Sustinerea emotionala a copilului din parinti divortati

Cand ajungi in casnicie, intr-un punct limita si constientizezi ca nu te mai intelegi cu omul de
langa tine, singura solutie pentru a nu fi trist, pentru a nu imbatrani mai repede, pentru a nu fi
permanent nervos, este sa divortezi. Adultul echilibrat trece relativ usor peste actul in sine al
despartirii. Isi reproseaza cateva aspecte liniare ce au depins de el in casnicie si incheie din
punct de vedere emotional capitolul casatorie.

Dar acum apare cazul particular, in care regasim urmatoarea formula

MAMA+TATA+COPIL=FAMILIE. In urma separarii aceasta formula se transforma in:

MAMA+COPIL=FAMILIE respectiv TATA+COPIL=FAMILIE.

Permiteti-mi sa o citez pe colega mea Mediator Elena Vasile:

Autoritatea parinteasca, poate fi definita ca fiind un ansamblu de drepturi si indatoriri care

privesc cresterea si educatia minorului, dar si bunurile acestuia, indatoriri care apartin in mod
egal ambilor parinti.

Incepand cu anul 2011, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, in cazul divortului
parintilor, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta
decide altfel, aceasta fiind regula. Prin modificarea acestor prevederi legale, legiuitorul a avut in
vedere faptul ca pe intreg parcursul casatoriei, sotii exercita impreuna si in mod egal autoritatea
parinteasca, iar desfacerea casatoriei parintilor nu trebuie afecteze in niciun fel cresterea si
dezvoltarea minorului. Sintagma autoritate parinteasca este de multe ori inlocuita cu expresia
custodia comuna a minorului, expresie utilizata in alte sisteme de drept, care nu se suprapune
identic cu exercitarea autoritatii parintesti dupa divort, insa a patruns si in exprimarea utilizata
in Romania. In sprijinul reglementarii privind exercitarea autoritatii parintesti, opereaza si un alt
act normativ, si anume Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de
mediator.Aceasta in mod special reglementeaza faptul ca printre alte neintelegeri aparute intre
soti, prin mediere acestia pot stabili modalitatea de exercitare a drepturilor parintesti, stabilirea
domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor, aceastea fiind elementele
determinante ce definesc interesului superior al minorului.

Cunoscand toate cele mai sus, trebuie sa intelegem urmatoarele aspecte:

1. Dupa divort copilul se schimba 100%. Avem aici exemplul identic emotional al copilului ce
este ras pe scalp de catre parinti, avand motivatia indesirii parului. Stupid si barbar. Copilul
supus unui astfel de traume, isi schimba comportamentul la cateva ore dupa ce noua lui imagine
sociala il urmareste. Asta simte si copilul cu parinti divortati: stigmatizare! Copilul nu percepe
stigmatizarea real ci el constientizeaza lipsa unui pilon al echilibrului personal. In lipsa acestui
echilibru, copilul isi modifica comportamentul din X in Y. Putem da exemplul copilului vesel ce
se transforma in copil trist, copilul ce pana acum nu mintea, dupa divort simte nevoia sa fie
vazut(si nu neaparat pozitiv).
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat. Pentru bine superior al copilului,
parintii biologici in primele 12 luni post divort, trebuie sa petreaca impreuna tip de calitate cu
minorul. Orice tip de manifestare agresiva, este cu desavarsire interzisa.

2. Lipsa de implicare ce apare la copilul cu parinti divortati, este vizibila si necombativa.

Adevarul se situeaza undeva la jumatate. Copilul vrea sa fie vazut de restul adultilor din jur,
vrea atentie, stie cum sa o obtina dar i se pare prea greu sa respecte reteta cunoscuta si prefera
sa improvizez. Aici exista doua tipuri de punere in practica a lipsei de implicare in orice. Prima
forma: se implica dezastruos, in asa fel incat sa nu mai fie a doua oara deranjat, dar o face
semiconstient. Nu ai cum sa-l acuzi ca o face din rautate, ci doar dintr-o dorinta inconstienta de
invizibilitate. A doua forma: nu se implica interior in nimic. Rezolva taskurile primite fara
coordonare emotionala. La intrebarea De ce ai facut asa si nu ai facut altfel, subiectul da pasiv
din umeri, coboara privirea dupa care isi muta privirea pe langa interlocutor, cautand o fereastra
sau un tablou, unde se fixeaza.

Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat.Implicarea fortata, la inceput, a

minorului in sporturi de echipa. Inscrierea lui in programe educative si sportive. Niciodata nu
trimiti copilul in tabara sau la bunici, dupa ce tu divortezi!

3. Ascultarea pasiva a discutiilor din jur, privitoare la unul dintre cei doi parinti. In functie de
mediul in care se afla, la mama acasa sau la tata acasa, in prezenta unui membru secundar al
familie(poate fi si prieten de familie), minorul asista din invizibilitatea sa, la discutii ce
antreneaza eruptii emotionale devastatoare. Pilonii de sustinere emotionali, materni si paterni
sunt distrusi rand pe rand cand de mama, cand de tata. Furia acumulata de adulti in timpul si
dupa procesul de divort, rabufneste in discutiile particulare. Ascultate cu atentie, repet CU
ATENTIE de minor, ele determina modificari profunde de perceptie si relationare, Avem
exemplul nemediatizat al copilului care dupa ce a auzit despre mama sa ca isi petrece noptiile
cu un alt barbat decat tatal sau, a cautat sa atraga inconstient atentia asupra sa, aruncandu-se in
gol de la geamul imobilului. Tot aici mai am exemplu fetei de 13 ani, care dupa ce a auzit ca
tatal sau o batea pe mama sa, numai dupa ce consumase cantitati importante de alcool, ramane
insarcinata cu colegul ei de banca.

Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat. NU VORBESTI NICIODATA

IN PREAJMA COPILULUI DESPRE CE CREZI TU DE FOSTUL PARTENER DE VIATA.
De ce? Datorita faptului ca fostul tau partener de viata, este si parintele copilului tau!!!

4. Purtarea VORBEI. Incepem acest paragraf cu o intrebare: iti plac cadourile? Da? Si copilului
ii plac! Copii cu parinti divortati vor realiza orice task, implicati mai mult sau mai putin
emotional, pentru a primii cadouri. Cuvantul CADOU nu are conotatii financiare pentru minor.
Cadoul e cadou, chiar daca este o lanterna de buzunar sau o bicicleta. In functie de starea
minorului cand a primit cadoul, acesta devine sau nu important, indiferent ce reprezinta sau cat
costa. Pentru a castiga, pe drept, cadouri, minorul poate inventa povesti emotionante in care
mananca bataie sau este pus la colt sau se ridica mana asupra lui, in fata unuia dintre parinti.
Astfel Mama, aude cum Tatal Biologic este o persoana identica emotional cu toate crezurile
ei(negative) personale. Ascultand discutiile din jur, minorul extrage informatia replicand-o
identinc intr-o poveste inventata. De ce? Ca sa castige, muncind imaginativ, cadouri.
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat.Nu investi in cadouri mari.
Petreceti timpul cu copilul. Niciodata atunci cand stii ca petreceti timpul cu copilul, pentru
copil, sa nu fi trist. In acest fel copilul o sa-si cenzureze purtarea vorbei. De ce? Fiindca nu o sa-
i mai pese.

Sus?inerea emo?ionala a copiilor dupa divor?

Divor?ul reprezinta sfr?itul vie?ii de cuplu, consecin?a a conflictelor conjugale repetate,
datorate diferitelor motive: infidelitate, violen?a conjugala, gelozie sau pur ?i simplu
motivului ,,nu ne mai n?elegem. Trauma divor?ului este pregnant resim?ita de ambii so?i,
indiferent de motiv, ace?tia trecnd prin schimbarea domiciliului, a rutinelor, mpar?irea
bunurilor. ?i cum toate acestea se ntmpla n instan?a, partenerii ajung ?i ntr-o lupta a
orgoliilor, doar unul dintre ei c?tignd procesul. Deseori se ajunge la marturii menite sa
discrediteze fostul partener, pentru ca acesta sa nu aiba c?tig de cauza. n asemenea
mprejurari aprecierile, calita?ile, care au adus so?ii mpreuna devin cele mai mari defecte ale
acestora.

