant ar prea pentru un adult, ia-l n serios de
fiecare dat fr s i spui replici de genul Vai de mine! Cine a mai auzit aa ceva!,
Doar copiii mici plng!, Plngi ca o feti!, n cazul bieilor sau Hai, fii serios, c nu
se poate aa ceva!.
Trateaz-l cu respect, discuta cu el i spune-i c este n regul ce simte i c o s cutai
soluii mpreun pentru rezolvarea temerilor.
Nu l amenina niciodat spunndu-i: Dac nu eti cuminte plec i pe tine te las aici, O
s-mi iau alt copil care s m asculte sau Dac o s continui tot aa nu o s mai vezi.
Astfel de afirmaii nu fac dect s faciliteze aparatia anxietii de separare, iar atunci cnd
deja este prezent, s o adnceasc.
Nu te ntoarce din drum. Orict de tare plnge i orict de ptima te strig n momentul
despririi, odat ce i-ai luat rmas bun, nu te mai ntoarce din drum. Dac o faci, copilul
va simi desprirea de dou ori, odat cnd i-ai luat rmas bun i a doua cnd te-ai ntors
i chiar pleci.
ncepnd cu vrsa de 6-8 luni este foarte important jocul bau-bau. Prin faptul c mama
sau persoana de ataament i acoper faa sau dispare din cmpul vizual al bebeluului
pentru cteva secunde dup care reapare, l nva pe acesta reversibilitatea i, n timp,

27
ajunge s neleag c persoanele care l ngrijesc revin, chiar dac nu sunt lng el o
anumit perioad de timp.
Nu l pune n faa faptului mplinit, povestete-i dinainte i explic-i, ct mai pe nelesul
lui, schimbrile care vor avea loc. n cazul aducerii unei bone, cheam-o pe aceasta cu ceva
timp nainte ca tu s pleci de acas, dndu-le astfel timp amndurora s se cunoasc, iar n
cazul grdiniei, du-l s o cunoasc pe educatoare, s vad slile i locaia acesteia.
Dei anxietatea de separare poate s apar ca urmare a multor situaii stresante precum:
pierderea unui printe, bunic, prieten, animal, divor, boli etc, studiile au artat c este mai
frecvent n cazul copiilor ce provin din familii unite i a acelora ce au mame cu istoric de
atacuri de panic.

28
29
30
Anxietatea de separare se caracterizeaza prin teama de separare de figura principala de
atasament, de obicei mama.
Este un comportament specific primilor ani de viata. In primele luni de crestere, bebelusii
se adapteaza destul de usor la schimbarea persoanelor care-i ingrijesc. Ceea ce conteaza
pentru ei in primele 6 luni este ca nevoile sa le fie satisfacute. Spre 7 luni, incep sa
dezvolte sensul permanentei obiectelor si observa cand ceva se schimba in jurul lor.
( adica invata ca obiectele isi continua existenta chiar daca ei nu le mai vad). Spre 8 luni-
1 an copilul devine agitat si nelinistit cand anticipeaza plecarea parintelui, indiferent unde
ar pleca el ( in alta incapere sau la servici): copilul plange, se agata de parinte, protesteaza
prin plans, tipete. La unii copii poate apare mai tarziu, spre 18 24 de luni si dureaza in
functie de particularitatile fiecarui copil. Copiii inteleg ce efect are acest comportament al
lor asupra parintilor si- l va repeta pentru a evita disparitia acestora. Si parintii vor trebui
sa dezvolte o adevarata strategie pentru a evita protestele copilului si a indulci
despartirea:
Evitarea lasarii copilului in varsta de 8- 12 luni in grija altei persoane straine copilului
Evitarea lasarii copilului in grija altei persoane cand acesta este obosit, flamand sau
nelinistit. Copilul accepta mai bine despartirea dupa ce a mancat sau dupa somn.
Copilul va fi obisnuit treptat cu aceste plecari ( intai pe o perioada mai scurta, urmand a
creste timpul petecut departe de copil) si pregatit din timp
Crearea unui ritual de plecare: parintele sa-I promita copilului intoarcerea, sa-I dea repere
copilului, dar nu de timp, pentru ca acesta nu are perceptia timpului, sa nu plece pe furis,
fara sa-l vada copilul acest gest provocand adevarate drame in sufletul copilului daca
vede ca dintr-o data parintele a disparut, si mai ales sa nu se intoarca din drum.
Parintele sa se intoarca atunci cand a promis
Persoana in grija careia a ramas copilul sa-l atraga pe acesta in activitati placute si
atractive pentru acesta
Evitarea mitului lui Bau-bau pentru a nu-I da inca un motiv de teama
Evitarea unui comportament hiperprotector: un atasament prea puternic va face dificila
despartirea copilului de parintele sau ( dar si invers)
Se poate ca in timp comportamentul sa se acutizeze: copilul sa refuze mancarea, sa aibe
somn agitat, cosmaruri sau sa prezinte acuze somatice- febra, varsaturi, scaune diareice,
dureri de burta. Aceste cazuri necesita atentia specialistilor.
Copilul tau plange de ti se rupe inima, atunci cand nu esti langa el. Nu se joaca, refuza sa doarma singur
si iti da telefon o data pe ora. Ai auzit de anxietatea de separare, dar te asteptai sa li se intample doar
bebelusilor! Asa sa fie?

31
Slide 1 din 7

Nevoile si fricile din copilarie sunt precum fluxul si refluxul: se retrag, uiti de ele, apoi
revin. Poate nu la intervale la fel de ritmice. Dar pana ce va deveni adult (si chiar la
maturitate), nevoile lui afective sunt inca instabile. Uneori sunt implinite si ai un copil
fericit. Alteori copilul se simte insetat dupa certitudini si stabilitate.
La fel se intampla si cu fricile care au radacini in copilarie. Una, foarte cunoscuta, este
anxietatea de separare a copilului de parinti. Sau teama de abandon. Te intalnesti cu ea la
8 luni, la 2 ani, la 5 ani si chiar la 10. De fapt, o purtam cu noi toata viata, doar ca in
copilarie are perioade cand este acuta.

Aminteste-ti ca anxietatea de separare a copilului de parinti este o etapa necesara. Acum,

imunitatea emotionala si psihologica a copilului se intareste. Acum are loc un fel de
intarcare, la nivel emotional. Micutul, cu propriile resurse, invata sa traiasca fara mami si
sa depaseasca despartirea de tine.
De multe ori, anxietatea de separare se dovedeste a fi un proces: are mai multe etape. Sa
vedem cum se manifesta, la varste diferite ale copilului.

Anxietatea de separare, la varsta de 8-12 luni

Prima data cand apare, anxietatea de separare marcheaza inceputul unei noi perioade de
dezvoltare. Este o manifestare sanatoasa a copilului, desi deosebit de neplacuta pentru
mamici. Mai ales ca izbucneste din senin. De unde bebelusul tau era un copil vesel si
rezonabil, constati intr-o zi ca s-a schimbat peste noapte intr-un copil plangacios, insistent
si panicat. Ce se petrece?

Intre 4-7 luni, copilul incepe joaca de-a aruncatul obiectelor. Ai observat? Pentru ca acum
descopera ca obiectele dispar, dar ca ele inca exista, atunci cand nu le mai vede. Si le vrea
inapoi. In curand, aceasta descoperire se aplica si in ceea ce ii priveste pe parinti. Pe la 8
luni, pana intr-un an, incep sa imi dau seama: Mami si Tati exista si daca nu ii vad eu, asa
ca ii vreau inapoi! Daca au plecat, inseamna ca m-au lasat singur! Sunt inca prea mic sa
inteleg timpul si cum sta treaba cu "ma intorc imediat", asa ca daca iesi pe usa camerei -
nu conteaza ca te duci doar pana la baie - o sa tip, mami, pana cand te intorci!
Ce poti face impotriva anxietatii de separare
Repetitii. Expertii te sfatuiesc sa incepi inca de pe la 6 luni sa inviti in relatia mama-copil
o a treia persoana (ruda, bona), in grija careia planuiesti sa il lasi pe copil peste catva
timp. Micutului ii va prinde bine sa se acomodeze cu "intrusul" in relatia dintre voi. Lasa-i
impreuna perioade scurte, minute sau ore - vezi cat poate suporta copilul. Si petreceti apoi
timp in trei. In preajma ta, copilul va accepta usor pe noul-venit. Iar atunci cand va atinge
pragul anxietatii de separare, nu se va simti complet instrainat. Va exista o doza de confort
si de siguranta in despartirea de tine, chiar daca mica.
Scurteaza momentul despartirii. Iti vine foarte greu sa il lasi pe copil plangand, in timp ce
el se agata de tine. Totusi, spre binele lui, calca-ti pe inima si scurteaza momentul. Nu vei
reusi sa il linistesti, daca ii mai dai "doar o imbratisare", daca ii repeti ca mami il iubeste,
daca mai stai cu el "doar un minut in plus". Procesul firesc este ca cel mic sa planga,
oricat de mult dureaza episodul despartirii. Asa ca fiecare minut in plus aduce alte lacrimi.

32
In 15-20 de minute dupa plecarea mamei, cei mai multi copii au incetat deja cu jalea si au
gasit ceva atractiv de facut.

Cu zambetul pe buze. Asta este cel mai greu de facut. Cand ai inima stransa, sa ai si
zambetul (sincer) pe buze. Este de fapt o atitudine sufleteasca, de care copilul tau are
nevoie. Sa vada ca disperarea lui nu te doboara, nu te sperie, nu te confuzeaza. Are nevoie
sa se sprijine pe tine. Sa poti primi, cu acceptare si calm, toata panica lui ca tu pleci. Acest
lucru este vital pentru ca el sa poate traversa si depasi etapa anxietatii de separare. Daca
vede in mod repetat ca despartirea dintre voi nu este ceva de speriat pentru tine, ca nu
primejduieste dragostea pe care i-o porti si nici seninatatea ta, atunci va invata treptat sa
creada asta. Si sa accepte mai repede aceste despartiri.
Capcana lui "cand nu se uita". Calea mai usoara. Ti se frange inima cand ii vezi ochisorii
in lacrimi, asa ca pandesti un moment cand nu te priveste si te furisezi afara. Cu gandul ca
nu isi da seama. Copilul isi da seama, insa, si primeste acest gest ca pe o lovitura. Acum
se simte cu adevarat parasit. Acum simte ca mama lui a fugit de el. Si nu asta ai facut?...
Anxietatea de separare, la 2 ani
Undeva intre 1 an si 2 ani jumate, multi copii traverseaza o a doua etapa a anxietatii de
separare. Atasamentul lor fata de mami si tati este sporit, iar pe acest fundal, fiecare
despartire ii tulbura. Nu mai este atat teama ca nu te vei intoarce, cat frustrarea ca il
privezi de compania ta. Acum poate intelege ca "te intorci imediat" sau peste un timp. Insa
nu accepta sa pleci.

Simte nevoia sa controleze putin plecarile si venirile tale din si in viata lui. Prin urmare,
manifestarile emotionale sunt pe masura. Izbucniri, plansete disperate, urlete.
Ce poti face impotriva anxietatii de separare
Un ritual din a va lua La revedere. Pa-pa-ul calm si scurt, dinainte de a iesi pe usa, are
nevoie sa fie condimentat cu gesturi care sa devina obiceiuri. Pupati-va ca eschimosii,
stabiliti un salut secret, cantati impreuna o strofa dintr-un cantecel, da-i un pupic in fiecare
palma, sau gasiti voi ceva. Copilul va simti intimitatea dintre voi si dedicarea ta in aceste
momente, chiar daca sunt scurte. In plus, un ritual de despartire ii hraneste micutului
nevoia de stabilitate, de consistenta, de securitate.
Da-i ceva de facut. Ca tranzitia sa fie mai usoara, ofera-i celui mic controlul asupra a
ceva. Da-i o ocupatie, ceva care sa il implice si pe el in procesul despartirii. Haide, tine tu
usa pentru mami, sa iasa. / Inchide tu usa cu cheia dupa mami. / Da tu fuga si stinge
lumina la baie dupa ce pleaca mami, ca din cauza grabei, mami o uita mereu aprinsa etc.

Sau, pentru copiii care inca se sperie cand parasesti camera ca sa mergi la baie: Tine tu
telefonul lui mami pana vine de la baie, ce zici? / Uita-te tu la televizor cat se duce mama
pe balcon sa adune rufele, ca sa imi povestesti ce pierd eu.
Cand te simti util, senzatia de abandon este mai putin intensa. La un moment dat, gestul
poate deveni obisnuinta si poate face parte din ritualul de despartire.
Ajuta-l sa inteleaga timpul. La 2-3 ani, micutul inca nu poate concepe intervalele
temporale. Dar ar avea nevoie sa fixeze cumva distanta pana la care o sa te revada. Ajuta-
l, in functie de reperele lui: Mami se intoarce dupa masa ta de pranz. / Cand incep
desenele tale preferate, mami este deja aproape de casa.

33
Repetitii. Altfel de repetitii, de data aceasta. Cineva spunea ca drumul cel mai lung este
cel de la urechi, la inima. De aceea, repeta-i copilului, de fiecare data cand pleci, ca il
iubesti si ca te vei intoarce. Repeta-i ca te vei intoarce.
O mamica povesteste: Cand micutul ma roaga "Mami, nu pleca", l-am obisnuit sa il intreb
"Ce face mami, de fiecare data cand pleaca?" Raspunsul lui este auto-linistitor: "Mami se
intoarce".
Anxietatea de separare, la 6 ani
Aceasta etapa a anxietatii de separare nu mai tine atat de mult de varsta, ci de
evenimentele prin care trece copilul. Se poate intampla la 3 ani, la 4, la 6, sau chiar mai
tarziu. Practic, anxietatea de separare se intoarce. Copilul stie acum ca mama nu il
paraseste si ca revine de fiecare data. Ce il deranjeaza este sentimentul de nesiguranta, de
insecuritate, pe care il traieste in lipsa ei. Mai ales in situatii noi pentru el.

Cum este intrarea la gradinita, schimbarea acesteia sau chiar intrarea in clasa I. Se trezeste
intr-un mediu nefamiliar, plin de oameni (noi) si se nelinisteste. Nu stie in cine sa aiba
incredere. In final, se va indrepta catre figura materna pe care o are la dispozitie: doamna
educatoare. Dar va trebui sa imparta atentia si dedicarea ei cu toti ceilalti copii - o alta
situatie neobisnuita si neplacuta, de privare afectiva.
Ce poti face impotriva anxietatii de separare
Nelinistea este o emotie sanatoasa. Sa ne asteptam la un copilas nefericit, speriat, anxios.
Sa nu ne asteptam la un copil autonom, la "un baiat mare", care "nu plange". Invata-ti
copilul ca este in regula sa se simta nelinistit si are voie sa fie nemultumit. Ca nu te superi
pe el daca nu este incantat sa mearga la gradinita. Arata-i ca ai rabdare cu el si ca in
intelegi: "Stiu ca esti stresat, puiule. Iti amintesi un alt moment cand ai fost speriat si
suparat? De exemplu, cand am foost prima oara la mare si ai intrat in apa? Sau cand ai
invatat sa mergi pe role?..."
Daca amintirea pe care i-o stimulezi are un deznodamant fericit, copilul va asocia emotia
aducatoare de neliniste din prezent, cu o evolutie pozitiva. Si se va mai relaxa.

Extra-timp in doi. Privarea de tine il afecteaza pe micut, pentru ca de unul singur ii este
greu sa isi construiasca increderea in sine. Are nevoie de tine, pentru a se simti securizat.
De aceea, ofera-i zilnic "doza" din timpul petrecut impreuna, ca sa aiba provizii atunci
cand tu nu esti in preajma. Gasiti ceva de facut impreuna, doar voi doi: splati vasele,
pregatiti micul dejun, faceti floricele si uitati-va la film, iesiti in parc, mergeti impreuna
dupa paine...
Rutina de la culcare. Rutina este ceva ce un copil are nevoie. Ii demonstreaza ca lumea lui
inca are structura si ca este previzibila. Mai ales in perioade marcate de schimbari si
incertitudine. Cel mai potrivit moment al zilei pentru un program standard este
noaptea, inainte de culcare. Poti chiar sa faci un program scris, lipit de perete, pe care sa il
respectati: ora 20.00 cina; ora 20.30 facem baie; ora 20.50 ne pregatim in pijamale; ora
21.00 la film cu mama; ora 21.50 alinturi cu mama; ora 22.00 la culcare.
Mamici, voi cum va pregatiti pentru anxietatea de separare a copilului? Ce metode de
ameliorare stiti?

34
Elementul esential in anxietatea de separare il constituie anxietatea excesiva in legatura cu
separarea de casa sau de cei de care persoana este atasata. Perturbarea trebuie sa dureze o
perioada de cel putin 4 saptamani, sa inceapa inainte de 18 ani si sa cauzeze o detresa sau
deteriorare semnificativa de clinic in domeniul social, profesional (scolar) ori in alte
domenii importante de functionare.

Elementul esential in anxietatea de separare il constituie anxietatea excesiva in

legatura cu separarea de casa sau de cei de care persoana este atasata. Perturbarea trebuie
sa dureze o perioada de cel putin 4 saptamani, sa inceapa inainte de 18 ani si sa cauzeze o

35
detresa sau deteriorare semnificativa de clinic in domeniul social, profesional (scolar) ori
in alte domenii importante de functionare.

Persoanele cu aceasta tulburare pot experimenta o detresa excesiva recurenta la separarea

de casa sau de persoanele de atasament major. Cand sunt separati, ei adesea vor sa stie
unde s-au dus acestea si vor sa se afle in contact cu ele. Unii indivizi devin extrem de
nostalgici si de neconsolati mergand pana la punctul de a fi nefericiti cand sunt departe de
casa. Ei pot dori intens sa se intoarca acasa si pot visa la fantezii de reunire. Cand sunt
separati pot dezvolta preocupari de teama ca persoanele de care sunt atasati, sau chiar lor
li se vor intampla accidente si maladii.

Copiii cu aceasta tulburare isi exprima adesea frica ca vor fi pierduti si nu se vor mai
intalni niciodata cu parintii lor. Nu doresc sa calatoreasca singuri departe de casa sau
departe de locuri familiare. De asemenea pot refuza sa mearga la scoala sau intr-o tabara,
sa viziteze sau sa ramana peste noapte in casa unor prieteni. Acesti copii sunt incapabili sa
stea singuri in casa si pot sa stea lipiti de parintii lor si sa-I urmareasca peste tot. Pot avea
dificultati in a merge singuri la culcare si vor sa stea cineva cu ei pana adorm. In timpul
noptii isi pt face drum in camera parintilor. Peste noapte pot avea cosmaruri al caror
continut il constituie propriile frici.

Cand apare separarea incep sa apara chiar si reactii somatice (dureri de cap, greturi,
varsaturi).Acesti copii pot deveni preocupati de moarte si cred ca nimeni nu-I iubeste.
Anxietatea dee separare poate aparea dupa un eveniment stresant moartea unei persoane
apropiate, schimbarea scolii, mutarea cu locuinta etc.
Incepem gradinita anxietatea de separare
Un articol de: Dorina Stamate
In mod normal anxietatea si frica tind sa urmeze o secventa de dezvoltare. Bebelusii
raspund de obicei cu frica la zgomote puternice sau la pierderea brusca a suportului fizic.
Reticenta in a fi separat de un insotitor este un raspuns normal, sanatos la copiii mici si
indica o dezvoltare a atasamentului sanatoasa. Atunci cand un copil incepe sa mearga pe
cont propriu atunci poate aparea si teama de a fi separat de mama. Un anumit grad de
anxietate de separare este un semn ca prescolarul a dezvoltat un atasament sanatos fata de
cei dragi. In multe cazuri simptomele anxietatii de separare se opresc la 5-10 minute dupa
plecarea mamei.

Temperament
Unii copii par mai iritabili ca sugari, au mai multe probleme de stabilire a unui program
regulat de zi cu zi si acesti copii pot fi mai vulnerabili la anxietatea de separare. Un astfel
de copil poate necesita mai multa munca si atentie.

Dezvoltarea normala de separare

Anxietatea de separare apare in general la aproximativ noua luni de viata si poate atinge
intensitatea maxima in lunile 12-24. Copilul plange si agatandu-se poate exprima doua
mesaje diferite. In primul rand, copilul poate plange cand mama pleaca, deoarece se teme
ca mama va fi disparut pentru totdeauna. A doua situatie este atunci cand copilul, de multe

36
ori dupa o zi destul de buna, incepe sa planga atunci cand se intoarce mama. Acest lucru
se datoreaza faptului ca intoarcerea mamei aminteste copilului de modul in care el s-a
simtit atunci cand mama a plecat. Uneori, copiii intre unul si doi ani incep sa exploreze
spatiul, prin tarare, mers in patru labe sau mers si apoi devin anxiosi la separarea pe care
ei insisi au creat-o. Anxietatea de separare in general scade intre 2 si 3 ani. Copilul de
multe ori tinde sa fie timid cu strainii, iar gradul de dificultate a separarii poate varia de la
o zi la alta. Intr-o zi, copilul poate fi nerabdator sa mearga si o alta zi trist si atasat.

Factorii care pot contribui la anxietatea de separare

- Oboseala
- Modificari in rutina zilnica
- Schimbarile care afecteaza familia, cum ar fi nasterea unui frate, divortul, moartea sau
boala.
- Schimbarea bonei sau a persoanei care sta cu copilul.

Factorii care pot reduce sansele de a dezvolta anxietate de separare

- Apelati un baby-sitter ocazional inca de la sase luni de viata. Acest lucru ajuta copilul sa
tolereze perioade scurte de timp departe de mama si il incurajeaza sa-si construiasca
increderea in alti adulti.
- Chiar daca copiii de 12 luni nu agreeaza jocul de cooperare incurajati contactul cu copii
de aceeasi varsta. De la trei ani copilul ar trebui sa frecventeze grupuri de joaca.

Cum putem sa ajutam copilul cu anxietatea de separare atunci cand merge pentru prima
data la gradinita

- Ajutati-l pe copil sa se familiarizeze cu imprejurimile noi si cu oamenii noi inainte de a

lasa copilul acolo.
- Practicati anumite ritualuri (ora de culcare si dimineata)
- Jucaria preferata reprezinta apropierea de parinti. Daca este posibil, vorbiti cu
educatoarea sa permita copilului sa ia jucaria cu el pentru inceput.
- Amintiti-I copilului de lucruri anterioare in care el a fost curajos. Discutati despre modul
in care un personajul lui preferat din desene animate sau filme s-ar putea descurca.
- Niciodata sa nu faceti haz de necaz de plansul unui copil. Nu certati copilul pentru asta.
- Cand il luati de la gradinita dupaamiaza concentrati-va pe lucrurile pozitive care s-au
intamplat si nu-l lasati sa insiste asupra temerilor despre ceea ce s-ar putea intampla.
- Minimizati temerile prin limitarea acesului la emisiunile TV care prezinta imagini
infricosatoare.
- Pregatiti copilul citandu-i carti despre ursuleti sau alte personaje care merg la gradinita
sau folositi-va de exemplul unor frati mai mari sau al unor prieteni mai mari care merg
dj la gradinita sau la scoala.
- A face cumparaturi pentru gradinita reprezinta un eveniment special pentru copil.
- Asteptati-va ca micutul sa fie mai obosit si eventual mai iritabil decat de obicei atunci
cand incepe gradinita pentru primele cateva saptamani.
- Cand il lasati la gradinita dati-i o sarutare si o imbratisare rapid si cu voiosie si spuneti-i

37
la revedere.
- Nu prelungiti plecarea si nu reveniti.
- Nu va furisati afara din camera.

Va doresc succes in a reusi sa faceti din mersul la gradinita o activitate placuta!

Anxietatea de separare
Anxietatea de separare este teama pe care copilul o simte cand este separat de figura
centrala a afectiunii sale, de obicei mama. Mai plastic spus, este modul celui mic de a ne
spune ca nu vrea sa se desparta de noi. Multi dintre prescolari si scolari au trecut prin
aceasta experienta. Poate apare din senin la schimbarea mediului sau pentru ca cei mici
sunt ingrijorati de situatia de acasa (parinti care se cearta, cineva bolnav)- si nu au

38
incredere sa paraseasca casa, dar cel mai frecvent anxietatea de separare se traduce prin
mi-e dor de mami.
De ce apare?
In cursul dezvoltarii lor, copiii descopera treptat diferite emotii. Intre 0 si 8 luni nu reusesc
sa discearna intre ce este obisnuit si ce poate fi periculos, asa ca situatiile noi nu le inspira
teama. In nod normal, in aceasta perioada copilul incepe sa se simta bine si protejat in
mediul familiar. Dupa aceasta perioada orice schimbare in mediu induce copilului teama
-au sentimentul ca ceva se petrece!
Intre 8 si 14 luni copiii se sperie deseori cand intalnesc oameni noi sau viziteaza locuri
noi. Se simt nesiguri si amenintati cand se despart de parinti. Teama de separare este o
etapa normala in dezvoltarea copilului, pana la 2 -3 ani (dupa Academia Americana de
Pediatrie). La 2 ani, copilul incepe sa inteleaga ca parintele pleaca de langa el, dar se
intoarce mai tarziu. Este varsta la care manifesta dorinta - absolut normala - de a-si testa
independenta. In perioada timpurie (pre- gradinita sau cresa), anxietatea de separare-
absolut normala la aceasta varsta- se manifesta prin refuzul de a dormi singur, sau de a
ramane singur in camera.
Este firesc pentru copil sa-i fie frica cand va despartiti. Teama de separare este o etapa in
dezvoltarea copilului. Cu rabdare, intelegere si invatare de mecanisme - poate fi depasita
si ar trebui sa dispara cu varsta.
La unii dintre copii frica de separare se intensifica cu varsta sau reapare din senin. Daca
aceasta frica este suficient de persistenta si impiedica activitatile firesti pentru varsta
respectiva, copilul sufera de anxietate de separare si este probabil sa aveti nevoie de
ajutorul unui specialist.
Simptome:
Anxietate crescuta si ganduri ca ceva rau se va intampla celor dragi sau ca o sa-i piarda.
Ingrijorare crescuta la gandul ca se vor pierde sau vor fi rapiti.
Impotrivire sau refuz in mersul la gradinita, la scoala sau de a ramane singuri fara adultii
de referinta pentru copil.
Impotrivire sau refuz in a dormi singur fara adult.
Cosmaruri in care este separat de oamenii dragi lui.
Manifestari somatice: dureri de burta, dureri de cap, la momentul separarii sau cand
separarea este anticipata.
Pentru a diagnostica anxietatea de separare este nevoie de minim 3 dintre criteriile
enuntate, cu durata de cel putin o luna, care sa determine modificarea functionalitatii vietii
copilului in cauza.
Factori care contribuie la depasirea anxietatii de separare:
Temperamentul
Relatia parinte -copil
Abilitatile deja invatate ale copilului de a face fata separarii
Modul in care parintele raspunde copiluilui la problemele ridicate de acesta in ceea ce
priveste separarea. (ex. Un parinte anxios va avea cu mai mare probabilitate copilul
anxios).
Pentru a depasi aceasta problema copilul trebuie sa:
Sa se simta sigui in mediu
Sa aibe incredere in alti oameni , diferiti de parintii lor.

39
Sa aibe incredere ca parintii lor se vor intoarce.
Pentru ca suntem in perioada de prescolaritate, iar teama de separare se manifesta mai
ales cand copilul ramane pentru prima oara la gradi iata cateva sfaturi; ce sa faceti si ce sa
nu faceti atunci cand va lasati copilul intr-un loc nou.
DA NU
Luati-va la revedere intr-un mesaj scurt si Nu stati prin imprejurimi. Copilul va simti
dragut - transmiteti copilului mesajul ca anxietatea dumneavoastra si ii va fi mai greu
aveti incredere in el ca se va descurca sa se calmeze
Inventati impreuna cu copilul un ritual de Nu va furisati afara. Copilul trebuie sa aibe
despartire - (bateti palma sau va frecati incredere in dumneavoastra.
nasurile, etc)
Transmiteti mesaje clare. Copilul trebuie sa Nu va mituiti copilul sa se poarte bine -
stie ca va merge la gradi oricat s-ar trebuie sa-i permiteti copilului sa aibe si
impotrivi. emotii negative. Recompensati insa
comportamentul pozitiv.
Invitati copiii din gupa in vizita acasa, astfel Nu luati copilul acasa daca plange. Daca o
incat copilul sa se imprieteneasca cu mai veti face copilul stie ca daca plange suficient
mare usurinta , iar tranzitia sa fie mai lina. de mult va obtine ce isi doreste.
Oferiti-va sa luati cate un coleg in drum spre Nu va enervati. Pastrand o atitudine pozitiva
gradinita. Veti vedea, ca astfel problema va in ceea ce priveste gradinita, educatoarea si
disparea cu viteza luminii. colegii de grupa, va veti ajuta copilul sa se
simta sigur si sa se bucure de timpul petrecut
la gradinita.
Discutati cu educatoarea, va va putea ajuta Nu discuati probleme cu educatoarea
in adaptarea copilului. dimineata. Pastrati conversatiile pentru
sfarsitul zilei.
Familiarizati copilul cu locul, facand cateva
vizite inainte de a-l lasa la gradi
Aveti incredere in copilul dumneavoastra
Cristina
Buna ziua,

Cel mai bine veti gestiona situatia daca apelati la un psihoterapeut, care sa stea de vorba
direct cu fetita. Este primul pas pe care ar fi bine sa-l faceti.
Totodata, dati-i asigurari fetitei ca si atunci cand este la gradinita, oricand poate sa va
contacteze si sa vorbeasca cu dvs. daca are o problema.
Spuneti-i si aratati-i ca o iubiti. Explicati-i ca va ganditi la ea cand este la gradinita.
Un copil are nevoie de multa dragoste. Gradinita poate insemna uneori pentru copil
respingere din partea mamei.

Revin totusi la primul sfat, un psihoterapeut poate afla de unde a plecat aceasta teama, si
va poate ajuta sa rezolvati aceasta situatie.

40
Tulburarea anxioasa este definita ca o preocupare excesiva in legatura cu anumite situatii,
considerate ca iminente, fie ca exista suport real sau nu.
Desi o gandire rationala ar conduce la daramarea temeliei pe care s-au construit aceste
scheme de gandire irationale, acest lucru nu este posibil pentru ca persoana in cauza a
consolidat in timp acesta temelie prin ganduri de genul daca pun raul inainte, nu o sa fiu
dezamagita sau oricum mie nu mi se intampla nimic bun, ce rost are sa ma mai zbat
etc. In general, aceste scheme disfunctionale sunt transmise mai departe, facand parte din
bagajul de cunostinte pe care copilul il mosteneste de la cei apropiati.
Pe un fond vulnerabil in care nu exista scheme adaptative, moartea unei rude sau a unui
animal favorit, maladia unui copil, intrarea intr-un mediu necunoscut sau efectul unui film
violent pot reprezenta pentru un copil factori traumatizanti care favorizeaza aparitia
tulburarii de anxietate de separare.
Aceasta tulburare este specifica perioadei de sugar, copilariei sau adolescentei, are debut
inainte de 18 ani si se instaleaza pe fondul unei perturbari care s-a derulat pe o perioada de
minim 4 saptamani, in care subiectul a manifestat disconfort excesiv din cauza separarii
de casa sau de persoanele apropiate parinti sau frati.
Stilul parental anxios pare sa ii invete pe copii sa interpreteze si sa raspunda la stimuli
caracterizati prin ambiguitate intr-un mod defensiv, ca si cand acestia ar fi amenintatori.
Anxietatea de separare este in stransa legatura cu relatiile de atasament din copilaria
timpurie si imbraca diverse forme, de la protestele fata de plecarea parintilor pana la o
preocupare nelinistita si exagerata fata de mama si tot ce tine de aceasta.
Astfel, persoana (copil sau adolescent) care sufera de aceasta tulburare resimte detresa
cand este despartita de cei dragi si este afectata in plan social si scolar. Pe parcursul
despartirii gandurile care apar sunt sa nu pateasca ceva rau mama!, daca nu se mai
intoarce etc.
In cazul copiilor de varsta prescolara, anxietatea de separare se manifesta prin refuzul de a
merge la gradinita si prin dorinta puternica de a fi in contact permanent cu cei de care se
simt atasati afectiv. Astfel, acesti copii evita chiar si simplu fapt de a trece dintr-o incapere
in cealalta neinsotiti, refuza sa doarma singuri, se opun despartirii de parinti cand sunt
dusi la gradinita, au anumite tabieturi care reclama foarte multa atentie din partea
parintilor etc.
Exista un numar destul de mare de copii care adorm doar daca au langa ei unul dintre
parinti, si chiar si atunci adorm cu degetele inclestate in parul parintelui ca nu cumva
acesta sa plece in timpul somnului lor. Daca totusi au fost convinsi sa doarma singuri, se
trezesc in timpul noptii acuzand cosmaruri sau prezenta unor fiinte ireale in camera lor.
Cand sunt separati de persoanele de care sunt legati afectiv, acesti copii sunt preocupati de
teama ca s-ar putea intampla ceva rau care sa-i afecteze pe cei dragi sau pe ei. Ii
chestioneza pe cei dragi in legatura cu acest aspect si sunt convinsi ca daca se despart de
cei dragi, nu vor mai avea posibilitatea de a se reuni, pentru ca moartea ii va desparti
definitiv. Uneori devin chiar agresivi cu cei care incearca sa-i desparta, lovindu-i cu
pumnii sau cu picioarele, dorind sa apere astfel permanenta legaturii lor.
Pentru a evita separarea atunci cand este anticipata, protesteaza manifestand diverse
simptome in plan fiziologic precum: dureri de cap, dureri de stomac, greturi, varsaturi etc.
Anxietatea de separare afecteaza in medie aproximativ 4% dintre copii si adolescenti si
este mai frecventa la copiii mamelor cu atacuri de panica.

41
O serie de strategii au fost dezvoltate pentru a-i ajuta pe parinti sa faca mai suportabila
pentru copii perioada de separare:
- este preferabil sa se incurajeze experiente pozitive cu persoanele care vor tine locul
parintelui si vor avea grija de copil la inceput pentru perioade scurte de timp;
- cand copilul este adus intr-un mediu nou, este indicat sa aiba loc familiarizarea cu
oamenii/locul respectiv inainte de a-l lasa singur acolo;
- sa se discute cu educatorul despre acceptarea jucariei sau a gentutei preferate a copilului
la gradinita, scoala etc.
- incurajarea copilului, reamintindu-i cat de curajos este;
- discutii despre cum s-ar descurca intr-o asemenea situatie un personaj de poveste;
- parintele trebuie sa-i arate copilului ca ii intelege suferinta si ca i-o accepta, insa fara a
arata o simpatie exagerata;
- este indicat sa se evite glume sau ridiculizari ale simptomelor copilului;
- este bine ca parintii sa focalizeze discutiile pe evenimentele pozitive care se vor produce
la gradinita, si nu pe frica sau pe imaginarea evenimentelor negative care s-ar putea
intampla acolo;
- limitarea accesului la programe TV care il pot speria pe copil;
- pregatirea copilului pentru mersul la gradinita sau scoala cu ajutorul unor carti, filme
sau a unor expeditii de tatonare a terenului;
- la plecarea parintelui, sarutul sau imbratisarea copilului cu o expresie optimista;
- evitarea prelungirii despartirii sau a revenirii de mai multe ori a parintelui pentru a vedea
ce face copilul;
- evitarea plecarii pe furis a parintelui.
Aplicand aceste strategii parintele ii confirma copilului ca are puterea de a gestiona
situatia cu care se confrunta, dezvoltandu-i astfel increderea in sine.

Separarea de scurta durata

Separarea temporara parinti-copii este echivalenta cu un stres, in special la prescolari, care
o resimt ca pe o senzatie de insecuritate si anxietate. Circumstantele in care a survenit
separarea sunt foarte importante.
Tulburarile emotionale si comportamentale sunt mai probabile in separarea de familie
provenita datorita unui divort sau desfacerea unei casatorii, decat daca copilul pleaac
pentru o perioada mai lunga la bunici. Separarea impusa de internarea intr-un spital ocupa
o pozitie intermediara in aceasta enumerare.
Reactia de separare este maxima la varsta de 2 ani si scade in intensitate dupa 3 ani. Cea
mai obisnuita conduita adoptata de copil este reactia violenta de protest: tipa refuza sa
manance, demonstreaza un negativism greu de invins.
Reactia de separare prin internare in spital este o separare pura de parinti, frati, jucarii si
de obicei, este de scurta durata. Revenit acasa copilul manifesta anxietate de separare
exprimata prin unele modificari de comportament, frica de a merge singur la culcare,
enurezis nocturn. Aceste reactii sunt mai putin marcante daca copilul este insotit de mama
la internare sau daca se mentin contacte mai dese intre ei in timpul spitalizarii.

Separarea de lunga durata

Pierderea reala, mai mult decat cea simbolica, a ambilor parinti sau numai a unia dintre ei

42
survenita in timpul dezvoltarii individului constituie un traumatism psihic sever, cu
implicatii tardive sau imediate asupra dezvoltarii intrapsihice. Pierderea unui parinte poate
deveni un model de nevroza fiind o trauma concreta si circumscrisa. Ea determina un un
tip particular de organizare a emotiilor.
Pentru copilul de varsta mai mica, pierderea unui parinte prin deces genereaza fantezie si
acestia continua sa spere in reintoarcerea lui. Imediat dupa survenirea decesului are loc un
soc emotional, timp in care copilul are crize de agresiune, necontrolata, tipete,
excitabilitate extrema. Dupa circa o luna de la eveniment reactiile psihologice ale
copilului sunt comune, in sensul ca 77% dintre ei sufera de depresiune, manifestarile
clinice cele mai obisnuite fiind rezultate slabe la invatatura si enurezis.
Baietii par mai sever afectati, mai ales daca si-au pierdut tatal. In etapa urmatoare copilul
are tendinta de detasare de eveniment si orientare catre parintele supravietuitor, care, in
aceasta etapa, nu a reusit nici el sa se adaptaze total la pierderea partenerului. Copilul mai
mic de 10 ani mai spera in reversibilitatea evenimentului.
Persistenta tulburarilor de somn, a anxietatii si iritabilitatii dupa un timp mai lung de un
an de la deces denota ca problema suferintei copilului nu a fost rezolvata.

Anxietatea de separare si intrarea la gradinita

Autor: Cristina Nistor- psiholog
Este normal ca uneori un copil sa se simta anxios sau nesigur atunci cand este separat de
parintii sai sau de persoanele care il ingrijesc. De obicei acesta anxietate dispare, pe
masura ce copilul creste si incepe sa isi dezvolte contactele sociale, iar acest lucru se
produce de obicei odata cu intrarea la gradinita.

Simptomul central in anxietatea de separare il reprezinta frica excesiva de a ramane

singur, simultan cu anticiparea unor consecinte negative (ca se va ranii, ca altii il vor rani,
ca va fi rapit, ca parintii il vor parasi, sau ca parintii vor patii ceva).

In acest context copilul dezvolta un comportament de evitare, de obicei refuzul de a mege

la gradinita, de a dormi singur, de a sta singur, de a se juca cu alti copii in afara casei.
Comportamentele de evitare sunt modalitati de adaptare ale copilului la acesta teama care
ii provoaca disconfort. Daca nu merg la gardi, ma simt in siguranta, nu mai simt
anxietate, deci ma simt bine.

Problema este ca eviatarea, desi la prima vedere pare sa fie o modalitate logica prin care
copilul evita emotia neplacuta, mentine de fapt anxietatea. Daca evita sa se desparta de
parinti, isi confirma inconstient faptul ca nu poate face fata, si astfel anxietatea lui nu are
nici o sansa sa scada.

Astfel singura modalitate prin care copilul poate scapa de acesta teama, este de a se
expune despartirii, astfel putand sa experimenteze faptul ca poate face fata, si ca nici una
din consecintele negative anticipate nu s-a intamplat.

Reactiile copiilor la separarea de parinti sau de mediul familiar, pot fi de la rugaminti,

plans, pana la tipete, reactii de furie excesive, si chiar simptome somatice (dureri de cap,

43
varsaturi dureri de burta).

Anxietatea de separare, are la baza o vulnerabilitate psihologica, determinata de modul de

interactiune parinte-copil, din primii ani de viata. O relatie securizanta mama-copil,
trebuie sa implice atentia mamei fata de nevoile emotionale ale copilului, atitudine
pozitiva, suport si incurajare. Dimpotriva, atsamentul insecurizant, ambivalent sau anxios
al mamei fata de copil, poate duce la dezvoltarea anxietatii de separare. O mama
hiperprotectiva, il face pe copil sa perceapa lumea ca fiind periculoasa. O mama cu o
atitudine anxioasa fata de intrarea la gradinita, emotionata, agitata, nesigura pe ea, il face
pe copil sa perceapa intrarea la gradinita ca fiind periculoasa.

Mama trebuie sa il pregateasca pe copil cu ceva timp inainte de inceperea gradinitei,

despre ce este gradinita, ce se va intampla acolo, sa viziteze eventual o gradinita, pentru
ca cel mic sa vada cu ochii lui depre ce este vorba. Copilul trebuie sa stie de la inceput la
ca la gradinita va trebui sa mearga in fiecare zi, si nu din cand in cand.

Odata ajunsi la gradinita, atitudinea mamei este foarte importanta. Daca mama nu este
hotarata si sigura ca face un lucru bun pentru copilul ei, daca se simte vinovata, lucrurile
se vor complica. Copii simt anxietatea mamei si asta ii sperie si ii agita mai tare. Mama
trebuie sa il incurajeze pe copil, sa il asigure ca totul va fi bine si ca mama va veni sa il ia
la ora promisa. Sa nu cedeze la reactiile lui emotionale, prin care acesta incearca sa profite
de anxietatea ei si sa obtina ceea ce-si doreste. Incurajari de genul: stiu ca poti, o sa fie
bine, te descurci tu, ca esti baiat mare si destept, am incredere in tine sunt foarte
importante. Cu cat despartirea este mai scurta, cu atat va fi si mai usoara. Daca incep
negocierile acestea vor fi fara sfarsit. O atitudine pozitiva, increzatoare, si entuziasta a
mamei referitor la gradinita, ii vor creste celui mic curiozitatea si ii vor scadea anxietatea.
O solutie ar fi, cel putin pentru inceput, ca cel mic sa fie adus la gradinita de tata, pentru
ca se pare ca este mai usor ca un copil sa se desparta de tata decat de mama; si pe de alta
parte, se pare ca tatilor, le este mai usor sa se desparta de copil, decat mamelor, iar in acest
moment acest lucru este foarte important.

Cand parintele se intoarce sa il ia de la gardinita trebuie in primul rand sa il felicite, sa il

laude si sa ii spuna ca este mandru de el, asigurandu-l ca maine va fi mai bine. Trebuie sa
il intrebe cu interes si entuziasm despre tot ce a facut in ziua respectiva, laudandu-l pentru
fiecare succes. Poate sa-i impartasesca si el, celui mic, din lucrurile pe care le-a facut cat
timp au fost despartiti. Ar fi de dorit ca cel mic sa fie laudat si la prieteni si bunici, acest
lucru, facandu-l sa se simta important si sa isi doreasca sa repete experienta.

Anxietate de separare
Se caracterizeaza prin teama de separare de figura principala de atasament. anxietatea de
separare reprezinta un comportament firesc, specific tuturor copiilor in primii ani de viata.

Calitatea reactiei emotionale a copilului la separarea de figura principala de atasament

(mama sau alta persoana care ingrijeste copilul) este trasatura clinica esentiala a anxietatii
de separare. In functie de varsta copilului reactia emotionala are intensitate si manifestari

44
variate. Stabilirea diagnosticului de anxietate de separare se va face dupa varsta de 10-13
luni si numai daca intensitatea si persistenta manifestarilor este severa, cu o durata de cel
putin 4 saptamani.

Simptome si semne - Copilul cu anxietate de separare devine ingrijorat si nelinistit cand

anticipeaza despartirea, apoi manifesta proteste prin plans, tipat, apatie. Unii copii au un
somn nelinistit cu vise terifiante si pavor nocturn, au acuze somatice diverse (febra,
varsaturi si scaune diareice, dureri de cap, de stomac). Copilul care a avut deja experienta
primei separari, poate avea ganduri negre ca s-a intamplat ceva rau parintilor, poate
refuza sa se mai duca la scoala de teama ca li se poate intampla ceva rau celor dragi,
refuza sa mai plece de acasa.
Copiii sub 8 ani prezinta mai frecvent teama ca s-ar putea intampla ceva rau parintilor in
lipsa lor si atunci refuza sa doarma singuri sau sa plece fara ei in alta parte sau sa fie lasati
singuri. De asemenea ei au mai frecvent si tulburari de somn sau tulburari
neurovegetative, cosmaruri.
Copiii de 9-12 ani isi exprima cel mai des teama si nelinistea in momentul despartirii, iar
cei de 13-16 ani refuza sa plece de acasa si sa mearga la scoala de teama de a nu-i parasi
pe parinti si au acuze somatice.
Tratamentul acestei tulburari cuprinde metode educationale, tehnici de psihoterapie si
uneori este necesara si interventia psihofarmacologica.
Despartiri inlacrimate si batai din picior reprezinta o situatie obisnuita la copil in primii
ani de viata. In jurul varstei de un an, multi copii dezvolta anxietate de separatie, devenind
suparati cand parintii incearca sa-i lase cu alte persoane.
Desi anxietatea de separatie este normala ca parte a dezvoltarii copilului, ea poate fi
suparatoare.
Daca parintele intelege emotiile prin care trece copilul si are cateva strategii de a face fata
situatiei, atat copilul cat si parintele vor trece mai usor peste aceste dificultati.
Cum se dezvolta anxietatea de separatie
Sus
Sugarii se adapteaza destul de bine la alti ingrijitori decat parintii. Cel mai probabil,
parintele simte mai multa anxietate la separarea de copil decat simte acesta. Atata timp cat
nevoile lor sunt satisfacute, majoritatea sugarilor mai mici de 6 luni se adapteaza usor la
prezenta altor persoane.

