Rolul mamei in dezvoltarea copilului

Rolul educativ al mamei a constituit multa vreme tema priviligiata a studiilor

privund dezvoltarea copilului si integrarea sa sociala si relatia mama-copil a fost

transformata in‘’cheie’’a intelegerii procesului de umanizare si socializare a copilului.

Mama devine, daca nu al doilea Dumnezeu, macar instrumentul prin care acesta traseaza

destinul copilului: intreaga sa dezvoltare intelectuala si emotionala a acestuia, reusita sa

scolara, integrarea sa sociala.

Din prima copilarie o mare importanta o au relatiile copilului cu mama. Lipsit de

ingrijirile ei, chiar daca continua sa fie normal alimentat, copilul pierde in greutate,

stagneaza in crestere. Relatiile mama-copil sunt decisive in dezvoltarea normala a fiintei

umane si aceste relatii raman de neinlocuit.

Dragostea materna este prima forma de afectivitate pe care o percepe copilul. de ea

depinde intreaga influenta nedefinita, subtila, pe care mama o are asupra copilului si prin

care ea il modeleaza, il educa. Din dorinta de a nu-si supara mama, de a nu pierde

dragostea ei, copilul este gata sa se supuna, sa accepte anumite reguli de comportare. De

aceea, de modul cum mama stie sa foloseasca franele dragostei depinde si influenta lui

educativa.

Relatiile mama-copil sunt strans legate de celelalte relatii intrafamiliale. In cazul

unei stari afective normale intre soti, dragostea mamei pentru copil devine, prin

compensatie, captativa, prelungind starea de dependenta a copilului printr-o fixatie

exagerata.

Pentru copil mama reprezinta termenul de referinta al celor dintai raporturi pe care

el le statorniceste cu viata si cu lumea. Si din legatura absolut unica a copilului cu mama se

vor desprinde treptat cele doua realitati: pe de o parte, propria fiinta, iar pe de alta parte,

mama. Cu ajutorul mamei, copilul descopera lumea din imediata lui apropiere si sub
protectia ei capata inteles fiecare lucru, mama apare ca initiatoare pentru viata , la inceput

pe plan emotional si afectiv, apoi intelectual si cultural.

Aceasta functie initiatoare a mamei comporta si alte aspecte: mai intai mama este

prima autoritate cu care se confrunta copilul. Pentru a pastra dragostea mamei, copilul va

invata primele reguli si obligatii, isi va impune renuntari si restrictii, primele forme ale

moralei.

In al doilea rand, relatia cu mama este prima relatie a copilului fiind important din

acest punct de vedere tonalitatea acestei prime legaturi. Si aceasta pentru ca relatiile sale

viitoare, fata de alte persoane vor aparea ca un ecou al acestei prime relatii.

Potrivit conceptiei lui Adler1, mama este aceea careia ii revine misiunea modelarii

copilului in asa fel incat acesta sa nu devina robul unui egoism care mai tarziu va cauta sa-i

inrobeasca pe toti cei cu care necesarmente vine in contact social. De aceea cea dintai

indatorire a mamei este de a sadi in constiinta copilului sentimentul comuniunii sociale,

cultivandu-i ideea fundamentala ca traieste intr-o lume in care nu este altceva decat un om

intre oameni.sunt destui copii care, neprimind de la mamele lor aceasta idee, ignora faptul

ca au semeni. Printre acestia se numara indeosebi orfanii si copii ilegitimi. Copii lipsiti, de

obicei, de simtul vietii sociale cresc fara a se orienta in societate.absenta simtului social ii

caracterzeaza si pe copiii sluti, pe cei nedoriti si pe cei infirmi

Daca mama (parintii, in general ) nu-si indeplineste functia de a-i forma pe copii in

perspectiva integrarii sociale, atunci rolul acesteia trebuie asumat de gradinita de copii sau

de scoala, care are de corectat greselile comise de familie in formarea viitorilor adulti si

membri egali ai societati.

Un alt rol al mamei este acela de consolidare a sentimentului sigurantei pentru copil.

Modul cum isi va indeplini rolul de agent securizant, de initiator, de ghid si de model va

influenta intreaga personalitate a copilului.Mama este o mediatoare indispensabila pentru

viata;ea este aceea care trebuie sa cultive sentimentul de comuniune, sa-l calauzeasca si sa-l
1
Adler. A “Psihologia scolarului greu educabil”, Editura “IRI”, Bucuresti, 1995
orienteze catre ceilalti.Exista insa puncte de trecere primejdioase, unde dezvoltarea poate

esua, ca de exemplu atunci cand mama nu are un autentic spirit de cooperare, asa incat nu

este de loc capabila sa dezvolte sentimentul de comuniune; s-au cand nu opereaza de cat cu

propriul ei copil, nu si cu alti. In acest caz isi leaga atat de strans copilul de dansa, incat

compromite evolutia ulterioara a acestuia.

Rolul mamei este legat si de o alta functie esentiala. In perioada primilor ani de

educare a copilului, ea trebuie sa stimuleze interesul nascand al acestuia pentru semenii

sai, ferindu-i sa fixeze acest interes asupra ei. Copii rasfatati, de exemplu, nu manifesta

interes decat fata de mama lor sau fata de persoana care ii ingrijeste, excuzandu-le din sfera

lor de interes pe toate celelalte persoane. In afara de acasta, copilul trebuie pregatit in ceea

ce priveste posibilitatea aparitiei in familie a unor fratiori sau surioare.

Cele semnalate mai sus reprezinta greseli capitale; insa exista si alte faze periculoase

in dezvoltarea copilului.

Pot exista situatii in care mama dispare din existenta copilului (deces, divort)

provocand prabusirea sentimentului de siguranta, inchidere in sine si rupere intr-o

oarecare masura a contactului cu mediul exterior.