n familiile cu copii, trauma divor?ului este diseminata din sistemul parin?ilor n subsistemul
copiilor. Prin divor?, se destrama cuplul, dar n ceea ce prive?te familia, rolul parin?ilor ramne
acela?i. Dificultatea provine din nen?elegerea responsabilita?ilor ce le revin parin?ilor fa?a de
copii n momentul separarii prin divor?. Prin?i n mijlocul conflictului dintre parin?i, ignora?i
ace?tia pe motiv ca ,,ei sunt prea mici sa n?eleaga, copiii trec prin multiple trairi emo?ionale.
De aceea, sus?inerea lor de catre persoane specializate este esen?iala pentru dezvoltarea lor
ulterioara. Unii speciali?ti compara trauma provocata de divor? cu trauma provocata de decesul
unui parinte. Pierderea este elementul comun al ambelor evenimente traumatizante.

Uneori, n timpul divor?ului, copiii sunt dezorienta?i de toate certurile dintre parin?i, ne?tiind
ce se va ntmpla cu ei n continuare. Sentimentul de nesiguran?a se instaleaza din primul
moment cand ace?tia aud cuvntul ,,divor?, indiferent de vrsta. De aceea este esen?iala
informarea copiilor de catre parin?i ca au luat decizia sa divor?eze. Anun?ul sa se faca de ambii
parin?i odata ?i ace?tia sa motiveze separarea. Copii au capacitatea sa n?eleaga motivul
adevarat pentru care mama ?i tata nu mai pot sta mpreuna. Astfel, ei nu se vor nvinui(,,daca
eram ascultator, nu se certau ?i erau mpreuna!) ?i nu vor coaliza cu niciunul din parin?i (,,tata
este vinovat pentru ca nu a venit acasa la timp!). Atunci cnd parin?ii anun?a vestea separarii,
ace?tia trebuie sa-i asigure pe copii de dragostea lor ?i sa le aduca argumente clare despre
respectarea responsabilita?ilor fa?a de ei: ,,Chiar daca am decis sa ne despar?im, iubirea noastra
pentru voi este aceea?i ?i va vom cre?te n continuare mpreuna! Voi sunte?i cel mai minunat
rezultat al casniciei noastre!

Acestea fiind spuse, copiii vor participa mpreuna cu parin?ii la organizarea vie?ii n noile
condi?ii. Rutinele se schimba prin plecarea unuia dintre parin?i. Cel care pleaca nu-?i mai
exercita rolul n familie ?i celalalt parinte i preia rolul, mpovarndu-se. Uneori rolul este
preluat de un frate/sora mai mare, parenterizndu-l.
Cnd mama nu a lucrat pe perioada casatoriei ?i tata a fost cel care a adus bani n casa, dupa
divor?, aceasta trebuie sa-?i ia un serviciu pentru a ntre?ine familia. Astfel copiii devin mai
autonomi. Lipsa resurselor materiale, pot pune sub semnul ntrebarii visele copiilor legate de
viitorul lor profesional. n familiile cu nivel de trai scazut, deseori copiii parasesc ?coala ?i
devin ntre?inatori.
Parin?ii trebuie sa asigure resursele materiale ?i afective ale copiilor dupa divor? ?i sa le aduca
la cuno?tin?a acestora, asigurndu-i ca vor fi sprijini?i necondi?ionat. Astfel anxietatea legata
de viitor se va reduce foarte mult.
Suferin?a cea mai mare este provocata de separarea fra?ilor. Baiatul merge cu tata, iar fata cu
mama. Separare este traita ca un doliu, un dublu doliu(tata ?i fratele/mama ?i sora). n acest caz
este necesara sus?inerea emo?ionala a copilului n func?ie de etapa de travaliu al doliului.
Copiii sunt extrem de vulnerabili la depresie n aceasta perioada. Ei sufera pierderi ?i pe plan
social, prin schimbarea locuin?ei ?i a ?colii. Asocierea mai multor schimbari pot avea urmari
devastatoare.