Undeva intre 4 si 7 luni, bebelusii dezvolta un simt al obiectului permanent si incep sa

invete ca obiectele si persoanele exista chiar daca ei nu le vad. Acesta este momentul in
are copilul incepe sa joace jocul de-a scapatul obiectelor scapa obiectul din scaunul inalt
si asteapta ca parintele sa il inapoieze (o data reprimit, il scapa din nou).

Acelasi lucru se intampla si cu parintele. Sugarii realizeaza ca exista doar mama si tata, iar
cand nu ii vede, inseamna ca sunt plecati. La aceasta varsta nu inteleg conceptual de timp,
asa ca nu stiu cand se va intoarce parintele. Indiferent daca parintele este in bucatarie, in
alta camera sau la serviciu, este acelasi lucru pentru copil. Parintele a disparut si copilul
face orice poate pentru a preveni ca acest lucru sa se mai intample.
Intre 8 luni si un an, copiii devin din ce in ce mai independenti, dar isi doresc si mai putin

45
sa fie separati de parinte. Acum apare anxietatea de separatie, si copilul poate deveni
agitat si suparat cand parintele incearca sa plece.

Indiferent daca parintele pleaca in camera alaturata pentru cateva secunde, sau lasa copilul
cu bona pe perioada serii, sau il lasa la cresa, reactia va fi aceeasi: copilul plange, se agata
de parinte si nu acorda atentie incercarilor celorlalti de a-l linisti.

Durata anxietatii de separatie poate varia larg de la copil la copil. Unii copiii pot trece prin
aceasta perioada mai tarziu, intre 18 luni si 2 ani si jumatate. Exista si copiii care nu trec
prin ea. iar pentru unii copii, unele evenimente de viata stresante pot declansa sentimente
de anxietate cand sunt separati de parinti: o situatie noua la cresa sau o bona noua, aparitia
unui frate mai mic, mutarea familiei intr-un loc nou sau o situatie tensionata in familie.

Cat dureaza anxietatea de separatie?

Sus
Variaza in functie de copil si de felul in care raspund parintii.

In unele cazuri, in functie de temperamentul copilului, anxietatea de separatie poate sa

dureze din mica copilarie pana in scoala elementara. In cazurile in care anxietatea de
separatie interfereaza cu activitatile normale ale copilului mai mare, poate indica o
tulburare de anxietate mai serioasa. Daca anxietatea de separatie apare din senin la un
copil mai mare, poate indica un alt tip de problema cum ar fi agresarea la scoala sau
abuzul.

Anxietatea de separatie este diferita de sentimental pe care unii copii mai mari il au cand
nu doresc ca parintii lor sa plece. In aceste cazuri, tulburarea poate fi depasita daca
copilului i se distrage atentia si nu reapare pana la intoarcerea parintelui, cand copilul isi
aminteste ca acesta a fost plecat.

Copiii inteleg ce efect are acest comportament asupra parintilor. Daca parintele se intoarce
in camera de fiecare data cand copilul plange si sta mai mult sau isi anuleaza planurile,
copilul va continua sa foloseasca aceasta tactica pentru a evita separatia.
Ce simte parintele
Sus
In timpul acestui stadiu, parintele poate avea emotii diferite. Poate fi multumit sa simta ca
in sfarsit copilul este la fel de atasat de el, asa cum acesta este atasat de copil. Unii se pot
simti vinovati pentru ca petrec timp fara copil, lasandu-l pe acesta cu bona. Sau se poate
simti coplesit de cat de multa nevoie de atentie are copilul din partea parintelui.

E bine ca parintele sa-si aminteasca ca dorinta copilului de a nu fi parasit este un semn

bun ca s-a dezvoltat un atasament sanatos intre cei doi. La un moment dat copilul va fi
capabil sa-si reamintasca ca parintele se intoarce intotdeauna cand pleaca, si ca are cine
sa-i ofere caldura in acest interval. Aceste plecari ale parintelui ii ofera si copilului sansa
de a dezvolta tehnici de a face fata unor situatii noi si putina independenta.
Cum sa spuna la revedere fara lacrimi?

46
Sus
Aceste strategii ii pot ajuta atat pe parinti cat si pe copii sa treaca mai usor prin aceasta
perioada:

- Planificarea este totul.

Se recomanda copilul sa nu fie lasat la cresa sau in grija unei persoane necunoscute cand
are varsta intre 8 luni si 1 an, atunci cand apare cel mai probabil anxietatea de separatie.
De asemeni e bine ca parintele sa nu plece cand copilul este obosit, flamand sau nelinistit.
Daca este posibil, sa se programeze despartirile dupa somn si masa.

- Exersarea.
E bine ca parintele sa-l obisnuiasca pe copil treptat sa fie departe unul de altul si sa-i
prezinte persoana si locurile noi. Daca se planifica lasarea copilului cu o ruda sau cu o
bona noua, este bine ca persoana sa fie invitata in familie din timp pentru a petrece timp
cu copilul in timp ce parintele este acasa. In cazul in care copilul va merge la cresa e bine
ca parintele si copilul sa viziteze impreuna locul respectiv inainte de inceperea
programului.

- Calm si stabilitate.
Crearea unui ritual de plecare in timpul caruia parintele spune lucruri placute, dragastoase
si un la revedere ferm.
Parintele trebuie sa fie calm si sa arate incredere in copil. Sa-l reasigure ca se va intoarce
si sa-i explice cat timp va trece pana se va intoarce folosind concepte pe care copilul le
intelege (cum ar fi dupa pranz), deoarece copilul inca nu intelege notiunea de timp. Sa-i
acorde copilului toata atentia cand ii spune la revedere, si sa plece imediat dupa aceasta;
daca parintele se va intoaorce din drum nu va face altceva decat sa inrautateasca lucrurile.

- Indeplinirea promisiunilor.
Este important ca parintele sa se intoarca atunci cand a promis. Acest lucru este foarte
important il va ajuta pe copil sa dezvolte incredere ca va rezista pana la intoarcerea
parintelui.
Desi este greu pentru parinte sa plece de langa un copil care plange si tipa dupa el, este
important sa aiba incredere ca persoana care ramane cu copilul se va descurca. Poate fi
folositoare stabilirea unei ore la care parintele sa sune si sa verifice daca totul este in
regula cu copilul, poate la 15-20 de minute dupa ce a plecat. In acest interval, majoritatea
copiilor se linistesc si isi gasesc o ocupatie. E bine ca parintele sa nu cedeze si sa nu sune
mai devreme.

Persoana care ramane cu un copil care are anxietate de separatie, sa incerce sa ii distraga
atentia cu o activitate sau cu o jucarie, un cantec, un joc sau altceva amuzant. Uneori sunt
necesare mai multe incercari pana la gasirea unei activitati potrivite, care sa capteze
atentia copilului.De asemeni, este important sa nu pomeneasca de mama sau tata in fata
copilului, dar sa raspunda intrebarilor copilului despre parinti in mod direct si simplu.
Bona poate spune: Mami si tati se vor intoarce imediat ce termina cina. Hai sa ne jucam
cu jucaria asta!.

47
Este important de retinut ca parintele nu ar trebui sa evite manifestarile de anxietate de
separatie, strecurandu-se afara din casa cand copilul nu se uita. Aceasta reactie poate fi
tentanta, dar psihologii sunt de acord ca ea ar putea determina si mai multa anxietate din
partea copilului. Cel mai potrivit este ca parintele sa-si ia la revedere de la copil chiar daca
acesta din urma plange. Plansul va trece in cateva minute. Prin stabilirea unui pattern de
despartire voioasa si revedere fericita, se poate construi increderea copilului in parinte si
in relatia dintre ei.
Este o situaite temporara
Sus
Aceasta faza va trece. Daca copilul a fost ingrijit doar de parinte, este din fire mai timid
sau are alte motive de stress, situatia poate fi mai rea decat la alti copii.

Este bine ca parintele sa aiba incredere in instinctele sale. Daca copilul refuza sa mearga
la o anumita bona sau cresa sau arata semne de tensiune, cum ar fi probleme cu somnul
sau pierderea apetitului, atunci ar putea fi o problema cu persoana care ingrijeste copilul.
Daca anxietaea de separatie intensa persista pana in perioada prescolara, scoala primara
sau mai tarziu, si interfera cu activitatile zilnice, se recomanda un consult medical de
specialitate. Pot fi semne ale unei afectiuni mai rare , dar mai serioase, numita tulburarea
anxietatii de separatie.

Copiii cu tulburarea anxietatii de separatie se tem ca se vor pierde de membrii familiei sau
sunt deseori convinsi ca ceva rau se va intampla.

Se recomanda consult medical de specialitate daca apar unul dintre urmatoarele semne:
- simptome de panica (cum ar fi greturi, varsaturi sau respiratie rapida) sau atacuri de
panica inainte de plecarea parintelui
- cosmaruri legate de separare
- teama de a dormi singur
- ingrijorari excesive legate de a fi pierdut sau rapit sau sa plece fara parinti
Pentru majoritatea copiilor teama de a fi separati de parinti trece fara a fi necesara
interventia medicala.

Despartirea este dureroasa!

Anxietatea de separare este o tulburare a copilului, caracterizata prin aparitia unei stari de
teama puternica si inadecvata referitoare la separarea de casa sau de cei de care copilul
este atasat, accentueaza dr. Aurora Giosa. La copiii mai mari apare chiar teama excesiva si
persistenta legata de pierderea sau posibila vatamare a parintilor sau teama de a fi rapit
sau pierdut. Pentru a pune diagnosticul de anxietate de separare, starea trebuie sa apara
inainte de varsta de 14 ani, sa dureze minim 4 saptamani, sa produca dificultati in
activitatea sociala sau scolara si sa nu se manifeste pe fondul unor tulburari psihice de
tipul autismului, schizofreniei, panicii cu sau fara agorafobie.

Anxietatea de separare apare prima data in jurul varstei de 6-7 luni, dar perioada cu cele

48
mai mari probleme este intre 12 si 18 luni. Cel mai adesea, cand decizi sa iti reiei munca
si te intorci la serviciu, bebelusul se simte parasit si singur, dar sunt si situatii in care
copilul simte anxietate in patul lui, noaptea, chiar daca tu te afli in camera alaturata.

In unele cazuri, anxietatea de separare este accentuata de o experienta traumatizanta (timp

petrecut in spital, conflicte intre parinti), iar in alte cazuri, temperamentul copilului,
probabil determinat genetic, predispune la anxietate chiar in cazul unui stres obisnuit, care
nu produce aceeasi reactie la un copil mai putin sensibil. De asemenea, anxietatea poate
aparea ca raspuns la comportamentul hiperprotectiv al parintilor, in familiile strans unite.

Anxietatea la copiii mari

La copiii prescolari si scolari, aceasta stare se manifesta si prin refuzul de a merge la

gradinita sau scoala, de a parasi locuinta sau o teama excesiva legata de examinari si
evaluari. Alteori, copilul refuza sa ramana singur acasa sau sa mearga singur la culcare,
fara sa fie insotit de tine sau de alta persoana draga. Micutul poate acuza cosmaruri
repetate legate de tema separarii si acuza simptomele digestive enumerate mai sus cand
anticipeaza sau este pus in fata despartirii de parinti.

Copiii cu anxietate pot asocia si alte temeri: de animale, intuneric, hoti, rapitori de copii,
accidente. Ei pot avea preocupari legate de moartea celor dragi sau de faptul ca ei insisi
vor muri. Ei pot simti ca nimeni nu ii iubeste si nu are grija de ei. In momentele in care
sunt extrem de tulburati de eventualitatea separarii, se manifesta lovind cu pumnii in
parinte. Daca au fost lasati singuri, copiii mici povestesc experiente insolite de perceptie:
vad oameni aprinzand lumina in camera lor, creaturi oribile care ii ataca, ochi care ii
privesc. Copiii cu tulburare de anxietate sunt adesea pretentiosi, pretind o permanenta
atentie iar cererile lor produc adesea frustrari si conflicte in familie. Alteori, acesti copii
sunt descrisi ca fiind constiinciosi si dornici sa placa.

9 trucuri pentru depasirea fricii de separare la copii

autor: Daniela Ganciu
15 Octombrie 2011

1
Frica de separare apare atat la bebelusi, cat si la copiii mai maricei, in special la varsta
prescolara. Teama sau anxietatea de separare reprezinta modul copiilor de a transmite ca
nu doresc sa stea fara tine sau sa spuna "pa" cand pleci de langa el.

Fiecare copil traieste aceasta teama si poate fi ajutat sa o depaseasca mai usor! Iata cateva
trucuri si moduri utile!
1. Ia-ti la revedere rapid si dragalas!
Cand trebuie sa pleci de acasa si sa il lasi pe copil cu altcineva este indicat sa faci
separarea cat mai rapida, dar foarte dulce. Nu sta pe langa el, chiar daca incepe sa planga,
pentru a-l convinge ca nu se intampla nimic si ca te vei intoarce. Nu se va opri din plans!

49
Cu cat iesi mai repede pe usa sau il lasi in sala de clasa, cu atat separarea va fi suportata
mai usor!
Nu uita sa il pupi rapid, sa il imbratisezi, sa ii spui cat de mult il iubesti si ca vei reveni
numaidecat acasa! Nu te furisa din clasa sau din casa pentru ca mai rau se va speria. Este
bine sa il anunti ca pleci!
2. Da-i o fotografie de familie la el cand merge la scoala!
Daca tu esti cea care pleaca, alege o fotografie si lasa-i-o copilului la-ndemana. Daca
merge la gradinita sau la scoala pune-o in ghiozdan. Si explica-i ca de fiecare data cand i
se face dor de tine sau de tati sa se uite la ea.
3. Adoptati un obicei personalizat de "la revedere"!
De exemplu, puteti sa cantati un cantecel special sau sa faceti un joc din palme numai de
voi stiut inainte de a pleca. Sau pur si simplu sa va pupati de 5 ori pe obrajori sau sa
urmati un sir de pupaturi, imbratisari si atingeri ale nasucului. Orice este binevenit, atata
timp cat "indulceste" un pic separarea!

4. Nu incerca sa il mituiesti pentru a se purta frumos!

Nu ii oferi recompense materiale in schimbul unui comportament adecvat. Acesta nu

numai ca dezvolta un obicei prost la copil, dar inhiba sentimentele pe care le resimte
copilul la momentul separarii. Copilul trebuie lasat sa se manifeste atunci cand simte ceva
si trebuie invatat sa isi exprime trairile si sa le controleze.
5. Vorbeste clar, direct si concis cu el!
Copilul trebuie sa stie clar si pe intelesul lui ce asteptari ai de la el. Explica-i mereu ce
trebuie sa faca si de ce anume trebuie sa mearga la gradinita. Este important sa stie ca
uneori trebuie sa facem lucrurile chiar daca nu dorim. Si este esential sa il asiguri ca vei
reveni dupa el cand se termina orele sau serviciul!
6. Nu lua copilul acasa pentru ca plange sau nu vrea sa stea!
Chiar daca face un acces de furie pentru ca este lasat singur la gradi, nu trebuie sa cedezi
si sa il iei acasa. Acelasi lucru este valabil si cand pleci tu de acasa. Nu este cazul sa ramai
cu el doar pentru ca plange.
Daca faci asta de cateva ori ii vei transmite un mesaj gresit. Copilul va intelege ca daca
plange suficient de mult sau face foarte urat nu va fi nevoit sa ramana singur sau sa
mearga la gradinita ori scoala.
7. Asigura-te ca ajungi sa il iei la timp de la scoala sau ca revii acasa la ora stabilita!
Inca de cand iesi pe usa copilul trebuie informat cu privire la ora cand te vei intoarce
acasa sau cand il vei lua de la scoala. El trebuie asigurat ca nu vei pleca sau nu te vei
separa de el pentru totdeauna. Este important sa ajungi acolo la ora care trebuie. Altfel,
anxietatea de separare se accentueaza, iar copilul isi va pierde increderea in tine.
8. Familiarizeaza-l treptat cu momentul separarii!
Chiar daca il duci la gradinita sau il lasi acasa cu altcineva, copilul trebuie pregatit din
timp pentru acest moment.
De exemplu, daca urmeaza sa il duci la gradi trebuie sa il duci cu o saptamana sau 2
inainte prin acea zona, sa ii vorbesti despre ea si chiar sa aduci cativa viitori colegi pe
acasa pentru a se imprieteni cu ei. Toate aceste lucruri fac tranzitia si separarea mai
usoare!

50
9. Vorbeste din timp cu educatoarea, profesoara sau bona!
Pune-le la curent cu modul in care reactioneaza copilul in astfel de momente. De
asemenea, incearca sa ii faci cunostinta copilului cu ele dinainte de a veni momentul
separarii. Daca se vede in compania unei persoane straine la momentul separarii de tine se
va speria foarte tare. Trebuie sa cunoasca treptat si sa se familiarizeze cu ele inainte de a
veni acel moment.

O anumita doza de anxietate este normala la prescolari si face parte din dezvoltarea
emotionala si comportamentala normala a copilului. Este perioada in care apar foarte
multe temeri si frici. Atunci cand emotiile si starile pe care le manifesta copilul nu reflecta
adecvat situatiile sau ii afecteaza viata de zi cu zi, parintii trebuie sa ia masuri in acest
sens.

Tipuri de anxietate la prescolarii

La varsta prescolara, copiii experimenteaza mai multe tipuri de anxietate, bazate pe

diverse temeri sau frici pe care le dezvolta in aceasta perioada.

Anxietatea de separare

Desi anxietatea de separare atinge varful culminant in jurul varstei de 18 luni, adica
inainte de varsta prescolara, ea poate sa reapara in special inainte de inscrierea copilului la
gradinita. Asadar, revenirea acestui tip de anxietate a fost asociata si cu alte evenimente
specifice ce pot aparea la aceasta varsta: schimbarea gradinitelor, schimbarea bonei,
petrecerea unei nopti la un prieten acasa etc.

Temerile comune

Incepand cu aceasta perioada apar tot soiul de temeri noi sau se intensifica unele mai
vechi. Pot aparea fobiile si temerile izvorate din anumite incidente la care au fost martori
sau carora au cazut victima. De exemplu, frica de caini daca a fost muscat de unul in
trecut, frica de masini daca au existat traume sau accidente in care a fost implicat etc. In
rest apar temerile comune varstei - de intuneric, de monstrii de sub pat sau din dulap etc.
Copiii de 3-6 ani sunt foarte usor influentabili, astfel ca pot prelua si din fricile fratilor,
colegilor, personajelor de desene sau de poveste etc.
Anxietatea sociala

Timiditatea este o stare emotionala extrem de frecventa printre prichindei. Unii

interactioneaza si leaga prietenii mai usor decat altii. Altii se adapteaza mai usor
diverselor contexte sociale, evenimente publice sau altor situatii sociale. Insa majoritatea
prescolarilor reusesc sa depaseasca singurei timiditatea in timp.

Evitarea scolii

51
La sfarsitul perioadei prescolare poate aparea anxietatea provenita din mediul scolar. Fie e
vorba de teama de a merge la scoala, fie de cea din diversele situatii si poate chiar
amenintari la care este supus in instutie sunt cele care pot conduce la o anxietate de
separare. Micutul tau ar putea cere sa stea acasa, ar putea invoca frecvent motivul ca este
bolnav sau ca nu ii place la scoala ca urmare a unor amenintari la care a fost supus,
certurilor cu un coleg sau agresiunilor de diverse feluri la care a cazut victima.

Cum il ajuti pe copil sa depaseasca anxietatea la varsta prescolara?

Atunci cand micutul tau este anxios incearca sa iti urmezi in primul rand instinctele de
mamica - imbratiseaza-l strans si asigura-l ca totul este in ordine. Insa nu este de ajuns,
pentru ca trebuie sa ajuti copilul sa depaseasca temerile pentru a ajuta la dezvoltarea unui
copil puternic si sigur pe el.

Vorbeste cu el despre temerile lui!

Confirma frica sau temerea pe care o are pentru a-l putea ajuta sa treaca peste ea. Atunci
cand micutul iti marturiseste sursa temerilor poti lua masurile necesare pentru a-l ajuta sa
le depaseasca. Simpla conversatie cu micutul despre frici si temerile pe care le are poate fi
o metoda de descarcare pentru el. Nu le va mai resimti atat de coplesitoare si stie ca tu il
poti ajuta sa fie in siguranta, doar esti mamica lui, persoana in preajma careia se simte cel
mai protejat.

Stimuleaza continuu increderea si stima de sine a copilului!

Uneori, nu este suficient doar sa ii explici ca nu este niciun monstrulet sub patutul lui si ca
poate dormi linistit. Este esential ca incepand cu varsta prescolara, si chiar de mai
devreme, sa incepi sa pui temelia si sa consolidezi increderea in forte proprii si stima de
sine a micutului. Il vor ajuta sa fie mai puternic si mai stapan pe el si sa nu il mai
copleseasca temerile. Nu trebuie sa il fortezi niciodata sa depaseasca temerile obligandu-l
sa le infrunte. Trebuie sa ai rabdare si sa il lasi sa le depaseasca in ritmul propriu.

Ajuta-l sa depaseasca anxietatea prin joc si joaca!

Jocurile menite sa depaseasca temerile frecvente ale copiilor (de intuneric, de insecte, de
animale) ajuta la desensibilizarea treptata si sigura a copilului cu privire la cauzele
anxietatii lor.

Pune-l in garda mereu cu privire la ce il asteapta!

Este important ca micutul tau sa nu fie luat prin surprindere cand il inscrii la gradinita sau
la scoala. Vorbeste-i cu ceva timp inainte despre aceste schimbari din viata lui si
pregateste intotdeauna terenul pentru ele. Micutul se va adapta mai usor.
Comunicarea cu copilul, sfaturi utile
autor: Daniela Ganciu

52
27 Martie 2012

0
1. Ce presupune comunicarea cu copilul?
2. Comunicarea pozitiva
3. Ascultarea si atentia in timpul conversatiilor
4. Exprimarea simpla, clara, concisa
5. Limbajul corporal
6. Modelele pozitive de comunicare
Comunicarea cu copilul este un proces complex si complicat, care se construieste in timp,
cu multa rabdare si tact din partea parintilor. Acestia au la fel de multe de invatat precum
copiii cand vine vorba de cele mai bune si eficiente tehnici si instrumente de comunicare
prin care sa discute si sa se inteleaga cu cei mici.

Iata cateva sfaturi utile, care ajuta la consolidarea unei fundatii solide in comunicarea cu
copiii!
Ce presupune comunicarea cu copilul?
Comunicarea sincera si deschisa cu micutul tau ajuta la consolidarea unei relatii apropiate
intre voi si la prevenirea comportamentelor negative, atat de frecvente la cei mici.

Comunicarea este un proces complex, care implica mai mult decat un simplu schimb de
informatii si este formata din:

cuvinte;

tonul vocii;

gesturi;

pozitie;

mimica (expresia faciala).

Comunicarea pozitiva
Abilitatile copilului de a controla nivelul de stres, de a avea mai multa incredere in el si de
a-si creste stima de sine depind foarte mult de experientele din copilaria timpurie. Acestea
contribuie foarte mult la crearea si dezvoltarea conceptului despre sine a copilului
(cunoasterea de sine si sentimentele lui cu privire la locul pe care-l are in familie si
comunitatea in care traieste).

O relatie pozitiva cu micutul tau, intermediata de o comunicare pe masura, motivationala,

energica, optimista, este esentiala pentru cresterea unui copil fericit si capabil de succes in
viitor. Comunicarea pozitiva cladeste o atitudine de invingator si il ajuta sa identifice mai
usor ce doreste in viata si sa gaseasca solutiile pentru a reusi.

53
Evita sa fii negativista, sa il folosesti prea mult pe "nu" in discutiile curente si in
disciplinare si nu il critica sau certa mereu, pentru cea mai mica greseala.

Comunica cu el constructiv, gasind mereu solutii la probleme, invatand din greseli si

gasind metode de a se revansa sau de a-si rascumpara faptele nesabuite.

Foloseste fraza de incurajare in tot ceea ce incearca sa faca sau reuseste:

"bravo";

"ai facut o treaba buna";

"sunt foarte mandra de cum te-ai descurcat cu tema la matematica";

"imi place sa ma joc cu tine";

"ce frumos e desenul tau";

"ce idee grozava";

"ai reusit";

"a fost o incercare reusita" etc.

Sunt tehnici de comunicare pozitiva si incurajari sau aprecieri care-l ajuta pe copil sa
creasca si sa se dezvolte armonios, dar si sa deprinda anumite abilitati de comunicare
esentiale.
Ascultarea si atentia in timpul conversatiilor
Comunicarea presupune un dialog intre doua sau mai multe persoane. Dialogul care se
stabileste adesea intre tine si copil trebuie sa respecte cateva reguli.

In primul rand, asculta-ti intotdeauna copilul cu atentie, daca vrei ca acesta sa dea
ascultare pe viitor la ceea ce incerci sa ii transmiti verbal. Nu discuta niciodata cu el in
timp ce gatesti, lucrezi sau faci alte lucruri. Opreste-te din ceea ce faci, stai in fata lui,
uita-te in ochii lui si acorda-i toata atentia.

In momentul in care cel mic simte ca este ascultat cu atentie, simte totodata ca este si
indragit, iubit si respectat. Vei primi, la randul tau, acelasi tratament din partea lui.

Micutul tau va avea ocazia, in timpul conversatiilor, sa invete cu ajutorul tau ca dialogul
presupune un schimb de informatii, asteptarea randului ca interlocutorul sa termine ce are
de spus inainte de a vorbi si faptul ca nu trebuie sa ii intrerupa pe ceilalti. Toate acestea
ajuta, concomitent, la deprinderea unora dintre bunele maniere pe care micutul le are de
invatat.
Exprimarea simpla, clara, concisa

54
Copilul are de asimilat o sumedenie de informatii, intr-un timp relativ scurt. Nu ii
ingreuna si mai mult efortul de intelegere si retinere a informatiilor prin folosirea unor
cuvinte complicate (pe care nu le cunoaste), fraze lungi si pronuntare rapida si precipitata
a cuvintelor.

Nu incarca frazele cu multe informatii, cu atat mai putin cu directive sau solicitari,
deoarece nu le poate retine. Foloseste cel mult trei instructiuni o data, deoarece atat poate
intelege. De exemplu, spune-i "Andrei, ia te rog camasa de aici, du-o la tine in camera si
asaz-o in sifonier". Este mai mult decat suficient, altfel micutul va uita ce trebuie sa faca.
Limbajul corporal
De cele mai multe ori, actiunile si gesturile vorbesc mai mult decat cuvintele. Limbajul
non-verbal sau corporal este esential in consolidarea comunicarii verbale si trebuie sa
respecte cateva reguli esentiale, pentru a avea efect si pentru a putea fi insusit de cel mic:

cand vorbesti cu copilul, asaza-te la nivelul lui, astfel incat sa va puteti uita cu usurinta
unul la celalalt;

mentine contactul vizual cu cel mic pe tot parcursul conversatiei;

zambeste, deoarece detensionezi atmosfera;

evita sa ii vorbesti atunci cand stai cu spatele la el sau faci altceva (daca nu poti amana ce
ai de facut, spune-i frumos ca mai dureaza 5 minutele pana cand termini si ca apoi vei fi
atenta la el);

atentie la tonul pe care-l folosesti; ai grija sa fie prietenos, calm;

imbratiseaza adesea copilul, saruta-l pe frunte sau obraz ori mangaie-l pe crestet;

evita sa iti dai ochii peste cap in timpul dialogurilor, sa dai din picior, sa suspini sau sa
gesticulezi agresiv din maini - sugereaza nerabdare si plictiseala.
Modelele pozitive de comunicare
In procesul comunicarii, copilul trebuie pe de-o parte sa priveasca, sa fie atent si sa
asculte, si pe de alta parte, sa reactioneze la o cantitate enorma de informatii, prin alegerea
cuvintelor potrivite, a tonului si modului in care se exprima, pentru a se putea face usor
inteles. Nu este usor pentru un prichindel de cativa anisori, care abia daca detine cateva
sute de cuvinte in vocabular.

Modul in care te exprimi si vorbesti cu el este exemplul pe care-l preia si el, la randul lui.
Daca obisnuiesti sa vorbesti pe un ton inalt, tipator, asa va incerca si el sa comunice cu
tine, daca nu il asculti cand vorbeste cu tine, nici el nu te va asculta cand incerci sa
vorbesti cu el. Nu o face pentru ca este obraznic, ci pentru ca asa a vazut la tine si
considera ca asa se face.

55
Comunicarea eficienta si pozitiva cu copilul te ajuta sa te apropii mai mult de el, sa il
intelegi si contribuie si la dezvoltarea lui cognitiva, sociala sau emotionala, dar si la
disciplinarea lui.
Limbajul bunei discipline
autor: Daniela Ganciu
20 Ianuarie 2012

0
1. Pune-i la dispozitie optiuni si lasa-l sa aleaga!
2. Ai grija cum folosesti recompensele!
3. Implica-l in deciziile luate in familie!
4. Pregateste-l intotdeauna pentru ce urmeaza!
5. Ajuta-l sa fie ordonat si organizat!
Disciplinarea copilului este un proces complex si de lunga durata, care pune la incercare
nervii parintilor. Inainte de a incepe sa faci lista cu plangeri la adresa comportamentului
tau, iti recomandam sa adopti tehnica puterii cuvantului in educatia lui. Uneori limbajul pe
care-l folosesti in discutiile cu micutul poate face mai mult decat o mie de tipete si
pedepse la un loc.

Din dorinta de a-l determina pe copil sa te asculte si sa se poarte frumos, este posibil sa
impui standarde un pic cam prea mari pentru capacitatea si puterile lui. Cu cat sunt mai
inalte, cu atat dezamagirile tale sunt mai mari, iar nemultumirea fata de propriul copil
creste. Duritatea sau severitatea in disciplinarea copilului nu este o solutie si nu rezolva
problemele de comportament ale celui mic.
Pune-i la dispozitie optiuni si lasa-l sa aleaga!

Foto: myhealthnewsdaily.com
Este mai simplu si direct sa spui copilului "este timpul pentru gustarea de fructe,
mananca-ti acum banana". Exista si mai multe sanse sa primesti un refuz din partea lui, iar
totul sa se transforme intr-un mic scandal.

Insa este si mai simplu si eficient sa ii oferi copilului puterea de decizie, punandu-l sa
aleaga intre doua alimente care au aproximativ acelasi continut nutritiv. Daca ii spui in
felul urmator: "ce ai vrea sa papi acum: banana sau piersica?", micutul va fi mai tentat sa
se supuna, deoarece va avea putere de decizie, si va alege una dintre ele, iar tu ti-ai atins
scopul, acela ca micutul tau sa manance un fruct.
Ai grija cum folosesti recompensele!
Recompensa este altceva decat mita, daca este folosita, dar mai ales exprimata, corect si in
contextul potrivit. Nu ii spune niciodata copilului ca "daca" face ceva, va primi o jucarie,
deoarece conditionezi actiunea lui de primirea jucariei.

Iata cum le poti introduce corect in context. De exemplu, stii ca meniul unei mese este
format din fel principal si desert. Si copilul tau stie deja ca exista si desert in meniu. Daca
micutul face mofturi cu privire la alimentele din felul principal, adu-i la cunostinta faptul

56
ca il asteapta un desert bunut dupa terminarea mancarii si, cu cat termina mai repede, cu
atat se va bucura de el mai curand.
Implica-l in deciziile luate in familie!

In loc sa fii un dictator si sa-i dai ordine cu privire la lucrurile la care trebuie sa te ajute in
casa (curatenie, mancare etc.), este mult mai indicat sa il pui pe copil sa participe activ la
luarea deciziei de impartire a sarcinilor. Negociati mereu care sunt lucrurile pe care
vrea/trebuie sa le faca si incercati sa faceti uneori si cum doreste el. Nimanui nu-i place sa
fie comandat, cu atat mai putin copilului. Totul sta in modul in care te exprimi si iei
deciziile.
Pregateste-l intotdeauna pentru ce urmeaza!
Copilului mic ii place rutina si se descurca mai greu atunci cand este indepartat de la ea.
Asadar, atunci cand intervin modificari in programul lui, indiferent ca e vorba de
schimbare a locuintei sau de o intrerupere a jocului preferat, este important sa il anunti cu
suficient timp inainte, pentru a se obisnui cu ideea si a reactiona pozitiv.
Ajuta-l sa fie ordonat si organizat!

Pentru ca micutul tau sa se organizeze si sa isi programeze eficient timpul si activitatile,

trebuie sa faci mai intai tu asta pentru el. Crearea unui program sau a unei rutine stabile
este primul pas spre evitarea haosului provocat de realizarea lucrurilor pe fuga, din lipsa
timpului.

Stabileste reguli si limite inca de cand este mic

In situatia in care copilul tau nu cunoaste anumite limite sau nu i se impun reguli, nu ai de
ce sa ii reprosezi ca fura, minte, insala sau are alte tipuri de comportamente gresite.

Pentru ca acesta sa stie ca nu are voie sa fure, sa ia lucrurile altcuiva fara a intreba sau sa
te minta, este foarte important sa ii impui aceste reguli inca de la varste foarte fragede. Ai
grija ca fiecare regula sau limita sa fie clara, concisa, explicata pe intelesul lui si sa aiba si
o consecinta. Este important ca cel mic sa stie ce il asteapta daca incalca regula, inca de
dinainte ca aceasta sa fie aplicata.

Invata-l diferenta dintre bine si rau!

Pentru a avea pretentia ca micutul tau sa se poarte civilizat si politicos si sa nu recurga la

astfel de comportamente gresite, el trebuie sa cunoasca diferenta dintre bine si rau.

Daca nu intelege ca unele comportamente sunt bune si altele rele, el nu va sti ca a fura sau
a minti nu este un lucru bun.

Asigura-te, inca de la varste mici, ca ii explici intotdeauna ce are voie si ce nu, si ca

insotesti aceste recomandari cu exemple care sa il ajute sa inteleaga de ce unele purtari

57
sunt recomandate si altele nu, si ca te folosesti de exemple din viata de zi cu zi pentru
asta.

Fii un exemplu pozitiv pentru copil!

Copilul invata cel mai bine prin imitatia celor din jur, in principal a parintilor. Este indicat
sa te comporti cu micutul tau si in preajma lui exact asa cum ti-ai dori sa se poarte el cu
tine sau cu ceilalti.

Este indicat sa eviti sa minti atunci cand copilul este in preajma ta, sa nu incalci reguli pe
care tot tu le impui si, evident, sa nu furi sau sa iti insusesti lucrurile altuia fara a cere
permisiunea.

Invata-l ce e bine si ce e rau prin joc si joaca

Jocurile sunt un instrument modern de educatie pe intelesul si placul copilului. Acestea te

ajuta sa il faci pe copil sa inteleaga mai usor anumite comportamente - asteptarea
randului, respectarea regulilor etc. - dar si alte mesaje legate de ce e bine si ce e rau.
Si cititul este la fel de eficient in acest sens. Alege intodeauna povesti cu sfarsit
moralizator, care-l ajuta sa retina adevarate lectii de viata din ele si sa-i modeleze
comportamentul!
Tu ti-ai surprins copilul mintind sau furand? Cum l-ai dezobisnuit de acest comportament?
Crezi ca pedeapsa este o solutie la varste mici? Spune-ne parerile tale in sectiunea de
comentarii de mai jos!
Frica de separare la prescolari
autor: Daniela Ganciu
07 Iunie 2011

21
Frica de separare sau despartire este produsa de sentimente negative cum ar fi nelinistea,
pierderea, singuratatea si tristetea care sunt experimentate prima data de copil cand se
desparte de persoane importante din viata lui.

Aceasta apare prima oara in etapa de bebelusi, dar poate reaparea la varsta prescolara.
Acest fenomen este cel mai des intalnit la bebelusi care se despart de mama (atunci cand
se reintoarce la serviciu) sau de bona (daca o schimba) si este considerat un pas normal in
dezvoltarea copilului.

Cand copilul este atasat emotional de mai multe persoane (mama, tata, bunicii, bona sau
bonele) se observa o mai mica incidenta a fricii de despartire. Se pare ca acesti copii
inteleg ca despartirile sunt doar temporare (chiar daca dureaza mai mult) si ca daca o
persoana lipseste, una din celelalte va avea grija de el.

Anxietatea de separare la prescolari

58
Se considera ca dezvoltarea capacitatii cognitive a copilului contribuie foarte mult la
diminuarea fricii de despartire. De la varsta de 2 ani, copilul incepe sa dezvolte abilitati
cognitive care il ajuta sa pastreze in memorie imaginea persoanei care pleaca pana in
momentul in care se intoarce, aceasta fiind doar una dintre metodele pe care le foloseste
pentru a face fata fricii de despartire.

Totusi, chiar daca micutul tau a crescut si a depasit cu brio anxietatea de separare de la
varsta de bebelus, este posibil sa mai treaca o data prin aceasta experienta cand ajunge la
varsta prescolara. Este varsta la care se separa de mediul familial pentru a merge la
gradinita sau scoala, iar sentimentul de frica poate reaparea si se poate manifesta in
diverse moduri.

Anxietatea se manifesta in principal in primele saptamani de scoala ale copiilor. Varsta

prescolara este una la care copiii invata sa negocieze cu independenta, un concept care
este minunat si ii atrage, dar in acelasi timp este inspaimantator pentru ei. Odata cu
constientizarea ideii ca este o persoana cu nevoi si dorinte proprii, vine si realizarea
faptului ca parintii nu vor mai fi intotdeauna langa el, ceea ce le produce o teama
puternica.

Cum faci fata anxietatii de separare la prescolari?

Exista mai multe lucruri pe care le poti face pentru a diminua trairile copilului atunci cand
vine timpul sa mearga la gradinita sau la scoala. Mergeti la gradi/scoala cu mai multe zile
inainte de a o incepe - ajuta-l sa se imprieteneasca cu locatia, zona si mediul respectiv
vizitandu-l din cand in cand, vorbindu-i despre el pentru a sti ce il asteapta.

stabileste o rutina de a va lua "la revedere" - primul pas este sa va spuneti de fiecare data
"la revedere" si sa creati si o rutina pentru asta (un joculet, un cantecel, imbratisari etc.);

fii binedispusa atunci cand te desparti de el - nu lasa copilul sa vada cat esti de speriata ca
il lasi lasi atatea ore singur;

fii relaxata, atata timp cat micutul te vede binedispusa si fericita va sti ca totul este in
regula.

nu il intreba niciodata "ti-e frica sau ti-e teama de prima zi de gradi/scoala?" - nu induce
astfel ideea ca trebuie sa aiba aceste trairi; este posibil sa nu le resimta, dar daca ii aduci
aminte sau il faci atent la ele le va constientiza si va trai prin ele.

Mai bine vobeste-i despre partile distractive si amuzante legate de mersul la gradi sau
scoala. Fii sigura ca ai incredere in gradinita/scoala pe care ai ales-o - numai asa vei sta
linistita si vei fi cat de cat sigura ca profesoarele au grija de micutul tau si nu va pati nimic
in orele in care sta departe de tine.

59
Fii mereu la timp acolo pentru a-l lua acasa - nu intarzia, mai ales in primele zile, pentru
ca ii va fi foarte frica sa se vada singurel acolo, ceea ce va accentua si mai mult anxietatea
si l-ar putea determina sa nu mai vina si altadata.

Mai exista si alte trucuri prin care sa il ajuti pe copil sa te simta mai aproape de el de
fiecare data cand va separati:

tatuaje temporare (de la dulciuri sau snacks-uri) - alegeti 2 la fel si faceti-le amandoi in
acelasi timp - explica-i ca astfel tu ii vei fi mereu aproape si nu va trebui sa isi faca grij;

pune-i in fiecare zi cate o surpriza sau lasa-i un mesaj ori o felicitare draguta in pachetelul
pentru pranz, cu care sa ii cresti entuziasmul si sa ii arati ca ii esti aproape;

citeste-i povesti educative in acest sens (alege tematici specifice).

Anxietatea de separare la bebelusi

Teama de separare incepe de obicei in jurul varstei de 6 luni si culmineaza in jurul lunii a
10-a. Se termina de obicei la prima aniversare. La unii copii poate continua pana la
aproape 2 ani. Exista ipoteza ca aceasta afectiune se dezvolta pana la stadiul de boala la
persoanele pana la 18 ani, insa nu exista argumente clare care sa sustina acesta teorie.
Intensitatea si durata acestei frici de a se desparti de mama depind de temperamentul
copilului si de atitudinea mamei.

Iata cateva sugestii legate de felul in care trebuie sa procedati:

pregateste-te emotional inainte sa pleci de acasa;

daca bebelusul se supara, pastreaza-ti increderea si calmul chiar si cand nu te simti asa;

aminteste-ti intotdeauna ca frica de separare este un aspect comportamental normal al

copilului tau si totodata un semn ca a atins un nou nivel cognitiv si emotional;

lasa-l sa se obisnuiasca cu faptul ca pleci;

Cand frica de separare incepe sa se manifeste, pleaca de acasa pentru perioade de timp
care sa aiba o durata din ce in ce mai mare. La inceput poti sa pleci pentru 20 de minute,
apoi sa lipsesti mai mult. Incearca sa programezi plimbarile pentru cand se trezeste sau
dupa ce mananca. Copiii suporta despartirile de mama mai usor cand nu le e foame, cand
nu sunt obositi sau bolnavi.

Bona poate sa diminueze impactul plecarii mamei asupra bebelusului prin jocuri ce ii
distrag atentia si spunandu-i ca mama se va intoarce repede. Dezvoltarea independentei
copilului fata de mama poate ajuta la eliminarea protestului si poate fi realizata lasand
bebelusul sa se joace singur (dar cand este sub supraveghere). S-a constatat ca bebelusul

60
capata incredere in sine si un simt al securitatii daca parintii raspund la nevoile lui
emotionale cu o atitudine iubitoare si intelegatoare in mod constant.
Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati
Pixuri, creioane, papusi cazute pe sub scaun, pe pat, pe pervaz. Haine aruncate in toate
colturile camerei, pat nefacut, ghiozdan aruncat pe pat. Sosete, creioane, jucarii pe birou.
Asa arata intr-o dimineata camera fetitei mele, pe vremea cand ea avea cam 8 ani.
Cand am intrat in camera am avut senzatia ca tocmai ce trecuse un uragan si rasturnase
toate obiectele posibile prin toata camera.
In acest mic haos copilul meu cel mare statea foarte calm si isi facea temele, pe un
coltisor de birou pe care nici nu ii incapea caietul pe care scria. Tema era la matematica,
daca-mi aduc eu bine aminte.
Jumatate de caiet era suspendat in aer, in timp ce copilul scria pe cealalta jumatate! Si asta
in conditiile in care avea un birou imens, pe un colt intreg de camera!
Un val instantaneu de furie si revolta mi-a taiat respiratia! Asa ceva e de neacceptat! Nu,
nu se mai poate asa! Cand va intelege copilul asta ca este foarte important sa fie ordonat?
Cum se poate concentra ca sa-si faca temele in haosul asta? Nu o oboseste tot ce e in jurul
ei?
Zeci de ganduri, care mai de care mai furioase.
De cate ori sa-i mai spun? De ce nu ma asculta niciodata? Am rasfatat-o prea mult. I-am
facut toate mofturile si acum, uite, uite ce fel de copil a devenit!
Furie si vinovatie. O combinatie la fel de periculoasa ca o bomba atomica.
Ce crezi tu ca a urmat?
Uraganul despre care am vorbit mai devreme fusese mic copil pe langa ce am facut eu din
acel moment.
Fara sa-mi avertizez copilul in vreun fel, am inceput sa arunc pe jos toate obiectele care-
mi cadeau in mana. Tipam si aruncam tot ce vedeam in calea mea.
Nu conta ca era jucaria preferata sau stiloul cel nou. Nu conta ca erau caietele de teme sau
cartile de la scoala. Totul ajungea pe jos, cu o viteza incredibila.
In cateva secunde era un morman imens in mijlocul camerei, iar eu continuam sa tip :
Nu-ti e rusine? Cum poti fi atat de indolenta?
Copilul plangea, speriat si ma ruga : Mami, nu, te rog, nu nu papusa! Dar eu nu
auzeam, nu vedeam, nu simteam nimic altceva decat propria mea furie.
Cand nu am mai avut ce sa arunc pe jos, m-am oprit si am spus: Lucrurile pe care nu le
aranjezi la locul lor, vor ajunge la cos! si am iesit din camera trantind usa.
Mi-am lasat copilul plangand, privind cu disperare in urma mea
Dupa ce m-am mai calmat, am revenit in camera, si, abia atunci, am stiut cat de mult am
gresit.
Copilul statea inca pe pat, plangand. Ma privea rugator. Nu stia ce sa faca si de unde sa
inceapa cu stransul lucrurilor. Nu se misca, dar nu pentru ca nu ar fi vrut sa faca ordine, ci
pentru ca nu putea.
In clipa aceea am revazut tot filmul celor petrecute si mi-am dat seama cat de socant a fost
pentru copil tot ce am facut eu.
Atunci am inteles ca ii este imposibil sa faca singura curat, in aceste conditii.
Furia trecuse ca prin minune si in locul ei era acum multa vinovatie, asa ca m-am apropiat
de ea si i-am spus : Imi pare tare rau M-am infuriat atat de tare. Doar ti-am spus de

61
atatea ori sa faci ordine in camera ta. Cum poti sa-ti faci temele in haosul asta? Nu te
oboseste?
Nu, mami, nu ma oboseste. Nici macar nu le vedeam pana nu mi le-ai aratat tu. A venit
raspunsul nevinovat al copilului.
Am inteles atunci ca lumea vazuta prin ochii copilului meu nu are nici o legatura cu lumea
vazuta prin ochii mei. Daca pe mine ma oboseste dezordinea nu este neaparat la fel si
pentru copilul meu.
Aveam in fata noastra un morman de obiecte aruncate, asa ca, am inceput sa le strangem
impreuna. Au trecut vreo doua ore pana am reusit sa aducem camera la lumina.
Ai facut si tu vreodata ce am facut eu? Si daca da, te-a ajutat in vreun fel? A devenit brusc
copilul tau mai ordonat?
Eu pot sa iti spun ca pe mine si pe copilul meu nu ne-a ajutat deloc reactia mea, ba, mai
mult ne-a incurcat
Cu intelegerea de acum pot sa spun ca intrebarile: Nu iti e rusine? Cum poti fi atat de
indolenta? nu au facut decat sa o faca sa sa simta vinovata.
Ce facem noi cand ne simtim vinovati? Avem energie sa facem ceva?
Nu stiu cum esti tu, dar eu cand ma simt vinovata, ma simt blocata si fara nici un pic de
energie, iar daca simt rusine, mai degraba m-as face invizibila, ca nu degeaba se spune in
popor As fi intrat in pamant de rusine!.
Unde mai pui faptul ca rusinea si vinovatia ne fac sa avem o parerea foarte rea despre noi
insine, lucru care nu ne ajuta deloc sa fim increzatori si puternici.
Ce imi doresc pentru copilul meu?
Sa se simta vinovat, sau sa aiba incredere in el?
Sa se simta neacceptat, sau sa se simta iubit?
Sa ii fie frica de mine, sau sa aiba incredere in mine si sa stie ca sunt alaturi de el
indiferent ce s-ar intampla?
Ca parinte, m-am simtit de multe ori tentata sa apelez la manipularea prin vinovatie sau
rusine, si, de multe ori am facut-o, insa, pot sa spun cu foarte mare sinceritate ca aceasta
metoda nu m-a ajutat decat pe termen foarte scurt. Iar copiilor mei le-a facut foarte mult
rau.
Imi doresc pentru copiii mei sa fie capabili sa deosebeasca binele de rau, si stiu ca le va
lua mult timp sa invete asta.
Vreau sa ii pregatesc pentru acele momente din viata lor cand vor avea de ales intre ceea
ce le place si ceea ce e bine pentru ei, intre parerea anturajului si parerea lor, intre ceea ce
spun altii ca se poate face si ceea ce vor ei sa faca si stiu ca rusinea si vinovatia nu ii vor
ajuta sa ia cea mai buna decizie pentru ei.
Copiii invata cel mai bine cand sunt incurajati si sprijiniti, nu pedepsiti, de aceea, decat sa
ii fac sa se simta vinovati, prefer sa le explic legatura dintre cauza si efect.
Daca nu invata, atunci foarte probabil vor lua note mici. Este un fapt.
Daca nu isi fac curat in camera, la un moment dat va veni si clipa in care nici ei nu vor
mai suporta mizeria.
Daca fac un lucru care ii face sa nu se simta bine in pielea lor, au de ales : Il fac in
continuare, stiind ce fel se vor simti, sau nu il mai fac. E alegerea lor.
Nu inseamna ca nu stabilesc limite de comportament, fac asta insa in momentele in care
suntem cu totii relaxati, nu in momente tensionate.

