I.

Argument

Am ales aceasta lucrare la sfarsitul studiului deoarece pe parcursul perioadei de

practica, cele mai intersante si cele mai complexe mi s-au parut cazurile de pacienti cu
tulburari psihice in special bolnavii de schizofrenie. Schizofrenia este o boala care are o
simptomatologie foarte complexa cu implicarea tuturor proceselor psihice, cu manifestari
specific fiecarui tip de temperament, personalitate, educatie, mediu, pacientul neputand fi
incadrat intr-un sablon anume. Pentru a intelege aceasta suferinta si implicit bolnavul,
trebuie mai intai facut un studiu anamnestic foarte elaborat care sa cuprinda date
complexe legate de modul de viata, interactiuni sociale, copilarie, obiceiuri, aspiratii,
evenimente marcante. Aceste informatii sunt premordiale in stabilirea unei viitoare relatii
terapeutice favorabile. De multe ori, daca nu chiar intotdeauna, pacientii sunt subevaluati,
pentru ca nu sunt ascultati. Lucrand la aceasta tema, imi consolidez cunostintele legate de
acest aspect si vreau sa am puterea de a oferi colegilor un exemplu de empatie, respect si
rabdare in abordarea pacientilor cu tulburari psihice. Pentru ca “Orice persoană care
suferă de tulburări psihice trebuie tratată cu omenie şi respectul demnităţiiumane,..” (art.
42, Deontologie Profesionala As. Medical).

Competentele profesionale necesare asistentului medical in vederea

ingrijirii pacientului cu schizofrenie paranoida sunt:
1.Recunoasterea manifestarilor clinice si aplicarea ingrijirilor specifice.
2.Acordarea de ingrijiri individualizate pe tipuri de afectiuni.
3.Aplicarea corecta si supravegherea tratamentului medicamentos.
4.Evaluarea nevoilor specifice ale persoanelor ingrijite.
5.Evaluarea necesitatilor in vederea gasirii resurselor pentru satisfacerea lor.
6. Pregateste pacientul pentru tehnici si investigatii.
7.Realizarea educatiei in scopul prevenirii complicatiilor si mentinerea unui
grad de sanatate.
8.Acordarea de ingrijiri in situatii de urgenta.
9.Asigurarea mediului adecvat odihnei si supravegherea bolnavului.
10.Cunoasterea stilului de viata, a conditiilor de trai si de munca, a efectelor
asupra starii de sanatate.

1
 II. PARTEA TEORETICA
A. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos coordoneaza activitatea tuturor organelor precum si relatiile

organismului cu mediul extern. Sistemul nervos este cea mai complexa si cea mai
importanta retea de control si de distributie a informatiilor. Fara sistem nervos nu exista
auz si vedere. Nu este durere si bucurie, dar nu sunt nici miscari coordonate, ar fi de
neinchipuit reglarea unor functii fiziologice ca digestia sau respiratia fara sa mai vorbim
despre importanta memoriei si a luarii deciziilor , despre sentimente, afectivitate, gandire
si vorbire.
Partile sistemului nervos:
Elementele de baza sunt celulele nervoase, numite neuroni, in numar de mai multe
milioane, care impanzesc tot organismul uman asemanator unor conductori dintr-un
aparat electric complicat. Rolul lor este de a primi informatii dintr-un anumit punct al
organismului si de a transfera aceste informatii altor celule nervoase care sa declanseze o
anumita reactie, de exemplu contractia anumitor grupuri musculare.
Celulele nervoase sunt sensibile la stimulii exteriori: leziuni mecanice, infectii,
presiune, modificarea chimica a mediului inconjurator sau lipsa de oxigen, toti acesti
factori le pot deteriora. Deteriorarea celulei nervoase poate avea consecinte grave,
deoarece celulele distruse nu se refac niciodata. Sistemul nervos are doua parti
importante, cu efecte reciproce: sistemul nervos central , care cuprinde creierul si maduva
spinarii si sistemul nervos periferic, ce cuprinde totul in afara de tesutul nervos din
sistemul central.
Sistemul periferic are doua componente importante: sistemul nervos somatic si cel
vegetativ.O sarcina importanta a sistemului nervos somatic este adunarea informatiilor de
la organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central, a doua sarcina este
transmiterea impulsurilor primite de la siatemul nervos central la muschii scheletici,
producand astfel miscarile comandate.
Constient sau inconstient:
Sistemul nervos vegetativ coordoneaza functionarea organelor interioare si a glandelor
cum ar fi inima, stomacul, rinichii si pancreasul. Sistemul nervos somatic are are doua
componente importante: sistemul senzorial si cel motor. Informatiile venite din mediul
exterior sunt culese de organele de simt. Durerea, impulsurile tactile, temperatura pielii
sunt receptionate prin celule receptoare. Din acesti receptori impulsurile rezultate in
urma excitatiei ajung prin fibrele nervoase senzitive in sistemul nervos central.