La un moment dat fo?tii so?i ?i constituie o noua familie ?i copiii sunt n situa?ia de a accepta
o noua persoana de referin?a n via?a lor. ,,So?ul mamei sau ,,so?ia tatalui, devin modele
pentru copii, daca ace?tia sunt accepta?i sau pot deveni cei mai mari du?mani, daca simt ca le
este amenin?ata iubirea. Familia nou constituita poate fi formata ?i din noi membri, copii din
alta casatorie, care sunt educa?i dupa alte principii, cu alte valori. O rela?ie deschisa de
comunicare, u?ureaza acceptarea noii rela?ii, prin manifestarea deschisa a iubirii ?i asigurarea
stabilita?ii.

De cele mai multe ori dupa divor?, n momentele cnd sunt furio?i, fo?tii so?i nu ezita sa-?i
aduca injurii unul altuia, n fa?a copiilor. Copiii sunt, fara voia lor, judecatorii propriilor parin?i.
Rela?ia cu celalalt parinte este grav avariata, mai ales cand ?i al?i membri ai familiei sus?in
vinova?ia. Copilul devine nesigur pe propriile sentimente. El ?i iube?te parintele dar i este
interzisa iubirea ?i de aceea se simte vinovat pentru ceea ce simte.
A asculta copilul, a-i da posibilitatea sa-?i exprime liber sentimentele de iubire ?i temerile,
furiile sunt esen?iale pentru echilibrul sau emo?ional.

n grupul de prieteni, la ?coala, deseori copiii sunt eticheta?i, mai ales cnd, dupa seria
problemelor create de noua situa?ie familiala, scade situa?ia la nva?atura. Pentru ca nu-?i
exteriorizeaza trairile, copii manifesta tulburari comportamentale, n grupul de prieteni sau n
timpul orelor de curs. Abia n aceasta situa?ie ajung la psiholog unde pot sa se exprime ntr-un
mediu securizant. Esen?iala n timpul terapiei este acceptarea necondi?ionata a copilului ?i
crearea oportunita?ii de deschidere, mai ales ca n unele familii regula spune ca nu trebuie sa
vorbeasca cu strainii despre problemele personale.

n concluzie consider ca indiferent din ce motiv divor?ul se produce, parin?ii trebuie sa nu

neglijeze implicarea copiilor n procesul de separare, respectarea dreptului acestuia de a avea o
parere ?i de a se exprima. De asemenea este indicat sa ceara ajutorul psihologului n timpul
anun?arii hotarrii de a divor?a dar ?i pe tot parcursul procesului ce mparte responsabilita?ile
parentale, astfel nct copiii sa fie corect informa?i. Exprimarea iubirii necondi?ionate,
petrecerea timpului eficient cu copilul, chiar ?i n caz de separare, u?ureaza mult acceptarea noi
situa?ii ?i dezvoltare unor copii sanato?i emo?ional.
Intrebarile parintilor referitoare la sustinerea emotionala a copilului lor sunt justificate ,
deoarece in acesta perioada copii sunt afectati de divortul parintilor. Este importanta varsta
copiilor in momentul divortului parintilor precum si atasamentul copilului fata de parintele care
nu va mai fi alaturi de el zi de zi, deoarece acestia resimt diferit acest fapt.

Ceea ce simte un copil in aceste momente:

-se simte abandonat;
-furios;
-trist;
-rusinat fata de cei din jurul lui;
-de ce tocmai mie ?
-ar vrea sa schimbe lucrurile;
-el ar vrea sa aiba bagheta magica sa isi aduca parintii impreuna;

Ambii parinti au rolurile lor in sustinerea emotionala a copilului. Acestia pot apela la diferite
metode :
-spuneti cat mai des te iubesc, astfel il asigurati ca dragostea voastra este la fel ca inainte, ca
tineti la el indiferent de situatie;
-manifestati-va afectiunea si prin imbratisari;
-discutati neantelegerile , este important deoarece multi copii cred ca este vina lor in divortul
parintilor;
-parintii ar fi bine sa ramana prezenti in viata copilului , sa participle la serbarile scolare ale
acestuia, la concursuri, aniversari , atunci cand copilul are nevoie si de sustinerea morala si
fizica din partea lor;
-despartirea parintilor in mod amiabil il poate ajuta pe copil sa nu resimta situatia atat de
tensionata si conflictuala;
-petrecerea unui timp de calitate cu copilul , detensioneaza atmosfera;
-mesajul parintilor catre copii este bine sa cuprinda aspect care sa ii confere reafirmarea
increderii , sigurantei , afectiunii din partea lor;

