Sunteți pe pagina 1din 5

Enache Elena

AMG III D
Psihiatrie

Paranoia

In limbajul comun se utilizeaza uneori expresia esti paranoic, uneori fara a


avea suficiente date despre aceasta afectiune psihiatrica. Sansele de a avea dreptate
sunt mari, tinand cont de faptul ca date recente arata ca paranoia este o boala
raspandita in societatea moderna, o persoana din patru avand tendinta la
comportament de acest tip, alimentat in special de izolarea sociala.
Termenul deriva din limba greaca, traducerea aproximativa fiind in afara logicii.
Paranoia este o tulburare psihica, ce se caracterizeaza practic prin delir organizat de
lunga durata, o alta denumire a bolii fiind de nebunie sistematizata.
Delirul poate fi definit ca pierderea simtului realitatii, ce se traduce printr-un
ansamblu de convingeri false si irationale, la care insa persoana adera ferm.
Afectiunea este la limita dintre boala psihica si comportamentul normal, fiind destul de
greu de diferentiat de un anumit tip de normalitate.
In majoritatea cazurilor, comportamentul este aparent normal, pacientul este ancorat in
realitate, si capabil sa se descurce in societate, sa isi realizeze scopurile propuse.
Cauza bolii nu este cunoscuta, dar se crede ca exista trei grupe de factori implicati:
1.
2.

Trasaturile de personalitate anterioare aparitiei bolii


Factorii structurali ,care sunt determinati genetici si influentati de factorii de
mediu social si familial
3.
Factorii psihogeni, situationali si biografici, care in final determina tema delirului,
fiind considerati cei mai importanti

Desi judecata paranoicului pare logica, ea porneste de la premise sau interpetari false
ale realitatii, pe care nu le verifica niciodata aceea concluzia sa finala nu poate fi decat
falsa.
Paranoicul persevereaza in convingerile sale pe lungi perioade de timp, acestea fiind
intarite de orice argument pe care il gaseste, si nu il verifica.

Personalitatea paranoica are urmatoarele caracteristici:


rigiditate comportamentala
egocentrism in discutii se remarca frecvent cuvantul eu eu fac, eu am spus,
eu am remarcat, v-am spus eu ca
lipsa de empatie
impenetrabilitate la critica este hiper-orgolioasa
este megaloman
se supraapreciaza crede ca poate sa prevada evolutia faptelor in domeniul lui
de calificare sau in alte domenii .
are erori importante in judecarea faptelor celor din jursau ale sale
este neincrezator total in cei din jur pe care ii suspicioneaza ca l-ar minti sau
insela; de aceea frecvent simte nevoia sa fie aprobat sau ca altcineva sa confirme
spusele sale in discutie frecvent se remarca expresia nu-i asa ca..
Delirul paranoicului
Nu toti paranoicii au aceleasi idei, nu toti sunt preocupati de aceleasi probleme.

Temele delirante cele mai frecvent intalnite la paranoici sunt:


Delir de tip persecutat/persecutor
Delir de gelozie
Delir erotoman / pasional
Delir de interpretare
Delir de marire / grandoare
se crede mare organizator, conducator, sef unii sunt chiar in pozitii de
conducere
se crede inventator
crede ca este reformator social politic sau religios
are convingerea ca poseda un mare talent in domeniul sau de activitate dar si in
alte domenii
crede ca are relatii speciale cu persoane sus-puse, la randul sau fiind o persoana
marcanta, geniala, descoperitor de solutii speciale in orice problema
Delirul de revendicare
Delir somatic / ipohondru
Delir nespecific delir cu teme diferite in functie de context
Delirul din paranoia se dezvolta in mod coerent, logic, deseori plauzibil (credibil) prin
prisma interpretarilor bolnavului, convingerea finala a pacientului devenind neclintita
ca are totdeauna dreptate.

Paranoicul crede ca vede legatura logica dintre fapte intamplatoare, fara relatie de
cauzalitate intre ele, ajungand astfel la convingeri neconforme cu realitatea.
Orice idee pe care o are il mobilizeaza, iar eventualele critici nu sunt acceptate, fiind
percepute ca ostilitate, insubordonare, sabotaj sau nedreptate; nu sunt acceptate
contraargumente la ideea sa, elementele contrare opiniei sale sunt trecute cu vederea,
bolnavul neretinand decat elementele care se potrivesc ideii sale delirante.
Caracteristica este inpenetrabilitatea paranoicului la critica .
Faptele din trecutul sau le vede conform ideii sale delirante descriindu-se ca erou,
salvator, liderul grupului de copii/tineri.
Paranoicul nu vede lucrurile direct, ci cauta ce este in spatele lor, pentru a-si gasi
argumente in alimentarea convingerii sale, care este deja bina stabilita, inaintea
judecarii argumentelor. Chiar gesturi simple ,pot fi interpretate extrem de nefavorabil
pentru tinta delirului.
Practic, paranoicul trage mai intai concluzia inainte de a sti faptele, si apoi, legand fapte
intamplatoare, si-o argumenteaza fals. Pentru el lucrurile sunt clare, nu sunt nuantate,
dar partea interesanta- este ca ele nu sunt ori albe ori negre, ci doar negre, sumbre
pentru totdeauna, pacientul fiind pesimist iremediabil, pe tema deliranta.
Pesimismul paranoicului se poate extinde si in afara temei delirante, putand cuprinde
grupul din care face parte, orasul, regiunea, tara sau chiar intregul univers, care ii sunt
impotriva. In orice imprejurare, paranoicul vede tradarea sa, subminarea autoritatii
sale ,prejudicierea intentionata a activitatii sale, si lipsa de consideratie din partea
celor din jur .
Interesant este si faptul ca el se apara preventiv, avand deseori nevoie de aprobarea
celor din jur pe care deseori chiar o obtine formal , incercandu-se astfel evitarea
discutiilor prelungite , inutile si fara nici o finalitate si cu mare pierdere de timp si energie
pentru toata lumea.
In ciuda acestor devieri de la logica, vazute din afara, actiunile paranoicului raman clare
si ordonate, deoarece in majoritatea cazurilor delirul este limitat la o anumita
persoana, grup de persoane sau tinta, in afara acestora, comportamentul fiind
aparent normal, daca nu este declansat delirul, uneori printr-un simplu cuvant sau
propozitie.
Atitudinea celor din grupul paranoicului fata de el, este interpretata de acesta delirant,
determinand inadaptarea acestuia, datorita persecutiei imaginare, bolnavul convins de
propria valoare si netemeinicia atitudinii rezervate a celorlalti, devine progresiv agresiv ,
lupta pentru cauza sa pe care o considera si a altora din grupul sau.