2
Informatiile despre mediul exterior sunt adunate si transmise prin siruri de semnale,
compuse din milioanele de impulsuri pe minut, spre sistemul nervos central.

In timp ce nervii senzitivi transporta in sistemul nervos central impulsurile venite din
organele de simt, nervii motori transmit comenzile sistemului nervos central spre muschi
si in organele motoare.Cea mai mare parte din drumul strabatut de impulsuri se face prin
nervii senzitivi si cei motori, dar nici nervii senzitivi si nici cei motori nu sunt formati
numai din fibre nervoase. Fiecare celula nervoasa are si un corp celular din care pornesc
numeroase prelungiri. Fibrele motorii si senzitive ale sistemului nervos periferic sunt
formate din cele mai lungi prelungiri ale celulelor. Celulele fibrelor senzitive sunt in
imediata apropriere a creierului si a maduvei spinarii, in timp ce celulele fibrelor motoare
se gasesc chiar si in maduva spinarii.
Manuchiul de fibre motorii si senzitive ce inpanzesc un organ sau teritoriu bine
determinat alcatuiesc nervii. Diferitele organe si diferitele zone sunt "deservite" de nervi
diferiti. Din sistemul nervos central pornesc in total 43 de perechi de nervi: 12 perechi de
nervi cranieni din creier si 31 de perechi de nervi din partile laterale ale maduvei spinarii.
Nervii cranieni inerveaza in primul rand oraganele de simt si muschii capului, unul
dintre ei fiind foarte important, nervul vag, care ajunge si la aparatul digestiv , la inima.
Nervii cranieni, de exemplu nervul optic, sunt formati din fibre senzitive.
Deci sistemul nervos periferic transmite informatiile de la organele de simt la
sistemul nervos central, si comenzi ale acestuia spre muschii si glande. In analiza
impulsurilor organelor de simt, respectiv in initierea impulsurilor motorii nu are nici un
rol, acestea fiind sarcina sistemului nervos central.
Sistemul nervos central:
Creierul si maduva spinarii formeaza "procesorul central" al sistemului nervos.
Acesta primeste din organele de simt si din receptori impulsurile sosite prin nervii
senzitivi, le filtreaza si le analizeaza , apoi prin nervii motori transmite concluzii,
obligand muschii si glandele sa reactioneze corespunzator la impulsurile primite. In
sarcinile indeplinite de maduva spinarii situatia este simpla, creierul fiind acela care face
analiza complexa, proces la care participa mii de celule nervoase diferite.

SCHIZOFRENIA

a)Definitie - schizofrenia
Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este
interpretata in mod anormal. Schizofrenia se caracterizeaza prin halucinatii, delir,
comportament si gandire dezorganizata. Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de ceilalti
oameni si de activitatile din jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcata de
psihoza. Contrar credintei populare, schizofrenia nu este acelasi lucru cu personalitatea

3
scindata sau personalitatea multipla. In timp ce cuvantul "schizofrenia" inseamna "minte-
scindata", ea se refera la o tulburare a echilibrului emotiilor si gandirii.
Clinic, schizofrenia este o psihoza cronica, caracterizata printr-un cumul de
simptome: intelectuale stare delirant-halucinatoare nesistematizata cu tendinta de
organizare autista, afective si comportamentale, inauntrul carora se regasesc elemente ale
unei tulburari fundamentale, disociatia intrapsihica sau discordanta : ambivalenta,
bizarerie, impenetrabilitate, detasare, cu transformare globala a personalitatii si tendinta
de evolutie spre un deficit demential in unele cazuri, urmare a unei dismetabolii de
neuromediatori.