Ce ar trebui sa nu faca parintii in acesta situatie:

-nu va certati in fata lui , sa ii spuneti ca seamana atunci cand greseste cu fosta/fostul;
-evitati sa puneti copilul in mijlocul conflictului, sa il faceti sa aleaga pe unul dintre voi;
-nu il folositi ca si purtator de cuvant intre parinti, bunici;

Subiecte care ar putea fi atinse de catre parinti in discutia cu copilul:

-este cineva suparat pe el?
-unde urmeaza sa stea copilul;
-cu cine va sta ;
-fratii lui cu cine stau?
-jucariile, lucrurile lui pleaca?
-camera mea unde este?

Un aspect important al relatiei parinte-copil este sinceritata respectul-increderea.

Divortul parintilor reprezinta o criza care il pune pe copil in situatia de a se confrunta cu
dificultati pe mai multe planuri: social, emotional, educational, dar si financiar. Pentru a le
putea oferi sustinere emotionala copiilor, trebuie mai intai sa intelegem dinamica acestei crize
familiale, ce se intampla in sufletul unui copil si ce rol au parintii in gestioarea situatiei.

Efectele divortului asupra copilului pot fi impartite in 3 categorii: pe termen scurt, mediu si
lung:
-efecte pe termen scurt: tulburari de comportament, probleme educationale si relationale. Apare
externalizarea afectelor la baieti si internalizarea acestora in cazul fetelor;
-efecte pe termen mediu: scaderea performantelor scolare (se contureaza riscul abandonului
scolar), afectarea stimei de sine, dificultati in relatia copil-parinte;
-efecte pe termen lung: dificultati de adaptare, probleme in relatia de cuplu (intrucat relatia
parintilor trebuie sa reprezinte un model de cuplu), nivel socio-economic scazut.

Atunci cand are loc o separare in drept a parintilor, acestia pot decide de comun acord aspecte
legate de custodia minorului si anume: domiciliul stabil al copilului, program de vizita, pensie
alimentara etc. Exista multe cazuri in care fostii soti nu reusesc sa ajunga la un comun acord,
fiind nevoiti sa deschida in instanta proces pentru incredintarea minorului.

Daca parintii coopereaza si nu exista discrepante mari intre stilurile parentale, copilul se poate
adapta mai usor la schimbare. In caz contrar, se poate dezvolta sindromul alienarii parentale.
Acesta reprezinta activitatea de denigrare sistematica a unui parinte de catre celalalt parinte,
avand ca scop final alienarea copilului de respectivul parinte. Concret, alienarea inseamna
faptul ca prin anumite actiuni si utilizarea limbajului verbal sau non-verbal un copil este abuzat
emotional, indoctrinat, pentru a-l determina sa isi perceapa celalalt parinte drept o persoana
ostila. De asemenea, in multe situatii de divort, copiii stiu mai multe decat ar trebui si sunt
utilizati pe postul de pion in jocul de putere al parintilor.

Interventia psihologului presupune:

-ascultare activa, reformulare (sunt furios pe tatal meu pentru ca ne-a parasit), parafrazare
etc;
-validarea si normalizarea trairilor exprimare de copil (este normal sa simti aceste lucruri);
-tehnici de relaxare, sau interventii paradoxale;
-jocuri in cadrul grupului;
-jurnalul ghidat copilul scrie ceea ce simte, apoi analizeaza impreuna cu consilierul
sentimentele negative;
-insusirea unor tehnici de mediere a conflictelor intrafamiliale in ceea ce priveste relatiile intre
frati;
-imagerie ghidata in ceea ce priveste performantele scolare ale copilului ce manifesta dezinteres
fata de mediul academic, ca urmare a divortului parintilor(unde te vezi profesional peste 10
ani?);
-analiza avantajelor si dezavantajelor neimplicarii in activitati scolare;
Adeseori, inainte de separarea fizica, apare divortul emotional al partenerilor. In unele cazuri
separarea poate fi un lucru benefic in comparatie cu pastrarea relatiei de dragul copiilor,
intrucat un adult nefericit va avea un copil nefericit.