62
Le explic de fiecare data ca e alegerea lor daca vor sa faca ce e bine sau nu, dar, odata ce
au ales ce sa faca, nu mai pot alege si consecintele faptelor lor. Consecintele vin automat,
in urma alegerilor lor.
Parerea mea este ca aceasta este o lectie de viata mult mai buna decat vinovatia si rusinea.
Tu ce parere ai?
Cu drag, Oana

Repetarea anului la gradinita, cand este cazul?

autor: Adelina Dobrin
15 Noiembrie 2011

1
1. Cand se ia in calcul repetarea anului la gradinita?
2. Cum vorbesti cu copilul despre repetarea anului?
Gradinita poate fi o experienta satisfacatoare sau traumatizanta pentru copil. Chiar daca
majoritatea are probleme de adaptare in noul mediu, pe care le depaseste, in timp, cu
succes, exista situatii in care parintii sunt nevoiti sa se gandeasca la repetarea anului de
gradinita pentru copil.
Gradinita poate fi o experienta satisfacatoare sau traumatizanta pentru copil. Chiar daca
majoritatea are probleme de adaptare in noul mediu, pe care le depaseste, in timp, cu
succes, exista situatii in care parintii sunt nevoiti sa se gandeasca la repetarea anului de
gradinita pentru copil.
Cand se ia in calcul repetarea anului la gradinita?
Toti copiii care intra pentru prima oara la gradinita sufera de anxietate de separare si au tot
felul de temeri, pentru ca este ceva nou pentru ei. Unii se adapteaza mai usor, in timp ce
pentru altii travaliul dureaza mai mult si este presarat cu probleme de adaptare si
dezvoltare. Recomandarea ca micutul sa repete anul va veni, cel mai probabil, de la
educatoarea care se ocupa de cel mic si care urmareste evolutia lui zilnica.
Criteriile pentru a face acest lucru nu vor fi pe baza de sex, rasa, religie sau pentru ca nu il
place pe cel mic. Probabil ca va avea ingrijorari mari in legatura cu felul in care se
adapteaza la grup si in care evolueaza in dezvoltarea lui.
De exemplu, se poate recomanda repetarea anului in cazul in care copilul este mai mic ca
varsta si are o conformatie fragila fata de ceilalti. Nu inseamna ca toti copiii de varste mici
sau cu un aspect fizic plapand vor avea astfel de probleme. Insa daca are aceste
caracteristici, cel mic se poate simti usor amenintat sau intimidat de colegii lor si poate
avea o oarecare greutate in a relationa cu ei si ar putea intra intr-o izolare sociala.
Un alt factor important care cantareste in luarea deciziei este dezvoltarea sociala. In cazul
in care acesta nu stabileste relatii de prietenie cu alti copii, nu se integreaza in grup si sta
izolat, atunci micutul are probleme de adaptare sociala. Acest aspect nu este hotarator, dar
trebuie luat in considerare, alaturi de alte dificultati care ar putea determina educatoarea sa
recomande parintilor repetarea anului de gradinita.
Nivelul academic sau al performantelor de la gradinita este factorul decisiv in decizia sau
recomandarea educatoarei pentru repetarea anului de gradinita, fie ca e primul sau ultimul.
Exista posibilitatea ca ea sa recomande un an in plus, adica repetarea ultimului an, in
cazul in care considera ca acesta nu ar face fata cerintelor de scoala generala. Daca are

63
probleme in a reusi sa evolueze din punct de vedere al cititului sau scrisului si ramane cu
mult in urma de alti copii, atunci ar putea avea o oarecare intarziere in dezvoltare. Atentie,
nu inseamna ca micutul tau este mai putin inteligent sau ca are deficiente de invatare si
dezvoltare. Poate insemna ca are un ritm mai greu de a se dezvolta sau ca ceva nu ii
prieste la gradi.
Stabileste o intalnire cu educatoarea, directoarea, dar si cu un psiholog scolar, si dezbateti
problema inainte de a lua o decizie.
Cum vorbesti cu copilul despre repetarea anului?
Daca te-ai hotarat sa il reinscrii pe copil la gradinita, este foarte important sa vorbesti cu el
despre acest subiect. Micutul tau trebuie sa inteleaga ca nu a facut nimic rau si ca aceasta
nu este o pedeapsa. Nu trebuie sa creada nici ca are probleme speciale sau ca este diferit
fata de ceilalti. Cultiva-i ideea ca repetarea ultimului an la gradinita, de exemplu, este o
oportunitate pentru el sa fie mai bine pregatit atunci cand intra la scoala.
Dupa ce copilul incepe noul an de gradi, lucreaza cu micutul la punctele slabe de care da
dovada in dezvoltarea lui si, daca este cazul, apeleaza si la ajutor specializat.
Cand se ia in calcul repetarea anului la gradinita?
Toti copiii care intra pentru prima oara la gradinita sufera de anxietate de separare si au tot
felul de temeri, pentru ca este ceva nou pentru ei. Unii se adapteaza mai usor, in timp ce
pentru altii travaliul dureaza mai mult si este presarat cu probleme de adaptare si
dezvoltare. Recomandarea ca micutul sa repete anul va veni, cel mai probabil, de la
educatoarea care se ocupa de cel mic si care urmareste evolutia lui zilnica.

Criteriile pentru a face acest lucru nu vor fi pe baza de sex, rasa, religie sau pentru ca nu il
place pe cel mic. Probabil ca va avea ingrijorari mari in legatura cu felul in care se
adapteaza la grup si in care evolueaza in dezvoltarea lui.

De exemplu, se poate recomanda repetarea anului in cazul in care copilul este mai mic ca
varsta si are o conformatie fragila fata de ceilalti. Nu inseamna ca toti copiii de varste mici
sau cu un aspect fizic plapand vor avea astfel de probleme. Insa daca are aceste
caracteristici, cel mic se poate simti usor amenintat sau intimidat de colegii lor si poate
avea o oarecare greutate in a relationa cu ei si ar putea intra intr-o izolare sociala.

Un alt factor important care cantareste in luarea deciziei este dezvoltarea sociala. In cazul
in care acesta nu stabileste relatii de prietenie cu alti copii, nu se integreaza in grup si sta
izolat, atunci micutul are probleme de adaptare sociala. Acest aspect nu este hotarator, dar
trebuie luat in considerare, alaturi de alte dificultati care ar putea determina educatoarea sa
recomande parintilor repetarea anului de gradinita.

Nivelul academic sau al performantelor de la gradinita este factorul decisiv in decizia sau
recomandarea educatoarei pentru repetarea anului de gradinita, fie ca e primul sau ultimul.

Exista posibilitatea ca ea sa recomande un an in plus, adica repetarea ultimului an, in

cazul in care considera ca acesta nu ar face fata cerintelor de scoala generala. Daca are
probleme in a reusi sa evolueze din punct de vedere al cititului sau scrisului si ramane cu
mult in urma de alti copii, atunci ar putea avea o oarecare intarziere in dezvoltare. Atentie,

64
nu inseamna ca micutul tau este mai putin inteligent sau ca are deficiente de invatare si
dezvoltare. Poate insemna ca are un ritm mai greu de a se dezvolta sau ca ceva nu ii
prieste la gradi.

Stabileste o intalnire cu educatoarea, directoarea, dar si cu un psiholog scolar, si dezbateti

problema inainte de a lua o decizie.

Foto:kidstoremedia.com
Cum vorbesti cu copilul despre repetarea anului?
Daca te-ai hotarat sa il reinscrii pe copil la gradinita, este foarte important sa vorbesti cu el
despre acest subiect. Micutul tau trebuie sa inteleaga ca nu a facut nimic rau si ca aceasta
nu este o pedeapsa. Nu trebuie sa creada nici ca are probleme speciale sau ca este diferit
fata de ceilalti. Cultiva-i ideea ca repetarea ultimului an la gradinita, de exemplu, este o
oportunitate pentru el sa fie mai bine pregatit atunci cand intra la scoala.

Dupa ce copilul incepe noul an de gradi, lucreaza cu micutul la punctele slabe de care da
dovada in dezvoltarea lui si, daca este cazul, apeleaza si la ajutor specializat.
Prima zi de gradinita. Cum ajuti copilul sa se adapteze?
autor: Daniela Ganciu
20 Septembrie 2011

0
Prima zi de gradinita poate fi coplesitoare pentru copil. Sunt prea multe activitati si
experiente noi cu care trebuie sa aiba de-a face brusc si acest lucru il sperie. Iata ce poti
face ca sa diminuezi temerile si sa il ajuti sa se adapteze mai usor printe copii si
educatoare!

Cu siguranta ca l-ai pregatit din timp pe micutul tau pentru aceasta zi, dar cu toate acestea,
emotiile si teama de a se separa de tine isi spun cuvantul. Desi locatia nu este noua pentru
ca ati mai vizitat-o, poate ati facut deja cunostinta cu educatoarea sau cativa colegi de
gradi, micutul tau traieste o noua experienta. Si se bazeaza pe tine sa i-o faci mai
frumoasa. Adaptarea la gradinita nu este intotdeauna usoara, dar este realizabila cu multa
rabdare si efort.

Cele mai bune sfaturi si trucuri vin tot de la mamici, ca tine, care au trecut deja prin
experienta primei zile de gradinita cu copilul. Noi iti oferim cele mai eficiente trucuri de
la mamicile comunitatii Copilul.ro, "premiante" la capitolul depasirii cu succes a primei
zile de gradinita.

Foto: www.5minutesformom.com

Gabitzza: Este foarte important sa i se explice copilului ca va merge la gradinita, ca va

cunoaste alti copii, ca isi va face prieteni, ca va avea cu cine sa se joace si ca va fi luat la
pranz sau dupa-amiaza, ca nu va fi "abandonat" acolo. In drum spre gadintita poti chiar sa
ii povestesti cum a fost pentru tine prima zi de gradinita, sa ii impartasesti din experienta

65
ta pentru a-l linisti.

Mama leone: La noi copilul a avut 2 ani si 3 luni cand a mers prima data la gradinita. Nu
l-am lasat de la bun inceput o zi intreaga, fiindca doamna care raspundea de gradinita mi-a
sugerat ca in decurs de 1-2 saptamani sa facem o tranzitie treptata. La inceput am stat si
eu in incapere, decurs de 1 h, in ziua urmatoare a stat numai el pt 1 h, apoi incet-incet am
marit timpul.

Iuliagabriela: Pentru noi astazi a fost "prima zi"....de fapt au fost doar 2 ore....si am stat si
eu cu ea, dar a fost destul de bine... s-a dezlipit de mine de cateva ori si chiar a raspuns
unei intrebari adresate de educatoare... cand am plecat de acolo a inceput sa planga ca mai
vrea... maine la fel, vom sta 2 ore, iar de joi va sta jumatate de zi fara mine.

Alte trucuri si metode de a-l ajuta sa se adapteze mai usor gradinitei

Pregateste-l din timp pentru noua aventura. In plus, discuta cu el despre temerile pe care le
are, de ce anume ii este frica, ce crede ca se va intampla acolo si cum il va afecta. Explica-
i ce se face acolo.

Copilul tau s-ar putea simti mai bine daca i-ai povesti cum a fost prima ta experienta la
gradinita. In acest fel, el isi va da seama ca nu se intampla nimic rau, ca ai mers si tu si ca
poate fi distractiv.

Poti intra cu el in sala de clasa si il poti tine de mana pentru a se simti mai confortabil si in
siguranta. Totusi, nu face din insotirea lui un obicei. S-ar putea ca anxietatea de separare
sa fie si mai pronuntata dupa aceea.

Crezi sau nu, cel mai bun truc pentru a-l obisnui pe copil cu noua locatie si aventura este
sa iti mentii calmul si sa fii relaxata. Daca micutul tau vede ca esti agitata, ca ai emotii si
esti speriata, atunci asa va fi si el. Daca te vede zambitoare, relaxata si chiar entuziasmata,
isi va da seama ca totul este bine si nu este nimic in neregula acolo.
Anxietatea de separare la bebelusi
autor: Daniela Ganciu
01 Februarie 2011

3
Anxietatea de separare este o problema care apare la toti bebelusii. Intre 6 si 12 luni
bebelusul este o dulceata de copil, este cuminte si linistit in preajma ta. Incearca numai sa
mai introduci intre tine si el o alta persoana (ruda, bona etc.) necunoscuta, sa il lasi singur
cu ea, iar bebele se transforma intr-o mica furtuna de lacrimi si tipete.

Cand si de ce apare anxietatatea de separare?

Anxietatea de separare este un semn ca bebelusul se dezvolta si creste, dandu-si seama ca

mai exista si o alta lume in afara universului creat din el si parinti, mai ales el si mama. In

66
ciuda faptului ca stresul si sentimentele de vina ale mamei de a-l lasa cu o alta persoana
sunt cauza acestei stari a lui, acest tip de anxietate este o parte esentiala din dezvoltarea
normala a micutului.

Aceasta apare in primii 2 ani de viata ai lui urmand ca dupa aceasta varsta sa intre in
declin. Pana atunci insa parintii trebuie sa infrunte o serie de stari si manifestari ale
copilului nu tocmai palcute si care fac parintii sa se simta adesea vinovati.

Chiar daca unele dintre ele sunt furtunoase si prezenta unei persoane straine il poate face
foarte agitat si iritat, este esential sa nu renunti la expunerea copilului la compania altor
oameni din jur.

Cum calmezi crizele de anxietate ale bebelusului?

Cu putina planificare si cu multa dragoste il poti ajuta pe bebe sa depaseasca aceasta

perioada grea si sa se bucure de compania persoanelor dragi voua.

Fii calma!

Este esential sa vezi aceasta reactie a bebelui ca pe ceva firesc, ca parte normala din
dezvoltare. Nu trebuie sa te impacientezi, intristezi sau sa te simti vinovata pentru asta.
Calmeaza-te si trateaza lucrurile asa cum sunt!

Introdu mici momente de separare in viata lui inca de mic!

Inca de la cateva luni sau de mai devreme poti incepe sa introduci mici episoade de
separare care sa-l pregateasca pentru momentul in care va trebui sa stea cateva ore in
compania altei persoane. Fie si daca iesi putin din camera cand este foarte mic si te duci
pana la bucatarie sau baie ajuta copilul sa se obisnuiasca cu ideea de separare si sa nu o
resimta atat de accentuat cand creste. Daca plange, striga-i numele sau vorbeste-i in timp
ce esti in alta camera pentru a-l linisti!

Apoi, pe masura ce creste, creste numarul minutelor in care il lasi singur, astfel incat pana
la momentul cresei sau gradinitei sa fie obisnuit sa stea fara tine macar cateva ore.

Expune copilul altor persoane inca de mic!

Bebelusii trebuie implicati in mica voastra comunitate: familie si prieteni, din primele
saptamani dupa nastere. In acest fel se obisnuieste mai usor sa stea in compania altor
persoane, iar anxietatea de separare se diminueaza treptat fara a provoca reactii neplacute.

Fii pregatita pentru momentul somnului!

Este momentul in care apare cel mai adesea anxietatea de separare la bebelusi. Mamicile
au tendinta de a-l adormi pe bebe mereu la pieptul lor sau cu ele in pat, iar acest lucru

67
tinde sa devina obicei pe termen lung. Gresit, spun specialistii, care sustin ca este
important sa incerci sa il adormi in camera si in patutul lui de cand este foarte mic. Insa
fa-o cu foarte multa blandete si cu multa dragoste, aratandu-i mereu cat este de iubit.

Nu te separa de el in momentele lui vulnerabile!

Este esential sa fii alaturi de bebelus cand acesta are momente de vulnerabilitate este
bolnav, ii este foame, somnic, este obosit. Acestea nu ajuta, ci dimpotriva accentueaza si
mai mult starile. Fa-o atunci cand bebele este intr-o stare buna!

Distrage-i atentia cand trebuie sa pleci de acasa!

Roaga bona sau persoana care are grija de copil sa ii distraga atentia de la tine pret de
cateva momente, pana iesi pe usa. Este greu pentru copil sa vada mama plecand, de aceea
este mai indicat astfel!

Ai grija la reactia ta cand acesta are o criza de anxietate!

Ti se rupe sufletul sa il vezi atat de agitat si trist, dar nu reactiona in fata lui ca si cand se
intampla ceva rau sau ca si cand evenimentul de separare este unul stresant si de panica. II
va creste si mai mult starea de anxietate!
Mama m-a adus in acest loc pe care nu-l cunosc. Mi-a spus ca o sa-mi placa, o sa fie
amuzant, dar nu sunt prea sigur de asta. Mama mi-a spus ca doamna de acolo este
educatoarea mea. Cum o fi ea? Va fi draguta cu mine? Se va ocupa de mine? Cine sunt toti
acesti copii pe care nu-i cunosc? N-am mai vazut niciodata atatia copii la un loc! Le va
placea de mine? Mi-e frica! De fapt, nu sunt sigur ca imi place locul asta. Mama! Nu ma
lasa aici! Mi-e asa de frica incat imi vine sa plang ! (Andrei, 3 ani)

Toate aceste reactii se ascund sub umbrela anxietatii de separare. Aceasta reprezinta teama
resimtita de copil in momentul in care parintele paraseste mediul in care se afla copilul si
se manifesta prin plans, tipete si neliniste. Anxietatea de separare este strans legata de
tipul de atasament care s-a format intre tine si copilul tau. Hai sa vedem impreuna ce
inseamna in primul rand atasamentul si apoi vorbim despre cauzele aparitiei anxietatii de
separare.

Iata un material video despre acest subect, in care poti afla parerea psihologului Anca
Munteanu despre inceperea gradinitei si atasamentul dintre copii si parinti.

Ce este atasamentul?
Copilul inca de la nastere are nevoie de protectie in fata unei lumi pe care nu o cunoaste.
Adultul reprezinta sursa lui de siguranta. Mama este cea care il hraneste, il schimba, il
mangaie si il protejeaza de eventuale pericole. Atasamentul inseamna a fi dispus sa cauti
apropierea si contactul cu persoana in cauza, mai ales atunci cand mediul nu este sigur.
Relatiile de familie lipsite de afectiune sau lipsa de comunicare a sentimentelor si
emotiilor pot sa produca tulburari in dezvoltarea copilului. Cercetatorul american

68
Ainsworth, impreuna cu colaboratorii sai, a descris trei modele de atasament:

1. atasamentul sigur: apare atunci cand copilul are incredere ca parintii vor fi disponibili,
mereu acolo cand el va avea nevoie de ei. Asigurandu-l de prezenta ta mereu, copilul va
avea curajul si motivatia de a infrunta lumea inconjuratoare si de a o explora. Este bine sa
fii atent la semnalele pe care micutul tau ti le ofera, sa-i dai liniste si alinare, sa-l motivezi
si sa-i redai increderea in el ori de cate ori are nevoie.

2. atasamentul anxios: copilul nu stie cu siguranta daca parintii vor fi disponibili de

fiecare data cand va avea nevoie. Din cauza acestei incertitudini, copilul trece prin
anxietatea sau teama de separare si tinde sa prefere doar mediul pe care il cunoaste deja,
refuzand sa accepte schimbari. Anxietatea de separare apare in general atunci cand copilul
este dus pentru prima data la gradinita; crizele de plans si tipetele se datoreaza tocmai
faptului ca mediul este nou si nu este sigur ca va avea sprijinul si ajutorul parintilor.
Parintii acestor copii cuatasament anxios sunt inconsecventi in ceea ce priveste atitudinea
pe care o manifesta fata de micuti. Uneori pot sa le ofere ajutorul si sa le fie aproape,
alteori insa, nu.
Cum poate fi ajutat un copil cu un atasament anxios?
Evita pedepsele, tipetele si bataile adresate copilului.
Incearca sa-i oferi stabilitate si predictibilitate.
Anunta-l atunci cand doresti sa-l duci intr-un loc nou sau cand schimbi ceva in mediul lui:
fie ca vrei sa-l duci la gradinita, ca-l lasi in grija bunicilor dupa-amiaza sau pur si simplu
ca vrei sa-i varuiesti camera.

3. atasamentul evitant apare atunci cand copilul nu are incredere ca poate sa-si aiba
aproape parintii. El se asteapta la respingere din partea acestora si va incerca sa se
descurce singur, fara ajutorul parintilor sau a celor din jur. Se lupta pentru a deveni
independent emotional, fiind vorba despre o maturizare inainte de termen.

Acum probabil ti-ai facut o idee despre tipul de atasament pe care-l are copilul tau fata de
tine.

Cum poti sa recunosti anxietatea de separare?

Copilul poate sa fie suparat, ingrijorat, nelinistit, sa devina furios, sa planga, iar uneori
pare a fi disperat si chiar apatic. Atunci cand intra pentru prima data intr-un mediu nou, la
gradinita sau la scoala, pot sa apara urmatoarele reactii:
refuzul verbal si chiar comportamental (nu mai vrea sa mearga la gradinita sau la scoala);
modificari ale somnului: cosmaruri si chiar insomnie;
palpitatii, transpiratii, ameteli, dureri de cap, dificultati de respiratie sau chiar senzatia de
amortire a membrelor;
pot sa apara tulburari digestive, dureri de stomac sau febra;
in relatiile cu ceilalti poate sa nu se ataseze de nimeni din mediul nou si sa aiba frecvent
temerea ca ceva rau i se va intampla lui sau parintilor care l-au abandonat.

Ce poti face pentru a-l ajuta?

69
Incearca sa nu te furisezi atunci cand vrei sa pleci de acasa. Iesi din camera calma sau
explica-i ca trebuie sa pleci pentru cateva minute.
Lasa-l in grija unui alt membru de familie explicandu-i copilului ca tu ai incredere in acea
persoana ca va avea grija de el asa cum ai fi facut-o si tu.
Incearca sa eviti miturile cu bau-bau, vine balaurul si te ia daca nu esti cuminte.
Acestea il sperie pe copil si pot fi cauza anxietatii pe care o resimte.
Atunci cand a venit vremea sa mearga la gradinita sau la scoala, pregateste-l din timp.
Explica-i ce anume inseamna acest mediu nou. Pe cine va intalni, ce va invata, povesteste-
i despre cadrul didactic pe care-l va avea. Asigura-l ca el se va intoarce mereu acasa atunci
cand programul lui se va incheia.
Investigheaza putin mediul in care l-ai introdus (este posibil ca refuzul de a merge la
gradinita sa fie bazat pe motive concrete: de exemplu, un coleg care l-a suparat cu ceva).
De asemenea nu te ingrijora fara motiv. Pentru orice copil, schimbarea mediului
reprezinta un moment dificil. De aceea, este posibil ca reactiile lui sa inceteze dupa cateva
saptamani in care se acomodeaza.

Copilul tau cum a reactionat in prima zi de gradinita? Ce relatie de atasament crezi ca a

format copilul tau fata de tine?

Teama de separare de figura principala de atasament reprezinta un

comportament firesc, comun tuturor copiilor in primii ani de viata.
Trasatura clinica esentiala a anxietatii de separare este calitatea reactiei
emotionale a copilului la separarea de figura principala de atasament (mama
sau alta persoana care ingrijeste copilul). Reactia emotionala are intensitate si
manifestari variate in functie de varsta copilului. Diagnosticul de anxietate de
separare nu se pune decat dupa varsta de 10-13 luni si numai daca
intensitatea si persistenta manifestarilor este severa, cu o durata de cel putin 4
saptamani.
Copilul cu anxietate de separare este ingrijorat si nelinistit cand anticipeaza
despartirea, apoi urmeaza proteste prin plans, tipat, apatie. Unii copii au un
somn nelinistit cu vise terifiante si pavor nocturn, au acuze somatice diverse,
uneori foarte importante (dureri de cap, de stomac, febra, varsaturi si scaune
diareice). Copilul mai mare, care a avut deja experienta primei separari,
poate avea ganduri negre ca s-a intamplat ceva rau parintilor, poate refuza sa
se mai duca la scoala de teama ca li se poate intampla ceva rau celor dragi,
refuza sa mai plece de acasa.
Copiii cu o varsta mai mica de 8 ani prezinta mai des teama ca s-ar putea
intampla ceva rau parintilor in lipsa lor si atunci refuza sa doarma singuri sau
sa plece fara ei in alta parte sau sa fie lasati singuri. Ei au mai des cosmaruri
si tulburari de somn sau tulburari neurovegetative.
Copiii de 9-12 ani isi exprima cel mai des teama si nelinistea in momentul
despartirii, iar cei de 13-16 ani refuza sa plece de acasa si sa mearga la scoala
de teama de a nu pleca de langa parinti si prezinta acuze somatice.
Tratamentul acestei tulburari cuprinde tehnici educationale, tehnici de
psihoterapie si uneori este necesara si interventia psihofarmacologica.

70
TULBURRILE ANXIOASE LA COPIL sI ADOLESCENT
Introducere
"Anxietatea este ceva ce are toata lumea, dar numai unii dintre noi avem ghinionul de a ne
mbolnavi de ea" aceasta este afirmatia unei adolescente de 16 ani tratata pentru Atacuri
de panica si care reuseste asa de bine sa clarifice diferenta intre trairea fireasca si boala .
Grupul Tulburarilor anxioase (TA ) au ca manifestare primara fenomenele de frica
excesiva, evitare fobica, vigilenta generalizata, anxietate anticipatorie si atacuri de panica;
n TA simptomele sunt cuplate cu sentimente subiective de teama excesiva. Att la copil
ct si la adult, exista o similitudine a manifestarilor anxioase, observndu-se diferente n
special n ceea ce priveste tulburarile comorbide.
n acest capitol vom prezenta consideratiile generale privind definitia, conditiile
dezvoltarii, epidemiologia, etiologia, precum si diagnosticul si tratamentul TA, cu
particularitatile care apar la copil si adolescent.
Anxietatea este prezenta n mod firesc n emotionalitatea copilului alaturi de frica si
tristete. Aproape tot spectrul trairilor anxioase de la simptom la sindrom se poate exprima
n copilarie si adolescenta.
Abordarea tulburarilor anxioase din perspectiva cresterii si dezvoltarii este din ce n ce
mai frecventa n literaura ultimilor ani, cnd "development and developmental
psyhopatology" devine centrul atentiei autorilor de specialitate (185).
Definitie
Anxietatea face parte din existenta umana si se caracterizeaza prinr-un sentiment
iminent de pericol (185). Poate fi definita ca neliniste emotionala crescuta, cu anticiparea
pericolului (224). Se diferentiaza de frica, aceasta fiind un raspuns emotional la un pericol
obiectiv.
Frica si anxietatea sunt trasaturi intrinseci conditiei umane, cu functie adaptativa si fac
parte din procesul dezvoltarii normale. Distinctia ntre frica si anxietate, este data de
calitatea de traire anticipatorie a anxietatii versus frica,care este axata pe un obiect
specific.
Caracterul patologic al acestor trairi este dat de cresterea frecventei manifestarilor, de
severitatea si de persistenta anormala a lor.
Aspecte ale dezvoltarii emotionalitatii la copil si adolescent

Chiar nainte de a ncepe sa vorbeasca, copilul si comunica emotiile celor din jur
prin comportament, iar pe masura ce achizitioneaza limbajul verbal, copilul devine
capabil sa-si exprime diferitele trairi.
Frica si anxietatea, tristetea si depresia apar sub diferite forme de exprimare n copilarie.
Pe masura ce copilul creste, acestea se modifica, capatnd functie adaptativa.
Abordarea tulburarilor anxioase se face separat de depresie desi trebuie retinut ca la copil
de cele mai multe ori ele apar mpreuna. O stare este acompaniata de cealalta. La copil,
relatia anxietate / depresie si depresie / anxietate este o stare frecventa (185).
Frica si anxietatea au aceleasi manifestari psihologice. Sunt resimtite ca un sentiment de
teama si tensiune, fiind nsotite de fenomene motorii si vegetative (transpiratii, uscaciunea
gurii, dureri abdominale, diaree). Sunt reactii de perceptie a unui pericol iminent, frica

71
aparnd n prezenta obiectului sau evenimentului stresant, n timp ce anxietatea este mai
generalizata, difuza si cu un caracter anticipatoriu.
Aceste trairi prezinta variatii developmentale att n natura ct si n modalitatea de
raspuns; unele dispar n timp ce altele se intensifica cu vrsta.
Autorii francezi (16; 224) folosesc termenul de angoasa ;considernd ca, la copilul mic
fenomenele vegetative sunt pe primul loc, acest termen este mai corect dect cel de
anxietate (diferenta anxietate - angoasa fiind data de prezenta fenomenelor vegetative
intense care nsotesc trairea de teama).
Anxietatea la copilul mic
n literatura ultimilor ani, tulburarile anxioase la copil sunt privite din perspectiva
dezvoltarii (185; 224,262)
Copiilor le este frica de ntuneric, de naltime, de caderea de la naltime, de animale, de
situatii neasteptate - precum tunete, fulgere, explozii - zgomote intense. Acest
comportament, programat genetic are o functie adaptativa, protejnd copilul. Copiii sunt
fascinati de obiecte noi dar n acelasi timp le evita si le este frica de ele.
n copilarie, copiii pot avea:
Teama fata de straini - aceasta apare la 4-5 luni si scade n intensitate la 12 luni. Sugarul,
desi n primele saptamni nu reactioneaza fata de cei ce se apropie de el, treptat, pe la 4
luni ncepe sa se teama de figurile nefamiliare. Ei se arata retinuti, crispati, putnd izbucni
n plns cu usurinta. Acest comportament variaza n intensitate, depinznd de :
- prezenta sau absenta mamei (la cei ce se afla n bratele mamei anxietatea este mai
mica, copilul si ia mama de gt si ntoarce capsorul, protestnd astfel fata de necunoscut).
- experienta anterioara placuta sau neplacuta cu persoanele straine poate modifica
reactia copilului;
- daca persoana straina este tot copil, fata de acesta nu se exprima teama asa de usor
ca fata de un adult strain;
- de gradul de control pe care-l are copilul fata de situatie (daca se afla n apropierea
mamei si se poate ascunde dupa e 333d33d a sau daca este singur) (185)
Dinamica acestui pattern comportamental ncepe n primele saptamni de viata, cnd
sugarul este interesat de toti stimulii, inclusiv cei straini. Mai trziu apare recunoasterea
persoanelor familiare si abilitatea de a diferentia figurile umane. Factorii de care depinde
aparitia acestor abilitati sunt dezvoltarea cognitiva si a memoriei. La opt luni se stabileste
"schema obiectului permanent", memoria copilului permitndu-i sa deosebeasca o figura
sau un obiect cunoscut de una necunoscuta.
Anxietatea de separare:
- teama de separarea de figura principala de atasament reprezinta un comportament firesc,
comun tuturor copiilor n primii ani de viata (BOWLBY, 1975). ncepnd cu vrsta de 8-
10 luni si pna la 24 luni copii plng cnd sunt luati de lnga mama. (94) Vrful
manifestarii se situeaza n jur de 9-13 luni si descreste treptat catre 30 de luni;
- anxietatea de separare este un fenomen universal reflectnd evolutia acestei trairi att de
umane - de la teama celui mic de a nu-si pierde mama la teama adultului de a nu fi izolat,
abandonat, teama de a nu fi singur.
Tipul anxietatii, durata si intensitatea depind de: vrsta copilului, de calitatea relatiei de
atasament, de natura situatiei anxiogene, de experienta anterioara privind separarea si
efectele ei (185).

72
Separarea pe termen lung are, dupa opinia lui BOWLBY(1975), 3 faze: protest, disperare
apoi detasare.

Anxietatea copilului si adolescentului

n perioada de prescolar, datorita maturizarii procesului cognitiv si experientelor
dobndite ncepe sa dispara anxietatea de separare. Copilul si dezvolta limbajul,
capacitatea de anticipare a evenimentelor, de intuire a relatiei cauzale, ceea ce-l ajuta sa-si
explice evenimentele necunoscute nca.
Frica persista sub forma de "rusine n prezenta persoanelor straine". Copilul sta n
apropierea mamei si tatoneaza din priviri anturajul, fara a mai izbucni n plns. Se mentin
frica de ntuneric, de unele animale, copilul poate avea "nchipuiri si fantasme de groaza"
cnd este singur.
Ca o caracteristica a procesului dezvoltarii este aparatia n aceata perioada a unei frici care
nu a existat anterior: teama ca parintii l-au abandonat, ca au avut un accident sau nu se
mai ntorc la el. Aceasta este o teama centrala a vietii prescolarului si scolarului mic.
Cnd sunt bolnavi si au febra, copii pot avea un mecanism de regresie al anxietatii, cu
ntoarcere n etapele anterioare, cnd aveau alte frici dect acum. O data cu nsanatosirea,
comportamentul anxios revine la etapa de vrsta prezenta.
Perioada scolarizarii poate determina aparitia altor forme de teama: anxietatea de
examinare, teama de a nu gresi, teama de a nu fi rejectat de grupul de vrsta (anxietate
sociala).
Crescnd abilitatile cognitive, odata cu trecerea n stadiul operatiilor abstracte, scolarul
mare devine vulnerabil la dezvoltarea altor frici: teama de viitor, de razboi nuclear, teama
de moarte, griji fata de viitoarea sa cariera sau teama de esec, apar grijile si teama fata de
propria sexualitate.
Toti autorii sunt de acord ca exista diferente de vrsta si sex n aparitia fricilor si
anxietatii. Fetele "sunt mai anxioase dect baietii", iar copii mai mici au mai multe frici
dect cei mai mari.
Originile anxietatii la copil si adolescent
Anxietatea ca durere are o functie protectiva, un mecanism de adaptare. Protejeaza copilul
si i mbunatateste sansele de supravietuire. Nivele diferite de exprimare a fricii si a
anxietatii se afla sub control genetic. Exista multe teorii care ncearca sa explice
mecanismele de activare a anxietatii. GRAHAM, 1999, enumera:
Teorii psihanalitice - privesc anxietatea ca pe o reactie a Ego-ului fata de pericolul
iminent. Aceste frici internalizate si au originile n dorinte prohibite. Pe masura ce
pericolul este recunoscut, Ego-ul reactioneaza activnd mecanisme defensive (ex: o fetita
care a fost la doctor, ntorcndu-se acasa, se poarta agresiv cu papusa identificndu-se
astfel cu agresorul, exprimndu-si astfel anxietatea internalizata provocata de doctor sau
un baietel care este furios pe fratiorul lui nou nascut si deplaseaza furia pe o alta persoana
sau ncepe sa se poarte extrem de frumos pentru a-si deghiza furia).
Teoriile psihanalitice sunt de ajutor cnd vrem sa ntelegem mecanismele de internalizare
caracteristice copilului, el reusind astfel sa evite obiectele sau situatiile anxiogene.
Autorii francezi (16)folosesc termenul de angoasa pentru a defini anxietatea care este
nsotita de tulburari neurovegetative si care exista de la nastere, ca structura anatomo-
fiziologica a emotiei.

73
OTTO RANK afirma ca "nasterea este prima situatie periculoasa traita de copil si este un
soc profund att la nivel psihologic ct si fiziologic. Acest soc este un rezervor al angoasei
si toate angoasele ulterioare si au originea n aceasta nastere".
ANNA FREUD considera ca angoasa la copil are cteva etape:
-stadiul unirii biologice cu mama , care poate genera anxietatea de separare;
-stadiul relatiei obiectuale, care poate genera teama de a pierde obiectul dorintei.
-stadiul complexului Oedip , care poate genera aparitia Angoasei de caracter
-stadiul formarii Supra-Eului, care poate genera culpabilitate.
Adeptii teoriei nvatarii privesc anxietatea ca rezultat al conditionarii. Experienta l-a
nvatat pe copil sa faca legatura ntre anumiti stimuli si trairea anxioasa, el reusind sa evite
obiectele si trairile anxiogene. Prin conditionare, frica poate fi creata sau redusa, sustin
adeptii acestei teorii; paradigmele conditionarii sunt folositoare pentru ntelegerea
comportamentelor fobice dar nu explica toate instantele achizitionarii fricilor.
Autorii teoriilor cognitive - privesc anxietatea ca rezultat al recunoasterii de catre copil al
evenimentelor stresante. Cnd cel mic se confrunta cu situatii pe care nu le poate anticipa
sau care i sunt nefamiliare apare anxietatea. Nentelegerea sau ntelegerea gresita a
evenimentelor firesti provoaca frica la copii, de aceea adeptii acestei teorii considera ca
restructurarea cognitiva ar amenda frica.
Etiopatogenie
n literatura de specialitate a ultimilor ani a crescut numarul studiilor privind mecanismele
de aparitie a tulburarilor anxioase la copil si adolescent.
Enumeram teorii mai vechi si mai noi care ncearca sa explice procesul etiopatogenic al
anxietatii si fobiilor la copil (262; 185):
Teoriile psihanalitice au la baza asertiunile lui Sigmund Freud care considera ca "exista o
angoasa care corespunde unei stari de detresa biologica, fenomen automatic avnd la baza
mecanisme de excitatie pe de o parte iar, pe de alta parte, existnd un semnal al angoasei
care este un dispozitiv pus n functiune de EU n fata pericolului, declansnd defense.
Angoasa este rezultatul unei pulsiuni libidinale refulate; daca scopul libidinal nu a fost
atins si este refulat, atunci n locul lui apare angoasa".
Adeptii teoriilor psihodinamice considera ca anxietatea de separare apare cnd copilul nu
reuseste sa treaca prin faza de separare de mama.
Teoreticienii comportamentali au postulat ca, dificultati persistente n procesul de
separare, apartin interactiunii anormale mama-copil. Mama limiteaza si nabusa stresul
initial de separare al copilului si ntareste raspunsul anormal al acestuia.
n ceea ce priveste comportamentul fobic sau anxietatea generalizata, n ultimii ani au fost
studiati factorii predictivi; a fost studiata n special "constructia temperamentului inhibat",
(224).
Studiile confirma, ca trasaturile de temperament si caracter de tip reticenta, timiditate,
inhibitie, caracterizeaza copilul ce poate dezvolta ulterior tulburari anxioase de tip
Anxietate de separare sau fobie(330,262, 224)
Ipoteze neurobiologice - Numeroase dovezi apar n ultimii ani datorita progreselor n
neurostiinte. Legatura dintre atasament, trauma si neurobiologia dezvoltarii sistemului
nervos central a constituit tema unui simpozion al Asociatiei Americane de Psihiatrie a
Copilului si Adolescentului, Octombrie, 1999.