b) Clasificare
D.S.M. IV recunoaste 5 forme de schizofrenie (paranoida, dezorganizata,
catatonica, nediferentiata, reziduala). Clasificarea in I.C.D.10 este in mare parte
asemanatoare, diferenta constand in introducerea in tipurile de schizofrenie a urmatoarlor
categorii: schizofrenia simpla si depresia postschizofrena.
Pentru a stabili diagnosticul de schizofrenie, D.S.M.IV impune respectarea unor
anumite criterii constand in:
 prezenta unor simptome specifice (delir, halucinatii, vorbire dezorganizata,
comportament catatonic sau dezorganizat si simptome negative)
 afectarea functionarii sociale
 anumita durata de mentinere a simptomelor
 criterii de excludere
Schizofrenia paranoida:
Aceasta forma de schizofrenie este caracterizata de delire nesistematizate primare
urmate de interpretari delirante cu caracter bizar de cele mai multe ori insotite de
halucinatii auditive, tulburari de comportament, mergand pana la agitatie si agresivitate
extrema.
Ideile delirante pot fi multiple insa, de regula, sunt organizate in jurul unei teme coerente.
Temele de persecutie pot determina un comportament suicidar, iar combinarea ideilor
delirante de persecutie si de grandoare cu furia poate predispune individul la violenta. 
Debutul acestui tip de schizofrenie este mai tardiv fata de debutul celorlalte tipuri
de schizofrenie, situat in jurul varstei de 28-30 ani la persoanele care nu au avut probleme
premorbide.Prognosticul este mai bun, putand exista relatii interpersonale formale sau
extrem de intense, cu functionare satisfacatoare familiala si sociala. 
Schizofrenie dezorganizata (hebefrenica):
Descrisa initial ca o dementiere precoce, aceasta forma de schizofrenie este insotita
adesea de tulburari afective de tip maniacal care se instaleaza in perioada pubertatii si se
caracterizeaza mai ales prin simptome caracteristice varstei: afectare, expresii mimice
patetice, tendinta la obraznicii puerile, caricaturale iar pe de alta parte, precocitate,

4
inclinare spre preocuparile inalte si abstracte.
Tulburarile de gandire, vorbire, comportament si afectivitate sunt obisnuite;
gandirea este in mod obisnuit afectata, tulburarile ajungand la dezorganizarea totala, in
continutul gandirii sunt prezente delire, deseori cu continut hipocondriac, pe tema
masturbarii, menstruatiei; totodata, exista si tulburari de tip halucinator la care pacientul
asista pasiv sau se amuza pe seama lor.
Schizofrenia catatonica:
In aceasta forma de schizofrenie predomina simptomele psihomotorii de tip
cataton, cu imobilitate motorie, activitate motorie excesiva, negativism extrem,
mutism, bizarerii ale miscarilor voluntare, ecolalie si ecopraxie.
Ecolalie=repetarea cuvintelor interlocutorului
Ecopraxie=reacţie patologică de imitare automată a gesturilor si acţiunilor cuiva. 
Schizofrenia reziduala:
In acest grup sunt inclusi pacientii care au intrunit candva criteriile de schizofrenie dar in
prezent nu mai au simptome caracteristice de boala, nu exista elemente psihotice
proeminente (delirul daca exista, este incapsulat). Daca sunt prezente halucinatii si idei
delirante, ele nu sunt acompaniate de un afect puternic.Evolutia poate fi limitata in timp.
Schizofrenia nediferentiata:
Acest tip include bolnavii care intrunesc criteriile de diagnostic de schizofrenie, dar nu si
pentru formele catatonice, paranoide sau dezorganizat.
Pare subtipul cel mai frecvent diagnosticat.
Formele de schizofrenie neincluse in clasificarea DSM:
Schizofrenia simpla: poate fi evidentiata la cazurile in care se produce pe
nesimtite o saracire a intregii vieti psihice. Se caracterizeaza prin comportament ciudat,
bizar care debuteaza insidios, prin incapacitatea de a face fata cerintelor sociale, un fel de
“scleroza” a vietii afective si sociale. Astfel, comportamentul social devine din ce in ce
mai precar, scopurile atinse in viata sunt din ce in ce mai modeste ca apoi nici macar
acestea sa nu mai poata fi atinse. Totodata, delirele si halucinatiile lipsesc.
Evolutia este lenta, progresiva, spre deteriorarea personalitatii.
Tipul schizoafectiv: pacientii prezinta trasaturi pronuntate maniacale sau
depresive care evolueaza concomitent cu simptomele de schizofrenie (delir fantastic,
tulburari de constiinta de tip oneroid, simptome catatonice si de automatism psihic).
Schizofrenia grefata: tipul de schizofrenie care apare pe fondul unei dezvoltari
deficitare intelectuale (oligofrenie). (in schizofrenie inteligenta nu este afectata)
Este vorba despre tablori clinice sarace, uneori se noteaza halucinatii primitive sau idei
hipocondriace stereotipe.
idei hipocondriace=confera bolnavilor convingerea ca sunt amenintati de o boala foarte
grea, incurabila, cu sfarsit letal, fapt pentru care amplifica si interpreteaza nemasurat
tulburari efemere si neesentiale ale diferitelor organe. Se autoanalizeaza si se
documenteaza necontenit in legatura cu presupusa afectiune.
5
 Schizofrenia tardiva: este forma ce apare dupa varsta de 40 ani, de cele mai multe
ori nu se deosebeste de celalalte tipuri de schizofrenie insa s-a observat ca aceasta duce
mai rar la un final grav si se termina adesea cu un defect usor sau chiar o vindecare
sociala.

