PSIHOPATIA

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................4

Indicatori ai psihopatiei................................................................................................................6

Clasificări ale psihopatiei.............................................................................................................6

Definirea psihopatiei....................................................................................................................6

Opinii asupra genezei...................................................................................................................7

Trăsături de bază ale psihopatiei..................................................................................................7

Clasificări ale psihopatiei.............................................................................................................7

Clasificări ale psihopatiei – conform CIM 9................................................................................8

II. SINDROMUL SCHIZOFRENIC - SCHIZOFRENIA...............................................................9

Etiologie.......................................................................................................................................9

Forme ale schizofreniei..............................................................................................................11

CONCLUZII..................................................................................................................................12

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................13

2
 INTRODUCERE

Psihopatia este o trăsătură de personalitate caracterizată prin comportament antisocial,

capacitate redusă de a avea remușcări și empatie, alături de lipsa de control a comportamentului.
Persoanele cu tendințe psihopatice sunt puternic axate pe propriile lor dorințe și nu
manifestă empatie pentru alții. Acești oameni nu țin cont de norme și reguli și au o inclinație mai
mare spre a comite infracțiuni.
Sunt oameni care au trăsături narcisiste și egoiste, cu o părere foarte bună despre sine și
cu o încredere exagerată în propriile abilități. Persoanele cu trăsături machiavelice sunt cinice,
distante emoțional și neafectate de morală. Ele înșală și manipulează oamenii pentru a obține
avantaje personale.
Un psihopat este o persoană care nu prezintă empatie, mustrări de conștiință, are un
comportament lipsit de inhibiții, poate fi deseori carismatic.
Deși câteodată se avântă în manifestări histrionice de emoție, o fac doar cu scopul de a
câștiga simpatia. Altminteri, rămân imperturbabili în situații de criză, inclusiv în cazul unui
divorț sau al unei despărțiri de o persoană importantă (deși nu prea există vreo persoană care să
fie într-adevăr importantă pentru ei), nu simt prea multe nici la moartea cuiva din familie, nici
dacă sunt descoperiți că au comis o crimă și nici când sunt pedepsiți pentru activitățile lor
ilegale.Psihopații sunt superficiali din punct de vedere emoțional, dar și pentru că sunt invidioși,
lacomi și dornici de putere. Își doresc tot ceea ce au alții, orice ar considera ei dezirabil. Poate fi
un nou partener, un nou loc de muncă, prestigiu, bogăție sau familie. Vor să aibă relații de succes
fără a oferi dragoste, onestitate și fidelitate.
Pentru a-și consolida sentimentul de superioritate, după o perioadă pe care o vom numi
“falsa lună de miere” – sau așa numită perioadă de ispitire, de seducție – își pun la pământ
partenerii (și pe toți ceilalți) și le cultivă slăbiciunile.
Pentru a putea duce la capăt aceasta îndeletnicire fără a munci prea mult, psihopatul îi
seduce, îi intimidează și îi manipulează pe cei din jur, colegi de serviciu sau prieteni.
Pentru a se îmbogăți nu se dau înapoi de la a comite fraude. În general vorbind, psihopații
nu se pot opri la nimic și la nimeni, pentru că au nevoie constantă să-și schimbe interesul. Mai
devreme sau mai târziu oricum vor simți insatisfacție, se vor plictisi de tot ce au în viață și își vor
dori ceva în plus sau ceva diferit. Psihopații sunt impredictibili chiar și în impredictibilitatea lor.
Nimeni nu poate spune dinainte când vor începe să saboteze viața altora, ba chiar și pe a
lor, pentru aceste scopuri.
Minciunile psihopatului sunt dăunătoare, el minte cu maliție, ca și cum ar face o formă de
sport. Pentru el, minciuna funcționează ca un mijloc de a-i controla pe alții, manipulându-le
percepția asupra realității (ceea ce experții numesc abuz psihologic – engl. “gaslighting”).
Pentru ei, aceasta este o formă ieftină de divertisment. Ca urmare a superficialității lor
emoționale și a incapacității de a se lega de ceilalți, psihopații se plictisesc rapid. Golul lor
psihologic îi impinge către o eternă căutare, vor mereu alți oameni pe care să-i poată folosi și noi
modalități de a încălca regulile sociale.
Pot simți plăcere pe moment, pot simți voioșie sau încântare atunci când reușesc să-și
atingă scopurile. Prin contrast, simt frustrare temporară sau furie atunci când dorințele lor sunt
încălcate. Nu pot experimenta, însă, emoții adânci, cum ar fi dragostea pentru celălalt, empatia,
mila, remușcările, tristețea, regretul și nici măcar anxietatea sau depresia.

