PSIHOPATIILE

DEFINIȚIE
 Psihopatia este o dereglare mintală sau de
personalitate caracterizată prin comportament antisocial,
capacitate redusă de a avea remușcări și control
comportamental redus. Ca și celelalte maladii psihiatrice,
psihopatia (sociopatia) se prezintă din punct de vedere
clinic sub forma unui spectru de manifestări cu variate
grade de gravitate sau acceptabilitate socială.
ANALIZA GENERALĂ A PSIHOPAȚILOR
 Caracteristicile comune ale celor cu această tulburare de personalitate sunt:
 mint și fură în mod persistent;
 tendința de a viola drepturile altora (la proprietate, fizică, sexuală, legală, emoțională);
 inabilitatea de a păstra un serviciu;
 lipsa de interes față de siguranța sa și a altora;
 lipsa regretului că au făcut rău altora;
 prezența unui farmec superficial;
 impulsivitate;
 un simț extrem de îndreptățire;
 inabilitatea de a-și face sau a menține prietenii.
 Persoanele cu tendințe psihopatice sunt puternic axate pe propriile lor dorințe și nu manifestă empatie pentru alții.
Acești oameni nu țin cont de norme și reguli și au o inclinație mai mare spre a comite infracțiuni.

 Sunt oameni care au trăsături narcisiste și egoiste, cu o părere foarte bună despre sine și cu o
încredere exagerată în propriile abilități. Persoanele cu trăsături machiavelice sunt cinice,
distante emoțional și neafectate de morală. Ele înșală și manipulează oamenii pentru a obține
avantaje personale.
PSIHOPATUL, PERSOANĂ NARCISISTĂ
 Un psihopat este o persoană care nu prezintă empatie, mustrări de conștiință, are un comportament lipsit de
inhibiții, este deseori carismatică, narcisistă și va face orice ca să își ducă la îndeplinire un plan.

 Deși câteodată se avântă în manifestări histrionice de emoție, o fac doar cu scopul de a câștiga simpatia.
Altminteri, rămân imperturbabili în situații de criză, inclusiv în cazul unui divorț sau al unei despărțiri de o
persoană importantă (deși nu prea există vreo persoană care să fie într-adevăr importantă pentru ei), nu simt
prea multe nici la moartea cuiva din familie, nici dacă sunt descoperiți că au comis o crimă și nici când sunt
pedepsiți pentru activitățile lor ilegale.

 Psihopații sunt superficiali din punct de vedere emoțional, dar și pentru că sunt invidioși, lacomi și dornici
de putere. Își doresc tot ceea ce au alții, orice ar considera ei dezirabil. Poate fi un nou partener, un nou loc
de muncă, prestigiu, bogăție sau familie. Vor să aibă relații de succes fără a oferi dragoste, onestitate și
fidelitate.

 Pentru a-și consolida sentimentul de superioritate, după o perioadă pe care o vom numi “falsa lună de miere”
– sau așa numită perioadă de ispitire, de seducție – își pun la pământ partenerii (și pe toți ceilalți) și le cultivă
slăbiciunile. Pentru a putea duce la capăt aceasta îndeletnicire fără a munci prea mult, psihopatul îi seduce, îi
intimidează și îi manipulează pe cei din jur, colegi de serviciu sau prieteni.
PSIHOPATUL ESTE IMPREDICTIBIL ȘI MINCINOS

 În general vorbind, psihopații nu se pot opri la nimic și la nimeni, pentru că au

nevoie constantă să-și schimbe interesul. Mai devreme sau mai târziu oricum
vor simți insatisfacție, se vor plictisi de tot ce au în viață și își vor dori ceva în
plus sau ceva diferit. Psihopații sunt impredictibili chiar și în impredictibilitatea
lor. Nimeni nu poate spune dinainte când vor începe să saboteze viața altora, ba
chiar și pe a lor, pentru aceste scopuri.

 Minciunile psihopatului sunt dăunătoare, el minte cu maliție, ca și cum ar face

o formă de sport. Pentru el, minciuna funcționează ca un mijloc de a-i controla
pe alții, manipulându-le percepția asupra realității (ceea ce experții numesc
abuz psihologic .
 Prin contrast, simt frustrare temporară sau furie atunci
când dorințele lor sunt încălcate. Nu pot experimenta,
însă, emoții adânci, cum ar fi dragostea pentru celălalt,
empatia, mila, remușcările, tristețea, regretul și nici
măcar anxietatea sau depresia.
 STRATEGIA MANIPULATIVĂ DE BAZĂ A UNUI
PSIHOPAT
 Faza 1 – faza de evaluare
 Unii psihopați sunt prădători oportuniști și agresivi care vor profita de aproape orice persoană pe
care o întâlnesc, în timp ce alții sunt mai răbdători, așteptând victima perfectă. În ambele cazuri,
psihopatul analizează constant utilitatea potențială a unui individ - ca sursă de bani, putere, sex sau
influență.
Unor psihopați le place o provocare, în timp ce alții vânează persoane vulnerabile. În timpul fazei de
evaluare, psihopatul este capabil să determine punctele slabe ale potențialei victime, pe care le va
folosi pentru a seduce.
 FAZA A 2-A -- FAZA DE MANIPULARE

