Poveste terapeutica despre anxietatea sociala

Iata un exemplu de poveste terapeutica. O pisica avea 3 puisori: 2 fetite si un baietel. Fetitele erau eleve in clasa a doua, iar motanelul proaspat boboc, in clasa intai. Temele si le faceau impreuna, acasa, sub atenta supraveghere a pisicii mama. Copiii au fost remarcati curand de catre invatatoare pentru sarguinta, efortul depus, pentru ca mereu aveau temele bine si la timp facute. Intr-una din zile, motanelul a sosit acasa suparat. Desi surorile au incercat din rasputeri sa afle de la el ce a patit, pisoiul pare sa fi fost ingropat in tacere. Sustinea ca totul e bine, insa doreste sa fie lasat in pace. Cateva zile la rand si-a facut singur temele, nu mai cauta compania surorilor si a devenit foarte inchis si retras. Nu mai iesea la joaca cu ceilalti pisoi, nu se mai avanta in intreceri de a prinde soriceii prin curtea in care locuiau. Totul pare sa se fi schimbat. Ce i se intamplase motanelului? Intr-una din zile cand invatatoarea a dictat tema, el povestea cu colegul de banca. Si-a notat pe caiet doar cateva cuvinte prinse in zbor. Acasa, aflat in fata caietului nu stia exact ce sa faca si a ales sa nu-si faca deloc temele. Si pentru ca o neplacere nu vine niciodata singura, in ziua urmatoare cui i s a cerut sa citeasca din caietul de teme? Tocmai motanului nostru. Nestiind ce sa zica, a spus ca a uitat sa-si faca tema. Invatatoarea, putin cam aspra, l-a ridicat in picioare si a inceput sa-l certe. Toti colegii de clasa mustaceau de placere si susoteau ascunsi in banci. Rusinat peste masura, din acea zi, pisicul a incetat sa mai iasa din clasa in pauza, dar si sa mai vorbeasca cu colegii sai. Daca invatatoarea il numea in timpul orelor pentru a raspunde la o intrebare, se bloca chiar daca stia raspunsul. Dupa ce ii prezinti o astfel de povestioara copilului tau, incearca sa construiesti impreuna cu el sfarsitul povestii. Ca orice alta poveste, e frumos sa aiba un final fericit. Pentru asta, in cazul nostru de fata, pisoiul ce a dezvoltat anxietatea sociala ar fi bine sa invete sa faca fata unor situatii de care ii e frica, sa exerseze iesitul in evidenta, raspunsul liber la ore, socializarea cu ceilalti, fara teama de a mai fi evaluat si ridiculizat. Daca si copilul tau a trecut prin ceva similar ori a dezvoltat de-a lungul timpului anxietate sociala, poti modela povestea in functie de ce i s-a intamplat lui. In incheierea povestii terapeutice, pune accentul pe: - gandurile pe care le are copilul/pisoiul in situatia care i-a provocat teama sociala, - emotiile pe care le a trait in situatia respectiva, - comportamentele pe care le-a avut, - cum a simtit la nivel fiziologic intreaga situatie: cat de tare i-a batut inima, cat de transpirate i-au fost palmele, a simtit nodul in gat, ca privirea i se incetoseaza, genunchii tremurand? - cine a gresit cel mai mult in situatia respectiva, - cat de frecvent se poate intampla ca un elev sa treaca printr-o astfel de situatie, - cat de multe spune o situatie de acest gen despre un elev; (E chiar atat de grav si spune chiar atat de multe despre un om faptul ca nu a fost atent sa-si noteze tema ori ca a fost certat de fata cu alte persoane?) - ce ar trebui sa faca elevul ca sa nu se mai simta blocat atunci cand se afla pus fata in fata cu alte persoane. Incercand sa cautati raspunsuri impreuna pentru aspectele prezentate mai sus, copilului tau ii va fi mai util sa inteleaga ca o situatie minora poate sa declanseze o frica persistenta care poate avea urmari destul de mari: lipsa prietenilor, lipsa interactiunii, retragere, evitarea celorlalti, pierderea unor sanse de a arata cat de multe stie si cat de bun este intr-un domeniu sau altul. In plus, alaturi de tine, copilul poate revela propriile ganduri, emotiii si dorinte. Impreuna veti reusi sa descoperiti situatia initiala care l-a determinat pe cel mic sa dezvolte unele simptome specifice anxietatii sociale si veti reusi sa identificati cele mai bune solutii.