3
 Principala lor emoție este disprețul și sfidarea ființelor umane, emoție pe care o
maschează cel mai adesea sub masca unei pojghițe de sociabilitate și șarm. Atunci când
întâlnește oameni noi, psihopatul efectuează o analiză intuitivă în termeni de costuri/beneficii
pentru a-i clasifica în categoria țintelor, a complicilor sau a obstacolelor în ceea ce și-a propus
într-un anumit moment. Țintele sunt folosite pe post de complici, după care sunt înlăturate, în
momentul în care utilitatea lor expiră.

4
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE/GENERALE PRIVIND PSIHOPATIA
Psihopatia – dezvoltare patologică a caracterului, avînd la geneză o deficienţă biopsihică
înnăscută sau timpuriu dobîndită, care poate condiţiona comportament deviant, iar în anumite
condiţii sociale – infracţiune
“Grup polimorf de dezvoltări patologice ale personalităţii, caracterizate clinic printr-o capacitate
insuficientă sau incapacitate permanentă sau intermitentă de adaptare armonică şi suplă la mediul
familial, profesional sau, în general, social” (V. Predescu)

Indicatori ai psihopatiei
După Ganushkin, psihopatiile pot fi identificate după cîteva principii:
- Principiul totalităţii – particularităţile psihopatice se răsfrîng asupra întregii vieţi
psihice, manifestîndu-se unitar, în totalitate
- Principiul constanţei – trăsăturile psihopatice sunt constante, permanente şi
caracterizează personalitatea pe parcursul întregii vieţi
- Principiul intensităţii – psihopatul mai frecvent se statuează la limita dintre normă şi
anormalitate (în afară de cazurile grave, care cunosc doar compensări episodice, sau
de momentele de decompensări totale)
- Principiul dinamicii – psihopatia cuprinde etape de forma şi structurare, este o
patologie care se manifestă în ascendenţă

Clasifică ri ale psihopatiei

În CIM 9 psihopatiile sunt prezentate în codul 301 “Tulburări de personalitate”, definite
ca “moduri de comportare neadaptată, profund înrădăcinate, de obicei manifestate în adolescenţă
sau mai devreme, care persistă în cea mai mare parte a vieţii adulte, cu toate că devin puţin
evidente către vîrsta mijlocie sau către bătrîneţe. Personalitatea este anormală fie în echilibru, în
exprimarea comportamentelor sale, fie chiar global”
În Glosarul şi Ghidul de clasificare se menţionează:
- aceste tulburări sunt definite cu noţiunea de personalitate psihopatică
- sunt cuprinse şi în codul 310 – “Sindroame cerebrale organice nepsihotice”
- dacă se află în raport cu nevroza sau psihoza, se codifică atît tulburările de
personalitate (psihopatia), cît şi nevroza sau psihoza respectivă )psihopatia astenică
cu neurastenia, cea schizoidă – cu schizofrenia)
În DSM III se definesc trăsăturile de personalitate psihopatică ca “paternuri durabile de
percepere, relaţionare şi raţionament în legătură cu ambianţa şi cu sine însăţi, ce sunt exprimate
într-o serie largă de contexte sociale şi personale importante” dar se manifestă aşa doar atunci
“cînd sunt inflexibile sau dezadaptive, determinînd deteriorarea activităţii profesionale ori
sociale, sau suferinţă afectivă1”.

Definirea psihopatiei
O stare psihică anormală care duce la dezordini globale în structura psihică şi socială a
personalităţii, la distorsionarea perceperii ambianţei; este determinată de particularităţile
sistemului psihic – lipsă de flexibilitate, forţă şi echilibru, dereglări în alianţa dintre procesele ce
decurg în secţiunile superioare şi inferioare ale cortexului. Psihopatia în cele mai frecvente cazuri
se înscrie în limitele normalului. Psihopatul nu se clasează “nici printre psihotici (realmente

1
 Kantor Martin (2006), The Psychopathology of Everyday Life, p. 58
5
alienaţi), nici printre nevrotici (conştienţi de tulburările lor). Ei sunt indivizi instabili, impulsivi,
dificili, al căror comportament face să sufere mai ales anturajul lor. Inadaptaţi social, ei au
adesea de a face cu justiţia”, consideră Norbert Sillamy. În psiholgia americană noţiunea
“psihopat” este sinonimă cu cea de personalitate antisocială2.