74
CHARLES ZEANAH confirma existenta a patru mari arii de interes n care se desfasoara
cercetarea privind atasamentul copilului si adolescentului din perspectiva psihopatologiei
dezvoltarii si anume:
- plasticitatea comportamentala a atasamentului;
- relatia specifica atasament - psihopatologie;
- relatia atasament - afiliere si dezvoltarea relatiilor sociale;
- aflarea etapei celei mai importante n formarea atasamentului;
Se considera ca este necesar sa cunoastem substratul agresiunii neurale, care este
determinata genetic dar care este supus si mecanismelor externe oferite de experienta.
Exista perioade critice ale dezvoltarii ,sensibile la influentele de mediu.precum perioada
primilor tei ani din viata cand are loc un proces masiv de sinaptogeneza. (370)
ALLAN SCHORE a discutat importanta traumei timpurii si riscul aparitiei tulburarilor
psihice.
Abuzul si neglijarea copilului reprezinta factori externi de inhibitie a cresterii.
Dezvoltarea emisferului drept n primii doi ani de viata este un proces foarte important; el
este implicat n functiile vitale si-i ofera individului abilitatile de "coping" n conditii de
stress.
Predispozitia biologica n conditiile unor experiente negative n formarea atasamentului
(dezorganizare/dezorientare) poate creea o matrice etiologica cu risc de vulnerabilitate la
reactia de stress si predispozitie de dezvoltare psihopatologica a copilului.
Au fost postulate 2 pattern-uri de raspuns la stress:
- primul este mecanismul de hiper-arousal, cu cresterea CRF (cortisol releasing factor),
noradrenalinei, adrenalinei si glutamatului;
- al doi-lea pattern este "disociatia", n care copilul este bulversat de propria lume interna
si de lipsa unui atasament eficace. Abuzul si neglijarea provoaca n aceasta perioada
critica a evolutiei, moartea celulelor si fenomenul de "over prunning" al neuronilor, si, pe
de alta parte are loc o crestere a sistemelor simpatic si parasimpatic cu aparitia "copilului
rece" si a Tulburarii de stres . Concluzia este ca disfunctionalitatea afectiva si
agresivitatea pot aparea ca urmare a traumelor din primii doi ani de viata.
La adultii cu TSPT s-a observat o crestere a fluxului sanguin cerebral n regiunea
paralimbica si orbitofrontal si regiunea temporal anterioara. De asemenea, s-a observat o
reducere de volum a hipocampului si deficit de memorie. Nu au fost efectuate astfel de
studii si la copil (224).
O ipoteza interesanta este aceea ca n etiopatogenia anxietatilor si fobiilor, un rol
important l-ar avea "dezgustul - o emotie uitata a psihiatriei"; autorul se refera la senzatia
de neplacere si sila pe care o pot provoca diferite obiecte sau situatii (292).
Folosind instrumente standardizate de masurare a senzitivitatii - a dezgustului provocat de
obiecte, fiinte sau evenimente, a raportat ca, ntr-adevar, aceasta emotie de tip neplacere se
coreleaza cu simptomele TA, cu fobia de animale, de injectii, cu anxietatea de separare.
Ipoteze genetice Exista multe studii care sustin ca tulburarile anxioase au caracter
familial. Studii pe gemeni raporteaza o rata mare de concordanta pentru TA cu
semnificatie crescuta la gemeni monozigoti fata de dizigoti (94)
Studii pe loturi mari de populatie precum Studiul "Virginie - Twin" sustin influenta si
asocierea factorilor genetici ca factori de risc pentru TA si tulburarile psihopatologice n

75
general. Aceste studii ofera baza de raport pentru expresia anxietatii dar nu pentru
anxietatile specifice.
WARNER, 1995, a studiat prezenta tulburarilor psihice la 145 tineri cu vrste cuprinse
ntre 5 si 24 ani, urmasi ai unor parinti diagnosticati deja cu tulburari psihice. Riscul
pentru aparitia tulburarilor psihice la copii a fost legat de prezenta tulburarilor depresive
majore, alcoolism la unul dintre parinti sau de prezenta dezorganizarii familiale.
Unii autori afirma ca, n mecanismul complicat al etiopatogeniei tulburarilor anxioase, nu
pot fi acceptati factori cauzali unici si nici relatii cauzale simple. Factori multipli pot
converge n aparitia fenomenelor patologice precum:
- existenta unui atasament nesigur fata de mama;
- factori traumatizanti, care au actionat precoce (separarea brutala si intempestiva pe
termen lung; abuz si neglijare n primii trei ani de viata);
- trasaturi de temperament vulnerabile (copilul inhibat, rusinos);
- experiente de viata nefavorabile;
- factori familiali si genetici predispozanti.
Clasificari si criterii de diagnostic
Manualul statistic de diagnostic al Asociatiei Americane de Psihiatrie - DSM a parcurs
mai multe etape pana la a acepta tulburarile copilului ca fiind de sine statatoare dar cu
posibila evolutie in stadiul de adult
- n prima sa editie nu a mentionat deloc tulburarile psihice ale copilului ;
- n cea de-a doua editie apare capitolul Tulburari de comportament la copii si adolescenti
si mentioneaza doua diagnostice de anxietate specifice copilului (Reactia de retragere si
Reactia supraanxioasa);
- n cea de-a treia editie a aparut o sectiune separata a Tulburarilor anxioase ale copilului
si adolescentului (Anxietatea de separare, Tulburarea evitanta, Tulburea supraanxioasa ).
- n editia a patra, n capitolul Alte tulburari ale micii copilarii, copilariei si adolescentei,
apare numai Anxietatea de separare. Restul tulburarilor sunt specificate n capitolul
Tulburari anxioase ,considerndu-se ca cei mici pot avea: tulburari de panica, fobii
speciale, tulburare obsesiv-compulsiva, tulburare de stres post traumatic, tulburare de
adaptare cu anxietate (totusi, n prezentarea criteriilor nu se face nici o specificare
referitor la vrsta.)
ncrederea n validitatea studiilor privind tulburarile anxioase la copil sunt limitate. n
prezent este evident efortul specialistilor pentru studiul tulburarilor anxioase specifice
copilului si care au: alt pattern familial, alta abordare clinica din perspectiva
psihopatologiei neurodevelopmentale, pot avea alte corelatii biologice si raspunsuri la
tratament.
Clasificarea Internationala a Maladiilor-ICD codifica la
F93 Tulburari emotionale cu aparitie n special n copilarie
F93.0 - Angoasa de separare a copilariei
F93.1 - Tulburari anxioase fobice ale copilariei
F93.2 - Anxietate sociala a copilariei
F93.3 - Rivalitatea ntre frati
F93.4 - Alte tulburari emotionale ale copilariei
Ce este particular si o diferentiaza fata de DSM IV este descrierea a patru entitati
considerate a fi specifice copilului. Tulburarea obsesiv compulsiva, care poate aparea si ea

76
n copilarie, anxietatea generalizata, atacul de panica, tulburarea de stres post traumatic
sunt codificate n capitolul Tulburari nevrotice (F40).
Criterii DSM IV
a) Anxietatea de separare
A) Anxietate excesiva si inadecvata evolutiv referitoare la separarea de casa sau de
cei de care copilul este atasat, evidentiata prin minimum trei din urmatoarele;
1) Detresa excesiva recurenta cand survine sau este anticipata separarea de casa sau
de persoanelede atasament major
2) Teama excesiva si persistenta in legatura cu pierderea sau posibila vatamare care s-
ar putea intampla persoanele atasament major
3) Teama excesiva si persistenta ca un eveniment nefericit va duce la separarea de o
persoana de atasament major
4) Opozitie sau refuz persistent de a pleca de acasa, cu refuzul de a merge la
scoala sau n alta parte de teama ca va ramne singur, fara parinti;
5) Aversiune, protest si frica de a ramne singur acasa sau n alt loc;
6) Refuzul permanent si teama de a dormi singur, fara unul dintre parinti sau de
aadormi departe de casa;
7) Vise terifiante, cosmaruri cu teme legate de separare;
acuze somatice diverse si persistente (dureri de cap, de stomac, greta, varsaturi) cnd
anticipeaza despartirea sau cnd aceasta se produce de fapt
B. Durata manifestarilor este de cel putin patru saptamni;
C. Debutul lor se situeaza naintea vrstei de 18 ani sau debut timpuriu, nainte de 6
ani;
D. Tulburarea provoaca o suferinta clinica semnificativa, cu afectarea
performantelor scolare si familiale;
E. Tulburarea nu apare n cadrul altor tulburari psihice ale copilului precum:
tulburarari pervazive de dezvoltare, schizofrenie
b) Anxietatea generalizata
- griji si anxietati exagerate pe care pacientul nu le poate controla;
- anxietatea si grijile sunt asociate cu urmatoarele simptome: neliniste,
fatigabilitate, dificultati de concentrare a atentiei, iritabilitate, tensiune musculara,
tulburari de somn;
c) Fobiile
- frici nejustificate, exagerate, legate de o situatie specifica sau un obiect (frica de
animale, de injectii etc);
- expunerea la situatia sau obiectul fobogen provoaca imediat un raspuns anxios;
- evitarea situatiilor sau obiectelor care-i provoaca frica;
d) Tulburari de panica
- atacuri de panica recurente sau perioade de frica intensa care se asociaza cu
palpitatii, transpiratii, teama, senzatie de sufocare, durere n piept, tulburari abdominale,
varsaturi, greata, lesin, ameteala, senzatie de ireal, senzatie ca-si pierde controlul, senzatie
de moarte iminenta, parestezii, modificari ale culorii fetei.
e) Tulburari obsesiv - compulsive
Obsesii precum:

77
 - gnduri recurente sau imagini resimtite ca neadecvate si care provoaca o stare de
disconfort;
- gnduri , idei sau imagini despre problemele vietii dar care sunt exagerat de
nspaimntatoare;
- copilul/adolescentul ncearca sa le suprime, sa le nlature, sau sa le ignore;
- copilul/adolescentul le recunoaste ca fiind neadevarate si ca fiind produse de
mintea sa
Compulsii precum:
- gesturi sau gnduri repetitive, pe care copilul se simte constrns sa le faca dar
uneori nu le face;
- gesturi sau gnduri repetitive, carora simte ca trebuie sa le dea curs, pentru a-si
reduce tensiunea si nelinistea, desi par absurde si nerealiste
f) Tulburari de stres post traumatic
A.Copilul/adolescentul a fost expus la un eveniment traumatic, n care ambele din
urmatoarele sunt prezente:
1) a experimentat, a fost martor sau a fost confruntat cu un eveniment care implica
moartea sau vatamarea grava, efectiva sau ameninataoare ori o amenintare a integritatii
sale sau aaltora o injurie severa care-i ameninta viata
2)traieste o spaima intensa,neputinta sau oroare
B. Fie in timpul experimentarii fie dupa prezinta cel putin trei din urmatoarele
simptome disociative:
1)sentimentul subietic de insensibilitate de detasare sau de absenta a reacivitatii
emotionale
2)reducere a constiintei ambiantei
3)derealizare
4)depersonalizare
5)amnezia lacunara
C.Evenimentul traumatizant este retrait prin cel putin unul din urmatoarele:amintiri
dureroase, rememorari ale evenimentelor (joc repetitiv, care reflecta trauma suferita); vise
terifiante, n care reapare evenimentul stresant; uneori simte o emotie puternica si se simte
de parca evenimentul ar fi reaparut; simte un disconfort puternic cnd si reaminteste
trauma; amintirea traumei se nsoteste de tulburari neurovegetative
D.Evita constant orice stimul care-i reaminteste evenimentul tragic;
E.Copilul poate prezenta urmatoarele simptome de anxietate :tulburari de somn
(adoarme greu sau se trezeste n timpul somnului); stari de iritabilitate si
furie;hipervigilenta - stare permanenta de alarma;tresare cu usurinta.
F. Tulburarea provoaca o suferinta clinica semnificativa, cu afectarea performantelor
scolare si familiale, chiar cu incapacitatea de a solicita asistenta medicala sau a vorbi cu
membrii familiei despre experienta traumatica
G.Durata manifestarilor este de minimum 2 zile si maximum patru saptamni de la
evenimentul traumatic;
H. Tulburarea nu se datoreaza efectelor unei substante sau ale unei conditii medicale
apare n cadrul unei tulburari psihotice acute sau in cadrul unei exacerbari a unei tulburari
preexistente codificate pe axa I, II.
Criterii ICD 10

78
 Tulburarile emotionale care apar n special n copilarie sunt :
F93.0 Angoasa de separare a copilariei
- este o tulburare n care anxietatea este focalizata pe teama privind despartirea,
separarea;
- apare n cursul primelor luni si ani din viata;
- se distinge de angoasa de separare prin intensitatea si persistenta dupa mica
copilarie si prin perturbarea vietii socio-familiale.
F93.1 Tulburari anxioase-fobice ale copilariei
Sunt caracterizate prin persistenta fricilor, specifice anumitor faze ale dezvoltarii, n
alte etape de vrsta si cu o intensitate exegerata.
Celelalte tipuri de fobii care pot apare n copilarie dar nu fac parte din dezvoltarea
normala a copilului (precum agorafobia) vor fi clasificate la capitolul F4.0
F93.2 Anxietatea sociala a copilariei
Se caracterizeaza printr-o atitudine reprimata fata de persoane straine, printr-o teama sau
frica legata de situatii sociale noi, neobisnuite sau nelinistitoare.
Se va utiliza aceasta cateorie numai daca debutul simptomatologic se situeaza n
mica copilarie, simptomele sunt exagerat de intense si se nsotesc de o perturbare a
functiei sociale.
F93.3 Rivalitatea ntre frati
Aparitia n familie a unei surori sau frate mai mic duce la declansarea unor stari
emotionale particulare la copilul mai mare.
Nu trebuie considerat ca diagnostic dect atunci cnd manifestarea este foarte
intensa sau persistenta n timp si produce o perturbare a relatiilor familiale.
Epidemiologie
n ultimii 10 ani s-au facut multe studii privind tulburarile anxioase la copil si
adolescent. Exista diferente ale datelor de prevalenta dar care se datoreaza tipului de
design al studiului. Totusi, tulburarile anxioase reprezinta categoria cu cea mai mare
prevalenta n psihopatologia copilului si adolescentului (224;185; 104).
ntr-un larg studiu al lui COSTELLO, citat de CASTELLANOS, 1999, rata de prevalenta
a tulburarilor anxioase la copii cu vrste cuprinse ntre 9 si 13 ani a fost de 5,7% +/- 1,0%.
LABELLARTE,1999 prezinta o prevalenta a tulburarilor anxioase la copii si
adolescenti de 5-18 %. Acelasi autor mentioneaza un alt studiu efectuat pe 1285 de copii
ntre 9 si 17 ani la care s-a folosit o larga baterie de teste din perspectiva metodelor clasice
epidemiologice ale MECA (Methods for the Epidemiology of Children and Adolescent
Mental Disords); rezultatul a fost ca pot aparea erori de diagnostic. Prezenta anxietatii nu
este suficienta, pentru a pune diagnosticul de tulburari anxioase, fiind necesara existenta
unor disfunctii n toate ariile de functionare. "O mare parte din cei care ntrunesc criterii
simptomatice pentru diagnostic au o activitate social-familiala normala."
Vom prezenta date din literatura ultimilor ani privind prevalenta fiecarei tulburari n
parte.
Studii din literatura privind incidenta si prevalenta n:-Anxietatea de separare (AS):
- 3.5-4.1% (pentru scolarii mici); la adolescenti - 0.7-2.% cu o rata pe sexe de 3:1
pentru fete.(224),
- 2,4% (224), respectiv de 4,7% (57)
- Tulburarea fobica: : 2.3%-14.5%-22.2% (293)

79
- 9,5 %.(224)
- Fobia scolara: Mc GEE si colaboratorii reiau studiul lui Anderson numai pentru fobia
scolara, gasind o valoare a prevalentei de 1.1% (1990).
- Fobia sociala (FS): de 9.9% ( 224). KASHANI si col., 1990,raporteaza o prevalenta de
1%
- Tulburari hiperanxioase (DSM III): 2.9% (224); 4.6%(102)
-Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT): -
- 3.5% (3% la fete si 1% la baieti)(224)
- 6.3% (224).
- copii de 9-16 ani 5% (224)
- risc de 27% pentru baietii care au avut un eveniment traumatizant si un risc de 30%
pentru cei care au avut mai multe evenimente(pacienti cu dependenta) (224)
-
-Tulburarea cu atac de panica (TAP)
0.5% (224)
1%. (410,411)
Se considera ca aceasta tulburare apare cel mai frecvent ntre 14 si 15 ani; 40% dintre
adolescentii cu tulburari de panica au avut evolutie severa .
- Tulburarea obsesiv compulsiva (TOC) .KAPLAN 2000 citeaza autori care au
raportat o prevalenta avnd valori cuprinse ntre 1-10 %
Sindroame clinice
Am preferat termenul de sindroame clinice, folosit recent si de DANIEL
CASTELLANOS (1999), pentru a prezenta situatiile diagnostice n care anxietatea este
simptomul principal; evitam cu buna stiinta termenul de entitate, dat fiind faptul ca, n
psihopatologia infantila, aflata sub semnul procesului de crestere si dezvoltare, sensurile
se suprapun, iar efortul de ncadrare diagnostica este evident ntr-o permanenta schimbare.
Asa ca ceea ce consideram astazi ca este entitatea "x" mine aflam ca a fost ncadrat si
clasificat ca alta categorie.
LABELLARTE si colaboratorii afirma ca anxietatea este cea mai frecventa si mai
comuna manifestare ntlnita n psihiatria copilului si adolescentului si ca anxietatea
excesiva, severa ca intensitate si ferecventa se poate ncadra ntr-una din categoriile
diagnostice DSM IV; din nefericire, continua autorul, sistemul de diagnostic este
controversat dat fiind: frecventa mare a inadvertentelor, comorbiditatea cu alte tulburari,
cat si absenta markerilor biologici care ar aduce un suport consistent etiologiei stabilite
deocamdata empiric.
WEEMS si col.(2000), pornind de la aceeasi observatie, ca emotionalitatea
copilului are grade si tipuri diferite de exprimare, iar "granita normal patologic este dificil
de stabilit", au analizat diferenta frica - anxietate patologica; folosind instrumente de lucru
specifice cercetarii, au analizat frica si parametrii fricii care pot fi asociati cu anxietatea
manifestata clinic. Concluziile au fost cele deja cunoscute, prin observatii empirice, dar de
aceasta data ele sunt dovedite printr-un riguros protocol de cercetare. Astfel:
- tipul de frica mentionat de copilul normal este acelasi cu tipul de frica trait de
copilul cu TA;
-intensitatea si frecventa acestei trairi sunt nsa semnificativ diferite n lotul studiat fata de
lotul martor

80
Aderam la aceste puncte de vedere, alaturi si de alti autori (185), considernd ca, pentru
multe din tulburarile copilului si adolescentului, Manualul DSM IV ramne folositor
pentru cercetator dar nu si pentru clinician; diagnosticul si prognosticul in TA trebuie
stabilit cu multa grija tinand seama de ceea ce este firesc , normal , caracteristic varstei si
ceea ce este anormal ,patologic.
Caracteristici clinice n Anxietatea de Separare (AS)

Trasatura clinica esentiala este calitatea reactiei emotionale a copilului la separarea

de figura principala de atasament (mama sau alta persoana care ngrijeste copilul si pe
care acesta o percepe ca fiind securizanta.)
- reactia emotionala are intensitate si manifestari variate, n functie de vrsta
copilului;
- diagnosticul de AS nu se pune dect peste vrsta de 10-13 luni si numai daca
intensitatea si persistenta manifestarilor este severa, cu o durata de cel putin 4 saptamni;
- simptomele clinice principale exprimate de copilul "nspaimntat ca este lasat
singur si parasit de mama" sunt: ngrijorarea si nelinistea cnd anticipeaza despartirea,
urmat apoi de protest prin plnset, tipat, apatie. Somn nelinistit cu vise terifiante si pavor
nocturn. Unii copii au acuze somatice diverse, uneori foarte importante: de la dureri de
cap, dureri de stomac, pna la febra, varsaturi si scaune diareice.
Simptomele neurovegetative ca: transpiratia, eritemul facial sau paliditatea, teama,
sunt frecvent prezente n prima si a doua faza - de protest si disperare dupa BOWLBY.
"Gndurile negre" ca s-a ntmplat ceva rau parintilor, refuzul de a se mai duce la
scoala de teama ca se va ntmpla o nenorocire celor dragi, refuzul de a mai pleca de
acasa n alta parte chiar nsotit, toate acestea apar de obicei la copilul mai mare care a avut
deja experienta primei separari.
GRAHAM si col., 1994, prezinta urmatoarele tipuri de AS dupa vrsta:
- copiii mai mici de 8 ani au mai frecvent teama ca s-ar putea ntmpla ceva rau
parintilor n lipsa lor si atunci refuza sa doarma singuri sau sa plece fara ei n alta parte
sau sa fie lasati singuri. Au mai frecvet cosmaruri si tulburari de somn ct si tulburari
neurovegetative.
- copiii de 9-12 ani si exprima cel mai frecvent teama si nelinistea n momentul
despartirii, reusind uneori sa depaseasca anxietatea;
- copiii de 13-16 ani refuza sa plece de acasa si sa se duca la scoala de teama sa nu
plece de lnga parinti. Acestia au frecvent acuze somatice
Desi apare la toate vrstele, AS este mai frecventa la prepuberi, fara sa existe si
diferenta de sex.
Adesea, AS se poate asocia cu tulburarea de panica .
Caracteristici clinice in Anxietatea generalizata la copil

Copiii si adolescentii care prezinta aceasta tulburare par a fi tot timpul ngrijorati,
nelinistiti, si fac nenumarate griji cu si fara motiv. Sunt foarte preocupati de
performantele scolare, sau de cum arata, de cum sunt priviti de ceilalti, vor sa aiba cele
mai bune note si cele mai bune performante scolare si sunt deosebit de atenti si grijulii
pentru a le atinge; devin extrem de nelinistiti si plini de temeri n ajunul unui eveniment
scolar sau de alta natura; de altfel, ei par a nu scapa niciodata de griji.

81
 Grijile si anxietatile permanente si exagerate, cu intensitate nejustificata ca
declansare, nu pot fi controlate de catre copil.
Toate aceste manifestari se nsotesc pentru diferite perioade de timp de: iritabilitate,
crize de mnie, dificultati de concentrare a atentiei. Copiii par ncordati, n permanenta
alerta iar somnul le este tulburat.
Observarea acestui comportament este facuta de parinti aproximativ n jurul vrstei
de 6-8 ani;
Pentru a considera patologica aceasta anxietate permanenta, mobilizatoare, de
altfel, pentru alti copii, ea trebuie sa persiste mai mult de cteva saptamni si sa perturbe
interactiunea socio-familiala a copilului (185, 262).
Caracteristicile clinice ale Fobiilor la copil
n comparatie cu fricile, care sunt att de firesti n viata copilului, fobiile sunt
"fricile patologice"; "Fricile patologice manifesta adesea o tendinta de amplificare,
diversificare si generalizare; devin mai intense si mai variate, perturbnd concomitent
starea generala a copilului" (292).
Aceste frici, exagerate ca proportie , manifestate si declansate de o situatie sau un
obiect concret, nu pot fi nlaturate, nu pot fi controlate voluntar, nu pot fi evitate, iar
uneori spaima persista mai mult timp, chiar dupa nlaturarea obiectului fobogen.
La copii, aceste "frici irationale determinate de circumstante precis delimitate si a
caror prezenta este cel putin iminenta" (292) cel mai adesea se exprima ca:
- teama de ntuneric (acluofobie)
- teama de a fi singur (autofobie)
- teama de naltime (acrofobie)
- teama de injectii, de durere (algofobie)
- teama de spatii nchise (claustrofobie)
- teama de multime, de oameni (antropofobie)
- teama de scoala (fobie scolara)
- teama de moarte (tanatofobie)
Vrsta, sexul sau situatia socio-culturala, religioasa a familiei din care provine
copilul, pot imprima tipul de fobie
a. Fobii specifice copilului mic
Teama de a dormi singur este fireasca dar uneori poate mbraca aspectul unei frici
irationale, chiar daca comportamentul familiei este adecvat, suportiv, anxiolitic-protector.
Copilului i e teama sa se duca seara singur la culcare, ncepe treptat sa fie nelinistit, sa
plnga, sa refuze sa ramna singur n camera; daca totusi reuseste sa stea singur n pat, nu
adoarme si orice zgomot i trezeste spaime si fantasme de tot felul; nspaimntat, fuge n
camera parintilor si se culca lnga ei.
Unii dintre copii pot dezvolta ulterior, dat fiind toleranta parintilor, un
comportament manipulativ.
Teama de animale, de insecte, de naltime sau de spatii mari poate capata valente
fobice iar confruntarea cu stimulul poate declansa reactii anxioase severe. Persistenta
acestor spaime si la adult poate fi exprimata sub forma de agorafobie, claustrofobie sau sa
apara n contextul tulburarilor obsesiv compulsive.
Mare parte din copiii cu fobii specifice dezvolta cel mai frecvent anxietate
anticipatorie.

82
 b. Fobia scolara
Este o forma specifica a fobiei copilului si apare n primii ani de scoala sau chiar
dupa primele saptamni de la nceperea cursurilor. Micul scolar se trezeste dimineata
ngrijorat, nelinistit, palid, ncepe sa acuze dureri abdominale, merge de mai multe ori la
baie; uneori tremura si transpira, priveste anxios n jur, tergiverseaza mbracarea si
pregatitul ghiozdamului. Este hranit si mbracat mai mult mpotriva vointei sale, de catre
mama dornica sa-si duca copilul la scoala; n ciuda protestelor copilului si a durerilor de
cap si de stomac pe care le acuza, de cele mai multe ori familia nu se lasa si-l duce la
scoala. Acolo, scolarul cel mic sta "ca pe ghimpi", nu se simte bine, anxietatea creste si de
cele mai multe ori se ntoarce acasa. Uneori, manifestarile pot fi mai putin intense si se
resimt treptat n timp, alteori intensitatea, frecventa si persistenta lor determina solicitarea
consultului de specialitate.
n ultimii ani a aparut un concept nou, cel de "refuz scolar" care se considera a
cuprinde mai multe aspecte diagnostice si anume: fobia scolara, anxietatea de separare,
dezinteresul si indiferenta fata de studiu (114; 197; 248; 49,131).
Refuzul scolar este un concept complex, heterogen, care are o prevalenta din ce n
ce mai mare si care este studiat din punct de vedere clinic, socio-demografic si
familial.KING 2000 defineste RS ca fiind "dificultate de a urma cursurile scolii datorita
unui distress in specaial anxietate si depresie ";acest comportament nu este specific numai
copiluli mic ci si adolescentului.
c. Fobia sociala
Reprezinta o forma particulara de fobie si care apare la copilul mare sau adolescent,
lund forma spaimei de a nu fi umilit sau batjocorit n public. Adolescentul se simte
stnjenit la gndul ca va trebui sa mannce alaturi de alti copii, sa vorbeasca, sa scrie de
fata cu ceilalti. Refuza sa mearga la petreceri cu grupul de vrsta.
Cnd este confruntat cu situatia fobogena, anxietatea este dublata de palpitatii,
teama, transpiratii etc. nvatnd tehnici de coping cognitiv, poate depasi stresul fobogen,
dar, de cele mai multe ori, copilul nu ajunge la aceste strategii dect prin nvatare
ulterioara, el apelnd initial doar la evitare; copilul refuza sistematic invitatiile la
petreceri n grup, evita sa vorbeasca n fata clasei, sa mannce la cantina scolii sau sa
mearga n tabara. Se simte stingherit desi reuseste de multe ori sa-si disimuleze jena; de
cele mai multe ori se izoleaza, ajungnd sa dezvolte un tip de personalitate de tip evitant.
SPENCER, 1999, ntr-un studiu pe copiii de 7-14 ani cu fobie sociala, a gasit:
- performante mai scazute;
- competenta sociala scazuta;
- autoevaluari negative.
Caracteristicile atacului de panica la copil
Majoritatea tulburarilor anxioase la copil si la adolescent pot atinge paroxismul sub
forma atacului de panica. Sugarul de 8 luni, luat brusc din bratele mamei, poate prezenta o
emotie puternica de spaima si neliniste, determinata de ndepartarea de mama, stare care
poate atinge o intensitate vecina cu atacul de panica. La fel si prescolarul obligat sa
mearga la gradinita sau scolarul mic, obligat sa intre n clasa si sa se rentlneasca cu
atmosfera att de stresanta pentru el, poate sa prezinte o amplificare treptata a anxietatii si
fobiei scolare pna la forma unui atac de panica.

83
 Atacul de panica este definit ca fiind o traire intensa de teama care se asociaza cu
palpitatii, transpiratii, teama, senzatie de sufocare, durere n piept, varsaturi, greata,
senzatie de moarte iminenta.
Debutul se situeaza dupa 12 ani, cu un vrf de incidenta ntre 15 si 19 ani (224).
MASI si colaboratorii, 1999, raporteaza debut la 10 ani pe baza afirmatiilor pacientilor
adulti cu tulburari de panica.
PILOWSKY (1999), ntr-un studiu longitudinal efectuat pe 1580 de adolescenti, a
observat evolutia acestora catre tulburare depresiva cu ideatie suicidara si tentative de
suicid; despre comorbiditatea tulburarilor anxioase la copil si adolescent, cu
particularitatile ei, mult diferite de ale adultului, vom vorbi mai pe larg n alt capitol.
Caracteristicile clinice ale tulburarilor de stres posttraumatic la copil si adolescent
Multa vreme, acest diagnostic nu a fost utilizat n patologia infantila.Desi de secole
se cunoaste efectul traumei asupra psihismului, totusi, numai din 1980 tulburarea de stres
posttraumatic a fost recunoscuta ca tulburare psihica n nomenclatura de specialitate
Copilul si, respectiv, adolescentul, victima a violentei fizice sau psihice poate
dezvolta un sindrom de stres posttraumatic foarte sever, dat fiind fragilitatea acestei
vrste.
Importanta tulburararii de stres posttraumatic la adolescenta, ca urmare a cresterii
violentei n rndul acestei categorii de populatie, a dus la aparitia, n unele tari a unor
asociatii care beneficiaza de programe de protectie a adolescentului victima a violentei si
care stipuleaza ca: "majoritatea nevoilor adolescentului sunt: nevoia de independenta, de
separare, de emancipare, nevoia de dezvoltare a propriei identitati, nevoia de recunoastere
si dezvoltare a propriilor interese".
La adolescenta, atacurile si violenta pot destrama achizitiile n dezvoltare, fapt ce
poate avea consecinte dezastruoase asupra acestei fragile personalitati n formare.
Tipul de trauma careia i poate fi victima copilul sau adolescentul este variat. Vom
enumera cteva studii din literatura de specialitate si tipurile de trauma care au declansat
TSPT:
- violul (224)
- violenta interpersonala (atacul cu obiecte contondente sau arme de foc), violenta
domestica (copii batuti de parinti, n special de tata); (224)
- dezastre naturale (cutremure, uragane, incendii) (186;185)
- efectele razboiului (224)
Numarul de traume, ca si tipul de trauma, este semnificativ leagat de cresterea
riscului pentru tulburarea de stres posttraumatic.
DEYKIN si colaboratorii, 1997, arata ca riscul creste cu numarul de evenimente la
care a asistat copilul:
- riscul TSPT este de 27% pentru baietii care au suferit o trauma;
- este de 30.6%, pentru cei care au fost victimele a doua evenimente traumatizante;
- este de 62.5% pentru cei care au fost victime a trei evenimente stresante.
Vrsta si sexul pot fi factori de risc pentru aparitia TSPT.
- copiii mai mici, martori ai dezastrului produs de uraganul Hugo, au prezentat
tulburare de stres posttraumatic;
- sexul este un predictor important pentru tulburarea de stres posttraumatic, fetele
fiind mai vulnerabile dect baietii;

84
 Expus la un eveniment traumatizant, copilul/adolescentul sufera o injurie severa,
care-i pune viata n pericol. Copilul traieste o spaima foarte intensa si se simte n mare
pericol. Ulterior, el poate retrai evenimentul prin amintirile dureroase care-i revin n minte
fie spontan, fie provocate de cei din jur sau de fragmente din viata cotidiana, ce-i pot
reevoca trauma. Copilul poate repeta n joc scene pe care le-a trait sau poate avea vise,
cosmaruri cu tema factorului traumatizant.
Copilul/adolescentul cu tulburare posttraumatica de stres are un disconfort puternic
nsotit de tulburari neurovegetative cnd si aminteste evenimentul psihotraumatizant.
Mult timp dupa traumatism, copilul are tulburari de somn (adoarme greu si se
trezeste n cursul noptii), poate prezenta frecvent stari de iritabilitate si accese de furie
nejustificate; copilul tresare la cel mai mic zgomot, traieste ntr-o permanenta stare de
alerta, si cauta permanent parintii, iar daca este mai mic anxietatea capata valentele
anxietatii de separare.
Debutul TSPT n adolescenta, poate avea serioase urmari asupra cstigarii
abilitatilor sociale si pot diminua perceptia imaginii de sine si a ncrederii n propriile
forte.
TSP produce o scadere a eficacitatii cognitive si diminueaza achizitiile scolare
aceasta s-ar datora faptului ca trauma survine ntr-o perioada extrem de activa a
dezvoltarii creierului si ca este posibil sa se produca o regresie sau o stagnare timpurie a
structurii neurale, un rol important avand cortizolul si dehidroepiandrosteronul.(173, 224)
Caracteristicile clinice ale tulburarii obsesiv-compulsive la copil si adolescent
Simptomele tulburarii obsesiv compulsive (TOC) la copil si adolescent sunt
aproape identice cu cele ale adultului (224).
n mod normal, ntre 4 si 8 ani, copiii pot avea obiceiuri care persista n timp, acela
de a pasi ntr-un anume fel pe caldarm sau de a-si aranja jucariile preferate, mai trziu si
aranjeaza cu scrupulozitate cartile si caietele, si face si re-face ghiozdanul. Daca aceste
particularitati devin persistente, exagerat de frecvente si-i modifica existenta deranjndu-i
si pe cei din jur, nseamna ca ne confruntam cu debutul tulburarii obsesiv compulsive,
care se situeaza de obicei n jur de 10-12 ani.
Ideile obsesive sunt mai putin frecvente, de obicei debutul se face cu manifestari cu
caracter repetitiv si de ritual. Treptat, familia observa ca baietelul (de obicei, tulburarea
obsesiv compulsiva este mai frecventa la sexul masculin) sta mai mult timp n baie si se
spala de mai multe ori pe mini de frica microbilor. Seara la culcare atinge de mai multe
ori patul sau face ctiva pasi pe loc n fata patului, si aranjeaza si rearanjeaza hainele.
Urcarea n pat si culcarea poate dura, astfel, minute n sir. Deschiderea sau nchiderea usii
sau ntrerupatorului de lumina se poate desfasura cu miscari repetate, cu atingeri repetate
ale clantei sau tocului usii.
Orice ncercare de a-si modifica comportamentul este sortita esecului, copilul
reuseste n schimb sa modifice si comportamentul parintilor, care ajung sa se aseze la
masa doar n ordinea pe care o doreste copilul obsesional.
Copilul cu TOC este rusinos, extrem de respectuos, perfectionist, poate avea rareori
accese de furie care-i ascund neputinta. ncerca sa-si minimalizeze comportamentul ritual
si neaga cu obstinatie tristetea, explicnd originea superstitioasa a manifestarilor. Uneori,
copilul mai mare sau adolescentul reuseste sa explice rezistenta interioara pe care o
resimte, senzatia de disconfort pe care o traieste daca si reprima pornirile (185).

85
 Cele mai comune obsesii la copii sunt: teama de murdarie, teama ca cineva apropiat
din familie ar putea pati ceva rau, teama de mbolnavire. Uneori, ideile obsesive sunt mai
rare la copil, ele pot lua forma ideilor depresive sau ideilor cu caracter agresiv pe care nu
si le poate scoate din minte.
Cele mai comune compulsii la copil si adolescent sunt: ritualuri de spalare, de
curatenie, de verificare, de ordonare si colectionare.
Obsesiile fara ritualuri sunt rare la copii desi majoritatea adolescentilor prezinta att
obsesii ct si compulsii.
GELLER si col., 1996, afirma ca majoritatea copiilor cu TOC au o redusa
capacitate de "insight", de autoorientare si constientizare a comportamentelor aberante -
acest fapt i deosebeste de adultii cu TOC. Imaturitatea cognitiv afectiva si diferentele
specifice de dezvoltare determina acest "insight" scazut (224)
Simptomele obsesive sunt frecvent prezente la copiii cu ticuri sau cu anorexie.
Diagnostic pozitiv si diferential n tulburarile anxioase
Folosind unul din instrumentele de diagnostic se poate stabili cu relativa usurinta
diagnosticul de tulburare anxioasa la copil dar este totusi dificil daca vrsta este foarte
mica - uneori avnd nevoie de timp pentru a putea discerne care din manifestarile
anxioase/fobice/obsesionale apartin etapei de vrsta sau constituie debutul unor tulburari
psihice.
Exista autori si clinicieni care dubleaza observatia clinica si anamneza de interviuri,
scale, chestionare de evaluare - care se dovedesc a fi mai utile totusi cercetarii dect
practicii.
Clinicianul simte nevoia identificarii rapide a etiologiei cu stabilirea ei pe ct
posibil prin date de anamneza ,psihometrice si de laborator, pentru a avea posibilitatea
interventiei terapeutice n timp util.
Diagnosticul diferential este obligatoriu pentru a putea identifica orice manifestare
organica somatica sau neurologica care poate explica acuzele att de frecvente la acesti
copii:
-acuze cardiovasculare :palpitatii, tremor, transpiratii , paliditate ;
respiratorii:tahipnee senzatie de sufocare ;
-gastrointestinale :diareee, varsaturi, dureri abdominale -tulburari cutanate:eritem
,parestezii, transpir
-alte acuze : spasme musculare , crampe, cefalee, insomnie , cosmaruri prurit etc.
Prima etapa a diagnosticului diferential:
cu toate tulburarile organice si neurologice care pot fi nsotite de anxietate marcata si
atacuri de panica:
-Epilepsia - atacurile de panica pot fi confundate uneori cu crizele vegetative; EEG
poate transa diagnosticul;
-Tumorile frontale se nsotesc adesea de tulburari emotionale - si cu aparitia
anxietatii;
Starile post traumatisme cranio-cerebrale;
Parazitozele - pot sa modifice comportamentul copilului;
Psihoze organice: toxice, infectioase, care pot debuta cu manifestari fobice si
anxioase; intoxicatia acuta cu cofeina la copil;
Hipoglicemia;

86
 Hipertiroidismul;
Aritmiile cardiace;
Feocromocitomul;
Reactii adverse la unele medicamente.Toate aceste suspiciuni de diagnostic vor fi
inlaturate pe baza datelor de anamneza si a datelor de laborator .
A doua etapa a diagnosticului diferential:
-vizeaza toate tulburarile psihice ce se pot insoti de modificari anxioase
-Pavorul nocturn;
-Debutul psihotic;
-Tulburarea reactiva de atasament
-Tulburarile depresive
-Tulburarile de invatare
-Intarzierea Mintala
Tulburarile de adaptare
-Tulburarile de somatizare
A treia etapa de diagnostic se face in cadrul TA
n cadrul tulburarilor anxioase, se va face diferentierea ntre anxietatea de separare, fobii
etc.
Se vor stabili si tulburarile comorbide prezente .

Comorbiditatea n tulburarile anxioase la copil si adolescent

Cel putin 1/3 dintre copiii cu tulburari anxioase ndeplinesc criterii pentru doua sau
mai multe tulburari anxioase (185).
Cu exceptia Anxietatii de separare, toate celelalte tulburari anxioase se considera n
prezent ca au caracteristici clinice comune cu ale adultului, astfel nct, n DSM IV sunt
grupate n capitolul Tulburari anxioase; diferentele sunt date de particularitatile de vrsta,
de amprenta pusa de procesul dezvoltarii, de interventia familiei si patternul educational,
dar mai ales de tulburarile comorbide care la copil sunt foarte diferite de ale adultului.
GELLER si colaboratorii, 1996, considera ca tocmai particularitatile de
comorbiditate diferentiaza psihopatologia afectivitatii copilului de cea a adultului.
Studiile de comorbiditate privind tulburarile anxioase la copil si adolescent
mentioneaza urmatoarele:
-Fobia sociala este comorbida cu Tulburarile Depresive, Tulburarile Somatoforme si
Tulburarile datorate abuzului de substante chimice; (Essau si colaboratorii, 1998,
-TSPT la adolescenti este comorbida cu dependenta de substante si cu Tulburarile
depresive majore uneori, QI-ul scazut este un factor de risc pentru aparitia TSP )( 224)
-anxietatea si depresia copilului si adolescentului sunt comorbide cu refuzul scolar
(49,50,51)
-asocierea comorbida dintre atacul de panica, ideatia suicidara si actul suicidar la
adolescenti( 224)
- este semnificativa legatura ntre trauma si aparitia depresiei; - comorbiditatea
tulburarilor hiperkinetice cu deficit de atentie si predispozitia la trauma; Wozniak, 1999
-o rata de comorbiditate de 90% exista n tulburarile obsesiv compulsive la copil si
adolescent cu: tulburarile de comportament, tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie,

87
cu tulburarea de opozitie, enurezisul, sindromul Tourette si cu tulburarile anxioase;
(159,53,57)
Este importanta cunoasterea patternului comorbiditatii pentru ghidarea tratamentului.
Tratament
Principiile de tratament recomandate de cea mai mare parte a a autorilor corespund
unui model multimodal de abordare a TA care cuprinde:( 234,235,237,374)

-interviuri axate pe problema - aplicate separat copilului, parintilor si educatorului;

-interviu de diagnostic;
-inventar de autoevaluare (pentru copii mai mari si pentru adolescenti)
-observarea libera a comportamentului;
-masuri de evaluare a atitudinilor parintilor;
Tratamentulcuprinde :
tehnici educationale, incluznd managementul anxietatii si fobiilor copilului prin atitudini
corecte si suportive ale parintilor.
tehnici de interventie psihoterapica
-terapie individuala;
-terapie de grup;
-terapie familiala
Cele mai recente date din literatura confirma utilitatea tehnicilor comportamental
cognitive n tratamentul copiilor.
Se considera ca Algoritmul de tratament ar fi: terapie comportamental cognitiva,
mpreuna cu medicamente antidepresive si anxiolitice(131,114,49,50,51, 224)

Principiile generale de modificare a comportamentelor la copii (conform cu

GRAHAM, 1999) ar fi urmatoarele:
Comportament consecinte pozitive rentarire pozitiva(reaparitia
comportamentului)
Comportament nici o recompensa(sau pedeapsa) disparitia comportamentului
Schimbarea stimulului schimbare de comportament
Obiectivele terapiei sunt:
-identificarea sursei de anxietate pentru copil;
-identificarea se va face treptat, la fel si interventia;
-nvatarea comportamentelor anxiolitice cu modelarea raspunsului anxios ;tehnici
axate pe functionare nu pe simptome, (129)
-desensibilizarea la factori fobogeni - psihotraumatizanti (tehnicile de flooding pot
fi utilizate numai la adolescent:se propun modelarea comportamentului prin filmarea
copilului si autoevaluarea ulterioara( 224,322)
-implicarea familiei - dupa ce s-a amendat anxietatea familiei produsa de tulburarea
copilului:
parintii sunt ajutati sa nvete elaborarea unor contacte specifice, care sa ntareasca
comportamentul adecvat;
parintii vor putea participa la procesul de desensibilizare
l vor observa pe copil si-l vor ajuta, intervenind n nvatarea noilor cai pentru ajustarea
comportamentelor maladaptative

88
 -la nevoie, spitalizarea poate fi utila permitnd o abordare directa pe de o parte, pe
de alta parte poate preveni dezvoltarea problemelor secundare datorate absenteismului
ndelungat.
interventia psihofarmacologica este benefica n asociere cu cea comportamentala. Sunt
recomandate:
1.antidepresive - de tip ADT (sunt de multi ani utilizate cu succes)
Imipramina - 3-5mg/kgc/zi, cu monitorizare EKG
-de tip ISRS (sunt mai recent introduse n terapie fara a fi
efectuate nsa studii psihofarmacologice pe termen lung la copii, totusi, sunt utilizate si
recomandate n literatura , 224)
Fluoxetina - 1mg/kgc/zi; maxim 35mg/zi pentru copiii sub 12 ani si 64 mg/zi
la adolescenti
2.anxiolitice - Benzodiazepine
- pot fi utilizate la copii si Clonazepam, Alprazolam,
Clordiazepoxid
Adolescent Puber
Lorazepam 0,5-1mg 0,25-0,5
Diazepam 0,5-1mg 0,5mg
Alprazolam 0,25-0,5mg 0,25mg
Clonazepam 0,5mg 0,125mg

3.antipsihotice de noua generatie - Risperidona este recomandata si copiilor cu TA -

(195).
4.tratamentul simptomelor somatice asociate: antispastice si antihistaminice.
Durata tratamentului este de 8-10 saptamni, cu atentie la posibilele efecte
secundare ce pot apare cu frecventa variabila: irascibilitatea, care apare la 23% din
cazuri,insomnie - 16% din cazuri; somnolenta - 11%; modificari ale greutatii corporale -
8%; uscaciunea gurii, 5%, cefalee - 5%, mioclonii - 3%, ticuri - 3%; nervozitate - 6%.
(224)
Evolutie. Prognostic
KELLER si colaboratorii, 1992 au demonstrat ca evolutia copiilor cu TA este
cronica si cu o rata scazuta de remisie.b FLAKIERSKA - PRAQUIN si col.1997, ntr-un
studiu longitudinal pe 30 de ani al Fobiei scolare constata ca acesti copii au dezvoltat
tulburari psihice, necesitnd mai multe consulturi de specialitate dect cei din lotul martor.
Evolutia copiilor cu TA difera totusi dupa tipul de tulburare si dupa debutul ei:
anxietatea de separare are, se pare, cea mai mare rata de remisie (96%), atacul de panica
cea mai scazuta rata de remisie (70%) (262). Tulburarea obsesiv compulsiva juvenila are
un caracter cronic, toate studiile confirma stabilitatea diagnosticului n timp (185;224)
n ceea ce priveste TSPT, care survine n perioada copilariei si adolescentei, se
asociaza cu dezvoltarea ulterioara a abuzului de alcool sau/si alte substante (224)
5 trucuri pentru a ameliora anxietatea de separare a bebelusului
11.02.2012 | Taguri: anxietate de separare despartire

Ai un bebelus care plange de fiecare data cand pleci din camera? E suparat daca nu iti mai
aude vocea si izbucneste in lacrimi daca nu apari in cateva secunde in raza lui vizuala? E

89
normal! Cred ca majoritatea bebelusilor reactioneaza astfel atunci cand mama lor nu este
langa ei, iar specialistii numesc aceasta manifestare drept anxietate de separare.
Unii spun ca apare dupa 7 luni, altii ca se manifesta intre 8 si 16 luni, nu stim cine si ce
decide o cifra sau alta, stim doar ca majoritatea bebelusilor intra in faza de anxietate de
separare si ca trebuie sa fim atenti cu ei.
Va propunem cateva trucuri, ba chiar joculete pe care sa le faceti impreuna cu bebelusul
dumneavoastra asa incat sa ii faceti viata mai usoara si sa nu sufere prea tare atunci cand
va duceti sa faceti un dus ori in bucatarie sa ii preparati masa. Important e sa le incercati
atunci cand copilul este binedispus si odihnit, si nu atunci cand e in toiul unei crize de
plans:

Creati-va un ritual de plecare: atunci cand aveti treaba prin oras si lasati copilul in grija
tatalui sau a bunicilor e important pentru el sa stie ca ve veti intoarce. Ii veti spune unde
mergeti si ca veti fi inapoi in cateva ore, il imbratisati, ii dati un pupic si plecati. Fiti
consecventa si nu va intoarceti daca il auziti de pe scara blocului ca plange dupa
dumneavoastra. Fiti sigura ca daca va plange prea mult si neconsolat, cei care au ramas cu
el acasa va vor suna si va veti putea intoarce la el.
Jucati-va de-a v-ati ascunselea, ori cu un prosopel, ori cu o jucarie, ori cu manutele lui, ori
cu piciorusele lui, intrebandu-l unde e copilul meu? si spunandu-i pe nume. Cu
siguranta se va amuza si va va cauta din priviri. Eu am jucat acest joc cu copilul meu inca
de cand avea el 4 luni, iar acum la 11 luni, se ascunde singur dupa draperii si asteapta sa
il cautam! Deci, functioneaza si e foarte comic.
Simulati un joc al separarii sau chiar atunci cand mergeti la toaleta si in timp ce va
indepartati de el strigati-i ca mama vine imediat. Puteti chiar sa fredonati un cantecel
care stiti ca ii place copilului dumneavoastra si sa il asigurati ca sunteti aproape de el.
Cand va intoarceti ii puteti spune Buna, aici erai? sau sa il luati in brate si sa il pupati de
revedere.
Inainte de a va intoarce la munca e bine sa va obisnuiti copilul cu persoana care va avea
grija de el, bunica sau bona, si sa aveti o perioada de stat in comun, macar o luna inainte
de a pleca ore bune de acasa. In acest timp, ca sa testati daca copilul va fi confortabil cu
noua persoana din viata lui, e bine sa il obisnuiti ca veti fi plecata cate un pic pe zi,
crescand gradual perioada, pana la o durata egala cu ziua de lucru.
Lasati copilul la bunici cateva ore in timpul week-end-ului. Este util ca el sa isi cunoasca
bunici iar ei sa isi creeze o relatie cu nepotul lor. Incepeti cu o jumatate de ora, apoi o ora
si lungiti cat credeti ca rezista copilul pana la urmatorul somn al zilei. Daca este alaptat,
intodeauna alaptati-l inainte de plecare. Daca e diversificat, puneti-i la pachet mancarea de
pranz pe care bunicii i-o vor da nepotului. Va fi distractiv atat pentru ei, cat si pentru cel
mic si veti constata cu uimire ca daca acasa la dumneavoastra nu prea are pofta de
mancarea, in deplasare s-ar putea sa fie chiar pofticios, spre deliciul bunicilor.
Este bine de stiut ca anxietatea de separare nu este un moft al copilului si ca psihologii nu
recomanda lasatul copilului sa planga neconsolat atunci cand mama ori tatal dispar brusc
din raza de actiune a copilului.
Anxietatea de separare
Submitted by vizitator on Mon, 04/02/2012 - 11:58
Ioana Preda

90
Ce este anxietatea de separare la copii? Si eu si sotul meu avem un program foarte
incarcat si copilul nostru in varsta de 5 ani locuieste in momentul de fata la bunici si se
comporta ciudat dupa ce plecam noi. In momentul acesta nu avem alta solutie decat sa
locuiasca cu bunicii. Ce am putea face? Ce se poate face cu anxietatea de separare la
copii?
Buna ziua,
iata intai informatii privind anxietatea de separare.
Anxietatea de separare este o tulburare ce apare in perioada de sugar, copilarie sau
adolescenta si este caracterizata de "anxietatea excesiva in legatura cu separarea de casa
sau de cei de care persoana este atasata." (definitie oferita de Manualul DSM-IV, cel
folosit de psihiatrii din intreaga lume pentru a evalua anumite tulburari).
Anxietatea de separare apare la aproximativ 4% dintre copiii si adolescentii tineri,
conform aceluiasi manual.
Cand sunt separati de casa sau de parinti, copiii cu anxietate de separare se pot izola, se
pot simti tristi si apatici, pot avea dificultati de concentrare in activitate sau in joc. In
functie de varsta, pot avea frici de animale, mostrii, intuneric, hoti, banditi, accidente,
rapiri, moarte si orice alte situatii percepute ca amenintatoare la adresa lor sau a familiei.
Cand sunt extrem de tulburati de separare pot deveni irascibili, chiar colerosi si pot lovi cu
pumnii si picioarele pe cel care forteaza separarea. "Copiii cu aceasta tulburare sunt
descrisi adesea ca pretentiosi, intruzivi si necesitand permanenta atentie". Alteori sunt
"extrem de constiinciosi, complianti si dornici sa placa." (DSM-IV)
Aproape mereu copiii acuza simptome de greata, voma, dureri de stomac, cap si uneori si
cosmaruri.
Pentru a fi diagnosticata anxietatea de separare este necesar ca perturbarea sa dureze mai
mult de 4 saptamani. O anxietate de separare in copilarie poate evolua in depresie sau
panica cu agorafobie, la varsta adulta.
As fi curioasa, ce inseamna comportamentul ciudat la care va referiti? In functie de ceea
ce se intampla cu copilul in lipsa dvs., as putea sa va dau cateva idei despre ce ati putea
face concret mai departe. De obicei e nevoie sa stati de vorba cu copilul, sa explorati
impreuna ce simte, care ii sunt temerile si sa le luati in serios. Sa faceti jocuri impreuna,
sa inventati povesti cu personaje (preferabil acelasi sex si aceeasi varsta cu copilul) care
au aceleasi emotii ca si ei. Sa construiti impreuna un final fericit de care copilul sa fie
multumit si sa se simta in siguranta gandidu-se la ce s-a intamplat cu personajul din
poveste... care metaforic il reprezinta pe el. Sa faceti aceste jocuri pe cat posibil zilnic,
cand veniti de la servici.
Va doresc mult succes iar daca lucrurile persista si nu se rezolva, ca sa nu aveti
complicatii mai tarziu, recomandarea mea e sa consultati un specialist (psiholog,
psihoterapeut, psihiatru pediatru).
Numai bine!

