Rolul tatalui in dezvoltarea copilului

In raport cu rolul mamei, rolul tatalui este la fel de important pentru cresterea si

dezvoltarea copilului. In comparatie cu mama, figura tatalui se fiseaza mai tarziu in constiinta

copilului si pe masura ce trece timpul cele doua prezente tind tot mai mult sa se echilibreze.

Astfel, in conceptia lui D.Burlingham1 legaturile care unesc pe copil cu tatal sau se formeaza

mai tarziu decat acelea stabilite cu mama dar este sigur ca, incepand de la doi ani sentimentul

care il poarta catre tata se integreaza in viata afectiva a copilului si consituie un element necesar

in ansamblul de forte care contribuie la formarea caracterului si personalitatii copilului.

Prin autoritatea pe care o detine, tatal are menirea de a echilibra relatiile din sanul familial,

de a intretine sentimentul de siguranta in grupul familial, de a conduce copilul catre acceptarea

regulilor educative si a normelor sociale, impunand respect si oferind baietilor numeroase

modele cu privire la felul in care un barbat trebuie sa se comporte in viata. In ochii copilului

tatal ete fiinta care domina lumea exterioara, care ia decizii in problemele cele mai importante

ale familiei.Tocmai din acest motiv copilul are, in prezenta tatalui, un sentiment de siguranta,

sentiment care-i va inspira copilului dorinta de a ,,deveni ca tata’’. Negresit, copilul asteapta si

de la tata si de la mama, tandrete, afectiune, acordate cu ocazia jocurilor, a plimbarilor, sau prin

intermediul povestirilor. Din pacate intalnim, deseori, familii in care se relateaza cu satisfactie

ca copii lor ‘’stiu de frica tatalui lor’’.

Cand copilul este inca mic, rolul tatalui spre deosebire de cel al mamei care este direct,

opereaza sub forme difuze, indirecte, prin influenta pe care tatal o exercita asupra mamei,

asupra sentimentelor sale de siguranta si incredere, asupra echilibrului sau interior.

Potrivit conceptiei lui P.Osterrieth2, tatal apare la inceput ca o dublura a mamei pe care o

secondeaza si o inlocuieste in anumite limite. Alaturi de tata copilul manifesta sentimentul de

siguranta, contactele copilului cu tatal provocand o variatie in starea lui de ‘’contopire’’ cu

1
Chelcea Septimiu, “Cunoasterea vietii sociale”, Editura Institutului National de Informatii, Bucuresti,
1995
2
Osterrieth P., “Copilul si familia”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973
 mama. In acest moment tatal este acela care il face pe copil sa iasa din starea de nediferentiere

initiala, provocand astfel primele trasaturi de individualizare.

Tatal reprezinta, de asemenea, autoritatea suprema fara a minimaliza insa pe a mamei,

tatal ocupand astefl o pozitie importanta in sistemul de valori pe care copilul si le constituie

putin cate putin.

Tatal va aduce o contributie esentiala in aspectele care privesc protectia copilului si

consolidarea sentimentului de protectie in constiinta acestuia;el extnde posibilitatile de

elaborare si experimentare a atitudinilor si comportamentelor lui socio-afective, echilibreaza

potentialul sau, feminine si masculine; principiul simetriei apare in acest caz nu numai ca forma

de existenta a relatiilor intrafamiliare, dar si ca proiectare in constiinta copilului a unei realitati

bipolare exterioare

In raport cu rolul mamei si a carentei materne care provoaca efecte negative, rolul tatalui

este la fel de important pentru ca absenta lui in copilarie are ca efect suprimarea dorintei de

realizare a copilului, dorinta de a deveni cineva, de a-si crea un ideal personal. In cazul acesta

structura personalitatii copilului va ramane deficitara iar in lipsa acestuia isi va crea un tata

imaginar, caruia cauta sa-i semene.