El intra in conflict cu cei din grup si societate, devenind din persecutat, persecutor , mai
ales daca pozitia sociala permite acest lucru. Paranoicul isi descopera calitati de lider
de grup, iar grupul crescand progresiv, poate ajunge sa se considere lider de partid,
tara , chiar lider mondial sau mijlocitor al relatiei cu divinitatea.
Din punct de vedere clinic, paranoicul se comporta in aparenta normal, perceptia este
normala, la fel si atentia care este insa dirijata spre ideea sa deliranta.
Memoria este conservata, dar pot apare paramnezii in functie de tipul de delir.
Ideile delirante nu sunt bizare, sunt culese din viata reala. Ele se instaleaza progresiv,
tin cel putin o luna, se pot consolida, existand si riscul de contaminare a celor din jur
contaminarea poate face ca cei din grup sa considere ca traiesc intr-o atmosfera
normala, fiind deseori surprinsi de parerea celor din afara grupului , care ii considera cel
putin ciudati comportamental.
Limbajul se imbogateste pe tema deliranta, pacientul informandu-se in domeniul
respectiv, si etalandu-si cunostintele.
Activitatea profesionala este in general pastrata in majoritatea cazurilor.
Viata maritala si activitatea sociala sunt mai afectate decat cea profesionala si
intelectuala.
Evolutia bolii.
Delirul se instaleaza treptat, dureaza perioade lungi de timp, existand operioada de
debut o perioada de stare si perioada terminala in care delirul diminua progresiv prin
inaintarea in varsta.
Paranoia diagnostic:

Diagnosticul de paranoia se face prin prezenta urmatoarelor elemente:


idei delirante cu durata de minimum o luna pe o tema in relatie cu realitatea
tendinta la sistematizare a ideilor
adunarea de date de la cei din grupul bolnavului
analiza modului de justificare a datelor
Paranoicii sunt persoane foarte active, certarete, revendicative, nu rareori
procesomane, deseori generand probleme cu implicatii medico-legale acte antisociale
premeditate, motivate de ideea deliranta.
Rareori paranoicii devin agresivi, uneori criminali, deoarece dezvoltarea lor mintala este
normala, si au tendinta de a fi recunoscuti si valorizati social, precum si a rolului justitiar

pe care cred ca il au.


Daca paranoicul are coordonarea unei echipe , se manifesta ca un luptator,
dand impresia de hiperactivitate si energie, dar fara eficienta corespunzatoare energiei
consumate, datorita orientarii deseori gresite din start a actiunilor, risipei de energie
pentru autoaparare inutila si opozitiei la schimbare.

In cazul in care paranoicul este pe o pozitie de subordonare ,manifestarea


bolii sale este de obicei interiorizata, mai ales datorita subaprecierii perceputa din
partea celorlalti, el doar ruland mental proiectele pe care ar fi putut sa la finalizeze, si
revansele pe care le-ar fi putut lua pentru prejudiciul moral imaginar suferit.
Exista situatia in care trebuie sa lucrati cu o persoana cu comportament paranoic, si

unele sfaturi pot fi utile:


Limbajul cu ea trebuie sa fie concis si clar, pentru a putea fi cat mai putin
interpretat
Paranoicul nu trebuie evitat nici fizic, si nici in discutii, evitarea accentuandu-i
convingerea asupra vinei dvs; capitularea intr-o discutie cu un paranoic, il va face sa se
simta jignit, desconsiderat.
Dupa cum am spus paranoicul este logic; de aceea, in discutiile cu el incercati
sa apelati la argumente logice, dar mai ales la reguli si legi; paranoicul fiind obsedat
de respectarea legii, exista sansa sa fie convins de astfel de argumente.
Nu incercati sa spuneti direct ca aveti dreptate, chiar daca acest lucru este
evident pentru toata lumea, deoarece paranoicul nu va accepta ca el nu are dreptate
totdeauna,
Evolutia bolii depinde de mai multi factori:
Intensitatea delirului
Modul de sistematizare a delirului
Tema deliranta
Tipul de reactie a bolnavului
Boala se instaleaza treptat ,dezvoltarea bolii este progresiva , apoi are loc o
transformare a personalitatii si se schiteaza o tema deliranta de baza.
In final, in majoritatea cazurilor odata cu inaintarea in varsta, daca nu se asociaza si alte
probleme psihice specifice, apare o scadere a delirului datorita scaderii activitatii psihice
Paranoia tratament
Boala este in general netratabila medicamentos, pentru ca bolnavul nu-si recunoaste
boala, si in consecinta nu accepta tratamentul putand sa devina agresiv la tendinta de
tratament, pe care o considera otravire.
Ajutorul psihologului, al familiei, al colegilor, pot fi importante.