Anxietatea face parte din existena uman; poate fi descris ca o stare afectiv vag,
difuz, de nelinite, apsare, tensiune, un sentiment de pericol iminent. Aceast stare poate
fi ncadrabil pn la un punct n normalitate, fiind corelat n mare msur cu starea de
alert pe care o poate tri fiecare individ ntr-o situaie cu semnificaie de pericol. Aceasta
poate fi deci un fenomen normal pe care l triesc toi oamenii n anumite momente ale

91
existenei lor, dar exist i o anxietate patologic, excesiv sau inadecvat situaiei, care
poate ajunge pn la nivelul de tulburare anxioas. Caracterul patologic al acestor triri
este dat de creterea frecvenei manifestrilor, de severitatea i de persistena anormal a
lor.

Anxietatea normal are o funcie adaptativ, deoarece protejeaz persoana de situaiile

amenintoare i poate crete motivaia acesteia de a depi situaia respectiv. Pe de alt
parte, anxietatea patologic nu are nici un fel de funcie pozitiv, ea genernd
incapacitatea persoanei de a funciona adecvat n condiii de stres.

Tulburrile anxioase sunt foarte frecvente n urma abuzului sau neglijrii, de obicei
asociate cu tulburrile depresive. Copiii resimt anxietatea ca pe un sentiment de team i
tensiune, nsoit de fenomene motorii i vegetative (transpiraii, uscciunea gurii, dureri
abdominale, diaree). Sunt reacii de percepie a unui pericol iminent, frica aprnd n
prezena obiectului sau evenimentului stresant, n timp ce anxietatea este mai generalizat,
difuz i cu un caracter anticipator. Aceste triri prezint variaii n cursul dezvoltrii att
n natura ct i n modalitatea de rspuns. Unele dispar, n timp ce altele se intensific cu
vrsta.

Pe la 4-5 luni poate apare teama de strini, de figurile nefamiliare. Copii sunt reinui,
crispai, putnd izbucni n plns cu uurin. Acest comportament variaz n intensitate,
depinznd de prezena sau absena mamei i de experiena anterioar neplcut cu
persoanele strine.

De asemenea, n copilrie este frecvent anxietatea de separare. Prof. I.Dobrescu

consider c teama de separarea de figura principal de ataament reprezint un
comportament firesc, comun tuturor copiilor n primii ani de via. n cazul copiilor
abuzai sau neglijai, simptomele anxietii de separare sunt semnificative clinic, ajungnd
la teama de nu-i pierde mama (sau persoana pe care copilul o percepe ca fiind
securizant), de a nu fi izolat, abandonat.

n funcie de vrsta copilului, reacia emoional poate avea intensitate i manifestri

variate: ngrijorare, nelinite, team excesiv cnd anticipeaz desprirea (prin plecarea
printelui sau a copilului), proteste prin plnset, ipt, apatie, refuz de a dormi singur,
somn nelinitit cu vise terifiante i pavor nocturn. Unii copii au acuze somatice diverse, de
la dureri de cap sau de stomac, pn la febr, vrsturi i scaune diareice. Sunt frecvente
simptome neurovegetative ca: transpiraia, eritemul facial sau paliditatea.

Anxietatea generalizat apare n jurul vrstei de 6-8 ani, cu precdere n cazul copilului
abuzat emoional, umilit, batjocorit, respins. Acesta prezint griji sau anxieti
generalizate pe care nu le poate controla, asociate cu simptome precum: nelinite,
fatigabilitate, dificulti de concentrare a ateniei, iritabilitate, tensiune muscular,
tulburri de somn. Copilul este preocupat excesiv de competena sau de calitatea
performanei sale, este extrem de conformist, perfecionist i nesigur pe el, caut frecvent
aprobarea printelui.

92
Fobiile sunt foarte frecvente n copilrie, dar nu sunt diagnosticate ca fobie specific dect
dac exist o interferen semnificativ cu funcionarea social sau educaional ori o
detres marcat n legtur cu faptul de a avea fobie. La copii, anxietatea declanat de
expunerea la stimulul fobic poate fi exprimat prin exclamaii, accese coleroase,
stupefacie sau agare de ceva.

Aceste frici patologice, exagerate ca proporie, manifestate i declanate de o situaie sau

un obiect concret, prezint deseori o tendin de amplificare, diversificare i generalizare.
Ele pot devini mai intense i mai variate, perturbnd starea general a copilului. Cel mai
adesea, fobiile se exprim ca: teama de ntuneric (acluofobie), teama de a fi singur
(autofobie), teama de nlime (acrofobie), teama de injecii, de durere (algofobie), teama
de spaii nchise (claustrofobie), teama de mulime, de oameni (antropofobie), teama de
coal (fobie colar), teama de moarte (tanatofobie).

Fobia social reprezint o form particular de fobie care apare la copilul mare sau
adolescent, sub forma spaimei de a nu fi umilit sau batjocorit n public. Cnd este
confruntat cu situaia fobogen, anxietatea este accentuat de palpitaii , team,
transpiraii, etc. Apare uneori la copilul timid, nesigur, inhibat, cu o stim de sine sczut;
poate debuta brusc, dup o experien stresant sau umilitoare, ori poate avea un debut
insidios.

Tulburrile de panic se manifest prin atacuri de panic recurente sau perioade de fric
intens care se asociaz cu palpitaii, transpiraii, team, senzaie de sufocare, durere n
piept, tulburri abdominale, vrsturi, grea, lein, ameeal, senzaie de ireal, senzaie
c-i pierde controlul, senzaie de moarte iminent, parestezii, modificri ale culorii feei.
Prof. I. Dobrescu consider c o emoie puternic de spaim i nelinite, care poate atringe
intensitatea unui atacul de panic, poate apare chiar la un sugar de 8 luni luat brusc din
braele mamei sale. O stare asemntoare, de amplificare treptat a anxietii i fobiei
colare pn la forma unui atac de panic, poate prezenta precolarul obligat s mearg la
grdini sau colarul mic, obligat s intre n clas i s se rentlneasc cu atmosfera att
de stresant pentru el.

Tulburri obsesiv-compulsive. Copilul precolar poate avea diverse obiceiuri care persist
n timp; tulburarea obsesiv-compulsiv poate fi diagnosticat atunci cnd aceste ritualuri
devin exagerat de frecvente, afecteaz funcionarea adecvat a copilului i i deranjeaz pe
cei din jur. .

Copilul cu tulburare obsesiv-compulsiv este ruinos, extrem de respectuos, perfecionist,

poate avea rareori accese de furie care-i ascund neputina. ncearc s-i minimalizeze
comportamentul ritual i neag cu obstinaie tristeea, explicnd originea superstiioas a
manifestrilor. Uneori, copilul mai mare sau adolescentul reuete s explice rezistena
interioar pe care o resimte, senzaia de disconfort pe care o triete dac i reprim
pornirile.

93
La copilul abuzat sexual apar deseori obsesii precum ideea se a fi murdar, impur, asociat
cu ritualuri de splare, de curenie; n cazul altor forme de abuz i al neglijrii poate
apare teama c cineva apropiat din familie ar putea pi ceva ru, teama de mbolnvire.

Tulburrile de stres (tulburarea de stres post traumatic i stresul acut) apar cu cea mai
mare frecven n cazul copilului abuzat, expus la un eveniment traumatic i care a
experientat, a fost martor ori a fost confruntat cu un eveniment care a implicat moartea,
ameninarea cu moartea sau vtmarea grav a integritii sale sau a altora, trind o fric
intens, neputina, oroare sau manifestnd un comportament dezorganizat sau agitat.

Copilul retriete evenimentul traumatizant prin amintiri dureroase, joc repetitiv care
reflect trauma suferit, vise terifiante, flashback-uri n care reapare evenimentul stresant,
disconfort puternic la reamintirea traumei, tulburri neurovegetative. Flashback-urile sunt
mai frecvente n cazul copiilor ce asociaz simptome de depresie i pot fi experiene vii,
ce includ amintiri vizuale i auditive ale abuzului, dnd copilului impresia c trauma se
ntmpl din nou, genernd reacii de team intens. Copii expui unui eveniment
traumatic pot reaciona cu mai mult agresivitate, fizic sau verbal sau pot repeta n joc
scene pe care le-au trit.

Deseori apar manifestri de evitare a stimulilor asociai cu trauma: evitarea gndurilor,

sentimentelor, conversaiilor, activitilor, locurilor sau persoanelor asociate cu trauma,
incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei. Unii copii, mai ales cei mici, pot
refuza s recunoasc c abuzul a avut loc.

Pentru a putea gestiona reaciile la abuz, copiii cu tulburare de stres pot prezenta o scdere
a reactivitii emoionale. Ei pot prea copleii din punct de vedere emoional, nu
rezoneaz la interaciunea cu ceilali, nu prezint empatie.

Sunt prezente tulburri ale somnului, treziri n timpul nopii, fric de ntuneric, teama de a
dormi singur, comaruri frecvente, cu referire direct la abuz sau vise nfricotoare.
Alteori apare o stare de excitare, iritabilitate, hipervigilen, rspuns de tresrire exagerat.
La copii mai mici i la cei supui unui abuz de lung durat se observ o ntrziere n
dezvoltare. Tulburarea de stres se asociaz cu un sentiment de pesimism cu privire la
viitor, cu refuzul de a-i face planuri.

n cazul tulburrii de stres acut, copilul prezint, n plus, cel puin trei din urmtoarele
simptome disociative: sentimentul subiectiv de insensibilitate, de detaare sau de absen
a reactivitii emoionale, reducerea contiinei ambianei (stupefiere), derealizare,
depersonalizare, amnezie. Unii copii pot prea abseni timp de minute n ir. Durata
manifestrilor este de minimum 2 zile i maximum 4 sptmni de la evenimentul
traumatic.

Tulburarea de stres post traumatic este diagnosticat atunci cnd simptomele persist mai
mult de o lun dup evenimentul traumatizant. Stresul posttraumatic poate fi acut (cu o
durat mai mic de 3 luni) sau cronic (peste 3 luni).

94
Tulburarea de stres poate apare n urma unor diferite tipuri de traum: viol sau alt form
de abuz sexual, violen fizic, dezastre naturale (cutremure, incendii, uragane), rzboaie.
Deykin (1997, apud Dobrescu, 2005) observ c riscul este mai mare n funcie de
numrul de evenimente la care au asistat copiii: la cei care au suferit o traum riscul este
de 27%, de 30,6% pentru victimele a dou evenimente traumatice i de 62,5% pentru cei
care au fost victime a trei evenimente stresante. Vrsta i sexul sunt factori de risc pentru
apariia acestei tulburri, simptomele fiind mai puternice n cazul copiilor mici, care nu
sunt n msur s vorbeasc despre experiena lor, fetele fiind mai vulnerabile dect
bieii. Cercetri recente (Giardino, 2009) arat c aproximativ o treime dintre copiii i
adolescenii americani au trecut printr-un eveniment traumatic. Dintre acetia, au fost
diagnosticai cu tulburare de stres posttraumatic 90% dintre copiii abuzai sexual, 77%
dintre cei expui unor grave violene n cadrul colii i 35% dintre cei expui violenelor
stradale. Riscul incidenei tulburrii de stres crete dac autorul abuzului este o persoan
cunoscut de copil, de ncredere. Simptomele se accentueaz la apariia sentimentului de
vinovie, tulburarea devenind mai sever, fiind asociat i cu semne de depresie.
Sunt parinte
Diferenta dintre frica si anxietate la copii

La varste mici, copiii au emotii extrem de intense, incat frica poate ajunge uneori la limita
groazei. Exista frici normale sau care devin fobii dar exista si anxietate. Care este
diferenta dintre frica si anxietate?

Copilul nu vrea sa se joace singur in camera, refuza mancarea, nu vrea sa ramana la

gradinita sau plange atunci cand ramane acasa cu bona. Parintii nu stiu cum sa procedeze
in asemenea situatii si, din prea multa protectie ajung nu doar sa mentina ci sa si dezvolte
anxietatea copilului.
Interviu realizat cu psiholog Diana Tudose, in cadrul emisiunii "Meditatii pentru parinti"
realizata de Adriana Titieni
A: Ce inseamna anxietate?
D: Anxietatea inseamna teama fara obiect. As putea sa va spun ca anxietatea este
sinonima cu cuvantul frica sau teama, insa difera cele doua concepte. Frica este o emotie
negativa, una dintre cele patru emotii fundamentale, alaturi de bucurie, tristete si furie.
Daca frica o am in legatura cu un obiect destul de bine definit, este bine ca o am, pentru ca
ma pune in garda si ma ajuta sa ma protejez de acel obiect foarte bine definit, care
reprezinta un pericol, o amenintare pentru integritatea fizica sau emotionala.
In cazul anxietatii, nu putem vorbi despre pericolul real, prezent sau care urmeaza sa se
intample, bine definit, bine determinat. Este acea neliniste care vine de undeva, in legatura
cu ceva, fara ca eu sa pot spune despre ce este vorba. Ma ingrijorez, ma gandesc extrem
de mult la faptul ca imi este frica, fara sa actionez si raman in starea aceea de neliniste,
tensiune, ingrijorare, incordare excesiva care este lipsita de orice finalitate si utilitate.
Riscul extrem de mare in anxietate este ca incep sau invat sa vad ingrijorarea ca fiind ceva
util, care de fapt ma pregateste pentru a face fata evenimentului de care imi este frica.
Nimic mai neadevarat! Ingrijorarea ma mentine in acea situatie pasiva. Cred ca povestea
drobului de sare exprima perfect situatia unei persoane anxioase.

95
Aceste lucruri se intampla si cu copiii mici, pentru ca in primul rand la varstele mici, din
cauza nematurizarii suficiente a sistemului psihic al copilului, emotiile nu doar ca sunt
extrem de intense, brute, vin brusc peste el, dar copilul nu are dezvoltate mecanisme de
reglare emotionala si de management al acestor emotii: deci bucuria lor va fi extrema iar
frica la fel de intensa, la marginea groazei uneori. Este problematic cu copiii foarte mici,
care nu au cuvinte sa ne spuna acest lucru. Acesti copii plang foarte mult si probabil
trebuie sa fii mama ca sa-ti poti da seama de plansetele copilului. O mama care asculta si
este atenta, va sti cand copilul plange pentru ca ii este frica. Exista cosmarurile copiilor:
sunt copii care se trezesc in mijlocul noptii cu un plans sfasaietor, care sunt aproape
imposibil de consolat, de mangaiat, de alinat zeci de minute, chiar ore dupa aceea. Sunt
copii care ajung sa refuze mancarea, insa in acest caz vorbim si de o alterare a relatiei de
atasament cu parintele, respectiv cu mama. Sunt situatii in care desi parintele este in casa,
copilul nu poate sta in camera singur si isi urmareste parintele peste tot. Alti copii au o
reactie foarte puternica in preajma unui adult pe care nu-l cunosc: incep sa planga spontan
sau se catara in bratele parintilor si nu se dau jos de acolo decat dupa ce strainii din casa
nu pleaca. Sunt copii care fac adevarate crize de plans in momentul in care intuiesc ca
parintele va pleca din casa, la serviciu, la cumparaturi, desi raman cu un alt adult de
incredere. Si aici putem face diferenta intre fricile normale ale varstei si anxietate.
Este foarte important sa vorbiti ca parinti cu ceilalti adulti care ingrijesc in continuare
copilul: bunica, bona, educatoarea. Este absolut firesc ca un copil sa planga sau sa
scanceasca in momentul in care mama pleaca la serviciu, mai este si putin mofturos sau
mai scanceste inca zece minute, apoi se intoarce la jocul lui, ceea ce este absolut firesc si
tine de varsta. In cazul in care copilul plange ore intregi dupa plecarea parintelui, ramane
de neconsolat pe parcursul intregii zile, este extrem de iritabil, are o stare emotionala
negativa si nu-si revine decat seara, atunci cand se intoarce mama acasa iar copilul nu se
mai dezlipeste de aceasta, este vorba de anxietate.
Este absolut firesc ca un copil sa protesteze in momentul in care ii dezvoltam rutina de a
dormi singur. Probabil ca nici un copil vesel si de bunavoie nu va accepta acest lucru, doar
daca nu avem de-a face cu cazul fericit in care inca de la nastere copilul a dormit singur in
patutul lui, in camera lui si este singura realitate pe care o cunoaste: aceea de a dormi
singur. Rare sunt aceste cazuri, desi le sustin cu toata taria.
Sunt familii in care momentul culcarii devine drama zilei, momentul cel mai dificil din zi,
care copilul nu accepta sa adoarma fara parinte. Parintii raman de obicei langa copii pana
adorm, dupa care incep sa se retraga tiptil catre camera lor. Este extrem de problematic
faptul ca uneori parintii, prin reactiile lor de supraprotectie si intelegere, nu doar ca
mentin, dar dezvolta anxietatea copilului. Este un cuvant in interventia asupra anxietatii
care se numeste expunere. Se refera la faptul ca trebuie sa-mi expun copilul exact la
obiectul fricii sale. Si daca ii este frica sa se separe de mine ca adult, eu exact in situatii de
separare trebuie sa-l pun, sau daca ii este frica sa doarma fara mine, exact in situatia asta
trebuie sa-l pun. Daca ulterior, copilul meu mai mare nu vrea sa mearga la scoala, eu exact
acolo trebuie sa-l duc si sa-l las, cu riscul unor situatii extrem de dificile din punct de
vedere emotional pentru amandoi, insa anxietatea se vindeca doar traind-o, in nici un caz
evitand situatiile de care imi este frica.
A: Care ar mai fi situatiile de frici normale si pana unde ajung ele?

96
D: Despartirea de parinti, faptul ca doarme singur, frica de intuneric sunt de asemenea
extrem de comune la copiii mici, pentru ca ei nu au dezvoltate suficient abilitatile
cognitive, emotionale sau sociale, nimic care sa le permita sa gandeasca ca in acel colt nu
este decat un dulap si atat. Daca ne gandim la acea caracteristica a gandirii la copilul
prescolar, respectiv gandirea magica, este acea etapa in care pentru copil, sub imperiul
povestilor, a fanteziei, personajele din desenele animate, mobila si plantele prind viata.
Pentru un copil de 4-5 ani, ideea unui balaur in dulap este extrem de reala, drept pentru
care un dulap intr-un colt intunecat din camera, devine un loc destul de periculos pentru
copil.
Foarte important pentru parinti: mesaje de genul nu are de ce sa-ti fie frica nu sunt deloc
utile si sanatoase pentru ca ii transmit copilului mesajul ca tu ca parinte nu-i intelegi
starea, deci il invalidezi emotional, nu-i ofera copilului nici un fel de explicatie pentru
motivul fricii lui care este reala si intensa, chiar pentru mine ca adult este o prostie. Deci
este mult mai sanatos mesajul: Inteleg ca iti este foarte frica de asta, spune mai multe
despre asta si incercam sa rezolvam impreuna situatia. Si el, cu cuvintele lui, pe nivelul
sau de intelegere, va colabora in aceasta situatie si rezultatele vor fi uluitoare. Este
important sa stam de vorba cu copiii, nu trebuie sa spunem: Nu are de ce sa-ti fie frica!,
sau Lasa, ca-ti dau eu motive sa-ti fie frica.
Mai sunt fricile de diverse insecte. Intalnim aceasta situatie la unii copii ca frica extrema,
iar la altii ca pasiune extrema. Sunt copii care in momentul in care vad un gandacel,
paianjen fac o mica criza, se agata de parinti si plang. Atentie maxima! In aceste situatii
aproape intotdeauna frica este invatata de la parinte; copilul probabil si-a vazut propria
mamica facand o criza in fata unui paianjen sau gandacel. Exista si a doua categorie de
copii care atunci cand vad un gandacel, il iau si-l intorc pe toate partile, si pentru un sfert
de ora devine jucaria favorita care primeste intreaga atentie a copilului.
Urmeaza apoi fricile invatate prin experienta: o experienta negativa cu un caine care latra,
care este fioros, sau care musca, poate sa dezvolte mai tarziu o fobie de caini. In
momentul in care sistemul cognitiv al copilului este suficient de maturizat, adica dupa 8-9
ani, deja putem lucra in terapie cu un copil care a dezvoltat o astfel de fobie( fie ca este
vorba de caine, de frica de injectie, de halatul alb ori frica de inaltimi).
Nu am vorbit despre reactiile somatice care pot insoti o tulburare de anxietate de separare.
Atentie! Un astfel de diagnostic nu-l pot pune mai devreme de 7-8 ani insa simptome
extrem de intense le pot avea copiii la varste foarte mici (2-3 ani) si este important sa fiu
atent la ele. Debuteaza, devin intense si deranjante in momentul separarii de parinte,
situatii gen intoarcerea mamei la serviciu dupa cei doi ani, sau inscrierea copilului la
gradinita, de obicei acestea sunt cele doua situatii care declanseaza simptomele de
anxietate, de separare. Pot exista si simptome somatice asociate acestor frici care atunci
cand devin intense si dificil de dus pentru copil: ii dau dureri de burtica, varsaturi, dureri
de cap, temperatura. Exista deci si anumite acuze somatice, care pe orice parinte il
ingrijoreaza, insa nu este nimic in neregula cu copilul din punct de vedere fiziologic, nu-l
duceti la medicul pediatru pentru injectii si medicamente, ci luati in considerare si ipoteza
unui diagnostic de anxietate. Pe masura ce copilul creste, putem vorbi deja de alte forme
de anxietate.
In cazul copiilor de varsta scolara, ne putem intalni in continuare cu anxietatea de
separare. Daca nu am rezolvat-o deja la gradinita si am copii care din cauza aceasta fie

97
refuza sa mearga la scoala, fie merge la scoala dar este tot timpul trist, plange, nu se
socializeaza cu colegii, isi suna parintii si cere sa-l duca acasa, are acele acuze somatice.
Daca scoala este aproape de casa, ne putem astepta ca dupa a-II-a ora sa plece pur si
simplu acasa. Exista riscul ca parintii, prin reactia lor sa mentina aceasta situatie, in sensul
ca permit copilului sa-i sune de nu stiu cate ori pe zi sau ingrijorati fiind de situatia
copilului, suna ei de multe ori pe zi. Sunt mamici care stau pe la colturile scolii si care isi
vad copiii in fiecare pauza. Prin aceste reactii nu facem altceva decat sa inrautatim
situatia.
Putem avea deja debut de anxietate sociala: un copil anxios social este cel care se
descurca perfect la temele scrise, la lucrarile scrise, dar in momentul in care este scos in
fata clasei sa performeze oral in fata copiilor, sau in fata invatatoarei se blocheaza, nu mai
stie nimic. E important de stiut faptul ca in astfel de momente copilul nu trebuie pedepsit
pentru ca nu este rea vointa sau lipsa de competenta; este vorba de afectarea
emotionalitatii sale, este o problema de sanatate, care trebuie tratata ca oricare alta.
Nu trebuie aruncat copilul brusc in expunerea unui proiect important, eventual si la o
inspectie. Expunerile se fac gradat, trebuie sa fie pregatite incat copilul trebuie sa aiba
ocazia sa vorbeasca despre ce anume ii este frica.
Cunosc foarte multi profesionisti, extrem de competenti si buni in meseria lor, care in
momentul in care trebuie sa-si prezinta un proiect in fata sefului sau a colegilor sau la o
conferinta, sunt paralizati de groaza, se balbaie, isi pierd cursul ideilor, se inrosesc, le
tremura mainile. Cand cele doua tipuri de anxietate se manifesta in forma extrema, vorbim
de refuzul scolar. Este doar prima limitare a situatiilor lor de interactiune sociala, pentru
ca, ramasi nesprijiniti, ajung sa refuze orice si vor aparea alte forme ale anxietatii, printre
care atacul de panica, ce insoteste adultul in orice situatie in care traim cu convingerea ca
ni se poate intampla ceva rau, pentru care noi nu avem solutie, si care are acele
manifestari fiziologice extrem de intense si dramatice: senzatie de lesin, de sufocare, nu
respiram asa cum trebuie, ne bate inima foarte puternic.
Cand copilul are varsta de 8-9 sau10 ani poate aparea o forma foarte insidioasa de
anxietate, respectiv anxietatea generalizata, in care copilul se ingrijoreaza de absolut
orice: pentru ca mama este la serviciu si ar putea sa-i fie rau, ca sireturile nu i se potrivesc
cu sosetele si cu uniforma, ca nu si-a terminat toata mancarea din farfurie iar bona cu
siguranta va crede ca nu i-a placut mancarea pe care a gatit-o. Acesti copii, care au o
anxietate generalizata, sunt ingrijorati de absolut orice.
Incepem gradinita anxietatea de separare
28 februarie 2011
In mod normal anxietatea i frica tind s urmeze o secven de dezvoltare. Bebelusii
raspund de obicei cu frica la zgomote puternice sau la pierderea brusc a suportului fizic.
Reticena in a fi separat de un nsoitor este un rspuns normal, sanatos la copiii mici i
indica o dezvoltare a ataamentului sntoas. Atunci cnd un copil ncepe s mearg pe
cont propriu atunci poate aparea si teama de a fi separat de mama. Un anumit grad de
anxietate de separare este un semn c prescolarul a dezvoltat un ataament sntos fata de
cei dragi. n multe cazuri simptomele anxietatii de separare se opresc la 5-10 minute dup
plecarea mamei.
Temperament
Unii copii par mai iritabili ca sugari, au mai multe probleme de stabilire a unui program

98
regulat de zi cu zi si acesti copii pot fi mai vulnerabili la anxietatea de separare. Un astfel
de copil poate necesita mai mult munc i atenie.
Dezvoltarea normal de separare
Anxietatea de separare apare n general la aproximativ nou luni de viata i poate atinge
intensitatea maxima n lunile 12-24. Copilul plnge i agndu-se poate exprima dou
mesaje diferite. n primul rnd, copilul poate plnge cnd mama pleaca, deoarece se teme
c mama va fi disprut pentru totdeauna. A doua situaie este atunci cnd copilul, de multe
ori dup o zi destul de bun, ncepe s plng atunci cnd se ntoarce mama. Acest lucru
se datoreaz faptului c ntoarcerea mamei amintete copilului de modul n care el s-a
simit atunci cnd mama a plecat. Uneori, copiii ntre unul i doi ani incep sa exploreze
spatiul, prin tarare, mers in patru labe sau mers i apoi devin anxiosi la separarea pe care
ei nii au creat-o. Anxietatea de separare n general scade ntre 2 i 3 ani. Copilul de
multe ori tinde s fie timid cu strinii, iar gradul de dificultate a separarii poate varia de la
o zi la alta. Intr-o zi, copilul poate fi nerbdtor s mearg i o alt zi trist si atasat.
Factorii care pot contribui la anxietatea de separare
Oboseal
Modificri n rutina zilnica
Schimbrile care afecteaz familia, cum ar fi nasterea unui frate, divorul, moartea sau
boala.
Schimbarea bonei sau a persoanei care sta cu copilul.
Factorii care pot reduce ansele de a dezvolta anxietate de separare
Apelati un baby-sitter ocazional inca de la ase luni de viata. Acest lucru ajut copilul sa
tolereze perioade scurte de timp departe de mam i il ncurajeaz sa-si construiasca
ncrederea n ali aduli.
Chiar dac copiii de 12 luni nu agreeaza jocul de cooperare incurajati contactul cu copii
de aceeasi varsta. De la trei ani copilul ar trebui s frecventeze grupuri de joaca.
Cum putem sa ajutam copilul cu anxietatea de separare atunci cand merge pentru prima
data la gradinita
Ajutati-l pe copil s se familiarizeze cu mprejurimile noi i cu oamenii noi nainte de a
lasa copilul acolo.
Practicati anumite ritualuri (ora de culcare si dimineata)
Jucaria preferata reprezint apropierea de prini. Dac este posibil, vorbiti cu
educatoare s permit copilului s ia jucaria cu el pentru inceput.
Amintiti-I copilului de lucruri anterioare in care el a fost curajos. Discutai despre modul
n care un personajul lui preferat din desene animate sau filme s-ar putea descurca.
Niciodat s nu facei haz de necaz de plansul unui copil. Nu certa-ti copilul pentru asta.
Cand il luati de la gradinita dupaamiaza concentrate-va pe lucrurile pozitive care sa
ntmplat si nu-l lasati sa insiste asupra temerilor despre ceea ce s-ar putea ntmpla.
Minimizati temerile prin limitarea acesului la emisiunile TV care prezinta imagini
infricosatoare.
Pregtiti copilul citandu-i cri despre ursuleti sau alte personaje care merg la gradinita
sau folositi-va de exemplul unor frati mai mari sau al unor prieteni mai mari care merg
dj la gradinita sau la scoala.
A face cumprturi pentru gradinita reprezinta un eveniment special pentru copil.
Asteptati-va ca micutul s fie mai obosit i eventual mai iritabil dect de obicei atunci

99
cnd ncepe gradinita pentru primele cteva sptmni.
Cnd il lasati la gradinita dati-i o srutare i o mbriare rapid i cu voioie si spuneti-i
la revedere.
Nu prelungiti plecarea si nu reveniti.
Nu va furiati afar din camer.
Va doresc succes in a reusi sa faceti din mersul la gradinita o activitate placuta!
TULBURARILEDE ANXIETATELA COPII IADOLESCENTI
GHID DE PSIHOEDUCATIEpentru profesionistii dindomeniul sanatatii si educatiei
August2009

Cuprins
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5
Capitolul I
Mecanismele aparitiei si mentinerii anxietatii la copilsi
adolescent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11
I.1.Despre cauzele anxietatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11I.2.Autoreglarea
emotionala factor de protectie pentru sanatateamentala a copilului . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27
Capitolul II
Psihoeducatia tulburarilor de anxietate la copiisi adolescenti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .39
II.1.Anxietatea de separare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .39II.2.Tulburarea
de anxietate generalizata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50II.3.Refuzul
scolar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .69II.4.Anxietatea
sociala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .80II.5.Atacul de panica . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88II.6.Tulburarea obsesiv-
compulsiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .95II.7.Stresul
posttraumatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99
Bibliografie selectiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .104

INTRODUCERE
De ce o initiativa ce vizeaza tulburarile de anxietatela copii si adolescenti?
1 din 4 copii are o problema de anxietate, prevalenta tulburarii clinice fiindn medie de
15%. Tulburarile de anxietate reprezinta cele mai frecventeprobleme de sanatate mentala
la copii si adolescenti, cu consecinte negative,dificil de perceput imediat, asupra starii de
bine a copilului si asuprafunctionarii lui de zi cu zi.Una dintre cele mai evidente
consecinte negative este limitarea explorariinoului, ceea ce duce la o micsorare a zonei de
confort a copilului si a familieiacestuia.Traim ntr-o lume impredictibila, uneori haotica,
n care reactiile de fricasi anxietate par a fi mai mult dect firesti.Anxietatea reprezinta
reactia la o amenintare perceputa, nu neaparat reala.Frica nsa este o reactie intensa pe
care o manifestam n fata unei amenintarireale, imediate. Este natural, automat si necesar
pentru supravietuire sa ne fiefrica. Copiii nvata frica din interactiunea cu parintii si cu
mediul, asa cumulterior vor nvata anxietatea.Anxietatea este relationata cu frica, tinde sa

100
fie asociata mai putin cuevenimentele actuale, prezente, ci mai degraba cu anticiparea
fricii sau adisconfortului emotional.
Prevalenta tulburarilor de anxietate n rndul copiilor si adolescentilor
(Chorpita, 2007)
5Tulburare deanxietatePrevalentaGenVrstaAnxietatea deseparare
3.5-12.9% Mai frecventa la fete,dar fara diferentesemnificativePuncte critice ntre 5 si6
ani, 7 si 9 ani, 12 si14 ani.
Tulburarea deanxietategeneralizata
2.9-12.4%Rezultate mixteMai frecventa npreadolescenta siadolescenta
Anxietateasociala
1.1-6.3%Rezultate mixteMai frecventa n preado-lescenta si adolescenta
Fobiile specifice
3.4%-9.2%Distributie egalaDistributie egala
(cont.)

Prevalenta tulburarilor de anxietate n rndul copiilor si adolescentilor

(Chorpita, 2007)
(cont.)
Asa cum se observa n tabelul de mai sus, cea mai frecventa tulburare deanxietate este cea
de separare, dupa care urmeaza anxietatea generalizata,anxietatea sociala, fobiile specifice
si tulburarea de panica.n tabelul de mai jos sunt descrise tulburarile de anxietate la copii
siadolescenti, cu caracteristicile lor esentiale.
Fobiile si tulburarile de anxietate la copii si adolescenti
(DSM-IV-TR)
6Tulburareaobsesiv-compulsiva
0.8-4%Mai frecventa n rndulbaietilorMai frecventa nadolescenta
Tulburarea depanica
4.7%Mai frecventa n rndulfetelorMai frecventa nadolescenta
Tulburarea destresposttraumatic
1-3%Mai frecventa n rndulfetelorRezultate mixte
Tulburare deanxietatePrevalentaGenVrstaFobia specifica
Teama pronuntata si persistenta de obiecte si situatii specifice.Tipuri frecvente: animale,
injectii, mediul nconjurator, altele.
Tulburarea de panica
Prezenta unui atac de panica recurent si neasteptat (ex.perioade de frica intensa, nsotite
de simptome somatice sicognitive).Apar preocupari persistente legate de posibilitatea de a
faceun nou atac precum si ngrijorari cu privire la implicatiilesau consecintele atacului de
panica;
Agorafobia
Anxietatea legata de prezenta n locuri sau situatii din careeste dificil sa iesi sau n care nu
poti primi ajutorul de careai nevoie (de pilda n cazul n care ar surveni un atac depanica
sau apar simptome specifice).
Fobia sociala(cunoscuta si catulburarea de evitare)
Teama pronuntata si persistenta de situatii sociale sau carepresupun performanta.
Tulburarea deanxietateCaracteristici esentiale

101
(cont.)

Fobiile si tulburarile de anxietate la copii si adolescenti

(DSM-IV-TR)
(cont.)
Anxietatea, o problema de sanatate a familiei
American Psychiatric Association (2000)
Frica si anxietatea sunt frecvente n viata copilului. Fiecare copil a trait celputin o
experienta scurta de anxietate, fata de care a reactionat prin evitare sauiesire din situatie.
Anxietatea se nvata din familie. Studiile arata camajoritatea copiilor cu o problema de
anxietate au cel putin un parinte cu oproblema de anxietate. Copiii cu parinti anxiosi
prezinta un risc de 7 ori maimare de a dezvolta tulburari de anxietate, comparativ cu copiii
ai caror parintinu au anxietate. Similar, fratele sau sora unui copil anxios prezinta un
riscmult mai mare de a nvata anxietatea, comparativ cu ceilalti copii care nu auacest
context zilnic de nvatare.De exemplu, fobiile specifice au cea mai scazuta conexiune
genetica, fiindnecesare alte conditii de nvatare a anxietatii, n timp ce tulburarea de
panicaare cea mai mare conditionare genetica.
7Tulburarea obsesiv-compulsiva
Obsesii recurente si/sau compulsii.Obsesiile sunt idei persistente, gnduri, impulsuri
sauimagini traite ca fiind intruzive si inadecvate, ceea cegenereaza o anxietate
pronuntata.Compulsiile sunt comportamente repetitive sau actementale care au scopul de
a reduce anxietatea.

Stresul posttraumatic
Urmeaza expunerii la un eveniment traumatic extrem caredetermina o frica intensa,
neajutorare sau groaza. Persoanadezvolta un tipar caracteristic al simptomelor care
include:reexperimentarea evenimentului traumatic, evitareapersistenta a stimulilor asociati
cu trauma, o activarecrescuta psihofiziologica.
Tulburarea deanxietate generalizata
Anxietate si ngrijorare excesiva si de durata n legatura cuanumite evenimente sau
activitati.
Tulburarea deanxietate de separare
Anxietatea excesiva ce apare n legatura cu separarea decasa sau de persoanele de care
copilul este atasat.
Tulburarea deanxietateCaracteristici esentiale

Care este interventia cea mai eficienta n abordareacopiilor cu tulburari de anxietate?

Anxietatea este o tulburare care apare ca rezultat al interactiunii dintrevulnerabilitatea
biologica a copilului, vulnerabilitatea psihologica, nvatatadin familie si din contextul de
viata al copilului (scoala, comunitate) sievenimentele stresante de viata.Daca anxietatea
copilului este rezultatul interactiunii acestor factori,tratamentul anxietatii implica
modificari sau schimbari n context care safaciliteze nvatarea de catre copil a unor

102
mecanisme adecvate de raspuns lafrica, neliniste sau teama.Contextul nglobeaza:
comportamentul sau reactiile parintilor, mesajele pecare acestia le transmit copilului si
mediul educational n care copilul nvata.Tratamentul anxietatii copilului este reprezentat
de:
-
interventia asupra parintilor, prin reducerea anxietatilor acestora;
-
interventia n mediul educational, la grupa sau n clasa de copii;
-
interventia adresata direct copilului;
Anxietatea, problema de sanatate asociata frecventsi cu alte probleme de sanatate mintala
80% dintre copiii cu tulburari de anxietate au si o alta tulburare comorbida,cum ar fi
depresia sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie.Evaluarea unui copil cu o
tulburare de anxietate implica si evaluareaposibilelor co-morbiditati sau a factorilor de
risc pentru dezvoltarea altortulburari de anxietate. Adesea se ntmpla ca o tulburare cum
este cea dehiperactivitate, datorita manifestarilor comportamentale, sa influentezedecizia
specialistului care va minimiza impactul anxietatii asupra copilului.Similar, o tulburare de
anxietate va influenta evaluarea manifestarilordepresive ale copilului.
8
(cont.)

103
104
TULBURARILEDE ANXIETATELA COPII IADOLESCENTI
GHID DE PSIHOEDUCATIEpentru profesionistii dindomeniul sanatatii si educatiei
August2009

Coordonare: Georgeta PaunescuAutor: Domnica Petrovai - Psiholog

Salvati Copiii Romnia este o organizatie neguvernamentala,de utilitate publica (HG
2262/2004), non-profit, carepromoveaza de 18 ani drepturile copilului, n acord
cuConventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.Este membra a Aliantei
Internationale Salvati Copiii si esteimplicata n proiecte de educatie, protectie sociala si
advocacy pentru copiii aflati n dificultate.Salvati Copiii militeaza pentru stoparea
violentei asupracopilului prin propuneri de reforme legislative, campanii siprograme de
educare a adultilor parinti si specialisti nvederea utilizarii celor mai eficiente si
adecvate metode deeducare a copilului, dezvoltarea de servicii comunitare deconsiliere si
sanatate mentala.Pentru mai multe informatii despre Salvati Copiii si proiectelederulate,
vizitati: www.salvaticopiii.ro.
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei Tulburarile de anxietate la copii si
adolescenti. Ghid depsihoeducatie pentru profesionistii din domeniul sanatatiisi educatiei
/ Organizatia Salvati Copiii. - Bucuresti :Speed Promotion, 2009ISBN 978-973-8942-
78-3159.922.8
Acest material a fost creat n cadrul Proiectului PhareSuport pentru dezvoltarea
serviciilor comunitare desanatate mentala si dezinstitutionalizarea persoanelorcu probleme
de sanatate mintala, Componenta B Dezvoltarea centrelor comunitare de sanatate
mintala.

Cuprins
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5
Capitolul I
Mecanismele aparitiei si mentinerii anxietatii la copilsi
adolescent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11
I.1.Despre cauzele anxietatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11I.2.Autoreglarea
emotionala factor de protectie pentru sanatateamentala a copilului . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27
Capitolul II
Psihoeducatia tulburarilor de anxietate la copiisi adolescenti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .39
II.1.Anxietatea de separare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .39II.2.Tulburarea
de anxietate generalizata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50II.3.Refuzul
scolar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .69II.4.Anxietatea
sociala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .80II.5.Atacul de panica . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88II.6.Tulburarea obsesiv-
compulsiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .95II.7.Stresul
posttraumatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99

105
Bibliografie selectiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .104

INTRODUCERE
De ce o initiativa ce vizeaza tulburarile de anxietatela copii si adolescenti?
1 din 4 copii are o problema de anxietate, prevalenta tulburarii clinice fiindn medie de
15%. Tulburarile de anxietate reprezinta cele mai frecventeprobleme de sanatate mentala
la copii si adolescenti, cu consecinte negative,dificil de perceput imediat, asupra starii de
bine a copilului si asuprafunctionarii lui de zi cu zi.Una dintre cele mai evidente
consecinte negative este limitarea explorariinoului, ceea ce duce la o micsorare a zonei de
confort a copilului si a familieiacestuia.Traim ntr-o lume impredictibila, uneori haotica,
n care reactiile de fricasi anxietate par a fi mai mult dect firesti.Anxietatea reprezinta
reactia la o amenintare perceputa, nu neaparat reala.Frica nsa este o reactie intensa pe
care o manifestam n fata unei amenintarireale, imediate. Este natural, automat si necesar
pentru supravietuire sa ne fiefrica. Copiii nvata frica din interactiunea cu parintii si cu
mediul, asa cumulterior vor nvata anxietatea.Anxietatea este relationata cu frica, tinde sa
fie asociata mai putin cuevenimentele actuale, prezente, ci mai degraba cu anticiparea
fricii sau adisconfortului emotional.