Copilul poate fi afectat si mod indirect in cazul in care tatal lipseste din familie. Este vorba

aici de reactia mamei care tinde sa se ‘’agate’’ de copil, sa-l rasfete, sa-l supravalorizeze sau,

dimpotriva, sa-l faca sa-si asume responsabilitati care tin de rolul patern, aceasta intamplandu-

se in cazul in care mama nu se crede indreptatita sa-si asume ea si rolul patern, adoptand

atitudini prea severe si prea ferme.

Aceasta alterare a atitudinilor materne este daunatoare copilului;el depinde acum in mod

fundamental de mama astefel incat severitatea excesiva a acestuia va genera tulburari profunde

in personalitatea copilului.

Specialistii spun ca relatia tata -copil poate fi una solida inca de la inceput, daca tatal

participa la nastere si isi imbratiseaza copilul in primele momente, soptindu-i cuvinte, cel mic

obisnuindu-se imediat si cu vocea tatalui.

 In perioada in care bebelusul este sugar, rolul tatalui in relatia cu cel mic este minim, totusi

prezent, deoarece prin atingeri si glas micutul ajunge sa se obisnuiasca cu el. Majoritatea tatilor

spun ca au ramas muti la momentele magice ale nasterii, iar timpul petrecut cu copiii lor este de

neinlocuit. Inca de la nastere trebuie incurajata stabilirea unei legaturi puternice intre tata si

copilul sau.

Iata cateva moduri simple in care tatal isi poate petrece timpul cu bebelusul sau.

Daca copilul nu mai manaca la san, acum este momentul ideal sa-i fie prezentat tatal in

calitate de persoana care-i ofera hrana. Fie ca este vorba de lapte praf sau formule din lapte, tatal

isi poate hrani copilul cu biberonul, simuland pozitia de la alaptare. Baita si masajul bebelusului

care urmeaza dupa aceasta reprezinta momente unice ce pot ajuta la cunoasterea reciproca dintre

tata si copilul sau. Prin intermediul masajului, tatal ii arata celui mic cat de mult ii pasa de el.

Schimbatul scutecului face parte de asemenea din rutina zilnica a bebelusului. Cu ocazia

fiecarui scutec schimbat tatal mai castiga putin din afectivitatea micutului sau, fie ca ii canta, rade

sau doar ii vorbeste celui mic in timp ce ii schimba scutecul. Bebelusul se va bucura astfel de

atentia tatalui sau, iar mamica se va bucura de cateva minute de relaxare dupa o zi obositoare.

Primele eforturi de comunicare inseamna mult in ochisorii micutului. De fiecare data cand

tatal este cu copilul, el trebuie sa-i vorbeasca, sa-i cante, sa-i citeasca povesti si sa-i spuna poezii,

orice pentru a-l determina pe micut sa se obisnuiasca cu vocea sa si sa o poata recunoaste. Daca

bebelusul tau este indeajuns de mare ca sa poata sta in picioare, poate ca i-ar placea sa fie

aruncat in aer, sau sa il porti cu tine sub brat, lucruri pe care mama nu le face, dar care il vor

incanta pe cel mic.

Daca tatal are treaba, atunci el il poate purta oriunde merge intr-un marsupiu special pentru

copii. Astfel cei doi petrec timp impreuna, tatal se bucura de activitatile sale in timp ce are contact

cu micutul si il supravegheaza.

Pentru ca tatal sa-si construiasca o relatie solida cu micutul sau, trebuie ca mama sa se

retraga si sa le dea voie celor doi sa petreaca timp in intimitate.

 Cu cat parintele petrece mai mult timp cu copilul sau si cei doi fac mai multe lucruri

impreuna, relatia se va dezvolta mai repede si va fi mai solida.

Studiile de specialitate in domeniul psihologie copilului au evidentiat cateva tipologii de

tata.

Tatal-mama. El suplineste, uneori, lipsa de afectivitate a unei mame foarte active, precum si

lipsa unor bunici. Avem in acest caz o persoana care sta mult in preajma copiilor, care este

priceputa in organizarea vietii micutilor, de la schimbat scutece la organizat jocuri educative si

adecvate varstei. Cu mare probabilitate, tatal-mama mai arunca si cate o ocheada telenovelelor si

mai rasfoieste, cand cei mici dorm, si cate o revista (nu neaparat pentru barbati).