c) Etiologie
Teoriile moderne subliniaza vulnerabilitatea individului pentru schizofrenie,sub doua
aspecte:
- vulnerabilitatea genetica
- vulnerabilitatea dobandita
Factori genetici:
Dovezile in privinta contributiei ereditatii in determinismul bolii se bazeaza in
principal pe studii familial, studii pe gemeni si de adoptii. Copii cu un parinte schizofren
au risc de 5%-6% de a dezvolta tulburari de tip schizofrenic pe durata vietii. Riscul creste
semnificativ in cazul in care mai multi membri ai familiei sunt bolnavi, de la 17% pentru
cei cu un parinte si un frate, pana la 46% la cei cu ambii parinti schizofreni. Studiile pe
gemeni indica o concordanta importanta a ratelor pentru gemenii monozigoti (46%) fata
de cei dizigoti (14%). Studiile de adoptii reprezinta un alt tip de experiment util pentru
evaluarea factorului genetic. S-a costatat ca schizofrenia este mai frecventa la rudele
biologice ale subiectilor adoptati, suferinzi de schizofrenie, in comparatie cu rudele
biologice ale subiectilor adoptati din lotul de control. S-a constatat de asemenea si un
exces de personalitati de tip schizoid, antisocial si tulburari nevrotice printre copii
mamelor schizofrene.
Factori pre- si perinatali:
S-a sugerat ca anumite influente din preajma nasterii pot contribui la etiologia
schizofreniei. O cauza a vulnerabilitatii ar putea fi reprezentata de o suferinta intrauterina
a fatului sau a copilului nou nascut, care ar provoca o disfunctie minimala a creierului.Un
rol ar putea fi jucat de infectiuni virale ale mamei sau ale nou-nascutului, o etiologie
virala certa nu a putut fi totusi demonstrate.
Factori organici neuropatologici si biochimici: Studii neuropatologice si radiologice au
putut evidentia cel putin la o parte din bolnavi anumite modificari structurale: marirea
ventricolilor cerebrali, micsorarea masei creierului, mai ales in regiunile frontale. Studiile
cu ajutorul tehnicilor moderne de medicina nucleara, SPECT (Single-Photon-Emission-
Computertomography) sau PET (Positron-Emission-Tomography), asupra fluxului
sangvin cerebral si metabolismului creierului au aratat in cazul bolnavilor de schizofrenie
o reducere remarcabila a fluxului sangvin, a utilizarii oxigenului si a schimburilor
metabolice in regiunile frontale (Hipofrontalitate). Importante sunt cercetarile
biochimice. Astfel, in creierul bolnavilor schizofrenici exista o cantitate crescuta de
Dopamina si un numar mai mare de receptori dopaminergici decat la normali. Asa se
explica si actiunea favorabila a medicamentelor neuroleptice, care blocheaza receptorii
6
dopaminici de tip D2. Si alti neuromodulatori din sistemul nervos central - glutamatul si
serotonina - ar putea juca un rol in mecanismul de producere a psihozelor schizofrenice.
Simptomatologia schizofreniei a fost asociata cu o serie de anomalii imunologice
cum ar fi scaderea numarului si reactivitatii limfocitelor periferice, existenta anticorpilor
anti-tesut cerebral.
Factori psiho-sociali: O serie de conditii psiho-sociale au fost incriminate drept
factori declansatori ai schizofreniei, opiniile sunt insa controversate. Factorii psiho-
sociali influenteaza mai degraba evolutia bolii si nu aparitia ei. in acelasi sens este
interpretat rolul conflictelor, al suprasolicitarilor psihice sau al starilor de tensiune
emotionala. Teoria psihanalitica presupune ca regresiunea la o treapta inferioara de
dezvoltare ar constitui un mecanism dinamic important in aparitia psihozelor
schizofrenice. Studiile referitoare la rolul factorilor socio-familiali pornesc de la
cercetarile lui Faris si Durham (1939) care au raportat o frecventa mai mare a
schizofreniei in zonele defavorizate. Concluzia a fost ca mediul socio-familial stresant,
dezorganizat, economic defavorizat produce sau gesteaza schizofrenia. Replica este ca
schizofrenia reprezinta cauza acestor conditii defavorabile, cunoscandu-se tendinta la
izolare, lipsa de motivare sociala, apragmatismul pacientilor, consecinta fiind alunecarea
in clasele sociale inferioare odata cu evolutia bolii.
Rolul familiei in etiologia schizofreniei a fost subliniat si de Lidz care distinge doua
modele anormale de comportament intrafamilial:
 Sciziunea intrafamiliala in care unul dintre parinti este distant, iar celalalt se
ataseaza de copilul de sex opus, astfel incat este nevoit sa-si imparta
atasamentul;
 Conflictulitatea intrafamiliala in care parintele „dominator" se impune si castiga
atasamentul copilului.
Aceste relatii asimetrice intrafamiliale isi impun amprenta personalitatii copilului si care
determina procesul patologic. Acest tip de comunicare, de tip calitativ, instraineaza
copilul si ii creeaza un defect de adaptare si raportare la conditiile si persoanele din afara
familiei. Au mai fost descrise familii caracterizate prin comportament si exprimare ostila,
critica la adresa copilului sau dimpotriva, familii hiperprotective cu un inalt grad de
exprimare a emotiilor. In acest sens s-a constatat o rata mai mare a recaderilor in familiile
de tip hiperprotectiv, asociindu-se hiperprotectivitatea cu simptomele negative, iar in
relatiile reci, emotional deficitare cu simptomatologie pozitiva.
Factori precipitanti:
 Stresul psihosocial: stresurile cu care suntem confruntati au fost adesea
infatuate ca factori precipitanti ai schizofreniei;
 Perceptia si atentia: tulburarile de perceptiile sunt comune in schizofrenie;
testele psihologice indica o atentie excesiva acordata mai degraba detaliilor,
informatiei senzoriale decat impresiei globale sau „gestalt"-ului. Tulburarile de