Opinii asupra genezei

Starea dată se identifică la vîrsta de 21-25 de ani, pînă la aceasta manifestîndu-se în
forma tulburărilor de adaptare la mediu. Totodată, se poate manifesta în cazul unor persoane
psihic sănătoase ca trăsături psihopatice sau sociopatice dobîndite, formate prin socializare.
În copilărie psihopatul poate manifesta reacţii sau conduite emoţionale inadecvate, dar
care nu ating nivelul anormalităţii. El este caracterizat de regulă de: inteligenţă în normă,
inadaptare la mediul social, devianţă comportamentală, imaturitate psihică.
Disociabilitatea psihică rezultă dintr-o prelucrare a Supra-eului părinţilor: antisocialitata
lor – lipsa totală a Supra-eului; absenţa conştiinţei morale – psihopatia.
Disarmoniile generale de personalitate, care pot avea în geneză microorganicităţi
(psihopatii organice), dar şi un fundal biologic, organic sănătos – personalitatea antisocial
formată.

Tră să turi de bază ale psihopatiei

- Capacitate joasă sau incapacitate de adaptare armonioasă la condiţiile obişnuite de
viaţă
- Veşnică nemulţumire de poziţia socială oferită
- Variantă patologică a caracterului: agresivitate, reactivitate, impulsivitate, lipsă de
compasiune, distorsiuni ale percepţiei sociale etc.
- Dezordini afectiv-volitive majore: afectivitate puternică, apropiată de instinct şi
capacitate volitivă de dirijare a comportamentelor joasă
- Distorsiuni în ierarhia şi structura motivelor: manifestare patologică a unor trebuinţe
– cu deosebire a celor primare, sau inadecvată a celor superioare
- Autoapreciere inadecvată, mai frecvent supraapreciere
- Incapacitate de corelare a trebuinţelor cu aptitudinile şi posibilităţile individuale
- Lipsa contactului cu experienţa anterioară sau neglijarea acesteia, incapacitatea
parţială sau deplină de previziune a rezultatelor

Clasifică ri ale psihopatiei

În conformitate cu factorii care generează tulburarea
- Constituţionale – somatice, determinate de factori organici, biopsihici
- De limită, care vine mai mult din influenţele sociale nefaste, suportate în copilărie sau
tinereţea timpurie
În conformitate cu dinamica şi raportul dintre procesele de compensare-decompensare a
activităţii psihice
- Psihopatii grave: decompensări profunde şi de durată, care pot uşor conduce spre o
stare psihotică
- Psihopatii exprimate: compensări pe perioade de durată, decompensări exploziv-
afective puternic manifestate în conduite
2
Kernberg O.F (2014), Tulburări grave ale personalităţii, Bucureşti, p. 25
6
 - Psihopatii moderate: compensări pe perioade foarte lungi, decompensări rare,
condiţionate de influenţa unor factori foarte puternici sau de careva stări psihice
temporare