Tatal traditional. Familia traditionala ii atribuie tatalui mai degraba un rol discret in

educatia copiilor. El este cel care trebuie "menajat", care trebuie sa-si citeasca nestingherit ziarul

sau sa-si vada in liniste meciul de fotbal, mama fiind un mediator atent, astfel incat copiii sa nu

"deranjeze". Tatal este consultat numai atunci cand s-au incalcat principii, cand se pune problema

pedepsirii sau indreptarii unei fapte. Exista insa si mutatii - de multe ori, imblanziti de viata, ei

devin bunici excelenti, calzi si permisivi pentru nepotei.

Tatal de duminica. Daca nu ar exista sfarsitul de saptamana, sarbatorile si concediile,

probabil ca acesti tati ar fi de nerecunoscut in ochii copiilor lor. Ei isi propun sa suplineasca

absentele prin mici cadouri de duminica. Sunt cei care, cuprinsi de remuscari, iau initiative

spontane de a lua toata familia doua zile la munte sau la mare. De cele mai multe ori, rolul acestor

tati in educatia copiilor este unul meteoric. Interferenta lor cu persoane care se ocupa constant de

educatia copiilor (sub atenta coordonare a mamei, de obicei), da peste cap unele achizitii sau duce

la relativizarea unor reguli sau comportamente pe care copilul le-a deprins deja.

Tatal carismatic. Chiar daca nu au timp intotdeauna sa se dedice cresterii copiilor, exista

unii tati care depun eforturi pentru a-si seduce proprii copii - uneori in cadrul unei competitii

surde cu mama, de tipul "cine da mai multe dovezi de iubire". Acestia sunt tatii-model,

apartinand clasei mijlocii, pe care ii vedem in filmele americane, care le spun povesti copiilor la

culcare. Tatal carismatic poate sa fie un bun model de succes pentru copil, cu conditia ca tonusul
lui pozitiv si sfaturile impartite cu atata generozitate catre propriile sale progenituri sa fie

autentice si nu importate pe nedigerate din cine stie ce discutii cu prietenii.

In continuare vom vedea cum influenteaza educatia primita de la tata dezvoltarea

personalitatii copilului.

Tatal dominator - autoritatea lui este expresia personalitatii puternice, exigente, care stie sa

se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu mare. Acest tip de tata nu accepta sa fie

contrazis. El vrea sa fie ascultat, respectat, venerat. Sotia si copiii apar in ochii lui ca fiinte slabe

care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal dominator genereaza doua tipuri de copii: copil

timid si supus sau copil rebel si autoritar. Copilul timid nu intreprinde nimic pe cont propriu,

asteptand intotdeauna directive din partea tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte greu. Copiii

acestui tata intampina dificultati in confruntarile cu viata reala, avand deseori esecuri in viata

scolara, sociala sau profesionala.

Exista si situatii in care copilul nu accepta autoritatea paterna si se revolta impotriva unui

astfel de tata. De aceea au loc ciocniri violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu. Copiii

unor parinti prea autoritari isi critica familia putin, dar disciplina care le e impusa are consecinte

traumatice, acest fapt putand fi prezentat in urmatorii termeni: supunerea fata de parinti este

egala cu rebeliunea fata de ceilalti.

Tatal tiran - el este de asemenea un tata autoritar, dar evolutia sa este sinusodiala si deseori

apare ca fiind de fapt timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de tata sunt, de fapt, reactii in

fata propriei slabiciuni. Tatal autoritar da nastere nervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran

este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si necontrolate. Relatia tata -

copil sufera si in acest caz o ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar imaginea lui in

ochii copilului este una deteriorata care cu greu poate fi refacuta.

