STATUS, ROL SI CONFLICT DE ROL

Pentru a intelege functionarea sistemului social trebuie sa consideram mai intai ca avem de-a face cu "unitati" sau totalitati in interiorul carora indivizii umani se insereaza si, in consecinta, trebuie sa incepem prin a studia care poate fi locul lor, locul fiecaruia in ansamblul social. Pentru a realiza acest lucru, extrem de pretioase sunt notiunile de status si rol 1, situate la intersectia dintre sociologie - ca stiinta de sine statatoare - si psihologia sociala. Din cunoscutele definitii propuse de Jean Stoetzel deducem ca cele doua notiuni sunt distincte una de cealalta, dar complementare : " daca luam ca centru al observatiei noastre individul, locul pe care-l ocupa determina statusul si rolul sau, stasutul sau este ansamblul comportamentelor la care el se poate astepta in mod legitim din partea celorlalti, rolul sau este ansamblul comportamentelor la care ceilalti se asteapta in mod legitim din partea sa".2 Deci, prin status (statut) social se foloseste totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o anumita persoana dintr-un grup social (persoana numita focala), recunoscuta de ceilalti membrii ai grupului, drepturi si obligatii pe care le au in virtutea pozitiei ocupate de persoana in cauza in grupul respectiv. 1. Ce status-roluri detin acum? Facand o scurta analiza, pot spune ca, in principal, sunt mama. Apoi am status rolul de fiica. Acestea sunt cele mai importante din punctul meu de vedere. 2. Aveti mai multe statusuri sau mai multe roluri? Da. Si in cele ce urmeaza va voi explica. Fiecare om are mai multe statute sociale ce alcatuiesc asa numitul set de statute ale persoanei. De exemplu, eu sunt: cantareata, mama, fiica, ortodoxa, femeie, romanca etc. Sunt statute care se pot aplica uneia si acelesai persoane. E. K. Wilson (1966) a grupat statutele in trei mari categorii : biologice, familiale si extrafamiliale (profesionale, economice, culturale). Statutele profesionale se pot clasifica, la randul lor, in statute formale (oficiale, conform cu organigrama) si informale (dobandite pe baza caracteristicilor psihice ale persoanei). In timp ce statutul desemneaza locul unei persoane intr-o retea sociala, rolul indica un model de comportare asociat unui status, punerea in act a drepturilor si datoriilor
1 2

Jean Stoetzel, Psychologie sociale, Flammarion, 1963, p. 178. Jean Stoetzel, Psychologie sociale, Flammarion, 1963, p. 178.

prevazute de statusuri intr-o societate. Deci, prin rol social se intelege acel comportament pe care il asteapta membrii grupului social de la persoana focala intr-o situatie data, comportament care este datorat statutului social de acesta. De exemplu, ca parte a familiei, eu am rolul de sotie, fiica, sora, mama si tot asa. Se poate constata destul de explicit ca intre cele doua realitati sociale exista o legatura directa, ele fiind referitoare la aceeasi persoana. Statusul si rolul social depind in mare parte de personalitatea persoanei focale, de calitatile si capacitatile de care dispune aceasta, mostenite genetic, dar mai ales formate in procesul socializarii sale, in timp modificandu-se (uneori) pe parcursul vietii sale. Exmplu, cand copilul meu va deveni adolescent, rolul sau se va schimba si odata cu el se va modifica si rolul meu ca mama. In caz contrar, se vor declansa conflicte de rol. 3. Pentru oricare dintre rolurile jucate, dezvoltati setul minim de prescriptii care il guverneaza. Rolul social mai este definit ca setul prescriptiilor ce definesc comportamentul pe care trebuie sa-l indeplineasca un individ fata de pozitia pecare o detine intr-un anumit grup, fiind intotdeauna asociat cu pozitia sau statutul (statusul) ocupat in interiorul sistemului social de referinta. Intr-o altfel de prezentare, iata care sunt prescriptiile rolului de mama. Pentru copil, mama reprezinta termenul de referinta al celor dintai raporturi pe care el le statorniceste cu viata si cu lumea. Si din legatura absolut unica a copilului cu mama se vor desprinde treptat cele doua realitati: pe de o parte, propria fiinta, iar pe de alta parte, mama. Cu ajutorul mamei, copilul descopera lumea din imediata lui apropiere si sub protectia ei capata inteles fiecare lucru, mama apare ca initiatoare pentru viata, la inceput pe plan emotional si afectiv, apoi intelectual si cultural. Aceasta functie initiatoare a mamei comporta si alte aspecte: mai intai mama este prima autoritate cu care se confrunta copilul. Pentru a pastra dragostea mamei, copilul va invata primele reguli si obligatii, isi va impune renuntari si restrictii, primele forme ale moralei. In al doilea rand, relatia cu mama este prima relatie a copilului, fiind importanta din acest punct de vedere tonalitatea acestei prime legaturi. Si aceasta pentru ca relatiile sale viitoare, fata de alte persoane vor aparea ca un ecou al acestei prime relatii. Potrivit conceptiei lui Alfred Adler, mama este aceea careia ii revine misiunea modelarii copilului in asa fel incat acesta sa nu devina robul unui egoism care mai tarziu va cauta sa-i inrobeasca pe toti cei cu care necesarmente vine in contact social. De aceea cea dintai indatorire a mamei este de a sadi in constiinta copilului sentimentul comuniunii sociale,
2