Clasifică ri ale psihopatiei – conform CIM 9

Psihopaţii paranoici (CIM 9 – personalitatea paranoică sau fanatică), idei prevalente,
suspiciune, supraestimare de sine, senzitivitate exagerată, rigiditate afectivă. Sentiment de a fi
discuţie a prietenilor, cunoscuţilor, minimalizare sau ignorare a tot ce contravine propriilro
interese, inacceptarea compromisului, incapacitate de recunoaştere a greşelilor. Energie,
perseverenţă, combativitate, răzbunare. Cu apropiaţii – comportament sobru, rece, sever, simţ
limitat al umorului, intransigenţă, ambiţie, stăpînire de sine.
Psihopaţii paranoici pot fi combativi:
- cverulenţi – exagerat de sensibili la orice insuccese sau lezare a amorului propriu, a
orgoliului, se consideră veşnic nedreptăţiţi, fac nenumărate reclamaţii, sunt revendicativi
- geloşi patologic
- fanatici devotaţi unei idei, cauze
Psihopatii de tip timoral (CIM 9 –  personalitatea distimic afectivă, DSM III – tulburări
afective), pot fi de două subtipuri
- Timopatii euforice: Tonus euforic al dispoziţiei, nepăsare, veselie şi încredere
neîndreptăţită, optimism patologic, activism, interes de toate, entuziasm, inconsecvenţă,
superficialitate, sociabilitate exagerată. Extrem de siguri de sine, nepăsători, lipsiţi de
autocritică, superficiali la frustrare iar uneori violenţi.
- Timpatii depresive: Neîncrezuţi, pesimişti, dispoziţie constant proastă, scepticism,
sentiment de insecuritate, subapreciere, tendinţe spre alcool, droguri, suicid
Psihopaţii schizoizi (CIM 9 – personalitatea schizoidă), neutralitate emoţională, înclinare
spre singurătate, detaşare de realitate, incapabili de contacte umane autentice, lume interioară
artificială, departe de realitate, uneori – dominată de elemente magice, fanteziste, idei excentrice,
depersonalizare şi derealizare, sentiment de clarviziune. Dublaţi de hipersensibilitate bizară. S
entiment de disconfort şi de inferioritate, suferinţă. În sexualitate – abstracţi şi complicaţi
(patologii sexuale).
Psihopaţii explozivi (CIM 9 – personalitatea epileptoidă, explozivă sau agresivă),
irascibilitate exagerată, predispoziţie către acte necontrolate, comportament agresiv, incapacitate
de  a face faţă chiar frustrărilor minore, lipsă de voinţă, spontaneitate. Sunt numiţi frecvent
personalităţi antisociale.
Psihopaţii psihastenici (CIM 9 – personalitatea obsesională sau compulsională), înclinaţi
spre introspecţie şi autoanaliză, frămîntaţi de trăiri mărunte, indeciţi, preocupaţi excesiv de
ordine şi disciplină, teamă pentru viitor, egocentrism şi neglijarea realităţii.
 Psihopaţii isterici (CIM 9 – personalitatea isterică), dorinţă exagerată de a părea mai
mult decât este, sentimentul propriei inferiorităţi, nemulţumnire de sine, reacţii exagerate
emoţionale dar lipsite de profunzime, labilitate afectivă, dependenţă de mediu, intoleranţă la
frustrări, incapabili de activităţi sistematice, străduinţă în a cîştiga atenţia, recunoaşterea,
admiraţia, compasiunea, mila, minciună, fantezie prodigioasă3.
Psihopaţii astenici (CIM 9  – personalitatea astenică, dependenţă inadecvată sau
pasivă), nivel energetic scăzut, slabă capacitate de efort, lipsă de iniţiativă, entuziasm şi voinţă.

3
American Psychiatric Association, Diagnostical and Statistical Manual of Mental Disorders DSM V (2013)
American Psyhiatric Publising, p. 659-663
7
Suportă greu zgomotul, durerea, aglomeraţia, frustrările, este iritabil. Deficit în sfera instinctuală.
Infractorii psihopaţi prezintă periculozitate sporită, motivaţia pentru infracţiune fiind
polivalentă: reactivitate patologică la diferiţi stimuli, pulsiuni instinctive, comportament bizar,
agresivitate. În anumite cazuri sunt orientaţi spre diverse obiecte ale infracţiunii.
Dezvoltarea intelectuală mai frecvent în normă, se integrează eficient în profesie, motive
ale devianţei şi crimei devenind imaturitatea personalităţii, conflictul imaginar, incapacitatea de
evaluare valorică a evenimentelor, recunoaşterea valorii altuia.