7
 atentie in schizofrenie cuprind dificultati de concentrare si mentinere a atentiei,
ca si in schimbarea centrului de interes al acesteia.
 Tulburarile de gandire
 Bolile fizice si nasterea.

d) Simptomatologie
Manifestari generale
1. Faza prodromala: aspectul tipic, dar care nu este obligatorilu este cel de
personalitate premorbida schizoida sau schizotipala, care se caracterizeaza prin pasivitate,
nu participa la activitati de grup, prefera lecturile, televizorul sau auditiile muzicale in
detrimentul activitatilor sociale. Simptomele prodromale ale schizofreniei sunt:
- Izolarea sociala
- Deteriorarea marcata de comportamentul profesional
- Comportament excentric (colectarea de resturi alimentare, dezinvoltura erotica)
- Neglijare marcata in tinuta vestimentara
- Limbaj vag
- Ideatie bizara sau gandire magica.
2. In general debutul tulburarii este observat de catre familie si de cei apropiati care
caracterizeaza pacientul ca fiind schimbat: deteriorare in igiena personala, depresie,
comportament bizar, somn excesiv sau insomnie, deteriorarea relatiilor sociale, abuz de
droguri/alcool, agitatie, pozitii ciudate, folosirea anormala a cuvintelor.
Debutul insidios progresiv se intalneste in 1/3 din cazuri si imbraca forma clinic a
diferitelor simptome clinice nespecifice caracteriale si nevrotice. Scaderea progresiva a
activitatii intelectuale se manifesta prin stari de oboseala. saracire a ideatiei si incetinire a
activitatii intelectuale, ce poate ajunge la imposibilitatea de a efectua un efort sustinut.
Bizareria intelectuala se caracterizeaza printr-un interes particular pentru o problema
filosofica fara legatura cu practica. Se adauga un mutism relativ §i un comportament de
izolare, indiferenta afectiva, bizarerii comportamentale, ambivalenta fata de mediul
familial, perplexitate, apatie, neglijenta corporala, vestimentara si verbala.
Debutul brutal prin episoade acute se poate instala prin bufee delirant-
halucinatoare acute, prin stari melancolice sau maniacale atipice, confuzii mintale,
impulsiuni ale adolescentilor.
Tabloul clinic
Expresia comportamentala in schizofrenie se intinde pe un evantai larg de
manifestari, de la agitatie psihomotorie, dezorientare temporo-spatiala, pana la
comportament linistit, cand pare morocanos, cufundat in propriile ganduri, cand este
vorbaret, dornic de comunicare sau pot prezenta atitudini bizare, stereotipii.
Anomaliile disparities In schizofrenie se pot intalni reactii normale ale bolii si
apar anomalii persistente ale dispozitiei, ca anxietatea, depresia, iritabilitatea si euforia.