cultivandu-i ideea fundamentala ca traieste intr-o lume in care nu este altceva decat un om intre oameni. Sunt destui copii care, neprimind de la mamele lor aceasta idee, ignora faptul ca au semeni. Printre acestia se numara indeosebi orfanii si copii ilegitimi. Copii lipsiti, de obicei, de simtul vietii sociale cresc fara a se orienta in societate. Absenta simtului social ii caracterizeaza si pe copiii nedoriti si pe cei infirmi. Daca mama nu-si indeplineste functia de a-i forma pe copii in perspectiva integrarii sociale, atunci rolul acesteia trebuie asumat de gradinita de copii sau de scoala, care are de corectat greselile comise de familie in formarea viitorilor adulti si membri egali ai societatii. Un alt rol al mamei este acela de consolidare a sentimentului sigurantei pentru copil. Modul cum isi va indeplini rolul de agent securizant, de initiator, de ghid si de model va influenta intreaga personalitate a copilului. Mama este o mediatoare indispensabila pentru viata; ea este aceea care trebuie sa cultive sentimentul de comuniune, sa-l calauzeasca si sa-l orienteze catre ceilalti. Exista insa puncte de trecere primejdioase, unde dezvoltarea poate esua, ca de exemplu atunci cand mama nu are un autentic spirit de cooperare, asa incat nu este de loc capabila sa dezvolte sentimentul de comuniune; sau cand nu opereaza decat cu propriul ei copil, nu si cu altii. In acest caz isi leaga atat de strans copilul de dansa, incat compromite evolutia ulterioara a acestuia. Rolul mamei este legat si de o alta functie esentiala. In perioada primilor ani de educare a copilului, ea trebuie sa stimuleze interesul nascand al acestuia pentru semenii sai, ferindui sa fixeze acest interes asupra ei. Copii rasfatati, de exemplu, nu manifesta interes decat fata de mama lor sau fata de persoana care ii ingrijeste, excluzandu-le din sfera lor de interes pe toate celelalte persoane. In afara de aceasta, copilul trebuie pregatit in ceea ce priveste posibilitatea aparitiei in familie a unor fratiori sau surioare. 4. V-ati aflat vreodata in conflict de rol? ce fel de conflict a fost? cum l-ati rezolvat / cum l-ati fi putut rezolva? Dar mai intai trebuie sa explic notiunea de conflict de rol. Conflictul de rol apare atunci cand exista cerine contrare intre doua roluri pe care le deine aceeai persoana. De exemplu, pot aparea dificultai in indeplinirea rolurilor, datorate lipsei de experiena sau invaarii neadecvate a acestora. Sau pot exista incompatibilitai intre personalitatea unui individ i cerinele comportamentale i atitudinale pe care le impune rolul sau. Mergand tot pe axa familiei, dau ca exemplu cel mai intalnit conflict de rol cu care mam confruntat si eu mama vs sotie.

Rolul de mama, ca si cel de sotie - ambele sunt la fel de importante. A pastra o legatura puternica in casatoria ta este un aspect important de care beneficiaza atat parintii cat si copiii: relatia voastra de cuplu este cea prin care copiii invata sa relationeze cu alti oameni. Ea va fi cea prin exemplul careia cel mic va interactiona cu prietenii, colegii si in alte relatii viitoare. De aceea, a-ti pastra casatoria fericita este esentiala pentru succesul si fericirea copilului. Rolul mamei este incarcat de asteptari in care te poti pierde cu usurinta, incercand sa te ridici la nivelul lor si sa faci totul perfect. Insa, cate mamici nu vorbesc despre viata lor de dinainte de a avea copii ca fiind una care le oferea multa satisfactie prin faptul ca se ocupau mai mult de ele insele, relatia de cuplu si prieteni, iar acum se pare ca nu mai au timp de nimic. Cand copiii sunt bebelusi, parintii, in special mama este cea care le satisface toate nevoile. Cu toate acestea, pe masura ce cresc, ei trebuie sa invete sa fie mai independenti, iar mama sa isi reia treptat activitatile pe care le avea inainte si care ii faceau placere. Acest lucru nu inseamna ca nu ii va mai acorda atentie celui mic, ci ca nu il va urmari in fiecare minut din zi. Copiii tai trebuie sa stie ca vei fi acolo pentru ei atunci cand vor avea nevoie, insa nu au nevoie ca mama sa fie langa ei 24 de ore pe zi. Nu este doar bine sa investestim timpul si energia in altceva, este chiar recomandat, in special daca simtim ca relatia de cuplu este cea pe care o neglijam. Trebuie sa investim la fel de multa energie in relatia de cuplu ca si in rolul de parinte! Unele mame se dedica atat de mult pruncilor lor, incat uita de pertener si se simt vinovate daca nu acorda toata atentia copiilor. Insa exact copiii vor beneficia de faptul ca parintii au o casatorie armonioasa, de aceea este si in interesul lor sa nu o neglijezi. O relatia de cuplu calda si iubitoare ii ajuta pe copii sa se simta in siguranta din punct de vedere emotional si le ofera o imagine de ansamblu asupra a ce inseamna casatoria. Le ofera speranta si incredere in ceea ce va urma pentru ei in viata de adult.