II. SINDROMUL SCHIZOFRENIC - SCHIZOFRENIA

Conform ICD 10, tulburările de tip schizofren sunt definite de prezenţa unor distorsiuni
fundamentale şi specifice ale gândirii, percepţiei şi ale afectelor care sunt neadecvate
momentului conjunctural (bizarerii). Câmpul de conştiinţă clar şi capacitatea intelectuală sunt de
obicei menţinute, deşi unele deficite cognitive se pot instala în decursul timpului.
Schizofrenia prezintă o condiţie a comportamentului deviant şi chiar a infracţiunii.
Riscul suicidal este foarte crescut în schizofrenie. Aproximativ o treime dintre pacienţi
prezintă  tentativă în antecedente, iar 10% reuşesc suicidul. Factorii de risc suicidar sunt: sexul
masculin, vârsta sub 30 de ani, celibatar care locuieşte singur, fără ocupaţie, evoluţie cu
frecvente recăderi, dispoziţie depresivă pe parcursul ultimului episod, toxicomanie şi externarea
recentă din spital. Se pare că pacienţii cu schizofrenie paranoidă şi cei cu nivel educaţional
ridicat au un risc crescut de comportament suicidal, probabil datorită sentimentelor de
nesiguranţă, lipsa speranţei şi realizarea faptului că dorinţele şi ţelurile propuse nu se vor
materializa niciodată.
Asemenea altor pacienţi psihotici, schizofrenii prezintă o rată înaltă a infracţionalităţii şi
comportamentului violent. Cei care consumă alcool au un risc crescut de comportament agresiv,
inclusiv omucidere. Manifestările violente sunt de cinci ori mai frecvent întâlnite la schizofreni
faţă de persoanele fără tulburări psihice.
Datorită cronicizării şi profundei invalidări a pacientului, schizofrenia este considerată
cea mai severă şi invalidantă tulburare psihică. Pacienţii cu schizofrenie reprezintă aproximativ
40% din cazurile spitalizate în unităţi psihiatrice.

Etiologie
Există un consens printre cercetători conform căruia schizofrenia este o boală
multifactorială. Indivizii pot prezenta o predispoziţie genetică, dar această vulnerabilitate nu este
exprimată fără intervenţia altor factori. Studiile actuale analizează o multitudine de factori
posibil implicaţi: genetici, anatomici, circuite neuro-funcţionale, electrofiziologici, neurochimici,
imunologici şi neurofarmacologici, endocrinologici, factorii de dezvoltare neuronală, factorii
socio-familiali şi de dezvoltare individuală etc. Grupul schizofreniilor cuprinde un grup de
tulburări psihice relativ omogene sub aspectul exprimării lor clinice, dar a căror etiologie
cuprinde o paletă extrem de largă de factori endo-exogeni aflaţi într-o intercondiţionare
dinamică. Aceste etiologii deosebit de diverse explică unicitatea şi irepetabilitatea tabloului
clinic la fiecare schizofren în parte, dar şi trăsăturile comune, definitorii, valabile pentru întreaga
grupă de schizofrenii.
Aceasta boala debutează in special in adolescenta sau tinereţe (schizofrenia hebefrenia),
evoluand cu perioade de compensare şi de decompensare. Tratat la debut, el poate fi mai uşor
menţinut în stare de compensare, de remisie. Anume această stare şi este în atenţia

8
patopsihologiei judiciare, deoarece în condiţii de agravare schizofrenia este considerată ca
provocînd comportamente marcate de iresponsabilitate.
Deşi în perioadele de remisie pacientul are un comportament mai puţin marcat de
anormalitate, totuşi tulburările de personalitate şi îndeosebi manifestarea patologică a motivaţiei
este caracteristică persoanei schizoide:
- tulburări ale procesului gîndirii, manifestate în vorbire;
- modificări în structura şi organizarea motivelor, motivaţie patologic manifestată a
comportamentelor;
- dezorganizare a procesului afectiv de tipul ambiguităţii şi ambivalenţei emotive,
manifestărilor depresive sau apatice, autismului;
- modificarea atitudinilor, autoaprecierii, autoconştientizării.
Tabloul tipic de personalitate premorbidă schizoidă sau schizotipală se caracterizează
prin pasivitate, lipsă de comunicativitate, introversiune (frecvent chiar manifestări autiste).
Persoana respectivă are puţini prieteni, evită sexul opus, nu participă la activităţi de grup
(petreceri, dans, sporturi de echipă). Preferă să se uite la televizor, să joace jocuri ore întregi în
faţa calculatorului sau să asculte muzică în detrimentul activităţilor sociale utile.
Prodromul are de regulă o durată medie de cca. un an de zile, când cei din jur constată
modificări psihocomportamentale şi socio-relationale, dar din nefericire în această fază a bolii
consultul psihiatric este amânat nejustificat şi chiar evitat.
Treptat, indivizii afectaţi pierd contactul cu realitatea şi dezvoltă următoarele fenomene:
- Perplexitate – la debutul afecţiunii, pacienţii declară că experienţele zilnice par stranii, nu
îşi dau seama care este motivul schimbărilor comportamentale şi ale personalităţii, de
unde provin simptomele pe care le trăiesc.
- Izolare – pacientul se retrage în singurătate, are sentimentul că este diferit faţă de cei din
jur şi evită compania celor care, altădată, îi erau apropiaţi.
- Anxietatea şi teroare – un sentiment de discomfort general şi anxietatea invadează trăirile
zilnice. Această anxietate poate atinge paroxismul când pacientul percepe realitatea ca
fiind ameninţătoare şi atribuie aceste pericole unor surse externe.
- Alte semne şi simptome ale perioadei prodromale sunt: comportamentul bizar (ciudat),
modificări ale afectivităţii, tulburări de limbaj, idei bizare, experienţe perceptuale ciudate.
În perioada de stare activă a schizofreniei semnele şi simptomele se referă la aspectul
exterior, percepţia, atenţia, memoria, gândirea, afectivitatea, voinţa şi alte sectoare ale
personalităţii bolnavului, care sunt profund alterate4.
Dezorganizarea comportamentală suportă gravitatea patologiei, care poate fi:
- mai puţin gravă – diminuare a capacităţilor conştiente, oferirea de sensuri inadecvate,
bizare lucrurilor, persoanelor şi evenimentelor, confuzie în luarea de decizii;
- de gravitate medie – incapacitate de alegere volitiv-conştientă a modelului
comportamental adecvat solicitărilor ambianţei şi situaţiei, incoerenţă între experienţele
trecute şi reacţiile la stimulii prezenţi;
-           gravă – gîndire puternic distorsionată, inadecvanţă totală a reacţiilor comportamentale.
Sunt considerate ca marcate de responsabilitate penală acţiunile comise de schizofreni cu
manifestări patologice mai puţin grave (în cazul cînd acestea simptoame sunt identificate prin
expertiză specializată).