8
Dispozitia depresiva poate fi constatata atat in episodul acut cat si rezidual, dupa episodul
psihotic. Emotiile pot fi instabile, cu rapide alunecari de la veselie la tristete. Apoi poate
apare si o tocire a afectivitatii. aplatizare afectiva cu voce monotona, facies imobil si
absenta rezonantei afective. Pacientul poate afirma ca nu mai poate sa traiasca
evenimentele vietii si are impresia ca isi pierde sentimentele, Aceste fenomene alaturi de
tocirea emotionala sugereaza anhedonia. Afectivitatea, alaturi de senzatie, reprezinta
functia cu rol de carefour intre psihismul elementar instinctiv si procesele superioare de
cunoastere, intre biologic si psihic, fiind o functie cu un pronuntat aspect biopsihologic in
ceea ce are in comun cu afectivitatea animala. Ceea ce se cuvine a fi precizat in ceea ce
priveste perturbarea afectivitatii in schizofrenie, este ca sunt afectate nu numai
posibilitatile de a trai pe plan subiectiv-procesele afective ca fenomene psihologice-dar in
acelasi timp este perturbata directionarea mecanismelor fiziologice pe latura reglarii lor
neuro-endocrino-humorale, ca si dinamica formarii si exprimarii lor in procesualitatea
adaptiva bio-psiho-sociala. Alteori apare inversiunea afectiva sentimente de ura in cadrul
unui delir de persecutie, mai ales din partea parintilor. Aceste reactii sunt consecvente si
se pot concretiza in acte agresive fata de persecutori. O pertubare afectiva importanta
intalnita la subiectii cu schizofrenie este paratimia, prin care Bleuler intelege discordanta
dintre idei si sentimente; e o alta reactie decat cea pe care o asteapta anturajul, un raspuns
afectiv paradoxal, nemotivat .
Vointa este perturbata si apar modificari frecvente ale directionarii volitionale, la
acte contradictorii de vointa, cu predominarea unor aspecte instinctiv-emotionale primare
exprimate sub forma unor stari de afect. La bolnavii schizofrenici se intalneste frecvent
abulia, ei nu mai primesc nici un impuls, nu fac nimic, nici spontan nici daca se ordona.
Tulburarea initierii si continuarii unei actiuni dirijate catre un scop precis este o trasatura
intalnita in mod obisnuit in schizofrenie, care afecteaza activitatea si performantele
sociale ale individului. Ambivalenta dirijeaza actiunile catre doua scopuri diametral
opuse, sfarsind in impas si apragmatism.
Tulburarile de perceptie reprezinta un aspect comun in schizofrenie, care in cazul
absentei excitantului extern se numesc halucinatii si pot fi proiectate la nivelul oricarui
analizator. Pseudohalncinatiile, considerate in psihiatria clasica patognomonice pentru
schizofrenie, nu au valoare diagnostic speciala. Ele apar sub forma fiirtului gandirii,
sonorizarea gandirii, ecoul gandirii. Halucinatiile auditive se numara printre cele mai
frecvente simptome. Ele pot lua aspectul de zgomote, muzica, cuvinte disparate, fraze
scurte sau o intreaga conversatie. Unii pacienti isi aud propriile ganduri rostite tare si cu
claritate, fie in momentul in care le gandesc (sonorizarea gandirii), fie imediat dupa aceea
(ecoul gandirii). Halucinatiile vizuale sunt mai putin frecvente si apar impreuna cu alte
tipuri de halucinatii. Halucinatiile tactile, olfactive, gustative si somatice pot sa apara in
tabloul clinic al schizofreniei, dar de obicei sunt expresia unui proces organic motiv
pentru care este necesar intotdeauna un diagnostic diferential cu delirium, epilepsia de
lob temporal sau alte conditii neurologice sau medicale care pot provoca simptomatologie
9
psihoproductiva. Halucinatiile cenestezice sunt deseori intanite in schizofrenie, fiind
descrise sub forma unor senzatii: „a luat foc creierul", „nu mai bate inima". in afara
halucinatiilor, se Intalnesc iluzii, ele pot sa apara in oricare faza evolutiva a schizofreniei,
in fazele active fiind interpretate de obicei delirant.
Gandirea este un alt simptom, in schizofrenie intalnindu-se un spectra larg de
tulburari de gandire, de ritm si coerenta, de continut ale expresiei verbale si grafice.
Ideile delirante sunt abstracte, bizare, constatandu-se o lipsa a conexiunilor, vorbirea
alaturi de subiect, raspunsuri pe langa intrebare, care alaturi de modiflcarile coerentei si
tulburarile expresiei verbale, fac discursul greu de urmarit. Delirul schizofrenic nu este
sistematizat, deoarece pleaca de la premize false in directia unui proces logic, bolnavii
nesesizand conflictul dintre logic si realitate. Procesele delirante isi gasesc substrat in
sentimentele corespunzatoare, dupa care debutul se paote face prin stari maniace sau
melancolice. Starile acute sunt considerate ca „leaganul delirurilor" , in aceste cazuri
fiind vorba de un delir „primar", denumit de Bleuler delir „primordial" gata
format."Starile reziduale" sau starile „secundare" fac trecerea spre croncizare.
Temele delirante cel mai frecvent intalnite pot fi grupate:
 Idei delirante de grandoare;
 Idei delirante de negatie ;
 Idei delirante de persecutie ;
 Idei delirante somatice ;
 Idei delirante sexuale ;
 Idei delirante religioase ;
 Idei delirante de relatie ;
 Tulburari de limbaj.
Atentia si memoria se pot evidentia tulburari cantitative ale atentiei, atat voluntara
cat si spontan. Memoria nu este in general afectata, desi unii pacienti au dificultati de a
spune corect varsta.
Manierismul este o miscare normal directionata ca scop, care pare sa aiba
semnificatie sociala, dar bizara in modul in care este facuta, iesita din context.
Depersonalizarea se caracterizeaza prin pierderea contactului cu propriul eu.
Pacientii devin nelini§titi si preocupati, au dubii asupra identitatii propriei persoane.
Derealizarea consta in impresia ca lumea din jur pare sa fie schimbata, ostila,
parintii nu mai sunt la fel, prietenii si cunoscutii au alta fizionomie, alta personalitate.

