Elaborat: Cojusnean Iulia,Anul I, gr.1304 Titular de curs: Zgardan Elena,lector univ.
Chiinu, 2013 Psihologia este stiinta care studiaza comportamentul uman,inclusiv functiile si procele mentale cum sint:inteligent,perceptia,memoria.Ea se ocupa de studierea si explicarea fenomenelor psihice si relariile interumane. Orice stiinta, pentru a exista trebuia sa aiba obiect de cercetare, metode, legi si finalitate. Acestea sunt elementele de specificitate ale psihologiei ca stiinta, si nu numai. Ca obicete ale psihologiei avem, viata psihica interioara, comportamentul, conduita (activitatea) si omul concret. Deci psihologia, dorim noi sau nu, este prezenta in fiecare stiinta in care activeaza omul. Stiintele Economice nu sint o exceptie,astfel fiind intr-o relatie strinsa cu pshihologia. Ea este foarte importanta,deoarece ocupa o pozitie centrala nu numai ca produs al celorlalte stiinte,dar ca sursa posibila de explicatie a formarii si dezvolatarii lor. In cazul stiintelor economice - ca stiinta sociala - obiectul de studiu are un continut subiectiv, deoarece aici intervine nu actiunea unor fenomene oarbe, fara ratiune, ci faptele umane constiente, actiunea oamenilor inzestrati cu vointa, dorinte si comportamente supuse controlului psihic si mental,aici si intervine psihologia cu toata puterea sa. Interdependenta dintre Psihologie si Stiintele Economice este evidenta prin faptul existentii urmatoarelor ramuri: - psihologia muncii - psihologia organizationala - psihologia economica - psihologia comerciala Progresele esentiale ale psihologiei au venit din partea acelor cercetatori care au facut investigatii concrete bazate pe observarea comportarii umane, pe rezultatele convorbirilor i ale experimentelor toate fiind necesare pentru cunoastera aprofundata treptata a obiectului cercetat aflat in dezvoltare. Si fiind dat faptului ca Stiintele Economice tot pot fi considerate un obiect aflat in dezvoltare,evident psihologia este indispensabila in dezvoltarea si existenta acestora... Insasi problematica stiintifica a Psihologiei economice, ca stiinta experimentala reprezinta dezvoltarea industriei si a cmertului,ceea ce a duce,desigur la studiul factorului uman in productia,distributia si consumul de bunuri economice,si anume: adaptarea omului la munca ce o posteaza,selectia profesionala prin mijloace psihotehnice atit a dimensiunilor aptitudinale disponibile fiecarei persoane,cit si a celor cerute de un anume loc de munca...Aceasta isi are inceputurile marcate de unele curente de gindire,dintre care cele mai semnificative sint mercantelismul si fiziocratia care constituie fundamentul doctrinar al unui nou curent de gindire sociala si economica, liberalismul. In privinta distributiei bunurilor economice, problema prevede: salarizarea si cointeresarea lucratorilor; circulatia bunurilor prin schimb sau comert; factorii psihologici implicati in comportamentul vinzatorului,cumparatorului,in reclama si in situatiile perturbante a echilibrului dintre productie-distributie si consum...Comportamentul economic devine vine tot mai complex prin personalizare, reprezentari, opinii, motivatii, sugestii, manipulari. Comportamentul uman este foarte dificil de prevazut, insa modelarea economica este bazata pe dezvoltarea unei componente care trebuie sa contina modele de prognoza economica, bazate pe comportamentul uman. In procesul luarii deciziilor,orice participant foloseste atit rationamente economice,cit si rationamente dominate de subiectivism. Psihologia a inceput a fi utilizata in economie,in diferite contexte de afaceri,cum sint : pietele de munca,deciziile de investitii sau de conducere. Psihologia are o mare importanta in rationamentul de luare a deciziei de investitie,deoarece oamenii incearca sa prevada ce se va intimpla in piata cu ajutorul informatiilor pe care le detin.Ceea ce trebuie de inteles,insa, este ca toata aceasta informatie detinuta este doar o parte micuta de tot din informatia pe care trebuie s-o detinem pentru a lua aceasta decizie,deci psihologia,putem spune, are un rol nu pur si simplu important ,ci chiar unul major... Inca un exemplu pentru a demonstra ca psihologia are o relatie strinsa cu economia, este faptul cu ajutorul ei se poate de explicat, din unele puncte de vedere,de ce exemplu a avut loc o criza sau alta... In general o contributie majora a psihologilor o intilnim in: -training-ulmanagerilor -motivarea angajatilor -moralul si satisfacerea profesionala -productivitatea muncii personalului -aprecierea performantelor profesional -proiectareat testelor si chestionarelor psihologic -diagnoza organizationala etc. Necesitatea elementelor psihologice in procesele economice devine tot mai presanta intrucit patrunderea conceptiilor tehnocrate si formaliste in stiinta economica, precum si tendintele de parcelare exagerata a disciplinelor economice si de specializare ingusta a slujitorilor acestora au inceput de mult sa constituie un adevarat obstacol, atit pentru realizarea unei mai bune intelegeri a proceselor economice reale, cit si pentru pregatirea proiectelor si infaptuirea actiunilor economice corecte si eficiente... Dupa accentuau M.Ralea si T.Herseni oriunde axista si actioneaza oameni-exista si psihicul uman, adica-nu exista fenomen social-si deci si economic-fara aspecte sau implicatii psihologice. Este evident ca in cercetarea economica ar trebui luata psihologia umana, fie ca pe un detaliu fara sa fie supus analizei,fie ca pe ceva pe ce te bazezi in analiza si prcesul de luare a deciziei. Un alt teren de studiu al psihologiei reprezinta comportamentul uman manifestat in toate imprejurarile si activitatile,inclusiv in cele economice depuse de agentii economici. Din punct de vedere al epistemologiei ( ramura a filozofiei care se ocupa cu originile, natura si scopurile, metodele si mijloacele cunoasterii de tip stiintific) au aparut o seama de cerinte si consecinte: in primul rind, a aparut obligatia economistilor de a aprofunda studiul fenomenelor psihologice din cadrul proceselor economice pentru a face mai bine intelese procesele economico-sociale. Exista multe preocupari de punere in evidenta elementul psihologic prezent in procesele economice, precum si de autonomizare a psihologiei economice in cadrul stiintelor economice. Deci, in concluzie putem cu exactitate mentiona ca psihologia are o relatie foarte strinsa cu stiintele economice(de fapt ca si alte stiinte),fiind dat faptului ca psihologia este cea care se refera la comportamentul si motivatia in domeniul muncii, consumului, creatiei stiintifice si tehnice, conducerii, organizarii si deciziei, precum si la stimularea economica, pregatirea profesionala, adaptarea economica si profesionala, precum si la frustrare, regresie, dezvoltare... Oricit ar urmari psihologii sa dezvolte psihologia economica si sa o considere drept o ramura a psihologiei, iar economistii sa dezvolte psihologia economica si sa o considere drept o ramura a stiintei economice, lucrurile merg pe drumul lor firesc. Acest drum este cel de intilnire si contopire a unor notiuni, concepte, metodologii din ambele domenii sau directii. Si plus la asta cu cit progreseaza acest domeniu(stiintele economice) cu atit mai mult este necesara abordarea comportamentului consumatorului,in care un rol esential ii revine stiintei comportamnetale-Psihologia.
Bibliografie: -Mielu Zlate: Introducere in Psihologie(Bucuresti 1996) -http://biblioteca.regielive.ro -http://www.danielcazangiu.ro (site de business si analize economice)