4
Wynn R, Høiseth M. H, Pettersen G (2012 ), Psychopathy in women: theoretical and clinical perspective,.
International Journal of Women's Healthp, pp. 257-263.
9
Forme ale schizofreniei
În funcţie de predominanţa unor anumite semne şi simptome se descriu mai multe forme clinice
de schizofrenie:
1) Forma hebefrenică (schizofrenia dezorganizată) se caracterizează prin discurs şi
comportament dezorganizat, afecte neadecvate, absenţa comportamentului catatonic.
Ideile delirante şi halucinaţiile, sunt fragmentare, spre deosebire de forma paranoidă.
Aspectul clinic al acestor pacienţi este de copil nătâng.
2) Forma catatonică este tipul de schizofrenie în care domină cel puţin două fenomene: fie
imobilitate motorie de tip stupuros (sau cataleptic), fie agitaţie extremă. În viziunea ICD
10 schizofrenia catatonică se caracterizează prin predominanţa tulburărilor psihomotorii
care pot alterna între extreme: de la stupor şi negativism la hiperkinezie şi agresivitate.
3) Forma paranoidă a schizofreniei se caracterizează prin predominanţa în tabloul clinic a
elementelor halucinator-delirante. Existenţa preocupărilor şi convingerilor delirante şi/sau
halucinaţiilor auditive domină întregul aspect clinic. Comportamentul şi discursul
dezorganizat precum şi tocirea afectivă sunt mai puţin pregnante. Spre deosebire de alte
forme, pacienţii cu schizofrenie paranoidă au o vârstă mai avansată la debut, o
funcţionare mai bună premorbidă şi un prognostic mai favorabil. Au şanse mai mari să se
căsătorească şi să se integreze socio-ocupaţional în comparaţie cu ceilalţi schizofreni.
4) Forma nediferenţiată a schizofreniei include stările ce întrunesc criteriile diagnosticului
general pentru schizofrenie dar nu sunt conforme cu nici unul dintre subtipurile de mai
sus sau manifestă trăsături comune mai multor tipuri, fără o clară predominanţă a unui set
particular de caracteristici diagnostice.
5) Forma simplă a schizofreniei este o tulburare rară, în care există o dezvoltare insidioasă
şi progresivă a unor bizarerii comportamentale, incapacitatea de a îndeplini cerinţele
societăţii şi diminuarea globală a performanţelor. Ideile delirante şi halucinaţiile nu sunt
evidenţiabile şi tulburarea nu este atât de evident psihotică ca subtipurile hebefrenic,
paranoid şi cataton de schizofrenie5. Deteriorarea socială devine manifestă, şi poate urma
apoi vagabondajul iar pacientul devine treptat absorbit în sine, inactiv şi lipsit de ţel.
6) Forma reziduală a schizofreniei se întâlneşte la pacienţii care nu mai prezintă simptome
psihotice proeminente dar care au fost diagnosticaţi în trecut cu una din formele
hebefrenice, catatonice sau paranoide de schizofrenie. Sunt prezente în continuare
manifestările caracteristice bolii, însă mult atenuate.
Lăzărescu prezintă 3 tablouri ale macrosindromului schizoid:
- macrosindromul deficitar schizomorf
- macrosindromul psihotic “productiv” schizomorf