Prevalenta tulburarilor de anxietate n rndul copiilor si adolescentilor

(Chorpita, 2007)
(cont.)
Asa cum se observa n tabelul de mai sus, cea mai frecventa tulburare deanxietate este cea
de separare, dupa care urmeaza anxietatea generalizata,anxietatea sociala, fobiile specifice
si tulburarea de panica.n tabelul de mai jos sunt descrise tulburarile de anxietate la copii
siadolescenti, cu caracteristicile lor esentiale.
Fobiile si tulburarile de anxietate la copii si adolescenti
(DSM-IV-TR)
6Tulburareaobsesiv-compulsiva
0.8-4%Mai frecventa n rndulbaietilorMai frecventa nadolescenta
Tulburarea depanica
4.7%Mai frecventa n rndulfetelorMai frecventa nadolescenta
Tulburarea destresposttraumatic
1-3%Mai frecventa n rndulfetelorRezultate mixte
Tulburare deanxietatePrevalentaGenVrstaFobia specifica
Teama pronuntata si persistenta de obiecte si situatii specifice.Tipuri frecvente: animale,
injectii, mediul nconjurator, altele.
Tulburarea de panica
Prezenta unui atac de panica recurent si neasteptat (ex.perioade de frica intensa, nsotite
de simptome somatice sicognitive).Apar preocupari persistente legate de posibilitatea de a
faceun nou atac precum si ngrijorari cu privire la implicatiilesau consecintele atacului de
panica;
Agorafobia

106
Anxietatea legata de prezenta n locuri sau situatii din careeste dificil sa iesi sau n care nu
poti primi ajutorul de careai nevoie (de pilda n cazul n care ar surveni un atac depanica
sau apar simptome specifice).
Fobia sociala(cunoscuta si catulburarea de evitare)
Teama pronuntata si persistenta de situatii sociale sau carepresupun performanta.
Tulburarea deanxietateCaracteristici esentiale
(cont.)

Fobiile si tulburarile de anxietate la copii si adolescenti

(DSM-IV-TR)
(cont.)
Anxietatea, o problema de sanatate a familiei
American Psychiatric Association (2000)
Frica si anxietatea sunt frecvente n viata copilului. Fiecare copil a trait celputin o
experienta scurta de anxietate, fata de care a reactionat prin evitare sauiesire din situatie.
Anxietatea se nvata din familie. Studiile arata camajoritatea copiilor cu o problema de
anxietate au cel putin un parinte cu oproblema de anxietate. Copiii cu parinti anxiosi
prezinta un risc de 7 ori maimare de a dezvolta tulburari de anxietate, comparativ cu copiii
ai caror parintinu au anxietate. Similar, fratele sau sora unui copil anxios prezinta un
riscmult mai mare de a nvata anxietatea, comparativ cu ceilalti copii care nu auacest
context zilnic de nvatare.De exemplu, fobiile specifice au cea mai scazuta conexiune
genetica, fiindnecesare alte conditii de nvatare a anxietatii, n timp ce tulburarea de
panicaare cea mai mare conditionare genetica.
7Tulburarea obsesiv-compulsiva
Obsesii recurente si/sau compulsii.Obsesiile sunt idei persistente, gnduri, impulsuri
sauimagini traite ca fiind intruzive si inadecvate, ceea cegenereaza o anxietate
pronuntata.Compulsiile sunt comportamente repetitive sau actementale care au scopul de
a reduce anxietatea.

Stresul posttraumatic
Urmeaza expunerii la un eveniment traumatic extrem caredetermina o frica intensa,
neajutorare sau groaza. Persoanadezvolta un tipar caracteristic al simptomelor care
include:reexperimentarea evenimentului traumatic, evitareapersistenta a stimulilor asociati
cu trauma, o activarecrescuta psihofiziologica.
Tulburarea deanxietate generalizata
Anxietate si ngrijorare excesiva si de durata n legatura cuanumite evenimente sau
activitati.
Tulburarea deanxietate de separare
Anxietatea excesiva ce apare n legatura cu separarea decasa sau de persoanele de care
copilul este atasat.
Tulburarea deanxietateCaracteristici esentiale

107
Care este interventia cea mai eficienta n abordareacopiilor cu tulburari de anxietate?
Anxietatea este o tulburare care apare ca rezultat al interactiunii dintrevulnerabilitatea
biologica a copilului, vulnerabilitatea psihologica, nvatatadin familie si din contextul de
viata al copilului (scoala, comunitate) sievenimentele stresante de viata.Daca anxietatea
copilului este rezultatul interactiunii acestor factori,tratamentul anxietatii implica
modificari sau schimbari n context care safaciliteze nvatarea de catre copil a unor
mecanisme adecvate de raspuns lafrica, neliniste sau teama.Contextul nglobeaza:
comportamentul sau reactiile parintilor, mesajele pecare acestia le transmit copilului si
mediul educational n care copilul nvata.Tratamentul anxietatii copilului este reprezentat
de:
-
interventia asupra parintilor, prin reducerea anxietatilor acestora;
-
interventia n mediul educational, la grupa sau n clasa de copii;
-
interventia adresata direct copilului;
Anxietatea, problema de sanatate asociata frecventsi cu alte probleme de sanatate mintala
80% dintre copiii cu tulburari de anxietate au si o alta tulburare comorbida,cum ar fi
depresia sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie.Evaluarea unui copil cu o
tulburare de anxietate implica si evaluareaposibilelor co-morbiditati sau a factorilor de
risc pentru dezvoltarea altortulburari de anxietate. Adesea se ntmpla ca o tulburare cum
este cea dehiperactivitate, datorita manifestarilor comportamentale, sa influentezedecizia
specialistului care va minimiza impactul anxietatii asupra copilului.Similar, o tulburare de
anxietate va influenta evaluarea manifestarilordepresive ale copilului.
8
(cont.)

Caraceristicile normale ale fricii si anxietatii la copii si adolescenti

Warren & Sroufe (2004); Ollendick & March (2004)
9
0-6 luni Frica de zgomote puterniceFrica de pierdere a suportului
Vrsta
Reglarea biologica6-18 luni Frica de strainiAnxietatea de separarePermanenta
obiectuluiFormarea relatiei de atasament
Aspectele dezvoltariiFrica si anxietatea
2-3 ani Frica de animaleFrica de creaturi imaginareExplorarea lumii externeGndire
magica3-6 ani Frica de ntunericFrica de furtuniFrica de pierdere a persoanei
dengrijireAutonomieAutocontrol6-10 ani Frica de scoalangrijorarePreocupari legate de
ranireacorpului si pericolul fizicAdaptare scolaraOperatiile concrete: inferentarelatiilor
cauza efect si antici-parea evenimentelor negative10-12 aniPreocupari si framntari
socialentelegerea socialaPrieteniile13-18 ani Anxietatea
socialaPanicaIdentitateaOperatiile formale:catastrofizarea simptomelorfiziceRelatii
sexualeSchimbari fizice

108
Modelul vulnerabilitate stress n dezvoltarea tulburarilor de anxietate
Dupa Manasis & Bradley (1994)
10Vulnerabilitatea copilului lastimul simpaticFunctionarea neuro-vegetativaa persoanei de
ngrijireInhibitie comportamentalaRelatie de atasamentinsecurizantModelul de
functionare internaEvaluarea amenintariiEvitare si abilitati sociale si decoping
inadecvateSituatii sociale, evenimentetraumatice, provocarile dedezvoltareFobii si
tulburari de anxietate

CAPITOLUL I
MECANISMELE APARITIEII MENTINERII ANXIETATIILA COPIL I
ADOLESCENT
I.1.
Despre cauzele anxietatii
Anxietatea are cauze multiple.
Acesti factori actioneaza de cele mai multe ori mpreuna, sub forma uneicombinatii ntre
personalitatea sensibila a copilului si varietateaexperientelor pe care acesta le traieste,
ceea ce conduce la intensificarea siaccentuarea problemelor de anxietate.
Personalitatea senzitiva
a copilului l predispune pe acesta la receptivitatecrescuta fata de evenimente negative,
obiectele si informatiile interpretate cafiind amenintatoare. Cu alte cuvinte, copiii cu
personalitate senzitiva sesupara, se sperie, se nfricoseaza, se ntristeaza mult mai usor
dect o facceilalti copii. Acest tip de personalitate reprezinta un factor de risc n ceea
cepriveste varietatea emotiilor negative pe care copilul le traieste de-a lungulvietii (poate
sa genereze tulburari de anxietate si uneori depresie).
11
Studiile arata ca exista o multitudine de factoricare cauzeaza anxietatea la copii si
adolescenti:
-
factori biologici
(temperament, senzitivitateapentru anxietate);
-
factori psihologici
(atasamentul, perceptiacontrolului);
-
factori sociali
(familie, scoala, prieteni etc.);
Copiii cu o personalitatesensibila prezinta risc crescutpentru dezvoltarea tulburarilorde
anxietate

a.Vulnerabilitatea genetica
Caracteristicile temperamentului copilului, un indicator al risculuide anxietate

109
Temperamentul se caracterizeaza prin modul n care copilul reactioneazala stimuli si
situatii noi. Dimensiunile temperamentului sunt: nivelul deactivitate, ritmicitatea,
apropiere retragere, adaptabilitatea, intensitatea,timpul de reactie, dispozitia afectiva,
distractibilitatea si persistenta atentiei.Exista astfel mai multe tipare temperamentale:
temperamentul usor, celdificil si cel greu de urnit.Temperamentul usor se
caracterizeaza prin adaptabilitate crescuta si semanifesta la aproximativ 60% dintre copii.
Temperamentul dificil si celgreu de urnit se caracterizeaza prin reactivitate negativa si
se manifesta la15%-23% dintre copii. Temperamentul cu risc pentru anxietatea de
separarese manifesta prin afectivitate negativa/nevroza si abilitate scazuta de
controlatentional si emotional (capacitatea limitata de distragere a atentiei de lastimuli
amenintatori si de autoreglare emotionala).
Inhibitia comportamentala
este un indicator relevant n anxietate si semanifesta printr-o stare de frica, precautie,
iritabilitate, dependenta de adult,retragere fata de contextele/situatiile straine, nefamiliare,
cautarea sigurantein persoanele de referinta. Aproximativ 20% dintre copiii cu vrsta de 2
animanifesta inhibitie comportamentala crescuta; tendinta copiilor este de areactiona prin
retragere atunci cnd se confrunta cu oameni si situatiinecunoscute.Pentru identificarea
aspectelor ce tin de inhibitia comportamentala, serecomanda observarea
comportamentului copilului atunci cnd este expus lasituatii nefamiliare. Cei mai multi
dintre copiii cu tendinta de inhibitiecomportamentala manifesta abilitati de interactiune
sociala similare cu alecelorlalti copii n situatiile familiare.Indicatori comportamentali
pentru starea de inhibitie:
-
se apropie de obiectele si persoanele noi dupa o perioada mai mare de timp;
-
se retrage sau evita obiectele si situatiile noi;
-
nu interactioneaza spontan cu persoanele nefamiliare;
-
nu initiaza conversatii cu persoane necunoscute (fie copii, fie adulti);
-
cauta parintele si sta doar n preajma lui;
-
verbalizeaza mesaje care denota un anumit grad de stres atunci cndeste expus la situatii
noi: spune ca vrea sa plece, plnge etc.
-
experimenteaza o serie de modificari fiziologice: se intensifica bataileinimii, creste
presiunea sngelui, se dilata pupilele, creste tensiuneamusculara, creste nivelul de secretie
a cortizolului, se modificafrecventa vocala.
12

Studiile arata ca acesti indicatori comportamentali:

-
se manifesta la aproximativ 10-15% dintre copii;

110
-
au o baza genetica;
-
reprezinta un important factor de vulnerabilitate n dezvoltarea tulburarilorde anxietate;
copiii care prezinta inhibitie comportamentala pot dezvoltadoua sau mai multe tulburari
de anxietate (Rosenbaum et alii, 1988);
Mecanisme neuronale
Exista 2 mecanisme neuronale care intervin n motivarea comportamen-tului copilului:

sistemul de activare comportamentala (BAS);

sistemul de inhibare comportamentala (BIS);BIS este un sistem cerebral elementar, care

semnaleaza posibilitateapericolului sau represaliilor, ceea ce contribuie la ntarirea
comportamentuluide evitare.Activarea BAS se asociaza cu receptivitatea crescuta la
semnalele care aulegatura cu recompensarea si absenta sanctiunii. Efectele
comportamentaleale activarii BAS constau n intensificarea comportamentului.Activarea
BIS se asociaza cu receptivitatea crescuta la semnalele care aulegatura cu prezenta
pedepsei, absenta recompensei si contactul cu situatiilenoi. Efectele comportamentale ale
activarii BIS constau n inhibareacomportamentului si cresterea nivelului atentiei.Cele
doua sisteme interactioneaza si se coordoneaza reciproc. Studiilearata ca, coordonarea lor
nu este dezvoltata complet n primii ani de viata. Asase explica de ce bebelusul adesea se
apropie sau ncearca sa atinga stimuli noi,n ciuda stresului pe care l resimte. n acest
stadiu de dezvoltare se pare castimulii noi activeaza att BAS ct si BIS.
Emotionalitatea negativa
Este un factor de temperament sau personalitate care se refera la instabi-litatea
psihologica si predilectia pentru experiente emotionale negative. Copiiicu inhibitie
comportamentala mare prezinta de asemenea nivele nalte aleemotionalitatii negative;
aceasta se asociaza cu valori ridicate ale anxietatii sidepresiei, dar si cu tulburari de
conduita.Indicatorii de observare ai acestui factor sunt reactivitatea negativa siretragerea.
Studiile pe gemeni arata ca emotionalitatea negativa este partialdeterminata genetic si este
un important factor de predictie al tulburariloremotionale.Emotionalitatea negativa si
controlul voluntar au o contributie majora ndezvoltarea anxietatii.
13

Reactiile la stimuli noi sau la pedeapsa cresc emotionalitatea negativa, nspecial n cazul
copiilor care prezinta o mare activare a sistemului de inhibarecomportamentala
(SIC).Emotionalitatea negativa este o conditie esentiala, necesara pentrudezvoltarea
anxietatii dar nu este suficienta. Studiile arata ca o combinatiedinamica ntre o
emotionalitate negativa ridicata si un nivel scazut de controlvoluntar se asociaza puternic
cu dezvoltarea anxietatii.
Procesele voluntare complexe
Controlul voluntar este un factor temperamental de reglare, care poate fidefinit ca
abilitatea de a inhiba un raspuns dominant pentru a performa unraspuns subdominant,
bazat pe controlul inhibitiei si al atentiei.Procesele de contol voluntar reprezinta abilitatea

111
de a evita intentionat saude a distrage atentia de la stimuli aversivi, care n mod automat
conduc laintensificarea emotionalitatii negative.Procesele de control voluntar si sistemul
atentional implica aspecte din treiretele neuronale:
-
reteaua atentionala posterioara, specializata pe orientarea pe stimuliisenzoriali dintr-un
anumit context;
-
reteaua atentionala anterioara, specializata n detectarea evenimentelor;
-
reteaua asociata cu vigilenta (mentinerea atentiei);Influenta retelei atentionale anterioare
se manifesta mult mai trziu, fatade celelalte doua. Studiile au aratat ca adultii si copiii cu
anxietate manifestabiasariatentionale privind stimulii amenintatori. (Vasey& MacLeod),
ceea cesugereaza faptul ca tulburarile de anxietate se asociaza cu nivele scazute
alecontrolului voluntar.
Nivelul scazut al controlului voluntar este un factor cheie ndezvoltarea anxietatii la copil
si adolescent.
Un nivel nalt al controluluivoluntar permite copilului sa dezvolte procese de autoreglare
sub formaatentiei sau a altor comportamente de coping, care pot sa previna sau
samoduleze experintele negative datorate prezentei unor stimuli aversivi.Un nivel scazut
de control voluntar, datorat unor slabe capacitatitemperamentale sau unor nalte solicitari
situationale, determina slabecapacitati de a face fata stresului.Copiii cu nivele nalte de
nevrotism au o foarte mare nevoie de controlvoluntar deoarece se expun la multi stimuli
negativi la care reactioneaza multmai intens dect o fac alti copii.
14

Ce rol joaca aspectele temperamentale n dezvoltarea anxietatii?

Studiile longitudinale evidentiaza rolul important pe care l joacatemperamentul n
dezvoltarea anxietatii.
-
Emotionalitatea negativa (nevrotismul) reprezinta mai mult dect o com-ponenta a
anxietatii (Lonigan et al., 1997); este un factor cauzal n dezvol-tarea si mentinerea
anxietatii. (Clark et al., 1994, Krueger et al., 1996).
-
Controlul voluntar scazut este factor cauzal n dezvoltarea simptomelorde internalizare la
copii (Capsi, 1995).
-
Trasaturile temperamentale au asupra tulburarilor de anxietate efectedirecte, indirecte sau
de moderare a altor factori cauzali.Exista mai multe modele de explicare a modului n care
temperamentulsau personalitatea influenteaza dezvoltarea psihopatologiei la
copil.Temperamentul este un factor predispozant, care joaca un rol cauzal directn
dezvoltarea anxietatii (Akiskal, et al.1983, Clark et. al.1994).Copilul este predispus la una
sau mai multe tulburari de anxietate datoritatrasaturilor sale temperamentale, respectiv
datorita emotionalitatii negative sicontrolului voluntar scazut. Studiile au aratat nsa ca nu
exista un raport dedeterminare directa ntre aceste trasaturi temperamentale si

112
dezvoltareatulburarilor de anxietate.Sunt studii (Kagan et al, 1994, Turner et al, 1996)
care arata ca doar otreime din copiii cu inhibitie comportamentala manifesta tulburari
deanxietate n copilaria mare sau la adolescenta, n timp ce 70% dintre copiii cuinhibitie
comportamentala studiati nu au prezentat nici un simptom detulburare de anxietate
(Biederman et al. 1990).
Concluziile studiilor facute n acest domeniu arata ca aspectele temperamentale,incluznd
inhibitia comportamentala, reprezinta un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea
tulburarii de anxietate, dar nu poate fi considerat nici necesar,nici suficient pentru
dezvoltarea acestei psihopatologii.
Combinatiile variate ale diversilor factori temperamentali se asociaza cu aparitiadiferitelor
forme de tulburari de anxietate (Caspi et al. 1995, Robins et al. 1996).
Efectele indirecte ale temperamentului asupra dezvoltarii tulburariide anxietate
Stilul comportamental, inhibitia comportamentala, emotionalitateanegativa crescuta si
controlul voluntar scazut determina indirect o crestere aprobabilitatii de dezvoltare a
tulburarii de anxietate, datorita mai alesstrategiilor comportamentale de evitare. Sunt copii
cu o mare reactivitateemotionala negativa, care aleg sa faca fata stimulilor noi sau
negativi, deintensitate medie, folosind comportamente de evitare ei nu se plaseaza
nsituatiile de care se tem sau care i deranjeaza (Rubin & Burgess).
15

Inhibitia comportamentala, emotionalitatea negativa crescuta si controlulvoluntar scazut

pot predispune copiii la comportamente care conduc laizolarea sau respingerea lor de
catre grup, ceea reprezinta un important factorde risc suplimentar pentru tulburarile de
internalizare, cum ar fi depresia sianxietatea (Baker, Milich & Manolis, 1996).
Relatiile de atasament
Cel putin o parte din relatia de atasament a copilului cu persoana dengrijire este o functie
a trasaturilor temperamentale, att ale copilului ct siale persoanei de ngrijire, ceea ce
nseamna ca relatia de atasament poatemedia rolul temperamentului n ceea ce priveste
reactivitatea emotionalanegativa de mai trziu sau inhibitia comportamentala (Goldsmith
& Alansky,1987). Studiile care au investigat reactivitatea emotionala negativa
abebelusilor n corelatie cu tipul de atasament dezvoltat ulterior, au aratat cabebelusii cu o
nalta reactivitate emotionala negativa au fost identificati caavnd o relatie de atasament
insecurizant (evitant sau rezistent).
Biasarea atentionala
Cercetarile au aratat ca persoanele anxioase manifesta o biasare atentionalan ceea ce
priveste stimulii amenintatori. Procesele reactive, asociate cuemotionalitatea negativa
crescuta si controlul voluntar scazut, pot avea unimpact mare asupra dezvoltarii
reprezentarilor cognitive interne ale copiilordespre ei nsisi, despre ceilalti si despre
lume.Emotionalitatea negativa crescuta, asociata cu concentrarea atentiei peaspectele
amenintatoare ale mediului si dezvoltarea de reprezentari privindlipsa de competente
personale pot sa conduca la generalizarea si stabilizarearaspunsurilor anxioase n situatii
amenintatoare sau ambigue (Hock, Krohne& Kaiser, 1996).Temperamentul poate fi
influentat si de alti factori care predispun copilulla aparitia anxietatii. Factorii externi, de
mediu si dezvoltare, pot moderaexprimarea temperamentala n primii trei ani de viata.

113
Efectele practicilor parentale de crestere si educare
Trasaturile temperamentale si pun amprenta asupra modului de cresteresi educare iar
comportamentele parentale pot influenta n mod direct modulde exprimare
temperamentala (Lee & Bates, 1985).Studiile arata ca stilul parental (convingeri, atitudini,
comportamente):
-
are o influenta directa asupra inhibitiei comportamentale, retragerii sigradului de stres pe
care copilul l manifesta;
-
ajuta la crearea si mentinerea unui tipar comportamental de evitare siinhibare prin
modelarea si ncurajarea utilizarii acestuia (de ex. Multi

Frica de straini si de separare a bebelusului

In Bebelusi , adaugat in 12.05.2010

Este o priveliste adorabila - pana la un punct: un copil cu ochii mari sprijinindu-si capul
pe gatul mamei atunci cand cineva vorbeste cu ea. Dar atunci cand aceasta timiditate se
transforma in tipete, poate fi o situatie stresanta si jenanta, in special in cazul in care
"strainul" este de fapt bunica!

Rezolvarea fricii de separare a copilului tau

Anxietatea fata de straini si varul sau, anxietatea de separare, nu va dura o vesnicie pentru
bebe, dar poate aparea ocazional timp de cinci ani.

Vestea buna este ca reprezinta o reactie perfect normala care arata ca un copil incepe sa
inteleaga unele fapte fundamentale despre mica lui lume inconjuratoare.

Termeni diferiti, aceeasi reactie

Frica de straini si de separare nu reprezinta acelasi lucru, dar au rezultat similar de plans si
agatarea cu disperare a copilului de parinte. In ceea ce priveste anxietatea fata de straini,
copilul va reactiona negativ fata de cineva necunoscut.

Cuvantul cheie este "perceptie", deoarece la aceasta varsta, memoria unui copil este inca
in curs de dezvoltare si copiii mici vor uita o persoana pe care nu o vad de multe ori.

Teama de separare, pe de alta parte, incepe de multe ori, pe la aproximativ 6 luni, atunci
cand cei mai multi bebelusi incep sa invete ca mami (sau tati) inca mai exista, chiar daca
nu ii pot vedea.

Inainte de aceasta situatie totul era trecut cu vederea, sters din minte. Acum sunt constienti
ca persoana pe care o vreau este chiar la colt si probabil va fi adusa inapoi cu un tipat
puternic.

114
Desi acest lucru poate fi frustrant pentru o mama al carei sugar nu vrea sa fie separat de
ea, este de fapt un compliment bazat pe o puternica legatura. Din punct de vedere social
copilul invata cum sa faca fata situatiilor care includ teama.

Contraatacul fricii

Fie ca este vorba de frica de separare sau cea fata de straini, prima data cand apare,
parintele ar trebui sa fie foarte linistitor.

Trebuie sa fim respectuosi fata de sentimentele copiilor nostri si sa ne adaptam stilul de

parinti la nevoile lor specifice din acel moment.

Este important sa-ti pastrezi calmul si capacitatea de a fi linistitor. Apoi, atunci cand
situatia s-a mai linistit, analizeaza ceea ce s-a intamplat si incearca sa afli daca exista un
factor de atenuare, cum ar fi foamea sau oboseala.

Anxietatea de separare apare in situatia prescolara. Indepartarea este in general cel mai
bun lucru de facut, dar nu exista intotdeauna un singur raspuns corect. Un parinte trebuie
sa aiba incredere in judecata sa si sa ia in considerare ca isi cunoaste cel mai bine copilul.

Cu toate acestea, parintii ar trebui sa nu uite ca un copil este foarte tanar si are o perceptie
diferita asupra timpului si importantei in comparatie cu un adult.

Daca un parinte are de gand sa-si paraseasca copilul suparat fiind, el ar trebui sa se uite in
ochii copilului pentru a-i transmite "Imi aduc aminte unde esti".

La urma urmei, copilul vede ca iti pierzi cheile, te invarti in jurul telefonului sau ca iti
intocmesti o lista de cumparaturi, astfel incat crede ca l-ai putea "pierde" si pe el.

Reasigura-l ca nu il vei uita si ca o sa te intorci dupa el si apoi indeparteaza-te rapid. Daca

eziti, vei transmite mesajul ca nu esti sigur ca vrei sa il lasi acolo.

Este intotdeauna greu sa ignori lacrimile unui copil si sa-l fortezi sa-si confrunte temerile
dar, de asemenea, vrei sa creasca independent.

Separarea miturilor de realitate

Mit: Daca stai acasa impreuna cu fiul sau fiica ta este mult mai probabil sa apara
anxietatea de separare sau fata de straini.

Realitate: Nu exista dovezi ca un copil care a fost mereu insotit de un parinte, este mai
lipicios sau mai predispus la anxietate decat un copil care a fost in situatii alternative de
ingrijire.

Mit: Copiii cu frica fata de straini au fost abuzati.

115
Realitate: Foarte putin probabil. Frica fata de straini este o parte foarte naturala in
dezvoltarea unui copil si este doar o marturie a legaturii create cu familia si prietenii.

Mit: Mamele exagerat de protective vor cauza frica de separare la copii.

Realitate: Anxietatea de separare are prea putin de-a face cu mama si mult de-a face cu
temperamentul copilului. Unii copii sunt pur si simplu mai sociabili decat altii.

Anxietatea de separare la bebelui

18 Septembrie 2012 16:07 | Opinia Psihologului
Lavinia Albu

Plange de cte ori ies din cas!, Daca nu mi aude vocea i nu apar atunci cnd m
chem se necjete foarte tare i ncepe s plng!, Nu vrea s stea cu nimeni altcineva
dect cu mine!.
.. ei bine este perfect normal ce se ntmpl cu bebeluul dumneavoastr dac l regsii n
oricare dintre cele trei afirmaii de mai sus. Bebeluul nu este bolnav, se dezvolt i mai
ales crete perfect normal, iar ceea ce se ntmpl cu el n asemenea momente se numete,
din punct de vedere psihologic, anxietate de separare.
Aceast se poate caracteriza printr-o team foarte puternic resimit de bebelui atunci
cnd persoanele fa de care au dezvoltat un ataament major (prini, n special mam)
nu se afl n jurul lor. Poate aprea n jurul vrstei de apte luni (atunci cnd bebeluul
contientizeaz c obiectele i persoanele continu s existe i atunci cnd nu mai sunt n
raza sa vizual, iar faptul c prinii pleac l sperie enorm cci nu tie dac se mai ntorc
sau nu) iar n jurul vrstei de trei ani ncepe s dispar.
ns ea variz de la copil la copil, poate s nu apar deloc sau poate aprea i s
depeasc vrsta de trei aniori, totul depinde de temperamentul copilului i de modul n
care rspund prinii la acesta. Iat cteva din modurile n care se manifest un copila
anxios n momentul n care rmne n ngrijirea unei alte persoane: va plnge, va urla, va
lovi persoana care produce separarea, se va lovi pe el nsui, va implora s nu plecai, pe
scurt se va folosi de orice doar s mpiedice printele s plece i s l lase n compania
unei tere persoane.
Se poate face ceva pentru a uura sau chiar nltura anxietatea de separare? Bineneles c
da! Pentru nceput povestii-i ct mai pe nelesul lui i ct mai des de schimbarea ce va
avea loc i familiarizai-l cu persoana cu care va sta, indiferent c este o bon sau o rud
aceasta trebuie s fie vzut de ctre copil prin preajm dvs nainte de a rmne singuri.
Apoi, i putei las copilului un obiect (earf, poz) care s i aminteasc de dvs pe
perioada n care lipsii i mai ales asigurai-l c v vei ntoarce la el i nimic ru nu i se
va ntmpla, iar n momentul n care va rentlnii, reamintii-i promisiunea fcut ( n
acest mod vei consolida relaia de ncredere printe-copil).
Dei este dureros pentru printe s i vad copilul plngnd, acesta nu trebuie s ias pe
furi din cas sau s prelungeasc prea mult momentul separrii, s nu reacioneze n faa

116
acestuia ca i cnd se ntmpl ceva ru prin faptul c se despart pre de cteva ore i
odat ieit pe u s nu se ntoarc napoi pentru a liniti copilul orict ar plnge acesta,
cci i va face mai mult ru dect bine (copilul va simi desprirea de dou ori, o data n
momentul n care i-a luat rmas bun i a dou oar cnd printele chiar pleac dup ce
l-a linitit).
De asemenea, alegei cu atenie momentul n care plecai, nu v separai de copil ntr-un
moment vulnerabil: s nu fie bolnav, s nu i fie foame sau somn, s nu fie agitat,
nelinitit sau obosit, cci astfel nu vei face altceva dect s i accentuai strile. nchei
prin a va spune c anxietatea de separare nu trebuie privit ca un moft al bebeluului, ci ca
un moment cheie n dezvoltarea sa pe plan emoional, ca o parte a procesului de cretere
i maturizare al copilului iar faptul c n momentul separrii copilul reacioneaz
nseamn c face diferena ntre prinii lui i o persoan necunoscut.
Copilul tu: 5 sfaturi ca s-l educi cu succes n primii 6 ani de via
de Andreea Biji, psiholog Salvai Copiii

De la concepere pn la 6 ani, copilul trece printr-o perioad de dezvoltare crucial.

Creterea fizic, ataamentul emoional, atitudinile i comportamentele, limbajul i
aptitudinile motorii se dezvolt n aceast perioad. Muli factori pot influena primii ani
de via ai copilului i pot avea impact asupra lui, tot restul vieii.
n primul an de via copilul plnge atunci cnd i este foame sau cnd l doare i
zmbete ca rspuns la un lucru plcut. Aadar bucuria, surprinderea, suprarea, teama,
neplcerea, interesul pentru ceva anume reprezint forme de manifestare emotiv ale
bebeluuluila aceast vrst.

Una dintre primele emoii cunoscute la copil este teama. Pe copilul abia nscut un zgomot
foarte puternic sau persoane care se apropie de el l sperie, determinndu-l s plng.

La 6 luni copilul se teme de strini i la aceast vrst se formeaz ataamentul fa de

persoana care-l ngrijete, mama sau un substitut al acesteia. Apoi, n jurul vrstei de 8 - 9
luni se formeaz chiar teama de a pierde persoana fa de care i-a format ataamentul
(anxietatea de separare). Unii prini, pentru a opri un copil din plns, l scutur ns
aceasta este o form de violen i nicidecum una de disciplinare, provocnd teama
copilului i n situaii grave, leziuni fizice.

Relaiile conflictuale dintre prini, modul n care influenele socio-culturale i pun

amprenta asupra lor determin un anumit tip de relaie cu copilul. Astfel, lipsa armoniei
familiale, slaba informare n legtur cu nevoile copilului pot aciona n mod negativ
asupra acestuia.

n perioada 1-3 ani, metodele educaionale sunt cele care trebuie s structureze i s
modeleze comportamentul copilului n vederea asigurrii unui echilibru emoional al
acestuia. Jocul este principalul mod prin care copilul nva n aceast perioad.

Pe msur ce nainteaz n vrst, conduitele afective ale copilului devin tot mai
complexe. n jurul vrstei de 18 luni rezonana afectiv crete, copilul fiind mult mai

117
impresionabil. Acum se poate manifesta gelozia n raport cu un alt copil cruia i se acord
atenie sau fa de o persoan care se interpune ntre el i mam. Alte atitudini care se
contureaz n aceast perioad sunt timiditatea fa de persoanele strine i simpatia sau
antipatia fa de cele cunoscute.

Apar, de asemenea, atitudini ostile fa de aduli denumite negativism primar:copilul se

opune prin plnsete, ipete fcnd adevrate spectacole. Aceste tendine dispar ctre
sfritul perioadei deoarece copilul dobndete mai mult siguran i independen, dar
mai ales vor disprea dac prinii vor utiliza metode educaionale adecvate.

Anxietatea de separare devine acum i mai evident, copilul reacionnd mai puternic la
separarea de persoana fa de care manifest ataament. n aceast perioad ataamentul
se exprim mai ales fa de mam, iar la 21-24 de luni poate mbrca forme dramatice
cnd copilul, obinuit cu prezena acesteia, i descoper absena. Acest lucru devine o
problem mai ales dac persoana ce o nlocuiete pe mam nu are un comportament
adecvat problemelor copilului la aceast vrst.

Copilul trece de la o stare la alta, poate avea manifestri violente, zgomotoase, avnd
puine resurse pentru a-i controla aceste stri. Sub influena adultului, a experienelor lui
relaionale, a modelelor care i se ofer, aceste comportamente dispar iar dezvoltarea
emoional devine mai stabil i mai controlat.

La 3 ani manifestrile comportamentale sunt nedifereniate i implic stri afective

confuze- copilul rde i plnge n acelai timp sau rde cu lacrimi pe obraz. ntre 4 i 6 ani
emoiile devin mai profunde, copiii ncep s-i stpneasc emoiile, ncearc s nu mai
plng, de exemplu, atunci cnd se lovesc. Tot acum copilul poate s aprecieze prin
frumos sau urt anumite trsturi ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor etc. Cuvntul
condiioneaz i dezvoltarea acestui proces psihic - prin cuvnt, n cadrul comunicrii
verbale, copilul i poate exprima bucuria, tristeea, suprarea.

Copiii stresai, frustrai, abuzai emoional pot prezenta tulburri ale fluxului vorbirii,
tulburri cunoscute sub numele de balbisme (logonevrozele).

Interaciunea dintre prini i copii este complex la aceasta vrsta. Prinii iubitori care
reuesc s ofere cldur, modele pozitive copiilor, prinii care se folosesc n procesul
educaional de calitile copiilor i nu de defectele lor, cei care nu folosesc o autoritate
excesiv au copii fericii, ncreztori n forele proprii. Prin aceast atitudine ei reuesc s
aib o comunicare optim cu copilul, lucru esenial n educare.

Metodele necorespunztoare bazate pe autoritate excesiv, folosirea pedepsei fizice,

ignorarea personalitii copilului determin apariia comportamentelor agresive i a unei
imagini de sine deficitare.

5 sfaturi ca s-l educi cu succes n primii 6 ani de via

118
1. Relaiile pozitive dintre copii i prini conduc la structurarea pozitiv a personalitii
copilului n timp ce relaiile defectuase dintre prini i copii au efecte negative asupra
copilului, ce se vor manifesta mai trziu n viaa adultului prin agresivitate,
hiperemotivitate, instabilitate, anxietate.

2. Copilul nelege i resimte tot ceea ce se ntmpl n familie, conflicte, certuri,

despriri. Copiii trebuie protejai de abuz i neglijare n toate aspectele vieii lor. Acei
copii care sunt expui la violen sau educai prin metode violente, att verbal ct i fizic,
pot dezvolta probleme emoionale i comportamentale care i mpiedic s dezvolte relaii
sntoase cu ceilali i care le vor afecta viaa relaional ca aduli.

3. Atunci cnd prinii asigur experiene pozitive pentru copii, de mici, ei ngrijesc i
mbogesc dezvoltarea creierului. Este recomandat s rdei cu copilul dumneavoastr, s
l ludai, s vorbii i s v jucai cu el.

4. Pentru a alege metodele educaionale corecte, adecvate, prinii trebuie s i cunoasc

foarte bine copilul s tie ce presupune fiecare vrst, i care sunt caracteristicile ei, s
in cont de prerea celorlai, a educatorului, a psihologului sau medicului

5. Att prinii, ct i educatorii au nevoie de a fi susinui i ncurajai pentru a fi implicai

n mod activ n vieile copiilor. Centrul de Consiliere pentru Prini al Organizaiei Salvai
Copiii, evalueaz i acord asisten n cazul copiilor martori sau victime ale violenei. De
asemenea ajut prinii i educatorii s fac fa stresului i s rezolve adecvat
problemele.
Pentru a nelege anxietate de separare, este important s se recunoasc prima dificultatea
normal ca sugari i copii mici au cu strainii si in separarea de prini i ngrijitori. Sugarii
arat anxietate strin prin plans atunci cnd cineva necunoscut s-i apropie. Aceast etap
normal de dezvoltare este conectat cu copilul de nvare s disting prinii lui sau ei
sau ngrijitorii alte familiare de la oameni pe care nu le cunosc. Anxietate strin, de obicei,
ncepe de la aproximativ 8 luni i se ncheie de ctre 2 de ani, conform Academiei
Americane de Pediatrie.
Anxietate de separare ca o etap de via normal prima dezvolt la aproximativ 7 luni,
odat ce un copil nelege c persoanele care ii ingrijesc lui sau ei nu dispar atunci cnd
afar la vedere (obiect permanena). Aceasta conduce la dezvoltarea copilului un
ataament adevrat la aceste aduli. Anxietatea de separare normala este cel mai frecvent
la mai puternic la 10-18 luni de varsta si dispare treptat, de obicei, de ctre 3 de ani.
Anxietatea de separare normala poate duce la prinii au probleme cu copiii lor, nainte de
culcare sau ori de alte separrii, n care copilul devine anxios, Strigtele, sau se aga de
ngrijitor.
n plus fa de temperamentul copilului, Factorii care contribuie la cat de repede sau de
succes el sau ea se mic anxietatea de separare trecut de varsta prescolara se numr ct
de bine printe i copil reuni, aptitudinile copiilor i a adulilor au la confruntarea cu

119
separarea, i ct de bine rspunde la problemele adulilor de separare sugari. De exemplu,
copiii ai cror prini au tendina de a fi nerbdtori copiii anxiosi.
Tulburare de anxietate de separare este o tulburare de sanatate mintala, care incepe in
copilarie si este caracterizat prin ngrijortor faptul c este disproporionat n raport cu
situaia de a pleca de acasa temporar sau altfel de separare de cei dragi. Aproximativ 4%-
5% de copii i adolesceni sufer de tulburare de anxietate de separare.
Sugarii arat anxietate strin prin plans atunci cnd cineva abordri nefamiliare. Aceasta
este o etap normal de dezvoltare, care, de obicei, ncepe de la aproximativ 8 luni de
varsta si inceteaza de 2 de ani.
Anxietate de separare ca o etap de via normal prima dezvolt la aproximativ 7 luni,
odat permanena obiect a fost stabilit. Acesta este cel mai puternic la 10-18 luni de
varsta si de obicei dispare de 3 de ani.
Tulburare de anxietate de separare incepe in copilarie si este caracterizata de
ngrijortoare din proporional cu situaia de a pleca de acasa temporar sau altfel de
separare de cei dragi.
Aproximativ 4%-5% de copii i adolesceni sufer de tulburare de anxietate de separare.
Exemple de simptome tulburare de anxietate de separare includ refuzul de coal sau de
fobie colar, rezistenta de a merge la culcare pe timp de noapte, i plngeri fizice n
reacie la separarea efectiv sau anticipat de la ngrijitori primari.
Profesioniti instruii i cu experien n evaluarea sntii mintale la copii va intervieva
probabil copilul i prinii separat i ntrebai despre simptome de anxietate, ecran pentru
alte condiii de sntate mintal-, i recomand copilului primi o evaluare complet
medical.
Anxietate de separare tulburare este probabil cauzat de o combinaie de vulnerabiliti
genetice i de mediu. Factorii de risc includ statutul socio-economic scazut, istoriile de
familie de anxietate, i mamele care s-au accentuat in timpul sarcinii.
O majoritate a copiilor cu tulburare de anxietate de separare au refuz scolar ca un
simptom. Pn la 80% de copii care refuz coala califica pentru un diagnostic de
tulburare de anxietate de separare.
Consiliere este de obicei considerat cea mai buna metoda de tratament, comparativ cu
medicamente. Tipuri de consiliere folosite pentru a trata anxietatea de separare tulburare
de comportament includ, cognitiv, i psihoterapii individuale, precum i mam consiliere
i orientare cadrelor didactice cu privire la modul de a ajuta copilul.
ISRS cum ar fi fluvoxamina sunt considerate medicamente mai sigure si mai eficiente
pentru a trata anxietatea de separare tulburare, urmat de antidepresive triciclice (ATC),
cu benzodiazepine n ultim instan.
Copiii cu tulburare de anxietate de separare sunt la risc mai mare de a dezvolta alte
probleme de sntate mintal,, n special tulburrile de anxietate.
Cu toii am ntlnit la un moment dat copii care nu vroiau s se dezlipesc de mna
prinilor sau a bunicilor, sau se ascundeau pur i simplu dup fusta mamei atunci cnd
intrau n contact cu persoane strine, sau ajungeau pe un teritoriu necunoscut. Ei bine,
lucrurile se complic cu att mai mult cu ct ne aflm n situaia printelui ce trebuie s
plece de acas sau trebuie s-i lase copilul la grdini sau coal, i care ntmpin
dificulti majore din partea copilului, care refuz s coopereze.

120
Anxietatea de separare se manifest prin teama excesiv a copilului de a fi separat de
persoanele de care este ataat, sau de a trebui s rmn ntr-un loc fr a fi acompaniat de
acestea. Aparent normal, acest comportament devine o problem atunci cnd anxietatea
este persistent i excesiv, n raport cu vrsta copilului, dar i cu mediul n care aceast
team se manifest. De asemenea, foarte important este i impactul pe care acest
comportament al copilului l are asupra dezvoltrii sale colare sau sociale.
Principalele reacii ale unui copil care sufer de anxietate de separare sunt, de cele mai
multe ori : suferina excesiv n situaiile de separare de cas sau de persoanele de
ataament sau la anticiparea unor astfel de situaii, o team excesiv de pierdere a acestor
persoane, sau teama cum c ceva ru li s-ar putea ntmpla acestora, teama exagerat i
persistent ca ceva s nu intervina i s-l separe pe copil de figurile de ataament (ex o
rpire), refuzul de a merge la coal tocmai din cauza acestor temeri, dar i teama de a
rmne acas fr compania acestor persoane, opoziia persistent de a merge la culcare
fr a avea n apropiere figurile principale de ataament, comaruri repetate pe aceste
teme, dar i acuze somatice repetate- cum ar fi dureri de cap, abdominale, senzaie de
grea, vom- n situaia n care apar separri de aceste persoane.
Important de precizat este faptul c aceste comportamente trebuie s dureze cel putin 4
sptmni pentru ca diagnosticul de anxietate de separare s fie pus.
La copiii mici aceast tulburare se manifest de obicei prin plnsete, strigte, sau crize de
furie ce au ca scop evitarea sau ntrzierea ct mai mult posibil a separrii. La copiii de
vrst mai mare aceste semne sunt mascate sub forma preocuprilor i temerilor ireale,
care nu pot fi alungate de ctre aduli prin nici un fel de explicaie. De exemplu, copilul se
teme de evenimente catastrofice i incontrolabile care ar putea s-l separe de prini :
mbolnvirea brusc i internarea acestora n spital n absena copilului, moartea prinilor
ntr-un accident sau atentat, sau teama c el nsui s-ar putea rtci sau ar putea fi ucis. De
aceea atunci cnd trebuie s plece de acas, copilul pierde mult timp cu pregtirile,
plnge, sau chiar se preface bolnav. n cea mai mare parte a cazurilor, comportamentul nu
apare dect atunci cnd exist posibilitatea unei separri iminente, nu i n timpul zilelor
libere, de weekend.
Atunci cnd nu sunt acas, alturi de cei dragi lor, copiii cu anxietate de separare sunt
triti, pn n momentul n care se rentlnesc cu aceste persoane. Cei mici tind s stea
departe de activitile celorlali, refuz s vorbeasc, i adesea plng continuu, fr
consolare. La vrste mai mari, se implic puin sau deloc n activitile colare. Uneori
telefoneaz des, sau fug pn acas pentru a se convinge c nimic ru nu s-a ntmplat n
lipsa lor.
Dei acas se simt cel mai bine, uneori aceti copii au dificulti chiar i aici. Cei mai mici
nu se dezlipesc de prini, urmrindu-i dintr-o camer n alta, i plngnd atunci cnd sunt
lsai singuri chiar i pentru cteva momente. Cei mai mari n schimb, nu reuesc s-i
organizeze un program, i s-i gseasc o ocupaie doar a lor, cautnd n permanen
sfatul sau aprobarea prinilor.
Dei de cele mai multe ori acest comportament al copilului dispare, aparent, la un moment
dat, viaa colar i relaiile sociale ale acestuia pot fi profund afectate. Aa nct, n cazul
n care simptomele tind s persiste, i chiar s se agraveze, se recomand contactarea unui
specialist.
Anxietatea de separare

121
 de Gabriela Mie Mai 12, 2010 3:40 pm
Debut si evolutie:
- poate avea loc inca din perioada prescolara, dar poate surveni oricand inainte de etatea
de 18 ani, insa debutul dupa adolescenta este rar;
- dureaza minim 4 saptamani;

Manifestare:
- detresa excesiva recurenta la separarea de casa sau de persoanale de atasament major;
- nevoia de contact permanent cu cei de care sunt atasati, vor sa stie tot timpul unde se afla
acestia, cer detalii chiar si la telefon (unde esti?, ce faci?, cand te intorci?);
- dorinta intensa de reunire cu persoanele de referinta, deseori fantezii de reunire;
- unii indivizi devin extrem de nostalgici si de neconsolati, mergand pana la punctul de a
fi nefericiti, cand sunt departe de casa;
- cand sunt separati de casa sau de persoanele de atasament major, in functie de etatea lor,
indivizii pot avea frici de animale, de monstri, de intuneric, de banditi, de hoti, de rapitorii
de copii, de accidente de circulatie, de calatorii cu avionul ori de alte situatii care sunt
percepute ca prezentand un pericol pentru integritatea familiei sau a lor insisi;
- frica de a nu fi pierduti si de a nu se mai reuni niciodata cu parintii lor;
- sunt comune preocuparile in legatura cu moartea si cu faptul de a muri, se pot plange de
faptul ca nimeni nu-i iubeste si nu are grija de ei, si ca doresc sa fie morti;
- evita sa calatoareasca singuri departe de casa sau de alte locuri familiare;
- pot fi refractari sau pot refuza sa mearga la scoala sau intr-un camping, sa viziteze sau sa
doarma in casa amicilor lor ori sa faca comisioane;
- pot fi opozitionisti in situatiile in care sunt fortati sa se separe de persoanele de
atasament;
- pot prezenta un comportament adeziv", stand strans lipiti de parinti si urmarindu-i ca o
umbra" in jurul casei sau cerand cuiva sa stea langa ei cand merg in alta camera din casa;
- deseori pretentiosi, intrusivi si necesitand permanent atentie;
- adesea dificultati in mersul la culcare si pot insista ca sa stea cineva langa ei pana adorm
in curs ul noptii;
- au cosmaruri al caror continut exprima fricile individului (de ex., distrugerea familiei
prin foc, crima sau alta catastrofa);
- acuze somatice, precum durerile de stomac, durerile de cap, greturile si varsaturile,
intalnite la copii, iar la adulti simptomele cardiovasculare, cum ar fi palpitatiile, ameteala
si senzatia de lesin;
- uneori copiii cu aceasta tulburare sunt descrisi ca fiind extrem de constiinciosi,
complianti, dornici sa placa;
- desi adolescentii cu aceasta tulburare, in special barbatii, pot nega anxietatea in legatura
cu separarea, aceasta se poate reflecta in activitatea lor independenta limitata si in refuzul
de a pleca de acasa;
- la indivizii mai in etate, tulburarea poate limita capacitatea persoanei de a rezolva
schimbarile in circumstantele sale de viata (de ex., mutare, casatorie);
- adultii cu aceasta tulburare sunt de regula excesiv de concentrati asupra copiilor si
sotului (sotiei) si experienteaza un disconfort considerabil cand sunt separati de ei.