 Odată ce psihopatul a identificat o victimă, începe faza de manipulare. În

timpul acesteia, psihopatul își poate asuma un rol, o mască special creată pentru
a „prinde” la victima respectivă. Un psihopat va minți pentru a câștiga
încrederea victimei. Lipsa de empatie și vinovăție a psihopaților le permite să
mintă fără probleme; ei nu văd nicio valoare în a spune adevărul decât dacă îi
ajută să obțină ceea ce vor.
 Personajul pe care îl joacă psihopatul – „personalitatea” cu care victima are o
relație – nu există în realitate. Este construit din minciuni întrețesute cu grijă
pentru a prinde victima în plasă. Este o mască, una din mai multe, creată de
psihopat pentru a se potrivi cu nevoile psihologice și așteptările victimei.
 FAZA A 3-A -- FAZA DE ABANDONARE
 Faza de abandonare începe atunci când psihopatul decide că victima nu îi mai este de folos.
Psihopatul/psihopata își abandonează victima și trece la alta. De obicei, în cazul relațiilor romantice,
un psihopat își va asigura relația cu victima următoare înainte de a o abandona pe cea actuală.
Câteodată, în această fază psihopatul are trei persoane cu care jonglează:
 cea abandonată recent, pe care o păstrează în cazul în care nu îi merge cu celelalte două;
 cea pe care o manipulează în prezent și care este pe cale de a fi abandonată;
 a treia persoană, care este ademenită de psihopat anticipând abandonarea victimei actuale.
 Abandonarea poate avea loc subit și fără ca victima să știe că psihopatul căuta pe altcineva. Nu vor
exista scuze, sau cel puțin nu unele sincere, pentru răul și durerea pe care o provoacă.
 BRAIKER A IDENTIFICAT URMĂTOARELE MODURI DE BAZĂ PRIN
CARE MANIPULATORII ÎȘI CONTROLEAZĂ VICTIMELE:
 Recompensa pozitivă – include lauda, șarmul superficial, simpatia superficială (lacrimi de crocodil), cereri de
scuze excesive; bani, aprobare, daruri; atenție, expresii faciale cum ar fi râsul sau zâmbetul forțat; recunoaștere
publică.
 Recompensa negativă – include sâcâirea, urlatul, tratamentul silențios, intimidare, amenințări, înjurături,
șantaj emoțional, învinovățire, îmbufnare, plânsete și făcutul pe victima.
 Recompensa intermitentă sau parțială – Recompensa negativă parțială sau intermitentă poate crea un climat
în care persistă frica și nesiguranța. Recompensa pozitivă parțială sau intermitentă poate încuraja victima
să persiste – de exemplu la majoritatea jocurilor de noroc, jucătorul câștigă bani din când în când, dar poate
pierde în total.
 Pedeapsa
 Învățarea în urma unei traume – folosirea abuzului verbal, a furiei explozive sau a altui comportament intimidant
pentru a stabili dominanța sau superioritatea; chiar și un singur incident care implică un asemenea comportament
poate condiționa sau învăța victimele să nu-l supere/confrunte/contrazică pe manipulator.
  Manipulatorii au trei motivații posibile:
 Nevoia de a-și atinge scopurile și de a câștiga cu
orice cost.
 O nevoie puternică de a avea sentimente de
putere și superioritate față de ceilalți.
 Nevoia de a fi în control.
DIAGNOSTIC
 Diagnosticul este în general rezervat pacienților cu vârsta peste 18 ani.
 Un diagnostic necesită, de asemeni, prezența a cel puțin trei din următoarele criterii:
 escrocherii și înșelăciuni;
 impulsivitate sau eșecul de a planifica;
 iritabilitate și agresivitate;
 un dispreț constant față de muncă;
 un dispreț constant față de siguranța sa și a celor din jur;
 lipsa regretului și a remușcărilor.
TRATAMENTUL
 Tratamentul psihopatiilor nu presupune terapia psihopatologiei caracteriale
propiriu-zise, ci a inrautatirii starii psihopatilor ( reactii , decompensari,depresii), de
aceea terapia este simptomatica.
 Astfel, in caz de excitatie in cadrul diferitelor tipuri (excitabili,isterici)un bun efect
se poate obtine prin administarea neurolepticilor in doze mici ( aminazina,stelazina,
majeptil,haloperidol), precum si a preparatelor din grupa tranchilizantelor
(seduxen,relanium,elenium). Pentru reglarea conduitei psihopatilor se recomanda
neuroleptilul si seduxenul.La aparitia starilor depresive sunt indicate antidepresivele
(amitriptilina, melipramina, pirazidol).In cazul inrautatirii starii psihopatilor
paranoici, care, de regula, este insotita de tulburari de gindire sub forma de idei de
supraevaluare,efecte bune au stelazina,trisediul si haloperidolul.
 Un bun efect in cazul decoorensarilor psihopatiilor de tipa stenic si
psihastenic,precum si in cazul starilor neurotice la isterici il are
psihoterapia.Insemnatatea deosebita si masurile socio-pedagogice indreptate spre
educarea comportamentului pshihopatului, cit si crearea unor stari, conditii in mediul
micro-social care sa permita psihopatului sa se adapteze (compenseze).
PROFILAXIA
 Profilaxia psihopatiilor include inlaturarea
factorilor nocivi. O mare atenție trebuie acordată
educației, mai cu seamă în cazul psihopatiilor
marginale, în fazele lor inițiale și de
prepsihopatie. În aceste etape măsurile de
corecție didactico-educative pot da rezultate
pozitive.
CONCLUZIE
 Dintre toate tipurile de personalități deviante care
trăiesc în societatea noastră, psihopatul este de
departe cel mai distructiv, cel mai de succes și cel
mai puțin înțeles. În același timp, psiohopatul
este cel mai bine "ascuns" și cel mai greu de
demascat, datorită abilității sale cameleonice
extraordinare.
WIKIPEDIA
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihopatie
 Curs de psihiatrie Nicolai Oprea, Alexandru
Nacu, Mircea Revenco.
A elaborat:Chetrari Elena
Elevă în gr.49 CM Orhei
Specialitate: asistent medical
Obiectul:Sănătatea mintală
Profesor :Stăvilă Svetlana