Rolul parintilor:
-de a le transmite copiilor urmatorul mesaj: ca parerea lor este importanta pentru parinti, insa
decizia finala va fi luata de acestia din urma;
-de a-i face pe copii sa inteleaga faptul ca separarea parintilor nu are legatura cu ei, intrucat
situatiile de divort pot trezi sentimente de vinovatie, rusine, inadecvare in sufletul copiilor;
-de a nu-i impovara cu informatii pe care nu este necesar sa le detina si de a nu-i folosi, adeseori
involuntar, in strategii de manipulare a partenerului. A tine partea unuia dintre parinti reprezinta
o provocare mult prea grea pentru un copil, iar probleme cuplului trebuie gestionatein cuplu;
-de a le explica copiilor ce schimbri urmeaza sa intervina in viata lor (stabilirea domiciliului,
program de vizita etc.);
-de a pastra activitatile de rutina, care ofera copilului sentimentul de siguranta si stabilitate.

In unele cazuri, copilul este supraresponsabilizat si incearca sa preia atributiile parintelui care
lipseste, insa problemele adultilor trebuie gestionate de acestia, iar copilul orientat catre
preocuparile adecvate varstei sale.

Indiferent de motivele pentru care se ajunge la separare in cadrul unui cuplu, adultii trebuie sa
fie atenti la schimbarile care au loc in comportamentul copiilor si sa le ofere sustinere
emotionala atat inainte, cat si in timpul si dupa finalizarea divortului.

Copiii ai caror parinti au divortat prezint mai multe probleme de sanatate, mai multe
dezechilibre emotionale si comportamentale, dect copiii care cresc alaturi de ambii parinti.
Efectele divortului se resimt nu doar pe termen scurt si mediu, ci si pe termen lung.
Cnd ajung la vrstele adulte, acestia ating un nivel educational mai scazut, se simt mai putin
atasati de parintii lor, declara ca au probleme n propriul mariaj si sunt mai putin satisfacuti de
propria viata.

Sunt mai frecvent marcati de suferinta psihologica (tristete, regret, prezint chiar si tulburri de
personalitate).
Chiar daca, problemele si dezechilibrele emo?ionale nu sunt produse de divortul ca atare, ci de
ansamblul de factori si conditii, n care se reconstruieste noua configuratie familiala.

Atitudinile si comportamentele de fiecare zi ale prin?ilor care divor?eaz l expun pe copilul

vostru la riscuri mai mari daca :
-Nivelul veniturilor familiei scade semnificativ.
-Parintele cu care locuieste nu si rezolva propriile suferinte: sentiment de esec personal, stima
de sine scazuta, ncredere n sine scazuta, tristete persistenta, iritabilitate, depresie.
-Parintele cu care locuieste copilul nu are responsabilitatea necesar, pentru a-si asuma rolul de
parinte n noile conditii.
-Unul dintre parinti, sau amndoi, si exprima n fata copilului resentimentele si atitudinea
conflictuala; n acest caz, copilul se poate sim?i vinovat si de aici, se pot declansa stri
depresive ale copilului.
Este recomandat, interventia unui consilier sau psihoterapeut.
-Parintele cu care locuieste copilul nu i permite sa aiba relatii de comunicare si de a petrece
timpul cu celalalt parinte; E foarte important, pentru orice copil sa pastreze o relatie consistenta
cu ambii parinti si ndeosebi cu parintele de sex opus de care e atasat. Dac nu se ?ine cont de
acest aspect, copilul poate dezvolta reac?ii de dependen? fa? de printele, cruia i simte lipsa
si din nou, avem un motiv de a se declansa reac?ii depresive la copil.