e) Diagnostic
Diagnosticul pozitiv
In prezent functioneaza doua clasificari de importanta majora: Clasificarea
Internationala a Maladiilor (ICD -10) si a IV-a editie a Manualului de Diagnostic si
Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM IV si DSM IV-TR).

10
 In ICD-10 diagnosticul de schizofrenie se stabileste pe baza unor simptome
caracteristice, durata acestora si diferentierea de o serie de alte tulburari psihice.
Simptomele caracteristice sunt impartite in opt grupuri cu importanta diagnostic si care
deseori se manifesta impreuna. Primele patru grupuri cuprind ideile delirante si
halucinatiile tipice, celelalte patru grupuri includ ideile delirante si halucinatiile mai putin
tipice, barajele gandirii, manifestarile catatonice, apatia, tocirea afectiva si discordanta.
Cu toate ca nu pot fi identificate simptome strict patognomonice, este util ca, in
scopuri practice, sa se divida simptomele in grupuri de importanta speciala pentru
diagnostic, care apar impreuna, cum ar fi:
- Ecoul gandirii, furtul gandirii si raspandirea gandirii;
- Idei delirante de control, influenta sau pasivitate, referitoare la miscarile
corpului sau ale membrelor sau la ganduri, perceptia deliranta;
- Halucinatii auditive sub forma unui comentariu continuu sau dialog despre
comportamentul subiectului;
- Idei delirante persistente, de orice fel, care sunt cultural inadecvate si complet
imposibile;
- Halucinatii persistente, de orice tip, insotite de idei delirante temporare sau abia
schitate, fara un continut afectiv clar, tie de idei de supraevaluare persistente
sau halucinatii care apar zilnic, timp de mai multe zile sau luni, succesiv;
- Intreruperi sau alterari prin interpolare in cursul gandirii, din care rezulta
incoerenta, vorbire irelevanta sau neologisme;
- Comportament catatonic, cum ar fi: excitatie, postura catatonica, flexibilitate
ceroasa, negativism, mutism;
- Simptome „negative": apatie, saracire a vorbirii, racirea sau incongruenta
raspunsurilor emotionale, care au ca rezultat retragerea sociala si scaderea
performantei sociale;
- Modificare intensa si semnificativa in calitatea globala a unor aspecte ale
comportamentului, ce se manifests prin lipsa de interes, de finalitate, inutilitate.
Diagnosticul de schizofrenie este sustinut in DSM IV si DSM IV-TR de existenta
simptomelor caracteristice, durata minima a acestora, durata minima a tulburarii, deficitul
de integrare socio-ocupationala, diferentierea de tulburarile afective, schizoafective, sau
alte tulburari psihotice, afectiuni somatice, consumul de substante sau o tulburare a
dezvoltarii de tip invadant din copilarie.
- Simptome caracteristice: doua sau mai multe din urmatoarele simptome, fiecare
fiind prezent o perioada semnificativa de timp pe parcursul unei luni de zile:
ideatie deliranta, halucinatii, discurs dezorganizat, comportament catatonic,
simptome negative.
- Disfunctie sociala/ocupationala: un sector al functionarii este marcat, afectat,
sub nivelul anterior, de la debutul afectiunii, pentru o perioada semnificativa de
timp.Durata: manifestarile permanente ale tulburarii persista de cel putin 6 luni.
11
 Aceasta perioada de 6 luni trebuie sa includa cel putin o luna cu simptome si