122
Cauze:
- copiii cu anxietate de separare tind a proveni din familii strans unite;
- unele evenimente stresante (de ex., moartea unei rude sau a unui animal favorit, maladia
unui copil sau a unei rude,
schimbarea scolii, mutarea intr-un cartier nou sau imigrarea).

Efecte:
- cauzeza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, scolar
(profesional) ori in alte domenii importante de functionare;
- pot prezenta in mod recurent izolare sociala, apatie, tristete ori dificultate in concentrare
in activitate sau in joc;
- refuzul de a merge la scoala poate duce la dificultati scolare si la evitare sociala;
- cererile excesive ale copilului devin adesea o sursa de frustrare parentala, ducand la
resentimente si conflicte in familie;
- dispozitia depresiva este frecvent prezenta si poate deveni persistenta cu timpul
- tulburarea poate precede aparitia panicii cu agorafobie.
Articole

Anxietatea n context: Posibilitile terapiei familiale sistemice n abordarea anxietii la

copii i adolesceni
Simpozionul Naional Anxietatea, Bucureti, Seciunea Psihoterapia la copil i
adolescent, 28-29 noiembrie 1998
dr. Knya Zoltn
Prima parte a lucrrii prezint pe scurt modul n care terapia de familie sistemic
interpreteaz i evalueaz simptomele anxioase la copil i posibilitile interveniei
terapeutice prin aceast metod. Partea doua se refer la experiena clinic proprie n acest
domeniu, respectiv la contextul activitii psihoterapeutice.

Contextul familal, respectiv sistemul uman mai larg din care face parte copilul sau
adolescentul, reprezint factori importani n etiologia diferitelor stri anxioase la aceste
vrste, avnd n acelai timp repercusiuni importante asupra relaiilor interpersonale: de
exemplu. fobiile simple, prin evitarea stimulului temut, pot interfera cu activitile de zi
cu zi iar fobiile sociale pot duce la o izolare social complet. Intervenia psihoterapeutic
la nivelul relaiilor interpersonale, avnd la baza ei modul de gndire sistemic, reprezint
astfel o component esenial a programelor complexe de tratament utilizate n strile
anxioase.

Principul care st la baza interpretrii sistemice a anxietii este c ideile i

comportamentele legate de anxietate sunt evocate, modelate i ntrite de membrii de
familie ai pacientului. Cteva exemple de idei familiale care pot promova anxietatea: O
situaie ambigu trebuie interpretat din start ca fiind periculoas; Viitorul, probabil,
comport multe hazarduri; Afeciunile minore reflect existena unor mbolnviri
grave sau Testarea validitii acestor afirmaii este periculoas. Copiii aud aceste
afirmaii i observ felul n care persoanele semnificative din viaa lor se comport n
conformitate cu ele (de ex. evit situaiile temute). n timp, copiii internalizeaz aceste

123
idei i i dezvolt un sistem personal de idei, impregnat cu imaginea pericolului. Este
important i rolul unor tranziii majore n ciclul de via familial (nceperea colii sau
naterea unui frior), respectiv a unor evenimente familiale traumatizante (mbolnvire,
deces), care sunt interpretate de copil drept ameninri la adresa integritii sale personale.
Pot exista, de asemenea, unele modele de interaciune familial care ntresc anxietatea:
de exemplu, acceptarea de ctre familie a evitrii ca o strategie legitim de coping din
partea copilului. Rolul terapiei de familie n asemenea situaii este de a schimba cultura
familial caracterizat prin augmentarea pericolului i de a interveni la nivelul modelelor
interacionale care menin anxietatea, nvnd prinii s-i ajute copilul n rezolvarea
problemei. n unele cazuri (de ex. refuz colar legat de anxietatea de separare) poate fi
necesar includerea n terapie a sistemului uman mai larg (pedagogi, colegi de clas).

n cadrul fundaiei Agape pentru Ocrotirea Vieii din Cluj n toamna anului 1997 s-a iniiat
un serviciu permanent de terapie familial (Centrul de terapie familial). Membrii
echipei de terapeui (medici i psihologi) s-au format n terapia de familie ncepnd din
1994, sub ndrumarea a doi terapeui formatori din Irlanda, Colette Richardson i Patrick
Sweeney. Familiile se prezint din propria iniiativ sau, mai frecvent, sunt trimise de
diveri specialiti: prin proiectul Sntatea copiilor n context, lansat n 1 septembrie
1998 i finanat de Fundaia pentru o Societate Deschis, ncercm s dezvoltm legturi
de colaborare cu medicii de familie clujeni n interesul unei abordri terapeutice ct mai
complexe a diferitelor probleme prezentate de copii. La edinele terapeutice particip, pe
ct posibil, toi membrii familiei i unul sau mai muli terapeui. Durata edinei variaz
n general ntre 60 i 90 de minute. Numrul edinelor este de obicei ntre 1 i 6, dar nu
depete 10. Supervizarea este asigurat actualmente de formatorii irlandezi.

Manifestrile anxioase prezentate de copii au variat de la anxietate generalizat pn la

anxietatea acut legat nsi de participarea la edina terapeutic. Un copil n vrst de 7
ani, a fost adus la terapie pentru ticuri, apariia crora s-a corelat cu divorul prinilor i
cu starea de anxietate legat de aceast schimbare major, imprevizibil, n ciclul vieii
familiale. La sfritul edinei de evaluare toi membrii de familie au fost ntrebai despre
ateptrile lor fa de participarea la terapie, respectiv temerile lor legate de ea. Copilul
ne-a relatat c i-a nchipuit terapia de familie ca i ceva unde se dau injecii. n asemenea
situaii anumii factori terapeutici nespecifici, cum ar fi inuta i cldura omeneasc a
terapeutului, atmosfera general a camerei sau alegerea grijulie a cuvintelor au importan
deosebit. Prin acetia se creeaz un mediu terapeutic care sugereaz ncredere i
siguran, unde familia se simte binevenit i neleas, iar anxietatea legat de actul
terapeutic dispare progresiv. Copiii de toate vrstele sunt binevenii la edine. Celor mai
mici se ofer jucrii, iar copiii mai mari pot participa n dialog sau, eventual, aleg
alternativa desenatului. Chiar dac copiii nu particip n mod activ la conversaie,
posibilitatea observrii modelelor de interaciune ntre ei i prinii lor ne ofer informaii
valoroase despre dinamica sistemului familial.

Abordarea cazurilor a presupus o evaluare atent a sistemelor de idei ale familiei

referitoare la pericole, eec, etc. care au potenialul de a crea anxietate n copil i a
modelelor de interaciune care menin att ideile anxioase ale copilului ct i strategia

124
dezadaptativ de coping, de evitare a stimulului care provoac anxietate. Am ncercat s
ncurajm prinii n crearea unor oportuniti pentru copil de a-i dezvolta abilitatea de a
face fa obiectului temut (sau situaiei temute) i de a-l controla. Terapia de familie a fost
de asemenea benefic n cazul n care prinii nii erau anxioi, depresivi sau se
confruntau cu probleme personale sau interpersonale, dar tindeau s evite rezolvarea
acestora, concentrnd asupra simptomului copilului i contribuind, incontient, la
meninerea anxietii acestuia.
Scris de Mihaela Theodora POPESCU
Sambata, 13 Noiembrie 2010 16:37
Nimnui nu-i place s fie separat de cei fa de care simte un ataament deosebit. Teama
de separare exist i se manifest ndeosebi la copii. Foarte muli oameni se ntreab: Este
rsf exagerat sau o tulburare psihic?. Dar s analizm puin n primul an de via,
teama de separare fa de prini sau persoana care ngrijete copilul reprezint un
comportament normal. Pn la vrsta de 10-12 luni, copilul nu este capabil din punct de
vedere mental s fac diferena ntre ceea ce vede i ceea ce este prezent n preajma sa.
Ieirea cuiva din cmpul su vizual echivaleaz cu o dispariie. Dup vrsta de 13 luni,
dac reacia emoional la separare este exagerat i dureaz minim 4 sptmni, se poate
vorbi de anxietate de separare. Este des ntlnit i este extrem de epuizant pentru cei care
l ngrijesc.
Motivul instalrii anxietii de separare la copii este nivelul de dezvoltare al intelectului.
Copii cu o vrst mai mic de 8 ani pot manifesta frecvent aceast team, pot refuza s
doarm singuri, s fie lsai singuri i pot avea dese tulburri de somn. Aceast
incapacitate se datoreaz faptului c ei nu neleg ce se ntmpl. Cei cu vrste ntre 9 i 12
ani i manifest anxietatea de separare prin nelinite, pe cnd cei cu vrste ntre 13 i 16
ani se manifest mai ales prin refuzul de a pleca de acas.
i atunci, ce este bine i ce nu? Este bine s fim distani cu copiii sau s fim apropiai i
afectuoi? Studiile au demonstrat c bebeluii care au fost ataai de prini, mult mai
trziu, devin mai independeni dect cei care au fost crescui de ctre nite prini distani.
Totul ns cu msur, evitndu-se riscul de a cdea n extrema cealalt i a-i transforma n
nite micui dependeni
Cauzele declanrii acestei anxieti pot fi multiple. ntre acestea ar fi: mutarea ntr-un alt
cartier/ora/ar, moartea unei persoane apropiate sau a unui animal favorit, boala cuiva
cunoscut etc. S-a constatat c, cei mai muli dintre copiii care sufer de anxietate de
separare provin din familii strns unite, unde niciodat nu s-a pus problema prea ataat
de.
Manifestrile acestei anxieti pot fi extrem de diverse, att din punct de vedere emoional,
fiziologic (creterea ritmului cardiac, tremur, transpiraie excesiv), ct i comportamental
(izolare, agresivitate, crize nejustificate de plns). La cei afectai exist: nevoia de contact
permanent, intensa dorin de reunire, frica de a nu se pierde, sunt pretenioi i necesit o
atenie permanent. Pot invoca dureri de cap, greuri, vrsturi, neavnd motive reale,
uneori pot dezvolta fobii: de ntuneric, animale, insecte, accidente, sau hoi.
Dei debutul dup adolescen este rar, anxietatea de separare poate afecta nu numai
copiii, ci i adolescenii. Acetia o neag, ns activitatea lor limitat, ndeosebi refuzul de
a pleca de acas, pot reflecta debutul i apoi evoluia.
Adulii care ajung sufere de o asemenea tulburare au suferit evenimente deosebit de

125
stresante. La un adult, anxietatea de separare se mai poate manifesta printr-o concentrare
excesiv asupra membrilor familiei, suferind cumplit atunci cnd intervine separarea.
Avnd n vedere cele prezentate pn aici, spre exemplificare, v voi prezenta cazul unei
fetie de 4 ani, care manifesta o team exagerat atunci cnd prinii sau bunica plecau de
acas. Oraul n care locuiau era strbtut de un ru. Pe o anumit suprafa era amenajat
un frumos parc. Dei era considerat paradisul copiilor, fetia refuza orice plimbare pe
acolo. Era un copil destul de neastmprat i, de multe ori, prinii se temeau s ncerce i
o asemenea aventur. ntr-o zi, familia a fost nevoit s scurteze drumul spre cas. Venea o
furtun i distana rmas de parcurs era destul de mare. Neputnd merge prea repede,
bunica rmnea n urm. La un moment dat, fetia a ipat cat au inut-o puterile: Bunica,
promit s nu te mai supr niciodat, s nu te neci din cauza mea!", dup care a leinat n
braele tatlui su, de-a dreptul ngrozit de cele ntmplate. Pentru investigarea i
clarificarea celor ntmplate, s-a cerut ajutorul unui psiholog specialist. Ce credei c au
descoperit? Ori de cte ori fetia fcea cte o pozn, bunica o amenina Dac mai faci aa
ceva, eu o s m nec ntr-un lac sec". Fetia nu tia ce nseamn cuvntul sec. Reinea
doar ameninarea dac mai faci aa ceva, eu o s m nec. Abia atunci s-a neles de unde
provenea acea team i de ce se temea att de tare atunci cnd prinii sau bunica plecau de
acas. Tocmai calitatea reaciei emoionale a sugerat doamnei psiholog existena unei
asemenea anxieti. Din fericire, tratamentul a dat repede rezultate. Tehnicile de
psihoterapie au fost suficiente, nefiind necesar i intervenia prin medicaie. i totui,
cum se explic o asemenea reacie? Odat confruntat cu situaia care a generat anxietatea
de separare, copilul anticipeaz anumite lucruri. Acest lucru i provoac reacii negative i
se teme ngrozitor c va fi prsit. Amintii-v manifestrile unora dintre copiii aflai n
prima zi de grdini sau de coal!
Cum se poate gestiona corect o asemenea situaie? A sugera o identificare corect a
situaiilor care genereaz starea de anxietate de separare; evitarea folosirii unor cuvinte
care nu fac parte din vocabularul copilului; evitarea unor ameninri de genul: Dac nu
m asculi, nu te mai iubesc deloc, Te va pedepsi Dumnezeu, Te scot n strad i te dau
primului trector" i, nu n ultimul rnd, s nvai a face diferena ntre ataamentul
dumneavoastr fa de el/ea i ataamentul copilului fa de dumneavoastr.
Ameninrile, pe lng posibile traume emoionale, mai pot aduce revolt, l/o pot
transforma ntr-un mic rebel() i cred c nimeni nu-i dorete aa ceva pentru copilul su.
Efectele acestei tulburri pot cauza o deteriorare semnificativ a vieii, att n domeniul
familial, colar, profesional i social. Starea depresiv poate deveni persistent de ambele
pri. n situaii mai grave, aceast anxietate poate precede apariia panicii cu agorafobie,
destul de greu de tratat.
Tocmai de aceea m-am gndit s v prezint o asemenea posibil problem. Dac m-am
fcut neleas i dac v-a plcut, nu pot dect s m bucur
Anxietatea este o stare, o tulburare sau poate deveni o trstur a unei persoane care se
confrunt cu o situaii pe care le percepe ca fiind amenintoare.
Anxietatea apare ca rezultat al supraestimrii unui pericol real sau perceput, concomitent
cu subestimarea resurselor de a-i face fa.
Cel puin n faza iniial, aceste reacii apar ca urmare a unor situaii ambigue, care pot fi
interpretate n mai multe moduri. De exemplu, un zgomot suspect, neidentificat, care se
repet, poate duce la stri anxioase.

126
Din cnd n cnd, toi oamenii trec prin stri de anxietate. Pentru unii ns devine o
problem care necesit atenie special. Ne punem problema necesitii interveniei de
specialitate atunci cnd anxietatea interfereaz cu relaiile, cu activitile zilnice (ex. de la
coal). Neintervenirea la timp poate duce nu doar la evitarea relaiilor i a activitilor
obinuite, ci i la consumul de alcool sau droguri sau la comportamente agresive.
Anxietatea poate lua mai multe forme. n termeni de specialitate, o ntlnim sub forma
atacului de panic, fobiilor, tulburrilor obsesiv compulsive, tulburrilor de stres post-
traumatic, axietii generalizate i a anxietii asociate cu cauze fiziologice (ex. stare de
boal, medicaie etc.). La copii exist o categorie secific, numit anxietate de separare
(teama de a fi separai de familie i prini).
n copilrie, teama este un sentiment normal i des ntlnit, ca n cazul de mai jos.
Mihai are patru ani i prinii lui povestesc c nu poate adormi dect cu lumina aprins,
pentru c i este team de ntuneric. Sunt ngrijorai, pentru c de aproape un an au
ncercat toate metodele pe care le tiu pentru a-l ajuta s depeasc teama de ntuneric,
dar nu au reuit. Ba mai mult, lucrurile s-au nrutit de o vreme, pentru c Mihai
adoarme doar cu unul din prini lng el.
Fiind ntrebai ce ateptri au fa de Mihai, acetia rspund c vor s i dispar teama de
ntuneric. Ceea ce trebuie s tie ei de la nceput, este c la vrsta de patru ani, teama de
ntuneric este normal. Faptul c problema s-a amplificat poate fi rezultatul reaciei lor
fa de problem. Desigur, la vrsta de 10 ani, teama de ntuneric poate fi problematic i
ne putem gndi c are legtur cu o experien negativ sau este legat de vreun conflict
din familie. Acest lucru poate fi valabil i pentru copilul de 4 ani, dar pentru Mihai, ca i
pentru muli ali copii, ea nu este legat de vreun eveniment anume. Poate exista un
moment n care teama a fost declanat de exemplu, o furtun puternic n toiul nopii
dar reacia copilului este normal, avnd n vedere limitele privind explicaiile pe care le
poate atribui la aceast vrst evenimentelor din exterior i reaciilor emoionale (de pild,
atunci cnd se sperie de un tunet).
Mai mult dect att, teama, ca i orice alt sentiment cu valen negativ, are o funcie
dezirabil pentru individ. Pentru a nelege mai bine acest aspect, s lum exemplul durerii
fizice. Este ceva evident neplcut pentru oricine, chiar insuportabil, dar fr senzaia de
durere am muri, la propriu. Exist cazuri de copii care se nasc fr senzaia de durere. Cei
mai muli dintre ei mor la o vrst fraged, pentru c prinii i cei din jur nu pot prevedea
orice aciune care le poate duna i, n acest fel, o lovitur, tietur sau arsur le poate fi
fatal. Ca atare, funcia durerii este vital, dei neplcut. n acelai fel, emoiile negative
au o funcie important, care ne semnalizeaz c ceva nu este n regul.
Un copil poate avea multe temeri, pentru c vede doar ce se ntmpl n exterior, netiind
cum s interpreteze acele lucruri. De pild, observ c la fiecare tunet inima i bate mai
tare, se sperie senzaie care este corelat cu tunetul. n timp, corelaia este ntrit, iar
copilul asociaz tunetul cu senzaia de team, astfel nct reacia normal iniial se
transform ntr-o reacie stabil, chiar amplificat. Este firesc ca n aceast situaie prinii
s i acorde atenie copilului, asigurndu-l c totul este n regul, explicndu-i ce se
ntmpl n realitate i c nu are de ce s se team. Cu toate acestea, dac aceste explicaii,
asigurri i gesturi de apropiere apar n exces sau sunt prelungite, copilul va cuta n mod
incontient acest beneficiu secundar atenia prinilor.
Teama se poate manifesta la mai multe niveluri:

127
-cognitiv - gnduri catastrofice, de genul este ngrozitor ce se ntmpl, poate fi ceva
mai ru?, acum se va ntmpla ceva groaznic etc.
-comportamental copilul poate manifesta evitare (ex. nu mai iese cu prietenii la joac)
sau reacii exteriorizate (crize de plns, agresivitate etc.).
-fiziologic (tremur, transpiraie, creterea ratei cardiace, a presiunii sangvine etc.)
-emoional (cel mai adesea identificat cu teama).
La copii, cele mai evidente manifestri sunt cele fiziologice i comportamentale. De
exemplu, plnsul sau durerile de cap, de stomac, pot fi semnale ale prezenei anxietii.
Ce pot face prinii ?
Georgeta are 5 ani. ntr-o zi, n timp ce era la grdini, s-a declanat o furtun puternic.
Era ora de culcare, iar educatoarea ncerca s i liniteasc pe copiii evident agitai.
Vznd c nu reuete, le-a spus: Copii, acum Dumnezeu este suprat pe voi, pentru c
nu suntei cumini, de aceea este furtun. Unii copii poate au rs. Dar trei dintre ei au
nceput de atunci s se team de furtun. Georgeta a ajuns s triasc aceast team att de
intens, nct fcea crize de plns sau manifesta un interes nsoit de team la fiecare semn
prevestitor al furtunii: cnd btea puin vntul, cnd era nnorat, chiar i pentru cteva
minute sau cnd ploua ncet. Prinii rspundeau acestei temeri prin asigurri, explicaii
repetate de nenumrate ori i gesturi de afeciune. Dup un timp ns, sarcina prinilor de
a o liniti pe Georgeta era din ce n ce mai dificil i obositoare, iar crizele fetiei se
nteeau. Plngea pn se nvineea la fa, evita s stea afar cu copiii atunci cnd i se
prea c se apropie ploaia.
Aceti prini au neles c, pe lng teama normal, fetia a nvat n scurt timp s se
foloseasc de plns, de comportamentul de evitare, pentru a le capta atenia. Desigur, cnd
prinii Georgetei i-au acordat mai puin atenie n momentele de criz, au nceput s
vad semnele revenirii Georgetei.
Prinii au un rol deosebit de important n a-i ajuta pe copii s i depeasc strile de
team, anxietate. Un mediu n care copiii se confrunt cu teama este coala. Pentru aceast
situaie, n literatura de specialitate ntlnim termenul de fobie colar. Aceasta se
manifest prin evitarea situaiilor care genereaz stri de anxietate, putnd duce la
abandon colar. Identificarea cauzei nefrecventrii colii de ctre copil este vital pentru a
putea schimba ceva n sens favorabil. Prinii i profesorii ncearc, deseori n zadar, s i
conving pe copii s se duc la coal, n timp ce copiii se confrunt cu triri greu de
imaginat. Mai mult, absenteismul este pedepsit, n acest context copilul trind teama
amplificat.
Exemplul tipic este cel al copilului care a trit o experien negativ de pild, a euat la
un test, a fost umilit de ctre profesor n faa tuturor elevilor sau a avut un conflict cu
colegii, care l-au fcut s se simt respins de ctre acetia. Situaiile n sine nu provoac
reacia de anxietate, dar sunt surse poteniale pentru astfel de reacii. n urma confruntrii
cu situaia care a generat anxietatea, copilul anticipeaz i alte experiene asemntoare,
astfel nct nu doar situaiile identice, ci i cele care au caracteristici ale celei originale,
pot declana tririle negative.
ntrebrile pe care prinii i le pun adesea sunt: Nu ncearc oare s ne manipuleze prin
aceste reacii?, Nu ncearc de fapt s scape de testul la matematic, pentru c nu s-a
pregtit?, Nu ar trebui forat s se duc la coal totui, pentru a nva s fac fa?

128
Toate acestea au ca rspuns i Da, i Nu. Evitarea apare ca urmare a anticiprii
consecinelor confruntrii cu situaia care i provoac anxietate. Trirea fiind foarte
intens, devine necontrolabil i foarte greu de stpnit i deseori duce la mplinirea
autoprofeiei, adic a ateptrilor catastrofice.
Scopul oricrei intervenii, att a prinilor, profesorilor, ct i a specialistului este acela
de a-l ajuta pe copil s continue s frecventeze coala. Pentru ca acest lucru s fie posibil,
copilul trebuie s nvee s fac fa situaiei care a determinat anxietatea.
Rolul prinilor este crucial. Ei pot greti att prin a-i acorda prea mult atenie, ca n
cazul Georgetei, sau a-l proteja pe copil, ncurajndu-l s nu se duc la coal, ct i
prin a-l pedepsi pentru c nu merge la coal, fr a-i oferi o alternativ de a face fa
situaiei care l ngrijoreaz. Prinii l pot ajuta pe copil, dndu-i ct mai puin atenie
atunci cnd este acas i ar trebui s fie la coal, dndu-i sarcini colare n acest timp,
ascultnd temerile cu care se confrunt i ajutndu-l s neleag ce s-a ntmplat. Atunci
cnd acestea sunt insuficiente, intervenia specialistului devine o necesitate. Un specialist
l va ajuta s se confrunte cu gndurile catastrofice care nsoesc sentimentul de anxietate
i s revin treptat n mediul colar, pe care n prezent n evit.
La copiii mai mici, evitarea colii sau tririle negative asociate cu aceasta pot fi legate i
de anxietatea de separare. Copilul se teme c printele l prsete i triete acut
sentimentul pierderii lui. La grdini, deseori n prima zi n care copilul este dus n acel
mediu, copilul se desparte greu de printe. La fel se ntmpl i dup o perioad mai
ndelungat de pauz, cum ar fi dup vacan sau dup convalescen. i n acest caz,
echilibrul dintre asigurare, ncurajare i neacordarea ateniei n exces, l va ajuta pe copil
s depeasc strile de anxietate. De exemplu, dac copilul este dus la coal i ncepe s
plng atunci cnd pleac printele, acesta l poate asigura c se vor ntlni peste 4 ore,
dup care l srut i pleac, nemaiacordnd atenie plnsului sau insistenelor copilului.
n timp, el va nva c printele se ntoarce, aa cum a promis. Mai mult, va avea cu
siguran s nvee c exist excepii, cnd vine cellalt printe sau bunicii dup el,
ntruct a intervenit ceva. Acest lucru este foarte important pentru a-i ntri ncrederea n
printe n condiiile adaptrii de realitatea uneori greu de controlat.
De acest tip de anxietate este legat modul n care s-a format ataamentul ntre copil i
printe. Pot exista mai multe tipuri de ataament. Cel anxios este determinat de fluctuaiile
ntre manifestrile de afeciune i cele de respingere ale printelui. De pild, exprimarea:
Mama nu te mai iubete dac nu eti cuminte, i transmite copilului ideea c ar putea
pierde afeciunea mamei. Acest lucru este cu att mai tulburtor pentru copil, cu ct simte
c are un control mai sczut asupra comportamentului propriu indezirabil. La fel este i n
cazul n care printele i spune copilului: Acum Dumnezeu nu te mai iubete, pentru c
nu m-ai ascultat sau Dumnezeu te pedepsete pentru c nu asculi (ca n cazul
Georgetei, care a neles c este pedepsit de Dumnezeu, de aceea exist furtuna). Astfel
de afirmaii pot duce n timp la reacii extreme: fie de team excesiv (ex. persoana se
roag obsesiv s fie iertat, n timp ce Dumnezeu a iertat-o de prima dat cnd s-a rugat),
fie de revolt mpotriva lui Dumnezeu sau percepia Lui ca fiind indiferent, neiubitor fa
de oameni. Pentru a evita ataamentul anxios fa de prini i fa de Dumnezeu, prinii
trebuie s se refere la comportamentul copilului, evitnd s i amenine cu lipsa de iubire.
Acest lucru nu nseamn c va primi ntotdeauna toat atenia i afeciunea, ci c

129
sentimentele fa de el nu se schimb. n acelai mod acioneaz i Dumnezeu, atunci
cnd ne disciplineaz chiar El a spus c face acest lucru pentru c ne iubete.
Trim ntr-o perioad n care exist foarte multe situaii care pot provoca mult anxietate.
Dac privim lumea prin ochii unui copil, este o lume plin de pericole care ne iau prin
surprindere. Copiii pot fi nvai s depeasc temerile (care se refer la ceva care se va
ntmpla n viitor) prin nelegerea i gsirea unor soluii pentru situaiile dificile din
trecut, astfel nct s poat accepta cuvintele prinilor: Nu ai de ce s te temi!
Au fost sau sunt momente in care copilul dumneavoastra nu vrea sa se desparta de
dumneavoasta? Cand il duceti la gradinita/scoala se prinde de hainele dumneavoastra si
nu vrea sa va lase sa plecati? In casa va urmeaza peste tot, chiar si daca mergeti in celalalt
capat al camerei? E posibil sa fie vorba despre o anxietate de separare pe care o traieste
copilul.
Ce este anxietatea de separare?
Anxietatea de separare este caracterizata prin anxietate/teama in legatura cu separarea de
figurile parentale/persoana de care copilul este atasat si apare de regula in copilarie, motiv
pentru care este inclusa in spectrul tulburarilor diagnosticate de regula pentru prima data
in perioada de sugar, in copilarie sau adolescenta.
Este normala anxietatea de separare la copil?
Este normal ca prescolarii si copii cu vaste mici sa manifeste un grad de anxietate in cazul
separarii de persoanele de care sunt atasate, care le ingrijesc. Insa atunci cand copilul ii
face mai multe griji dect ceilalti copiii de aceasi varsta, putem sa vorbim de o tulburare
de anxietate de separare. Aceste griji il pot coplei pe copil, chiar i daca este vorba d o
scurta separare de figura parentala (a ingrijitorului primar), cum ar fi sa mearga la coala,
sa mearga la culcare sau chiar sa stea in casa cnd parintii lui sunt implicati in treburi
gospodareti in jurul casei sau chiar in casa intr-o alta incapere. Teama copilului poate fi
irationala, uneori copilul temndu-se ca parintele sa nu se imbolnaveasca sau sa nu moara.
Adolescentii si anxietatea de separare
Adolescentii cu anxietate de separare merg i ei la extreme dorind sa fie mereu in casa lor
si/sau alaturi de parinti. De obicei, refuza sa iasa cu prietenii lor sau se plng de stari de
rau cnd sunt separati de parinti i/sau trebuie sa plece din casa. De regula, copilul
tolereaza mai bine separarea de un parinte fata de separarea de celalalt (de obicei este mai
ataat de mama).
Simptomele pe care copii cu tulburare de anxietate de separare le dezvolta sunt:
teama exagerata cnd pleaca de acasa sau de lnga parinti (ingrijtorul primar)
griji persistente i teama ca ceva rau se poate intmpla parintilor lui sau lui insui, cat
timp vor fi separati
refuzul de a merge la gradinita/scoala apare de multe ori, din cauza grijii cu privire la
separare
copilul are dificultai in a dormii singur pentru ca nu vrea sa se desparta de parinti (de
obicei de unul din parinti)
se plange de stare de rau fizic, de dureri de cap, de burta, stari de greata atunci cand se
afla separat de persoana de care este atasat
Anxietatea de separare poate aparea dupa unele evenimente stresante cum ar fi: moartea
unei rude sau a unui animal favorit, maladia unui copil sau a unei rude, schimbarea colii,
mutarea intr-un cartier nou sau imigrarea. Debutul poate avea loc inca din perioada

130
precolara, dar poate surveni oricnd inainte de etatea de 18 ani, insa debutul dupa
adolescenta este rar.
Sugestii pentru parintii
Mai jos am sa enumar cateva modalitati in care puteti sa il ajutati pe copilul
dumneavoastra in cazul anxietatii de separare:
calmul si empatia pe care o manifestati fata de copil il va ajuta sa se adapteze mai usor la
noile situatii care implica separare
faceti-va timp si ascultati-va copilul, incurajati-l sa va spuna ce simte, cum se simte
atunci cand este separat de dumneavoastra
amintiti-i copilului ca a supravietuit i nu s-a intmplat nimic cnd v-ati despartit ultima
data
incurajati copilul sa mearga sa se intlneasca cu prietenii lui, dar fara sa il presati.
incercati sa ii povestiti despre copilaria dumneavoastra si despre faptul ca erau sitatii in
care si dumneavoastra va era greu sa va despartiti de parinti /frati si cum reuseati sa treceti
peste aceste stari
invatati tehnici de relaxare pe care sa le exersati impreuna cu copilul si incurajati-l sa le
faca singur
incurajati-l sa mearga la gradinita/coala i accentuati partile pozitive ale acestei
activitati
recompensati-i eforul chiar i atuci cnd vedeti o imbunatire ct de mica, apreciati-i
efortul i reuita.
Probleme psihologice ale copilului si adolescentului
Intervenia psihologic la copil ajut la mbuntirea dispoziiei, scderea anxietii i a
depresiei i reducerea problemelor comportametale.

Copiii pot sa primeasc sprijin emoional, sunt nvai modaliti adaptative de rezolvare
a conflictelor i a problemelor, nva cum s fac fa frustrrii i altor tipuri de emoii
negative. Scopurile interveniei la copil pot sa fie specifice (modificarea unui anumit
comportament) sau mai generale (un nivel mai sczut al anxietii). Durata interveniei
depinde de complexitatea i severitatea interveniei i n general este necesar implicarea
prin ilor n intervenie.
Copilul dumneavoastr ar putea avea beneficii n urma interveniei psihologice n
urmtoarele cazuri:
probleme de nvare
probleme de atenie
probleme comportamentale de ex. episoade intense de furie
episoade de tristee, plns facil, deprimare
retragere i izolare social
scderea interesului fa de lucrurile care nainte i plceau
modificri subite ale apetitului
insomnie sau o creterea excesiv a timpului n care doarme
ambsenteism excesiv
probleme legate de anumite situii mai dificile ex. Divor
Anxietatea la copil sau Mam, am un monstru n dulap!

131
Fiecare persoana, copil sau adult, va tri la un moment dat anxietatea sau frica. Anxietatea
se refer la o stare de fric/nelinite care nu are o cauz evident. Apare n situatii n care
nu exist un pericol imediat pentru persoan, ns ameninarea este resimit ca fiind
real. Anxietatea este asociat cu tendina de a evita situaiile n care apare stimulul
anxios sau de a evada din astfel de situaii.
Anxietatea sau frica poate fi util n anumite situaii deoarece i face pe copii s evite
anumite lucruri periculoase. De asemenea exist anumite tipuri de anxietate specifice
vrstei care vor disprea n procesul de dezvoltare:
Bebeluii manifest anxietatea fa de strini, agndu-se de prini atunci cnd apare o
persoan necunoscut.
Copii de 10-18 luni manifest anxietatea de separare atunci cnd unul/sau ambii prini
pleac.
Copiii de 4-6 ani au anxietate legat de lucruri ireale, cum sunt montrii sau fantomele.
Copiii de 7-12 ani au anxietate legat de evenimente reale care s-ar putea ntmpla.
Este important s identificai n ce msura frica sau anxietatea copilului este tipic
stadiului de dezvoltare, dac acesta e cazul atunci e foarte probabil ca frica i anxietatea
copilului s dispar fr a deveni un motiv de ngrijorare. De asemenea trebuie s evaluai
n ce msur anxietatea sau frica este exagerat pentru situaia respectiv. Dac anxietatea
copilului depaete proporiile cauzei stresului exist posibilitatea s avei nevoie de
ajutor profesionist pentru a depi aceste stri ale copilului.
Trebuie cutate lucrurile constante, dac o problem persist doar o perioad nu trebuie s
i se acorde o importan prea mare, ns dac se observ un patern mereu apar probleme
similare doar cu focalizare pe alte aspecte, probleme care afecteaz funcionarea
copilului- n acest caz este necesar apelul la un specialist (psiholog, psihoterapeut).
Simptomele anxietii
Recunoaterea anxietii la copil este dificil datorit faptului c simptomele sunt diferite
n funcie de stadiul de dezvoltare al copilului. Simptomele anxietii la copil includ:
enurezis (eliminarea involuntara a urinei ce apare de obicei dupa varsta de 5-6 ani);
probleme de somn sau comaruri;
evitarea frecvent a unor activiti (coala, grdini, evenimente sociale);
agarea de prini;
plns facil;
stri de panic sau fric disruptive pentru activitile obinuite;
ngrijorarea constant fa de evenimente viitoare;
dificulti n a-i face prieteni;
timiditate exagerat;
stim de sine sczut i lipsa ncrederii n sine;
frica de a se face de rs;
frica de a face greeli;
comportamente compulsive;
rezisten excesiv la schimbare;
simptome fizice recurente de tipul durerilor de stomac sau de cap, simptome care nu au o
cauz organic.
Cum s v ajutai copilul?

132
ncurajai-l s v vorbeasc despre frica lui, acest lucru il va ajuta sa nu se simta singur.
Ascultndu-l pe copil putei afla i factorii asociai cu tririle emoionale ale copilului i
astfel vei avea anse mai mari s gsii o soluie. i putei cere copilului s v spun o
poveste sau s v deseneze lucrurile de care i este fric pentru a le putea nelege mai
bine.
Ajutai copilul s i evalueze frica. Un copil mai mare poate s i vizualizeze frica pe o
scal de la 1 la 10 unde 10 nseamn foarte intens i 1 foarte sczut. Pentru copiii mai
mici putei s i ajutai s identifice pn unde e frica dac e sczut e doar pn la
degetele de la picioare iar dac e foarte ridicat e pn la cap.
Oferii suport i alinare copilului. Copiii au nevoie de multe mbriri i reasigurri
pentru a se simi nelei i n siguran. Este important nu minimalizai tririle lor, pentru
ei acele emoii sunt foarte reale.
Analizai n ce msura dumneavoastr v manifestai anxietatea i ngrijorarea fa de
copil, deoarece n anumite cazuri anxietatea este un rspuns nvat.
Invai copilul s se relaxeze respirnd adnc (imagineaz-i c plmnii ti sunt nite
baloane i tu ncerci s le umflii ncet, dup care le dezumflii la fel de ncet), numrnd
pn la 10 sau folosind anumite auto-sugestii care s l liniteasc (O s reuesc!).
Aceste metode l vor ajuta pe copil s fie mai ncreztor n lupta cu frica.
Stabilii anumite rutine i avertizai copilul nainte de a face schimbri, aceste lucruri l
vor ajuta pe copil s se simt n siguran i mai puin anxios. Explicai situaiile noi astfel
inct ei sa le neleag i dac simii c nu se simte suficient de ncreztor putei face i
un joc de rol cu situaia nou pentru a-i da sentimentul c are control asupra lucrurilor
care se vor ntmpla.
Amintii-i copilului de frici mai vechi pe care le-a depit pentru a-i oferi curaj i
ncredere n a face fa fricilor prezente. Apreciai copilul i recompensai-l atunci cnd
depune efort i reuete s i confrunte anxietatea.
Nu i ntrii copilului frica, dac i este fric de un anumit lucru nu evitai n mod
intenionat acel lucru deoarece evitarea i va ntri credina c acel lucru este periculos.
Anxietatea apare la copil datorit faptului c nu se simte suficient de pregtit pentru a face
fa anumitor situaii sau stimuli, rolul dumneavoastr este s i oferii siguran i suport
n confruntarea cu aceste situaii pentru a dobndi ncredere n propriile fore.
TULBURAREA REACTIVA DE ATASAMENT
Introducere
Conceptul de atasament si implicit tulburarile sale nu pot fi intelese decat
cunoscand mecanismul prin care acesta apare si se dezvolta. In relatiile primare de
ingrijire, atat mama cat si copilul sunt parteneri activi in formarea atasamentului, astfel
apare si se dezvolta relatia afectiva copil - mama si mama - copil; copil - familie si familie
- copil.
In ultimii ani se vorbeste despre contextul intergenerational al relatiilor mama -
copil, despre aceasta transmitere a modelelor de comportament parental de-a lungul
generatiilor. Modelele (patternurile) de interactiune si raspuns afectiv se repeta de-a
lungul timpului. Copiii construiesc, observandu-si parintii, reprezentari mentale ale
relatiilor de atasament, isi insusesc si construiesc aceleasi modele de comportament pe
care le vor aplica propriilor lor copii. Aceste modele lucrative ale self-ului tind sa se

133
perpetueze in ciuda influentelor specifice pentru schimbar 424i87e e si devin tendinte
stabile interpersonale care rezista in timp.
Istoric
Conceptul T.R.A. isi are originile in observatiile facute inca din Evul Mediu asupra
comportamentului copiilor orfani sau abandonati care traiau in conditii vitrege si unde
mortalitatea era extrem de ridicata.
Controversa veche de secole "natura" - "invatatura" s-a accentuat in secolele 17 si
18 cand au aparut conceptiile asociationiste si nativiste. Dezvoltarea umana este
influentata de "natura omului" si de "invatatura" pe care acesta o primeste. Punctele de
vedere asociationiste isi au originea in principiile filozofice ale lui ARISTOTEL si ale lui
John LOCKE (1632 - 1704) care priveau copiii ca fiind niste "placi albe" pe care
experienta vietii le va scrie. Teoriile nativiste isi aveau originea in principiile filozofice ale
lui PLATON si presupuneau ca exista aspecte ale dezvoltarii care sunt independente de
experienta si care exista din nastere.
J. Jacques ROUSSEAU (1712 - 1778) a exemplificat punctul de vedere nativist
argumentand ca: "bunatatea copilului exista dincolo de experienta"; el a constat ca
"interventia parintilor poate distorsiona dezvoltarea copilului si calitatile sale inascute".
Lucrarea lui Jean ITARD la sfarsitul secolului 18 - despre copilul salbatic din
Aveyon a fost prima incercare de a studia diferenta intre "natural" si "invatat". Rapoartele
lui Itard cat si ale altor autori care au studiat comportamentul "copiilor salbatici" au
stimulat interesul pentru a afla care este contributia zestrei genetice fata de rolul
experientei personale.
La sfarsitul secolului 19, lucrarile lui Charles DARWIN aduc dovezi despre
importanta ereditatii in dezvoltarea individuala. Conceptul de inteligenta era indisolubil
legat de zestrea genetica.
Studiile efectuate pe copiii crescuti in institutii au adus dovezi despre importanta
experientei afective timpurii asupra dezvoltarii cognitive, lingvistice si sociale. Secolul 20
este marcat de studiile lui John BOWLBY care, incepand cu anii '50 este profund dedicat
studiului Atasamentului. El a dezvoltat teoria atasamentului si a vazut integrarea teoriei
psihanalitice ca etiologie; a evidentiat rolul relatiei copil - parinte in dezvoltarea
personalitatii si in aparitia modificarilor emotional comportamentale.
Multiple studii efecuate pe copiii deprivati afectiv si crescuti in institutii
concluzioneaza asupra efectului negativ al acestei ingrijiri astfel incat in prezent in unele
tari a fost abandonata aceasta metoda de ingrijire.
Epidemiologie
Date despre prevalenta TRA sunt limitate, probabil datorita modificarilor in
definitia tulburarii datorita lipsei de criterii si relativei noutati a conceptului
Studiile realizate pe sugari sugereaza relatiile dintre aceasta tulburare si statutul
socio - economic scazut, dezorganizare familiala si saracia
Etiologie
Din definitie si criterii de diagnostic reiese ca ingrijirea neadecvata a copilului sau
lipsa totala de ingrijire este considerata este considerat factor etio- patogenic iar TRA
apare ca urmare a acestei deprivari care poate imbraca forme diferite de severitate de la
simpla neglijare a copilului pana la abuzul fizic. Uneori, deprivarea afectiva
interactioneaza cu unele caracteristici ale copilului precum: intarzierea in dezvoltarea

134
psihomotorie, trasaturi de temperament si personalitate accentuate astfel ca raspunsul
copilului la neglijare este diferit.
Pot fi enumerati ca factori etiologici:
1. Aspecte care privesc caracteristicile "ingrijitorului"
- acesta putand fi parintele biologic, o ruda ,baby-siter sau salariat al institutiei in care se
afla copilul;
- "ingrijitorul" poate avea el insusi tulburari psihice precum: Intarziere mintala, Tulburare
depresiva sau chiar Psihoze care-l fac incapabil sa ofere o ingrijire corespunzatoare;
- Varsta "ingrijitorului" poate fi o cauza de instalare a deprivarii afective si a lipsei de
ingrijire -Parintele, fie foarte tanar si fara experienta sau ruda care ingrijeste copilul este
foarte in varsta si cu probleme de sanatate toate acestea fac sa apara acea situatie de
ingrijire defectuasa a copilului cu aparitia secundara a TRA.
- situatia socio - economica in care traieste copilul reprezinta o conditie importanta,
astfel ca in familiile dezavantajate, extrem de sarace (cersetori, familii fara nici un venit)
- ingrijirea corecta a copilului este aproape imposibila este devianta, defectuoasa;
- schimbarea si inlocuirea frecventa a persoanei de ingrijire in institutii poate duce la
confuzie si dezorientare la imposibilitatea formarii "figurii de atasament"
2. Factori care apartin copilului
- Intarzierea mintala severa sau profunda poate fi un obstacol in fomarea atasamentului
,desi unii dintre acesti copii pot dezvolta o astfel de relatie la un nivel inferior;
-Trasaturi de temperament ale copilului, care-l fac "nesuferit ,si permanent rejectat ,certat
sau dimpotriva este "prea cuminte" si nici nu este observat, determina distorsiuni in
formarea atasamentului;
Bolile psihice ale copilului pot impiedica formarea atasamentului : Autism infantil;
Schizofrenie infantila;
.3. Aspecte etiologice care induc tulburarea de atasament si care provin din
conditiile economico-sociale precare:
- institutii de ocrotire a copilului, dar care sunt foarte prost gospodarite, cu resurse
materiale insuficiente, cu prea putin personal de ingrijire, cu hrana necorespunzatoare
- resurse materiale putine sau chiar absente in familiile sarace cu foarte multi copii
- copiii sunt in principal neglijati fizic, nu primesc hrana corespunzatoare, si
imbracaminte adecvata ,ambianta in care traiesc este saracacioasa, insalubra.
Conceptul de Atasament si Comportament de Atasament
Formarea atasamentului reprezinta o constructie psihologica fundamentala un
pattern comportamental de cautare a apropierii (Kaplan, 1996) W. BORIS 1999 arata ca
atasamentul descris de BOWLBY ca o trilogie se refera la dobindirea unui sistem
biocomportamental al carui scop este de a coordona balanta intre nevoile de scuritate si
proximitate ale copilului si particularitatile lui de temperament Autorii considera ca este o
diferenta intre "a fi in siguranta si " a te simti in siguranta " se face diferenta intre
aspectul extern si cel intern al notiunii de securitate .
Efortul copilului si al mamei de mentinere a contactului selectiv, de mentinere a apropierii
securizante se face din primele clipe de viata. John Bowlby, parintele conceptului de
Atasament a sugerat ca exista o predispozitie inascuta a copilului de a se atasa de figura
materna. Mama biologica reprezinta "figura primordiala de atasament", "matricea
primordiala", "nisa securizanta ".