Din experien?a acumulat, am avut la sedin?ele de psihoterapie, copii cu simptomatologie de

depresie, declansate fiind de separarea prin?ilor, starea tensionat, conflictual din familie,
frustrri acumulate si neexteriorizate prin comunicare( prin?ii erau mult prea ocupa?i, ca s-si
observe copilul).
Il puneti pe copil n fata unor schimbari: Sunt situa?ii n care, schimbati repetat conditiile de
locuit, cartierul si scoala (prietenii), stilul de viata.
Factorii care agraveaza cu certitudine consecintele divortului asupra copiilor sunt :
-Disputele conjugale care l preced, atunci cnd copiii sunt folositi de parinti drept confesori,
judecatori ai celuilalt, martori, complici, un aliat pentru descarcarea frustrarilor si furiei unui
printe fa? de cellalt.
-Tranzitiile succesive pe care este obligat sa le parcurga: schimbarea locuintei, scolii,
prietenilor, stilului de viata, acomodarea cu noii parteneri ai parintilor si cu fratii vitregi
-Preadolescentii pot fi, dezechilibrati mai puternic de un divort, dar nu divortul n sine este
cauza, ci ntlnirea ntre schimbarile bio-psiho-sociale specifice vrstei si contextul separarii
parintilor.
Recomandari pentru prin?ii care divor?eaz:
-Sta n puterea parintilor, sa diminueze sau sa agraveze consecintele negative ale divortului, n
functie de modul n care aleg sa se desparta.
-Daca te gndesti la divort, alege o cale ct mai non-conflictuala de separare
-Gndeste relatia ta cu partenerul si separa rolurile de sot / sotie de rolurile de parinte (tata /
mama); chiar daca nu mai puteti functiona ca un cuplu marital, puteti cu ntelepciune functiona
ca un cuplu parental!
-Alege o strategie n negocieri si ti vei proteja copilul de un stres periculos.
-Comunica cu partenerul / partenera si gasiti acele aranjamente familiale, care aduc cele mai
putine schimbari n viata copiilor si care ajuta la a le ntretine o imagine pozitiva a ambilor
parinti.
-Cauta suport printre rude si prieteni. Un alt adult responsabil poate oferi echilibrul emo?ional
al copilului, crendu-i starea de ncredere.

Foarte important !

Solutia cea mai buna este sa nu astepti ca problemele sa apara si sa se agraveze. Poti apela la un
consilier sau psihoterapeut. Imaginea ta publica si imaginea de sine se pot mbunatati.
Poti dobndi o ncredere mai mare n tine, o stima de sine mai buna, un control mai bun al
propriilor emotii.
Unul dintre cele mai dificile aspecte ale divor?ului este acela c via?a se schimb.
Indiferent de ce gndesti despre divor?, indiferent de ce sim?i, de situa?ia n care te afli, via?a
se schimb pentru tine si copilul tu.
Rolul de printe nu si pierde valoarea, dizolvarea cuplului nu nseamn dizolvarea familiei.
A fi parinte singur cu asumare si cu efort suplimentar, po?i s-i asiguri copilului tu echilibrul
emo?ional si o bun dezvoltare. Indiferent care este cauza, pentru care printele si creste singur
copilul, este marcat de aceleasi probleme: lipsa de suport, suprasolicitare emo?ionala si fizic,
temerea c nu-i ofer copilului tot ce are nevoie, iar cteodat situa?ii financiare dificile.

Cnd un adult este constant stresat, copilul va sim?i si va prelua toate sentimentele printelui.
Copiii care trec prin divor?ul prin?ilor, au un risc mai mare de a dezvolta probleme de
comportament sau de a avea abilit?i sociale sczute, datorit stresului si traumei create n urma
separrii prin?ilor. Dac prin?ii reusesc s aib un divor? amiabil si s rmn o echipa pentru
a sus?ine interesele copiilor, atunci riscul se micsoreaz.

Fiecare copil are nevoie s se simt n siguran?, alturi de un printe afectuos, puternic si
echilibrat emo?ional.
Divor?ul este un moment dificil pentru ntreaga familie, nu doar pentru prin?i.

Via?a tuturor va fi afectat mai mult sau mai pu?in. Totul nseamn o serie de evenimente si de
schimbri, fa? de care, copiii pot reac?iona n mod diferit.
Cum po?i s-l aju?i pe copil :
Ofer-i rspunsuri la ntrebrile sale, fii dispus s comunici despre acest subiect si asigur-l c
ambii prin?i i vor binele si i vor rmne alturi, chiar dac nu vor mai forma un cuplu.
Discut despre emo?iile pe care le trieste si preocuprile sale si ajut-l s se organizeze si s se
adapteze la schimbrile pe care le presupun vizitele la cellalt printe sau mutarea ntr-o nou
locuint.
Manifest n?elegere fa? de partener, ncearc s comunici ct mai bine cu el, pentru a-l ajuta
pe copilul tu s se bucure de prezen?a ambilor prin?i si asigur-l pe copil de iubire si sprijin
necondi?ionat.

