29.

Rolul mamaei in realizarea comportamentelor affective in primul an de viata

Rolul educativ al mamei a constituit multa vreme tema privilegiata a studiilor privind dezvoltarea
copilului si integrarea sa sociala si relatia mama-copil a fost transformata in``cheie``a intelegerii
procesului de umanizare si socializare a copilului. Mama devine, daca nu al doilea Dumnezeu, macar
instrumentul prin care acesta traseaza destinul copilului: intreaga sa dezvoltare intelectuala si emotionala
a acestuia, reusita sa scolara, integrarea sa sociala.
Din prima copilarie o mare importanta o au relatiile copilului cu mama. Lipsit de ingrijirile ei, chiar daca
continua sa fie normal alimentat, copilul pierde in greutate, stagneaza in crestere. Relatiile mama-copil
sunt decisive in dezvoltarea normala a fiintei umane si aceste relatii raman de neinlocuit.
Dragostea materna este prima forma de afectivitate pe care o percepe copilul. De ea depinde intreaga
influenta nedefinita, subtila, pe care mama o are asupra copilului si prin care ea il modeleaza, il educa.
Din dorinta de a nu-si supara mama, de a nu pierde dragostea ei, copilul este gata sa se supuna, sa accepte
anumite reguli de comportare. De aceea, de modul cum mama stie sa foloseasca franele dragostei,
depinde si influenta lui educativa.
Relatiile mama-copil sunt strans legate de celelalte relatii intrafamiliale. In cazul unei stari afective
normale intre soti, dragostea mamei pentru copil devine, prin compensatie, captativa, prelungind starea de
dependenta a copilului printr-o fixatie exagerata.
Pentru copil, mama reprezinta termenul de referinta al celor dintai raporturi pe care el le statorniceste cu
viata si cu lumea. Si din legatura absolut unica a copilului cu mama se vor desprinde treptat cele doua
realitati: pe de o parte, propria fiinta, iar pe de alta parte, mama. Cu ajutorul mamei, copilul descopera
lumea din imediata lui apropiere si sub protectia ei capata inteles fiecare lucru, mama apare ca initiatoare
pentru viata, la inceput pe plan emotional si afectiv, apoi intelectual si cultural.
Aceasta functie initiatoare a mamei comporta si alte aspecte: mai intai mama este prima autoritate cu care
se confrunta copilul. Pentru a pastra dragostea mamei, copilul va invata primele reguli si obligatii, isi va
impune renuntari si restrictii, primele forme ale moralei.
In al doilea rand, relatia cu mama este prima relatie a copilului fiind important din acest punct de vedere
tonalitatea acestei prime legaturi. Si aceasta pentru ca relatiile sale viitoare, fata de alte persoane vor
aparea ca un ecou al acestei prime relatii.
Potrivit conceptiei lui Alfred Adler, mama este aceea careia ii revine misiunea modelarii copilului in asa
fel incat acesta sa nu devina robul unui egoism care mai tarziu va cauta sa-i inrobeasca pe toti cei cu care
necesarmente vine in contact social. De aceea cea dintai indatorire a mamei este de a sadi in constiinta
copilului sentimentul comuniunii sociale, cultivandu-i ideea fundamentala ca traieste intr-o lume in care
nu este altceva decat un om intre oameni. Sunt destui copii care, neprimind de la mamele lor aceasta idee,
ignora faptul ca au semeni. Printre acestia se numara indeosebi orfanii si copii ilegitimi. Copii lipsiti, de
obicei, de simtul vietii sociale cresc fara a se orienta in societate. Absenta simtului social ii caracterizeaza
si pe copiii sluti, pe cei nedoriti si pe cei infirmi.
Daca mama (parintii, in general ) nu-si indeplineste functia de a-i forma pe copii in perspectiva integrarii
sociale, atunci rolul acesteia trebuie asumat de gradinita de copii sau de scoala, care are de corectat
greselile comise de familie in formarea viitorilor adulti si membri egali ai societatii.
Un alt rol al mamei este acela de consolidare a sentimentului sigurantei pentru copil. Modul cum isi va
indeplini rolul de agent securizant, de initiator, de ghid si de model va influenta intreaga personalitate a
copilului. Mama este o mediatoare indispensabila pentru viata; ea este aceea care trebuie sa cultive
sentimentul de comuniune, sa-l calauzeasca si sa-l orienteze catre ceilalti. Exista insa puncte de trecere
primejdioase, unde dezvoltarea poate esua, ca de exemplu atunci cand mama nu are un autentic spirit de
cooperare, asa incat nu este de loc capabila sa dezvolte sentimentul de comuniune; sau cand nu opereaza
decat cu propriul ei copil, nu si cu altii. In acest caz isi leaga atat de strans copilul de dansa, incat
compromite evolutia ulterioara a acestuia.
Rolul mamei este legat si de o alta functie esentiala. In perioada primilor ani de educare a copilului, ea
trebuie sa stimuleze interesul nascand al acestuia pentru semenii sai, ferindu-i sa fixeze acest interes
asupra ei.
41.Dezvaluiti momentele cheie in dezvoltarea limbajului in virsta prescolara

Copilul invata sa vorbeasca in primii doi ani de viata. Cu mult inainte de a rosti primul cuvant,
micutul invata regulile limbajului si modul in care adultii il folosesc pentru a comunica,
observand si urmarind comportamentul parintilor.

Initial, copilul incepe sa-si foloseasca limba, buzele, cerul gurii si dintii de lapte aparuti pana in
momentul respectiv pentru a produce sunete. Plansul si tipetele se vor transforma treptat in
gangurit si sunete formate din vocale – “ooh” sau “ahh”. Ulterior, aceste sunete vor deveni
adevarate cuvinte, cum ar fi "mama" si "tata". Din acel moment, copilul va incepe sa rosteasca
tot mai multe cuvinte din cele pe care le va auzi in jurul lui. In anumite cazuri, in jurul varstei de
18 luni - 2 ani, va incepe sa formeze propozitii din doua pana la patru cuvinte

Varsta prescolara (2-4 ani)

 2 - 3 ani. Poate purta o conversatie simpla despre ceva ce se petrece in jur, avand un
vocabular de 200 pana la 300 de cuvinte. Pune frecvent intrebari simple si foloseste
propozitii formate din 3 - 6 cuvinte. ATENTIE: Discuta cu medicul daca micutul in
varsta de 2-3 ani iti repeta intrebarile in loc sa raspunda la ele. Acest comportament poate
fi un semn timpuriu al unei intarzieri in dezvoltarea sociala sau a limbajului. Daca, insa,
din cand in cand, repeta intrebarea ca parte a raspunsului lui, nu trebuie sa iti faci griji.
 3 - 4 ani. Printre cuvintele preferate ale copilului la aceasta varsta, dupa cum vei observa,
se numara "de ce", "ce" si "cine". De cele mai multe ori poti intelege foarte bine ceea ce
spune si chiar iti poate povesti ce s-a intamplat cat timp ai fost plecata din
incapere. ATENTIE: Este posibil sa vorbeasca balbait sau stalcit deoarece doreste sa
comunice multe de-odata. Acest lucru este perfect normal. Daca, totusi, continua sa
vorbeasca in acest fel timp indelungat (peste 6 luni) discuta cu medicul pediatru pentru a-
ti recomanda un logoped.