CONCLUZII
Psihologic vorbind însă nu există date care să arate că un psihopat este mai inteligent
decât omul de rând. Un studiu din 2009 a încercat să vadă cum caracterizează opinia publică
psihopatia şi a dezvăluit că oamenii tind să fie în mare măsură de acord cu afirmaţii precum
"psihopaţii sunt deseori extrem de inteligenţi". Dar trebuie să ne reamintim că această
prejudecată îşi are rădăcinile în filme precum "Tăcerea mieilor" sau istorisiri despre anevoioasa
luptă în descoperirea criminalilor în serie.

5
Schizofrenia, disponibil la adresa: https://www.romedic.ro/schizofrenia, accesat la 10.05.2020
10
 Ce este însă adevărat despre psihopaţi este faptul că posedă un şarm aparte, o carismă de
care se folosesc pentru a-şi atinge scopurile. Aparte de această carismă, însă, sunt oameni lipsiţi
de empatie şi pentru care regulile şi normele nu înseamnă prea mult, ei fiind dispuşi să le încalce
pentru a obţine ceea ce vor. Se tem mai puţin decât noi, ceilalţi, de consecinţele unui act şi au o
mare încredere în sine. Sunt dezinhibaţi şi caută gratificarea imediată. Cu alte cuvinte, preferă
plăcerea aici şi acum decât mai târziu, ceea ce-i face să fie de multe ori impulsivi şi uneori
agresivi. Fiind lipsiţi de empatie, psihopaţii sunt totodată şi exploatatori, uneori cruzi şi experţi în
a manipula alţi oameni.
Psihopatia corelează pozitiv cu acţiuni de ordin criminal şi încălcarea repetată a legii. În
jur de 20% din indivizii încarceraţi în sistemul penitenciar se încadrează în limitele definiţiei
psihopatiei. Psihopaţii sunt într-o mai mare măsură dispuşi să încalce regulile decât alţi oameni şi
de aceea prezenţa lor în închisori este mai mare. De unde şi preferinţa regizorior de thrillere în a-
i alege pentru a reprezenta personajul negativ.
Cauzele psihopatiei sunt variate şi se leagă de o sumedenie de factori. Factorii de ordin
genetic vorbesc despre o variantă a genei MAO-A care produce mai puţine enzime şi care este
prezentă în indivizii care au o predispoziţie spre agresivitate şi psihopatie. Se ştie, de asemenea,
faptul că un rol important în psihopatie îl joacă cortexul prefrontral, inclusiv cel orbitofrontal. În
1848 un american pe nume Phineas P. Gage lucra la construirea unei căi ferate când o tijă groasă
din metal i-a intrat în cap şi i-a distrus parte din cortexul prefrontral. Phineas P. Gage, care până
atunci fusese un om respectuos şi blând, s-a transformat după accident într-un individ agresiv şi
lipsit de morală care a ajuns să fie evitat de oamenii cu care până atunci socializa.
Un alt factor ce contribuie la apariţia psihopatiei este cel de mediu: prezenţa părinţilor
delincvenţi în familie, a stării materiale precare, a neglijenţei parentale sau a apartenenţei la o
familie dezorganizată din clasa de jos în care abuzul este la ordinea zilei contribuie la
dezvoltarea psihopatiei. Printre factorii chimici se numără niveluri crescute de testosteron în
combinaţie cu niveluri scăzute de cortizol şi/sau serotonină.

11
 BIBLIOGRAFIE

 Kantor Martin (2006), The Psychopathology of Everyday Life

 Kernberg O.F (2014), Tulburări grave ale personalităţii, Bucureşti American Psychiatric
Association, Diagnostical and Statistical Manual of Mental Disorders DSM V (2013)
American Psyhiatric Publising
 Wynn R, Høiseth M. H, Pettersen G (2012 ), Psychopathy in women: theoretical and
clinical perspective,. International Journal of Women's Healthp Schizofrenia, disponibil
la adresa: https://www.romedic.ro/schizofrenia

12