Cum reac?ioneaz copiii la divor?ul prin?ilor:

?n perioada scolar mic, divor?ul este n?eles ca o schimbare, care are loc la nivelul ntregii
familii. Copiii se pot sim?i vinova?i pentru despr?irea prin?ilor sau pot deveni agresivi fa?
de unul dintre prin?i.
?n perioada gimnazial, copiii, desi pot s n?eleag motivele pentru care prin?ii s-au separat,
le este greu s accepte c iubirea dintre prin?ii lor s-a terminat si pot aprea reac?ii de revolt
si furie fa? de printele, care a luat decizia de a divor?a.
?n perioada adolescen?ei, reac?iile pot fi diferite ca intensitate, dar nu vor lipsi. Unii adolescen?
i pot da dovad de n?elegere, fa? de decizia prin?ilor, dar acest lucru nu nseamn c nu
sufer si c nu sunt afecta?i de divor?. Al?i adolescen?i pot avea reac?ii intense, agresive si pot
reprosa prin?ilor decizia de a divor?a. Sunt frecvente ncercrile adolescen?ilor de a-i face pe
prin?i s se simt vinova?i pentru alegerea de a se despr?i.
De asemenea, adolescen?ii pot apela la comportamente de risc (consum de alcool, de droguri,
fumat sau acte de delincven?) si grupuri de prieteni cu efecte negative pentru a face fa? furiei,
triste?ii sau confuziei pe care le simt.
Ce po?i s faci ca printe, pentru a reduce din impactul divor?ului asupra copilului tu?
Pstreaz rutinele cu care l-ai obisnuit pe copil.
Dac exist o activitate, care copilul o realiza doar cu celallt printe, gsi?i mpreun o solu?ie
pentru ca, cei doi s se bucure n continuare de acest obicei.
Ofer asigurri copilului cu privire la iubirea si sprijinul de care va beneficia n continuare, din
partea ambilor prin?i.
Men?ine-?i rbdarea si ncearc s ntelegi reac?iile copilului. Dac simte nevoia s fie suprat
sau furios pe unul din prin?i sau pe ntreaga situa?ie, ntelege c este normal s reac?ioneze n
acest mod.
Planific cu aten?ie timpul copilului, n asa fel nct acesta s poat beneficia n continuare de
interac?iuni cu ambii prin?i.
Asigur-te c a n?eles c divor?ul nu i se datoreaz lui.
Citi?i mpreun si viziona?i filme despre divor? pentru a-l ajuta pe copil s nteleag care sunt
motivele si cum se schimb via?a tuturor celor implica?i ntr-un astfel de proces.

Comportamentul copilului dup divor?

Fie c are un comportament agresiv, fie c se retrage n camera lui n tcere, este un semn clar
c are nevoie de sprijinul tu. Cel mai important este s l reasiguri, c nu a contribuit cu nimic
la despr?ire, orict de greu ar fi s ?i asumi chiar tu vina pentru cele ntmplate.

Comunicarea cu copilul dup divor?

Cei mai mul?i copii, care se confrunt cu divor?ul prin?ilor au tendin?a s si asume o fals
vin n raport cu nen?elegerile dintre prin?i. Totul se naste din sentimentele copilului de
abandon, care se transform n revolta si furie, iar n spatele acestor comportamente se gsesc
triste?ea, confuzia, dezechilibrele emo?ionale.
Ofer-i afec?iune copilului tu, care are nevoie s stie c dragostea voastr pentru el nu s-a
schimbat, astfel nct s simt, c nu este cel responsabil pentru despr?ire.
Spune-i te iubesc ct mai des si nu l neglija.
Explic-i schimbrile:si pregteste-l pentru schimbrile care urmeaz, punctnd n mod clar ce
va fi diferit si ce va rmne la fel.
F-l s se simt n siguran? si optimist pentru viitor.