Aceasta carenta a ingrijirii materne este generatoarea unor tulburari grave in sfera

afectivitatii si in cea intelectuala.Specialistii in domeniu spun ca din acest punct de vedere

este esential ca pana la 3 ani copilul sa traiasca efectiv langa mama sa sau, la nevoie, alaturi

de o inlocitoare a mamei stabila, constanta.

Experienta de viata arata insa ca si mai tarziu despartirea prelungita de mamam,

datorita plasarii in camine sau gradinite cu program prelungit poate avea consecinte

negative. Nu atat regimul educativ din aceste institutii, cat mai ales separarea de familie

determina aparitia sentimentului de frustrare afectiva, el simtindu-se respins si neglijat.

Carenta materna provoaca tulburari grave in dezvoltarea copilului, in special in aceea ce

priveste formarea personalitatii si in sfera initierii pentru viata concreta.

 Concluzia care se desprinde de aici este aceea ca separarea sa nu se faca prea

devreme, sa fie progresiva si copilulsa fie desprins incet cu despartirea de parinti. De

asemenea, separarea sa nu se extinda pe toata durata zilei, pentru ca mama sa se poata

dedica copilului, cumunicand cu el, esentiala fiind calitatea relatiilor dintre mama si copil si

timpul petrecut impreuna.

Ca si definitie, aptitudinile parentale reprezinta componente instrumental-

operationale ale personalitatii parintilor ce favorizeaza cresterea influentelor exercitate in

relatiile cu copii.

Comportamentul matern ca si cel patern sunt conditionate in mare masura de

prezenta aptitudinilor parentale pentru ca prezenta acestora confera celor doua

comportamente flexibilitate; lipsa lor da o anumita ‘’coloratura’’comportamentului

parental cu inluenta directa asupra profilului psihocomportamental al copilului.

In conceptia Corneliei Dimitriu2 se contureaza o serie de profile ce evidentiaza lipsa

atitudinilor parentale, profile ce influenteaza in mod direct personalitatea copilului.

1. mama rigida-controlatoare- acest tip de comportament exagereaza amestecul in

toate activitatile si in legatura cu toate inclinatiile copilului; nu admite sa i se

ascunda ceva ; acest comportament provoaca la copil o conduita esential timida,

supusa, docila si conformista.

2. mama protectoare infantila-trateaza copilul de varsta scolara ca pe un copil de

varsta mica si este anxios preocupata de a-l feri de orice dificultate si frustrare.

Favorizeaza prin atitudinea sa aparitia dezamagirilor, a obsesiilor, a fobiilor, a

starilor anxioase si blocarea maturizarii copilului.

3. mama partinitoare- manifesta preferinta pentru unii dintre copii . aceasta

atitudine descurajeaza profund ceilalti copii ignorati asau le poate dezvolta un

2
Cornelia Dimitriu, “Constelatia familiala si deformarile ei”, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1973
 puternic sentiment de competitie adresat fratilor preferati mamei, iar mai tarziu

colegilor sau prietenilor de grup.

4. mama slaba si indiferenta-oscileaza permanent intre‘’da’’si‘’nu’’ evita sa ia o

atitudine ferma si coerenta in problemele de educatie sai disciplina; nu-si poate

adapta conduita la aceea a copilului provocand astfel la acesta forme de neliniste

si agitatie mergand pana la agresivitate.

5. mama supraindulgenta- manifesta o toleranta excesiva fata de copil, care in felul

acesta are o dezvoltare vicioasa. Asemenea atitudine provoaca si intretine in

copil incapacitatea de a infrunta dificultatile, frustrarile inevitabile si stimuleaza

stari colerice, ostilitate si nesociabilitate.

6. mama degeneratoare- manifesta dispret fata de interesele si aptitudinile

copilului, provocand reactii de agresivitate, indisciplina, reactii regresive,

tendinta spre minciuna prin care el isi apara inconstient trebuinta de

autorealizare.

7. mama excesiv ambitioasa- cere in permanenta dovezi ale unei capacitati care o

depaseste pe cea naturala a copilului, stimulandu-l sa depuna eforturi peste

puterile lui.neputand sa satisfaca ambitiile mamei, copilul se fiseaza pe stari de

nemultumire, cedeaza, si renunta sa invete a se achita de sarcini.

8. mama pedepsitoare- recurge permanent la sanctiuni in general fizice, ca

instrument de corectare, sanctiuni care provoaca in copil conduite negative, ca de

pilda, neascultarea, revolta, agresivitatea, minciuna,furtul.

Bibliografie:

Adler A. “Psihologia scolarului greu educabil”, Editura “IRI”, Bururesti, 1995.

Ausubel D.D. “Theory and Problems of Child Development”, New York, 1958.
Berge A. “Profesiunea de parinte”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.

Binet A. “Idei moderne despre copii”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.

Cretu T. “Psihologia varstelor”, Editura Universitara, Bucuresti, 1994.

Della Torre A. “Greselile parintilor”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.

Gillym “Climatul educativ familial”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.

Killen H. “Copilul maltratat”, Editura Eurobit, Timisoara, 1998.

Osterrieth P. “Copilul si familia”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.

Osterrieth P. “Introducere in psihologia copilului”, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1976.

Rudica T. “Familia in fata conduitelor gresite ale copilului”, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1981.

Rudica T. “Dialogul familial”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.

Stahl H.H., Matei I. “Manual de prevedere si asistenta sociala”, Editura Medicala, Bucuresti,

1962.

Schiopu Ursula, Verza M. “Psihologia varstelor”, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1981.

Verza E. “Psihologia varstelor”, Editura Hyperion, Bucuresti, 1993.

Vincent R. “Cunoasterea copilului”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.