135
 Nevoia de atasament este o nevoie biologica, inascuta si destinata supravietuirii, ea
intra in zestrea noastra genetica de adaptare, constituind premisa dezvoltarii emotionale
ulterioare. Relatia de atasament cu mama se dezvolta concomitent cu atasamentul fata de
ceilalti membri ai familiei.
Comportamentele de atasament, de mentinere a apropierii, sunt: contactul vizual,
zambetul, urmarirea cu privirea, comunicarea verbala, luatul in brate si leganatul
copilului; daca acesta gesturi raman numai in stadiul de act simplu si nu sunt insotite de
"caldura sufleteasca "nu au nici o valoare, copilul pe cai nestiute, simte acest transfer ,
Aceste atitudini par atat de simple, dar in acelasi timp sunt complexe , inalt diferentiate.
Ele apar din primele zile de viata; initial simple, ulterior mult mai bogate si mai variate in
exprimare, importanta si eficacitatea lor este primordiala.
Raspunsul copiilor la separarea indelungata de figura principala de atasament, este
initial manifestat prin protest, deznadejde, ulterior detasare, iar reintoarcerea poate starni
uneori indiferenta sau chiar ostilitatea.
Atasamentul si comportamentele de atasament au un important rol adaptativ, atat la
om cat si la animale. S-au efectuat multe studii pentru elucidarea etiologiei socializarii
timpurii la animale. Paradigmele experimentale specifice au fost folosite pentru a evalua
natura patternurilor de atasament la copii.
Studiul efectelor maltratarii copiilor a deschis calea spre cercetari aditionale asupra
atasamentului. Denumirea generala de abuz reuneste multi factori, iar conceptul de
deprivare si neglijare este de asemenea larg utilizat in literatura.
Unanim acceptata este concluzia ca pot apare patternuri deviate de atasament la
copiii si sugarii neglijati sau maltratati.
Ingrijire si deprivare maternala sunt notiuni care definesc doua fete ale procesului
timpuriu de atasament. Ingrijirea si angajarea materna reprezinta contactul timpuriu
dintre copil si mama esential in formarea atasamentului. Deprivarea materna reprezinta
lipsa interactiunii pozitive mama - copil datorata unor multitudini de cauze (copilul este
institutionalizat, spitalizat prelungit,. mama poate avea diferite afectiuni fizice sau psihice
care sa impiedice apropierea ). Timpul, durata si severitatea deprimarii sunt importante in
determinarea raspunsului afectiv al copilului.
GRAHAM (1999), prezinta in teoria atasamentului urmatoarele etape prin care se
formeaza patternul de comportament atat al copilului cat si al familiei
1. Perioada in care se dezvolta atasamentul membrilor familiei si in principial al mamei
fata de nou-nascutul pe care-l asteapta
- "fantasmele de asteptare" pe care le dezvolta mama, tatal, fratii, surorile, bunicii, toate
persoanele care locuiesc in preajma viitoarei mame;
- aparitia nou-nascutului si inlocuirea fantasmelor cu perceptii reale, vizuale, auditive si
afective (nou-nascutul plange, tipa, se misca, mananca si elimina)
- familia, dar mai ales mama care a avut timp de noua luni o puternica legatura fizica cu
mica fiinta, dezvolta rapid un puternic si neconditionat sentiment fata de copil. Uneori
exista o ambivalenta, un amestec de sentimente pozitive si negative, dar care rapid
progreseaza catre emotii normale, de profund atasament fata de nou-nascut.
- membrii familiei exprima:
- sentimente de protectie foarte puternice daca copilul a fost mult dorit , asteptat
sau daca a fost o sarcina dificila, cu suferinta;

136
 - nevoia de apropiere fata de nou-nascut ( vin cu totii sa-l vada ,sa-l mingaie ii aduc
jucarii uneori ,la inceput sugarul este culcat chiar in camera parintilor)
- relatii de excludere: apar nu numai din partea mamei care-si "neglijeaza sotul"
ba chiar din partea fratilor si surorilor mai mari care refuza sa se mai joace cu prietenii
lor preferand compania celui mic;
- emotiile sunt receptate existand o traire empatica intre familie si copil:
plansul si tipetele nou-nascutului sunt percepute foarte acut de cei din jur care "se
agita incercand sa-l linisteasca";
Toate aceste emotii si comportamente ale membrilor familiei pot avea intensitati si
modalitati diferite de exprimare ele reprezentand dezvoltarea atasamentului fata de cel
mic; nu trebuie uitat ca acest comportament are o mare amprenta socio- culturala marcat
de " obiceiuri ". specifice fiecarei culturi
2. Aparitia si dezvoltarea atasamentului copilului fata de familia sa
- Procesul aparitiei atasamentului este guvernat de nivelul de dezvoltare al perceptiilor dar
si de contributia copilului la dezvoltarea interactiunii, de calitatile sale inascute de a
relationa.
- Copilul isi recunoaste mama chiar din primele zile, dupa miros, dupa voce, dupa
temperatura corpului si calitatea atingerii. Treptat, va ajunge sa-i recunoasca astfel si pe
ceilalti membrii ai familiei, diferentiindu-i intre ei. In primele 6 luni copilul va ajunge sa
zambeasca diferentiat :intr-un fel se bucura de prezenta mamei sale si in alt fel va
reactiona la o persoana straina , plangand daca cineva chiar cunoscut il ia in brate. Intre 7
luni si 3 ani copilul trece prin etapa "anxietatii de separare" cand este indepartat de
figurile familiare. Treptat, acest comportament va diminua in intensitate , dar unii vor
continua sa prezinte anxietate de separare si la virste mai mari . In perioada copilariei sau
ca adulti vor avea intotdeauna o separare dureroasa de persoanele dragi.
- Exprimarea emotiilor fata de membrii familiei apare din primele luni cand copilul cere
sa fie luat in brate si mangaiat intr-o maniera proprie de comunicare: el se agita, da din
maini, zambeste, gangureste. Tot el pedepseste familia prin planset si tipat cand este
frustrat.
- Copilul asteapta ca familia sa-i indeplineasca nevoile. In primele luni de viata copilul se
orienteaza automat catre mama in cautare de hrana, caldura si confort. In al 2-lea si al 3-
lea an de viata copilul "testeaza" si invata ca membrii familiei sale continua sa-l iubeasca
chiar daca "nu este cuminte"
- Empatia - functioneaza in acest proces de atasament , emotiile si sentimenele mamei
fiind simtite de nou-nascut la fel de bine cum mama lui "il simte" pe cel mic.
3. Interactiunea atasamentului dintre copil si membrii familiei
Dezvoltarea interactiunii intre copil si familie este masura aparitiei si cresterii
atasamentului mai mult chiar decat comportamentul individual.
Aceasta interactiune apare si se dezvolta in principal intre mama si copil.
- Respectarea ritmului biologic al copilului - Mama satisface toate nevoile de hrana si
somn ale nou-noscutului modificandu-si orarul de somn dupa cel al copilului care doarme
17 ore dar se trezeste pentru a manca la inceput din 3 in 3 ore. Suarul "o striga iar ea
raspunde"
- Mangaiarea nou-nascutului, luatul in brate, leganatul constituie interactiunea prin
atingere - nou nascutul simte caldura, atasamentul, dragostea, bucuria mamei sau a

137
celorlati membrii ai familiei care se joaca cu el. Acestia sunt rasplatiti prin zambetul si
ganguritul lui, prin modul in care isi agita bratele si se bucura.
- Jocul comunicarii dintre mama si copil apare chiar din primele zile cand mama ii
vorbeste, el o priveste sau se invioreaza, ulterior raspunzandu-i prin sunete nearticulate.
Prin joc se stabileste parca o conversatie in care mama intreaba si nou-nascutul raspunde.
Definitie
Conceptul de Tulburare Reactiva de Atasament a fost introdus prima data in
clasificarea DSM III, suferind ulterior modificari.
Aparitia acestui diagnostic s-a datorat:
- cresterii efectelor nedorite ale institutionalizarii;
- studiilor efectuate pe copiii deprivati afectiv;
- studiilor efectuate pentru observarea aparitiei si dezvoltarii atasamentului
In prezent exista observatii privind atasamentul dar putine studii sint sistematice
si valide din punct de vedere al rigurozitatii de cercetare ; concluziile contureaza doua
patternuri de raspuns social deviat:
- pentru copii care au fost crescuti in institutii de ocrotire (orfelinate, case de copii,
leagane)
- pentru copiii crescuti in medii familiale defavorabile (copii abuzati fizic sau psihic sau
copii neglijati)
KAPLAN (1996) incearca o definire a TRA in perioada de sugar si copil mic
aratand ca:
- datorita unei ingrijiri si educatii nefavorabile, patologice neadecvate , grosolane in primii
ani de viata, copilul poate dezvolta o tulburare reactiva de atasament, caracterizate prin
perturbarea ulterioara a relationarii sociale.
Copilul cu TRA poate avea un comportament social ce poate imbraca mai multe
aspecte el poate fi;
- excesiv de inhibat - hipervigilent
- ambivalent, contradictoriu
- poate exprima o sociabilitate nediscriminatorie cu esec emotional si incapacitatea de a
avera un atasament selectiv, eficace
- copilul poate avea o incapacitate de alegere a figurilor de atasament;
Criterii de diagnostic. Diagnostic pozitiv
Criteriile DSM IV pentru TRA
A. Relationarea sociala este sever perturbata si nepotrivita nivelului de dezvoltare
al copilului.
Debutul este observat de la 5 ani prin:
1. Incapacitatea de a initia sau de a raspunde in mod adecvat contactelor sociale;
copilul raspunde solicitarilor celorlalti fie excesiv de reticent , inhibat sau ambivalent,
contradictoriu (in prezenta persoanelor care-l ingrijesc copilul poate exprima afectiune sau
evitare, rezistenta la supunere sau atentie anxioasa)
2. Atasament nediscriminat exprimat printr-o sociabilitate neselectiva, incapabil de
a avea un atasament potrivit (copilul are o familiaritate excesiva fata de straini)
B. Tulburarea nu este datorata doar intarzierii in dezvoltare (intarziere mintala) si
nu intruneste criteriile pentru tulburarea pervaziva de dezvoltare.
C. Deficitul educational si de ingrijire este evidentiat prin:

138
 1. permanenta lipsa de interes si atentie pentru copil si nevoile sale emotionale;
2. permanenta lipsa de interes si atentie fata de nevoile de hrana si ingrijire ale
copilului;
3. schimbari repetate ale persoanei principale care ingrijeste copilul, impiedicand
astfel formarea unui atasament stabil
D. Se considera ca deficitul de ingrijire de la punctul C este responsabil pentru
aparitia modificarilor de comportament metionate la punctul A.
Sunt specificate 2 tipuri: tip INHIBAT si tip DEZINHIBAT
In DSM IV (1994) TRA este mentionata in capitolul " Alte tulburari ale copilariei si
adolescentului" alaturi de:
- Anxietatea de separare 309.21;
- Mutismul selectiv 313.89;
- Tulburare reactiva de atasament.
In clasificarea OMS 1993, ICD 10 , TRA este mentionata la capitolul Tulburari ale
functiei sociale, cu debut specific in perioada copilariei sau adolescentei - F.94 alaturi de:
- F 94.0 Mutismul selectiv
- F 94.1 Tulburare reactiva de atasament a a copilariei
- F 94.2 Tulburarea de atasament a copilariei cu dezinhibitie
De altfel, descrierea simptomelor este in mare masura asemanatoare cu cea din
DSM IV si poate fi grupata astfel:
- Aparitia tulburarii este observata inainte de 5 ani
- Caracteristica este modalitatea anormala de stabilire a relatiilor sociale;
-Copilul prezinta perturbari emotionale contradictorii, sau ambivalente la orice schimbare
din mediu cu o mare variabilitate de exprimare.
-Manifesta o scadere a raspunsului emotional, retractie sociala, frica sau hipervigilenta,
auto sau hetero agresivitate, tristete, reducere a relatiilor sociale cu ceilalti copii, intarziere
in crestere.
-In relatia cu adultii se poate observa totusi reciprocitate si responsivitate sociala.
-Se va diferentia de Tulburarile pervazive de dezvoltare
Codificat separat la F.94.2 este TRA cu dezinhibitie caracterizata prin:
- in primii 5 ani de viata se poate observa un atasament difuz care poate persista dar nu
este obligatoriu, in ciuda modificarilor importante ale mediului diagnosticul impune
o tendinta anormala de a cauta confortul la ceilalti
o anormala lipsa de selectivitate cind este in cautarea suportului
-este incapabil sa moduleze interactiunea sociala , uneori fiind excesiv de familiar cu
persoane necunoscute
-cel putin unul din urmatoarele comportamente a fost prezent:
-in copilarie era socotit un copil lipicios
-in mica copilarie era prietenos cautind atentia celorlalti intr-un mod
nediscriminativ
- simptomele apar indiferent de nivelul contactelor sociale avute de copil
- copilul poae prezenta o conduita de atasament neselectiva, sociabilitate nedisimulata,
interactiuni putin diferentiate cu ceilalti copii, perturbari emotionale si de comportament.
Denumiri anterioare - Psihopatia de privatiune afectiva;
-Sindromul copilului institutionalizat

139
 - Hospitalismul la copil

Nevoia de criterii, de "limbaj comun" ne face sa prezentam descrierea tulburarii

cnform celor doua taxinomii. Diferenta nu este foarte mare. DSM IV prezinta o singura
tulburare cu 2 subtipuri, in timp ce ICD 10 prezinta doua tulburari separate. Numitorul
comun si conditie indispensabila pentru a vorbi despre TRA este "ingrijirea neadecvata
,flagrant patologica,grosolana" sau educatia hipoprotectoar ca factor etiopatogenic
principal.
Dupa cum am aratat in capitolul de Clasificare exista doua tipuri de TRA
mentionate fie separat in ICD, fie impreuna in DSM IV.
Trasaturile clinice in TRA - tipul inhibat sunt urmatoarele:
- copilul pare inspaimantat, nefericit si hipervigilent;
- poate prezenta frecvent comportament autoagresiv;
- uneori refuza sa manance si creste greu in greuate;
- face greu progrese psihice
- nu arata interes in a-si face prieteni de aceeasi varsta sau pentru a se atasa de adultii
care-l ingrijesc;
- raspunsul copilului la interactiunea sociala este excesiv de inhibat, hipervigilent,
ambivalent sau contradictoriu;
- in relatie cu persoana care-l ingrijeste exista un amestec de evitare si agresiune,
rezistenta si teama excesiva.
Trasaturile clinice in TRA - tipul dezinhibat sunt urmatoarele:
- Copilul este nediscriminativ in relatiile de atasament; uneori nu-i pasa de cel care-l
ingrijeste dar se ataseaza de persoane straine;
- Relatiile de prietenie sunt superficiale, copilul nu se ingrijoreaza si nici nu se intristeaza
daca se schimba persoana care-l ingrijeste;
- Acesti copii sunt adesea foarte populari printre personalul de ingrijire dintr-un spital; se
imprietenesc cu infirmierele , cu asistentele. Se descurca cu usurinta si se adapteaza cu
usurinta schimbarilor. De fapt, tocmai aceasta superficialitate in relationare ii ajuta sa para
"descurcareti" desi sunt incapabili de a dezvolta atasamente selective si durabile;
- Pot prezenta frecvent hiperactivitate, deficit de atentie, labilitate emotionala, toleranta
scazuta la frustrare sau comportament agresiv
Distinctia clara intre TRA forma dezinhibata si Tulburarea de Atentie sau
Sindromul hiperkinetic sau Tulburarea de conduita este adesea imposibil de
efectuat.Dificultatile de invatare apar adesea ca expresie a incapacitatii de concentrare a
atentiei.
Amandoua tipurile de TRA se caracterizeaza prin aceea ca:
- in primii ani de viata acesti copii au fost crescuti in diferite institutii de ocrotire sau
familii adoptive (plasament familial) sau au fost sever neglijati de propria lor familie
- acesti copii au un istoric de abuz evident, cu atat mai mult cu cat au un comportament
evitant, vigilent;
- mai rar poate apare TRA la copii crescuti in familii normale dar in care pot exista parinti
cu tulburari organice cerebrale ca urmare a unui traumatism sau infectie cerebrala.
Diagnosticul diferential

140
Gindirea diagnostica se bazeaza pe datele de anamneza , pe observatia clinica directa ,pe
datele obtinute din aplicarea interviurilor, si pe datele de laborator ; toate aceste informatii
ne ajuta la efectuarea unui corect diagnostic diferential concomitent cu stabilirea
diagnosticului pozitiv.
O prima etapa de diagnostic va fi aceea cu toate posibilele boli organice cerebrale
care pot avea o simptomatologie similara; dar datele de istoric personal , coroborate cu
cele de laborator pot ajuta rapid la diagnostic
A doua etapa de diagnostic vizeaza toate tulburarile psihce ale copilului cre care
pot avea o simptomatologie asemanatoare.
Se va diferentia TRA de :
- Tulburarile Pervazive de Dezvoltare (Autismul infantil si Sindromul Rett)
- Copii cu TRA nu au deficitul de relationare sociala datorat incapacitatii de rezonare
empatica , discontactului psihic - afectiv respectiv autismului ci ca urmare a deprivarii
afective si neglijarii
- copii autisti prezinta stereotipii gestuale, de miscare si verbale simptome absente la cei
cu TRA
- in TPD exista un limbaj particular cu vorbire la persoana a III-a, ecolalie, vorbire in
"banda de magnetofon" si o prozodie particulara caracteristici absente in tulburarea de
atasment.
- mediul lor de viata are carente, nu este adecvat si de cele mai multe ori si,cind este
posibila modificarea conditiilor de viata atunci poate rapid la imbunatatirea
comportamentului , cu in dezvoltarea interesului social, ceea ce este imposibil in czul
copilului autist care va trai toata viata "in lumea lui";
- in timp ce copilul cu TRA nu stie sau ii este frica sa se ataseze, sa interactioneze cu
ceilalti, dat fiind conditiile de viata pe care le-a avut in primii ani, copilul autist "nu are
nevoie" si nu a avut niciodata nevoie de ceilalti. Acest fapt este datorat se pare unui defect
al cromozomului 5;
- O alta tulburare cu care trebuie facut diagnostic diferential este Intarzierea mintala, in
care dezvoltarea atasamentului se poate face cu greutate dat fiind intarzierea maturizarii
cognitive si afective. Pe de alta parte, copiii cu Intarziere mintala sunt mult mai
susceptibili la schimbarile de mediu.
- Afectarea senzoriala grava ( surditate, cecitate) se poate insoti de TRA
dat fiind dificultatea de exprimare a atasamentului, teama de persoane necunoscute duce
la perturbarea relatiilor interpersonale. Cu timpul totusi, si acesti copii daca traiesc in
medii protejate, cu programe de educatie speciala si stimulare alternativa adecvata, isi
imbunatatesc interesul social.
- Reactia la separare - asociata cu depresie reactiva poate fi considerata
uneori TRA dar este o interpretare gresita a trairilor copilului cand acesta este separat de
persoana principala de atasament. Bowlby a identificat urmatoarea secventa a
raspunsurilor copilului la separare: protest - furie, nepasare - detasare. Diagnosticul de
reactie depresiva este justificat in astfel de cazuri.
- Tulburari ale apetitului - in perioada de sugar este dificil de facut
diagnostic diferential intre Tulburarea de apetit datorata unei TRA sau altor probleme
nemedicale (sunt eliminate toate cauzele medicale posibile).
Tratament

141
 Algoritmul de tratament trebuie sa cuprinda in principal aspecte de profilaxie si de
tratament curativ.
Aspectele de preventie sa cuprinda toate eforturile medicale si psihosociale care
sa inlature posibilitatea aparitiei factorilor favorizanti si anume aparitia neglijarii, a
ingrijirii neadecvate, grosolane, a abuzului fizic.
Interventia precoce a serviciilor pediatrice si sociale cand este sesizata
incapacitatea familiei de a asigura nevoile de hrana si ingrijire ale nou-nascutului;
suport material si servicii educationale prin serviciile de asistenta sociala; asistare
permanenta la domiciliu cu interventie rapida cand este observata boala psihica a
parintilor sau imbolnavirea copilului.
La nevoie, cand mediul psihosocial este total nefavorabil sau daca copilul a fost
sever afectat si imbunatatirea conditiilor este imposibila, se va decide prin comisie de
asistenta sociala internarea copilului intr-o institutie de ocrotire sau incredintarea lui
temporara unei familii adoptive.
In ceea ce priveste Institutiile pentru ocrotirea copilului acestea sunt deja supuse
unor programe speciale pentru inlaturarea pe cat posibil a tuturor factorilor educationali
nefavorabili. Exista deja "case cu ferestre deschise" sau "case protejate" in care exista un
numar mic de copii cu personal de ingrijire specializat, exista programe pentru
plasamentul familial al copiilor abandonati sau orfani.
Cand a fost identificata TRA, atunci se intervine:
- oferind suport familiei pentru a ingriji copilul, personal specializat care merge la
domiciliul copilului participand efectiv la ingrijirea copilului, invatndu-i pe parinti cum sa
se poarte, cum sa ofere caldura;
- oferind suport emotional creste gradul de apropiere si de dezvoltare a comportamentului
de atasament la copil;
- cand totusi nu se pot imbunatati conditiile atunci se apeleaza la Serviciile de Asistenta
Sociala.
Evolutie. Prognostic
In TRA, evolutia depinde de mai multi factori:
- severitatea conditiilor psihosociale in care traieste copilul
- durata de timp in care este obligat sa traiasca astfel;
- natura conditiilor psihotraumatizante (abuz fizic, psihic, sechele datorate altor boli);
- extinderea factorilo declansatori si predispozantir care duc la aparitia TRA;
- evolutia posibila este de la normalitate relativa la moarte prin carente nutritionale, boli
organice severe sau urmari ale abuzului fizic sever;
- prognosticul este grav daca perioada de deprivare psihosociala a fost severa si
prelungita;
Este posibil un anumit grad de recuperare daca copilul este rapid inserat intr-un
mediu adecvat.
In alte situatii se instaleaza un esec fundamental in a forma relatii interpersonale
stabile, si treptat se dezvolta o dizarmonie de personalitate, ca adult avand o constanta
lipsa de afectiune si de incredere.
Refuzul scolar/fobia scolara

Generalitati si alte informatii

142
Sus
Refuzul scolar/fobia scolara apare atunci cand un elev nu mai merge la scoala sau
experimenteaza frecvent o suferinta severa legata de prezenta la scoala. Deci, este frica
copilului sau adolescentului de a merge la scoala si, desi este destul de frecventa, este
considerata o fobie.

Copilul poate prezenta aceasta frica de scoala pentru ca:

- ii este teama sa fie departe de parintii lui (anxietate de separare);
- ii este teama sa nu ia microbi de la scoala (tulburare obsesiv-compulsiva)
- ii poate fi teama sa fie in preajma altor copii (anxietate sociala).

In toate aceste cazuri, copilului sau adolescentului nu-i este teama de scoala in sine, ci de
ceea ce i s-ar putea intampla acolo. De aceea termenul de fobie scolara nu este tocmai
corect si este de preferat cel de refuz scolar.
Un tratament complet al refuzului scolar include o evaluare medicala si psihiatrica, pentru
ca studiile arata ca tulburarile psihiatrice cauzeaza in proportie de 46% demisia scolara a
elevilor de liceu in Statele Unite.
Parintii isi pot ajuta copiii care refuza sa mearga la scoala sa se intoarca in colectivitate,
mai ales atunci cand tratamentul este necesar. Cu tratament, rata remisiunilor este una
foarte buna; aproximativ 83% din copiii cu refuz scolar care au fost tratati prin terapie
cognitiv-comportamentala s-au intors la scoala in urmatorul an.
Refuzul scolar este considerat mai mult ca un simptom, decat ca o tulburare in sine si
poate avea variate cauze.
Cuprins articol
Generalitati si alte informatii
Cauzele refuzului scolar
Cand se recomanda consult medical
Principii de tratament
Preventia
Prognostic
Nou
Programeaza-te online la doctor. Click aici!
Cauzele refuzului scolar
Sus
Desi copiii gasesc mersul la scoala interesant si distractiv, totusi 1 din 4 copii refuza din
cand in cand sa mearga la scoala. Acest comportament devine o problema in 2% din
cazuri. Multi dintre copiii cu refuz scolar au un istoric anterior de anxietate de separare,
anxietate sociala sau depresie. Dizabilitati de invatare nediagnosticate sau tulburari ale
cititului si scrisului pot juca un rol semnificativ in dezvoltarea refuzului scolar.

Semne ale tulburarii psihiatrice denumita anxietate de separare pot include:

- refuz scolar;
- teama excesiva de a pierde un parinte; teama excesiva ca un parinte ar putea pati ceva
rau;
- teama excesiva de a ramane singur acasa;

143
- refuzul permanent de a merge la culcare daca nu este insotit de unul din parinti;
- acuze fizice repetate ori de cate ori copilul trebuie sa se desparta de unul din parinti.

Aceste manifestari trebuie sa apara inainte de 18 ani, trebuie sa dureze 4 saptamani sau
mai mult si trebuie sa creeze probleme seriose in ceea ce priveste performantele scolare,
abilitatile sociale sau alte functii, pentru a fi considerate o tulburare.

Cateva cauze comune de refuz scolar pot include:

- un parinte bolnav (surprinzator, uneori refuzul scolar apare dupa insanatosirea
parintelui);
- parinti divortati sau conflicte permanente intre parinti;
- moartea unei persoane din familie cu care copilul era prieten ;
- mutarea dintr-o locuinta in alta in cursul primului an de scoala;
- gelozia pe un frate/sora mai mic/mica ramas/a acasa cu unul dintre parinti;
- parinti ingrijorati excesiv pentru copilul lor din diverse motive (de ex. probleme de
sanatate).

Alte probleme ce apar la scoala si care pot contribui la refuzul scolar cuprind: copilul se
simte pierdut (mai ales intr-o scoala noua); lipsa prietenilor; hartuire de catre un alt copil;
neintelegeri cu profesorii sau colegii.

In general, copilul sau adolescentul refuza sa mearga la scoala pentru ca traieste situatii
stresante semnificativ legate de ideea de a merge la scoala. Chiulul (absenta de la scoala
fara invoire/permisiune) se poate datora delicventei sau tulburarii de conduita si trebuie
diferentiat de refuzul scolar, caci nu are in spate o anxietate. Elevul chiulangiu, de obicei,
se lauda fata de colegii/prietenii sai ca lipseste de la scoala, in timp ce elevul cu refuz
scolar, din cauza anxietatii sau a temerilor tinde sa fie retinut si stanjenit de incapacitatea
sa de a merge la scoala. incearca sa evite sa vorbeasca despre absenta lui de la scoala.

Semnele refuzului scolar pot include absenta prelungita de la scoala (in general o
saptamana sau mai mult) si/sau suferinta semnificativa cand reuseste sa mearga la scoala.

Suferinta asociata cu mersul la scoala poate include:

- un copil care protesteaza si plange in fiecare dimineata inainte de a pleca la scoala;
- un copil care pierde sistematic autobuzul spre scoala intarziind in fiecare zi;
- un copil care dezvolta tot felul de simptome fizice cand este timpul sa plece la scoala
(dureri de cap, dureri de burta, stare de voma, amteli, etc).

Cand se recomanda consult medical

Sus
Daca apare vreunul din semnele/simptomele descrise mai sus este bine sa mergeti cu
copilul la un specialist.

Terapia refuzului scolar

144
Se recomanda educarea si informarea parintilor despre acesta tulburare si despre
tratamentul/terapia ei.
Se explica parintilor ca progresele copilului vin din eforturi sustinute, iar meritele se
impart in mod egal.
Se indica familiei cum sa-si ajute copilul sa faca fata anxietatii si cum s-o reduca. Se ajuta
familia sa inteleaga ca fiecare copil functioneaza in ritmul lui; ca tuturor ne este frica
cateodata; iar critica si cearta nu ne ajuta sa ne scadem frica; ca ne intaresc incurajarile si
ca invatam mai mult din modelul imperfect al parintilor nostri decat dintr-o imagine
perfecta care nu poate fi atinsa.
Terapia refuzului scolar include terapie cognitiv-comportamentala, alaturi de
desensibilizare sistemica, terapia expunerii si tehnici comportamentale spontane de
intarire.

- Terapia cognitiv-comportamentala deriva din terapia comportamentala, scopul fiind

corectarea comportamentelor maladaptative si neadecvate.

- Desensibilizarea sistemica este o tehnica prin care copilul in mod gradat este ajutat sa-
si modifice reactiile emotionale legate de scoala, astfel incat el sa se intoarca la scoala fara
a mai experimenta anxietatea.

- Terapia expunerii este o tehnica prin care copilul este expus in mod repetat la
intensitati si durate tot mai mari la evenimente emotionale stresante; la care se asociaza
incurajarea modificarii gandurilor maladaptative si neadecvate, astfel incat in mod gradat
copilul va deveni capabil sa preintampine experiente stresante (cum ar fi mersul la scoala)
fara anxietate sau vreo alta suferinta.

- Tehnici comportamentale spontane de intarire acestea reprezinta recompense pentru

comportamentele dorite astfel incat sa le fie crescuta frecventa aparitiei.
Principii de tratament
Sus
Scopul terapiei este de a ajuta elevul sa-si restructureze gandurile si actiunile intr-un mod
mai asertiv si mai adaptat pentru a se putea intoarce la scoala cat mai repede si pentru a
recupera ceea ce a pierdut.

Tehnicile terapeutice includ:

- modelajul,
- jocurile de rol,
- terapia prin joc,
- sistemele de recompense pentru sustinerea schimbarii pozitive a comportamentului.

Terapia prin joc pentru cei mici este o metoda mai putin verbala, prin care se pun in scena
situatii provocatoare de anxietate, iar copiii sunt ajutati sa le faca fata.
Terapia individuala, ca si cea de grup poate fi de mare ajutor pentru adolescenti, pentru a-i
ajuta sa contracareze sentimentele de devalorizare, izolare si inadecvare pe care le au.
Terapia individuala interpersonala este centrata pe raspunsurile maladaptative ale

145
persoanei in interactiunile interpersonale (de obicei implica dificultati in relationarea cu
ceilalti semeni).
Ar fi incurajator pentru copil sa stie ce progrese a facut, de aceea ar fi util de desenat un
grafic sau o harta cu toate succesele sale.
Ce pot face profesorii sau personalul scolii
Profesorii si personalul scolii ar fi bine sa ajute elevul sa identifice si sa recunoasca,
cauzele refuzului scolar.
Ocaziile de a practica tehnici de relaxare care reduc semnificativ nivelul anxietatii, ar fi
bine sa fie disponibile tuturor elevilor, dar mai ales celor anxiosi.

Medicatia
Interventiile psihofarmacologice (medicamente care actioneaza asupra gandurilor si
comportamentelor) pot fi necesare pentru tratamentul depresiei, anxietatii sau fobiei
sociale ce se pot ascunde in spatele refuzului scolar. Se pot folosi medicamente
antidepresive, anxiolitice, etc.

Pasii urmatori
Consultarea unui neurolog de copii, un medic specializat in diagnoscticul si tratamentul
tulburarilor sistemului nervos la copii, este necesara pentru excluderea crizelor epileptice
(mai ales a absentelor crize epileptice mai greu observabile ce-i intrerup copilului
activitatea si care necesita un tratament medicamentos). Consultarea acestui medic trebuie
facuta inainte de administrarea unei medicatii, atunci cand se suspecteaza existenta
acestor crize.

Consultarea unui psihiatru de copii este necesara atat pentru stabilirea unui tratament
medicamentos (daca este necesar), cat mai ales pentru stabilirea si confirmarea
diagnosticului de refuz scolar. Aceasta consultare poate stabili si daca mai exista alte
tulburari comorbide asociate acestei tulburari (pot exista doua sau mai multe tulburari in
acelasi timp), ceea ce necesita un plan terapeutic adecvat. Psihiatrul poate conduce, de
asemenea, si psihoterapia copilului sau il poate trimite la un psiholog.

Urmarirea evolutiei
Monitorizarea atenta a prezentei scolare este importanta si se poate realiza doar in stransa
legatura cu elevul, familia acestuia, profesorii si personalul scolii.
Preventia
Sus
Parintii sau alte persoane apropiate copilului pot interveni inainte ca acesta problema sa se
agraveze.

- Ascultarea atenta si cu rabdare a ingrijorarilor si temerilor copilului legate de mersul la

scoala, este foarte importanta. Unele din motivele pentru care copilul refuza sa mai
mearga la scoala pot fi: un alt copil care il hartuieste, probleme legate de transportul la
scoala, teama de a nu tine pasul cu ceilalti colegi de clasa, teama de esec. Aceste probleme
se pot rezolva daca sunt descoperite din timp.
Pe de alta parte, a face din refuzul scolar o chestiune prea importanta, il poate determina

146
pe copil sa-si continue comportamentul pentru a avea toata atentia.

- Hotararea ferma de a merge la scoala in fiecare zi si la timp ajuta.

Evitarea prelungirii momentului despartirii cand copilul se pregateste sa mearga la scoala.
Uneori ajuta daca copilul este dus la scoala de altcineva decat parintii.

- Ajuta mult convingerea ca copilul va trece peste acesta problema si comunicarea acestei
convingeri copilului (dar parintii sau alte persoane apropiate trebuie sa fie ei mai intai
convinsi de acest lucru, inainte de a incerca sa-l convinga pe copil).

- Parintii sau alte persoane apropiate trebuie sa reasigure continuu copilul ca ei vor fi
acolo cand el se va intoarce de la scoala.
Ca si parinti spuneti-i copilului ca veti face numai lucruri plictisitoare daca stati acasa
sau ca mergeti la serviciu cat timp el este la scoala (asta pentru a fi sigur ca nu se intampla
lucruri interesante acasa la care el nu va putea participa). Copilul trebuie sa fie luat la timp
de la scoala pentru a nu crede ca a fost uitat si parasit.

- De cate ori se intampla ceva care sa impiedice mersul copilului la scoala (de ex.
eveniment traumatic sau acte de vandalism extreme) toate incercarile trebuie facute pentru
a ajuta copiii sa se intoarca la scoala cat mai curand si pentru a-i face sa se simta in
siguranta din nou la scoala.

- Consilierea suportiva este frecvent disponibila in scoli pentru astfel de situatii, pentru a
minimaliza intarirea comportamentului evitant si pentru a preveni beneficiile secundare
ale refuzului scolar; si orice copil care are nevoie de ea are acces.

Daca copilul pur si simplu refuza sa mearga la scoala, unii parinti au gasit ca folositoare
metoda prin care au scazut avantajele statului acasa, cum ar fi:
- fara jocuri la calculator sau uitat la televizor;
- eventual aflarea lectiilor facute la scoala si solicitarea copilului sa le faca acasa pentru a
nu ramane in urma.
Aceasta mai ales cand boala copilului pare sa dispara cand copilului i se permite sa
ramana acasa.
Anxietatea de separare
Teama de separare de figura principala de atasament reprezinta un comportament firesc,
comun tuturor copiilor in primii ani de viata.
Trasatura clinica esentiala a anxietatii de separare este calitatea reactiei emotionale a
copilului la separarea de figura principala de atasament (mama sau alta persoana care
ingrijeste copilul). Reactia emotionala are intensitate si manifestari variate in functie de
varsta copilului. Diagnosticul de anxietate de separare nu se pune decat dupa varsta de 10-
13 luni si numai daca intensitatea si persistenta manifestarilor este severa, cu o durata de
cel putin 4 saptamani.
Copilul cu anxietate de separare este ingrijorat si nelinistit cand anticipeaza despartirea,
apoi urmeaza proteste prin plans, tipat, apatie. Unii copii au un somn nelinistit cu vise
terifiante si pavor nocturn, au acuze somatice diverse, uneori foarte importante (dureri de

147
cap, de stomac, febra, varsaturi si scaune diareice). Copilul mai mare, care a avut deja
experienta primei separari, poate avea ganduri negre ca s-a intamplat ceva rau parintilor,
poate refuza sa se mai duca la scoala de teama ca li se poate intampla ceva rau celor dragi,
refuza sa mai plece de acasa.
Copiii cu o varsta mai mica de 8 ani prezinta mai des teama ca s-ar putea intampla ceva
rau parintilor in lipsa lor si atunci refuza sa doarma singuri sau sa plece fara ei in alta
parte sau sa fie lasati singuri. Ei au mai des cosmaruri si tulburari de somn sau tulburari
neurovegetative.
Copiii de 9-12 ani isi exprima cel mai des teama si nelinistea in momentul despartirii, iar
cei de 13-16 ani refuza sa plece de acasa si sa mearga la scoala de teama de a nu pleca de
langa parinti si prezinta acuze somatice.
Tratamentul acestei tulburari cuprinde tehnici educationale, tehnici de psihoterapie si
uneori este necesara si interventia psihofarmacologica.
Anxietatea la copii

CATEGORIA : Parinti & Copii

Anxietatea la copii nu este deloc neobisnuita in ultimii zeci de ani, stresul, anxietatea si
faimoasele atacuri de panica sunt dusmanii de zi cu zi ai tuturor. Si afecteaza chiar
copii. Din pacate, de multe ori, parintii nu observa semnele unei anxietati crescute la
copiii mici, ceea ce nu le poate decat dauna. Parintii considera ca micutii nu au motive
serioase de stres gresit!
Anxietatea este o stare emotionala normala, legata de frica. In multe situatii, trairea
sentimentului de frica este utila si necesara supravietuirii si adaptarii. Anxietatea este o
forma subtila a fricii, a unei temeri abstracte sau uneori mai concrete ca ceva se va
intampla, ca ceva nu e sau nu va fi in regula. Anxietatea la copii sau adulti poate varia de
la ingrijorare, nervozitate, tensiune, timiditate, la temeri intense si sentimente de panica.
Anxietatea este utila cand persoana se afla in situatii dificile o ajuta sa gaseasca solutii
pentru a scapa. Insa este nociva la copii in special daca nu e depistata si in special
daca factorul declansator nu poate fi aflat. Pe de alta parte, daca anxietatea e cauzata de
ceva concret o schimbare, un examen si daca nu se prelungeste o perioada lunga si nu
se manifesta prin simptome intense, e doar o emotie normala.
Forme in care se manifesta anxietatea la copii:
Anxietatea generalizata este o forma comuna, o stare generala de anxietate in viata de zi
cu zi, care nu este legata de un anumit aspect si al carei factor declansator este dificil de
aflat. Copiii care se confrunta cu o stare generala de anxietate sunt nesiguri, au nevoie
constant de aprobarea si atentia parintilor, par deseori tensionati si tematori si pot avea
dureri de stomac sau cap fara ca medicul sa gaseasca explicatii fiziologice pentru
acestea. Parintii trebuie sa intervina, sa vorbeasca cu copilul, sa il reasigure si sa il
urmareasca daca aceasta anxietate generala e constanta, poate fi nevoie de ajutor, caci il
afecteaza serios. Cauza posibila poate fi de ajutor in discutiile cu copilul.
Fobii. Fobiile sunt normale in special pentru copii. Toti copiii dezvolta frica de fantome,
monstri, intuneric, straini. Insa daca fobia este intensa, se manifesta si in timpul zilei,
copilul are nevoie de reasigurare si de sentimentul de siguranta. Sunt frici normale, insa

148
daca se transforma intr-o anxietate mai generala si constanta, e nevoie ca cel mic sa isi
simta parintii alaturi, protejandu-l. Vorbiti cu el si aratati-i ca nu are de ce sa se teama. Nu
ii refuzati lucrurile ce ii ofera senzatia de securitate o lampa, usa intredeschisa etc., chiar
daca de acum este baiat/fata mare. Aceste fobii devin o problema atunci cand se
manifesta exagerat la varste mari unui copil de 12 ani ar trebui sa i se diminueze frica de
monstri!
Anxietatea de separare. Este o alta forma de anxietate la copii foarte comuna, ceea ce nu
inseamna ca nu ii afecteaza negativ! Se manifesta la copii mici in momentele in care
mediul lor, rutina zilnica se schimba si sunt nevoiti sa se desparta o perioada de parinti
cand apare un nou bebe in familie, cand exista o schimbare semnificativa, cand incepe
cresa, gradinita, scoala. Deci in acest caz, factorul declansator este clar. Copiii care au fost
mereu dependenti de parinti pentru orice, care au fost in centrul atentiei si au fost rar
despartiti in copilaria timpurie de parinti sunt predispusi sa manifeste anxietatea de
separare. Ei fac crize in momentul separarii, plangand si tinandu-se de parinti, au
probleme de somn, par depresivi. In perioada in care nu sunt cu parintii, pot avea
probleme comportamentale izolare sau agresiune sau pot, din contra, face fata cu bine
perioadei dar criza de anxietate apare iarasi a doua zi in momentul separarii. Anxietatea
de separare este normala, parintii trebuie sa discute cu micutul si sa il reasigure, sa ii arate
ca vor fi mereu aproape, in fiecare seara. Daca, insa, se manifesta mult timp, mai mult de
cateva luni si simptomele nu se diminueaza, poate fi nevoie de consiliere.
Anxietatea si stresul post traumatic. Aceasta este o forma severa de anxietate, dupa un
eveniment negativ in viata copilului. Violenta, accidentele, decesul unui parinte toate
duc spre stresul post traumatic. Copilul, chiar dupa o perioada lunga, dezvolta anxietate si
frica constanta ca episodul se va repeta. Copiii ce trec prin experiente traumatizante au
nevoie de consiliere si sprijin.
Anxietatea la scoala. Este uneori legata de anxietatea de separare. Dar alteori este
dezvoltata datorita fobiilor scolare: copiilor le este frica de noul mediu, de critica celor din
jur, nu se pot adapta grupului de elevi; dezvolta frica intensa fata de notarea si evaluarea
profesorilor si performanta lor scolara este impiedicata de teama constanta. Uneori,
semnele sunt comportamentale si fizice: balbait, inrosit, evitarea privirilor si retragerea
intr-un colt al clasei, transpiratie excesiva, dureri, greata. Uneori, anxietatea constanta
poate da nastere de episoade sau atacuri de panica. Depinde cat de intensa este
anxietatea la scoala de cele mai multe ori, ea trece pe parcursul primului an scolar. Daca,
insa, inca se manifesta in anul doi, poate fi nevoie de ajutor.
Semne ale anxietatii la copii:
O stare generala de agitatie sau, dimpotriva, de letargie, lipsa interesului pentru diferite
activitati distractive, evitarea schimbarilor si adaptarea deficitara, o stare de tristete si
episoade de plans fara motiv toate sunt semnele unei anxietati, semne de care trebuie sa
tineti seama. Schimbarea comportamentului poate indica aparitia anxietatii; daca cel mic
devine deodata retras, trist sau chiar agresiv. Alte semne ganduri negative, temeri
constante ca ceva rau se va intampla, autocritica, lipsa independentei, izolarea (chiar in
familie), lipsa capacitatii de concentrare.
Semne fiziologice: probleme cu somnul insomnii sau cosmaruri frecvente, probleme in
alimentatie mananca prea mult sau nu are pofta de mancare, udatul patului noaptea,
dureri fizice in general de stomac sau burta toate sunt semne ale anxietatii la copii.

149
Retineti:
Anxietatea la copii poate avea efecte negative si necesita atat interventia voastra, cat si
uneori ajutorul unui consilier daca se prelungeste pe o perioada lunga de timp; daca
anxietatea e generalizata si il impiedica pe copil sa isi indeplineasca ca de obicei
activitatile de zi cu zi.
Ce pot face parintii: crearea unei rutine ce ofera siguranta, stabilitate; petrecerea unui timp
cu copilul macar o ora zilnic; reasigurarea copilului; evitarea schimbarilor majore subite
si ferirea micutului de vestile rele; discutii cu copilul despre emotiile sale (informati-va
despre ascultarea activa); acceptarea temerilor si gasirea de strategii de lupta impotriva
temerilor (cand este anxios il poate ajuta compania parintilor si un obiect talisman, care
il protejeaza). Nu il ignorati si nu ii ignorati temerile si frustrarile, considerand ca nu sunt
importante! Vorbiti cu micutul despre ele, acceptati-le si cautati cu el solutii de rezolvare,
de diminuare a temerilor. Primul pas este sa invatati sa ascultati cu atentie, fara a judeca,
ci cautand sa aflati ce emotii exprima copilul

150