Tatal prieten - cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu pe autoritate. Acest tip de tata

are o mare slabiciune: el nu se comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca prieten, ceea ce il aduce

intr-o postura de nesinceritate. Tatal prieten este acuzat de copil ori de spionaj, ori de faptul ca
vrea sa-si retraiasca tineretea prin intermediul copilului, ceea ce duce de asemenea la o relatie

precara.

Tatal prieten are insa si o serie de avantaje; copilul, desi il critica, are si sentimente de

tandrete si recunostinta fata de el. El poate sa discute liber cu copilul sau dar nu trebuie sa devina

complicele lui in incalcarea regurilor de comportament. Daca tatal prieten intelege ca a fi aproape

de copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are sanse reale de reusita.

Tatal bomboana - are raporturi afective armonioase si satisfacatoare pentru moment atat

pentru copil, cat si pentru parinte. Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfaca oricand cea mai

mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeauna nesatisfacuti. Copiii vor fi capriciosi, fara vointa si

foarte greu de multumit de catre oricine.

Tatal demisionar - se lasa pagubas, este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control

asupra copiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor astfel

de parinti tind sa nu accepte regulile si cerintele sociale, nu se supun nici unui control - de aceea

le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar decat un tata

absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei.

Tatal este si ramane un personaj cu atat mai admirat, cu cat inspira o incredere de care ar

trebui sa se arate demn si sa profite, datorita unor imprejurari impuse de viata cotidiana, mai

putin apropiat de copil decat de mama. Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci

cand este in preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea exterioara. El este cel

care inspira copilului dorinta arzatoare de a deveni ca el. Oricarui copil ii lipseste tatal daca nu-l

poate admira pe al sau.Lipsa tatalui genereaza disconfort insa ar trebui sa devenim mai constienti

si de prezenta nefavorabila a tatalui care poate genera chiar trauma.

In realizarea unui proces educativ eficient, in dezvoltarea armonioasa a copilului este nevoie de

coordonarea celor doua roluri ale parintilor, fiecare parinte sa-si indeplineasca rolul sau educativ

si fiecare dintre soti sa respecte rolul educativ al celuilalt.

Coordonarea celor doi parintii presupune si intelegerea dintre ei. Conflictele mafestate

intre ei, chiar mascate sau inconstiente provoaca copilului sentimentul ca este neglijat sau respins.
 In cazul in care conflictul dintre parinti ia forme clare cu scene de violenta verbala si fizica

apar o serie de tulburari la nivelul comportamentului copilului, comportamentul lui

manifestandu-se fie prin reactii agresive fie prin reactii de evadare (copilul se ascunde de o lume

care nu mai poate fi acceptata), la care se pot adauga stari de tristete, disperare, anxietate pentru

ca el nu este nu numai martor al conflictelor conjugale dar si martor al prabusirii propriului

sentiment de siguranta.

Bibliografie:

Adler A. “Psihologia scolarului greu educabil”, Editura “IRI”, Bururesti, 1995.

Ausubel D.D. “Theory and Problems of Child Development”, New York, 1958.
Berge A. “Profesiunea de parinte”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.
Binet A. “Idei moderne despre copii”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.
Cretu T. “Psihologia varstelor”, Editura Universitara, Bucuresti, 1994.
Della Torre A. “Greselile parintilor”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
Gillym “Climatul educativ familial”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.
Killen H. “Copilul maltratat”, Editura Eurobit, Timisoara, 1998.
Osterrieth P. “Copilul si familia”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
Osterrieth P. “Introducere in psihologia copilului”, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1976.
Rudica T. “Familia in fata conduitelor gresite ale copilului”, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1981.
Rudica T. “Dialogul familial”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.
Stahl H.H., Matei I. “Manual de prevedere si asistenta sociala”, Editura Medicala, Bucuresti,
1962.
Schiopu Ursula, Verza M. “Psihologia varstelor”, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1981.
Verza E. “Psihologia varstelor”, Editura Hyperion, Bucuresti, 1993.
Vincent R. “Cunoasterea copilului”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.