poate include perioade in care sunt prezente numai simptome reziduale sau ale
fazei prodromale.
Excluderea tulburarilor schizoafective si afective: tulburarea schizoafectiva si tulburarile
afective cu simptome psihotice vor fi excluse in baza:
- Absenta unui episod major depresiv, maniacal sau mixt concomitent cu
simptomele fazei acute.
- Daca exista modificari episodice ale afectivitatii in timpul fazei acute, durata
acestora va fi scurta comparativ cu perioadele active si reziduale ale bolii.
- Excluderea abuzului de droguri sau alte substante si a conditiilor medicale.
- Relatia cu o tulburare invadanta a dezvoltarii: daca exista istoric de tulburare
autista sau alta tulburare invadanta, diagnosticul aditional de schizofrenie va fi
exprimat numai in cazul prezentei certe a delirurilor sau halucinatiilor cel putin
timp de o luna.
Diagnosticul diferential
Schizofrenia trebuie diferentiata in principal de sindroamele organice, tulburarea
afectiva si tulburarile de personalitate. La pacientii tineri, cele mai relevante diagnostice
organice sunt starile induse de droguri epilepsia de lob temporal. La cei mai in varsta,
trebuie excluse numeroase boli cerebrale. De exemplu, un sindrom cerebral acut poate fi
confundat cu schizofrenia, aceleasi precautii pentru dementa, mai ales cand exista idei
marcate delirante si de persecutie. Unele boli cerebrale difuze pot prezenta un tablou
schizofreniform, in absenta tulburarilor neurologice. In incercarea de a exclude astfel de
boli organice, este importanta obtinerea unei anamneze amanuntite, examinarea starii
psihice si examenul fizic cu accent particular pe anomaliile neurologice. Trebuie cautate
si observate cu grija tulburarea starii de constienta, deficitul amnezic. Examenele
paraclinice de rutina pot oferi indicii in excluderea posibilelor afectiuni medicale:
hemograma completa, sumar de urina, enzimele hepatice, serologia pentru sifilis si HIV.
in unele cazuri poate fi necesara dozarea ceruloplasminei serice sau alte teste specifice.
Electroencefalograma, CT sau RMN pot elimina diagnosticul unei leziuni cerebrale ca
tumori, traumatisme, epilepsie si alte leziuni circumscrise. Problemele cele mai dificile
sunt insa reprezentate de diagnosticul diferential cu tulburarile schizoafective, tulburarile
afective. tulburarile delirante sau tulburarile de personalitate.
Excluderea tulburarilor afective cu simptome psihotice sau ale tulburarilor
schizoafective se face pe baza absentei unui episod maniacal sau depresiv major in
parcursul fazei acute. In cazul in care exista modificari ale dispozitiei, acestea nu vor fi
prezente decat o perioada scurta comparativ cu perioada totala a episodului psihotic.
Tulburarea deliranta, spre deosebire de schizofrenie, se caracterizeaza prin pastrarea
afectivitatii si ponderea redusa a halucinatiilor in tabloul clinic.
In cazul tulburarilor de personalitate de tip schizoid, schizotipal sau paranoid se
poate intalni o simtomatologie caracterizata prin raceala afectiva, indiferenta, ideatie sau
12
discurs bizar, suspiciozitatea, dar nu se constata fenomene psihoproductive sau
comportament dezorganizat.
Unele tulburari nevrotice pot fi insotite de fenomene de derealizare sau
depersonalizare. Ceea ce le deosebeste de schizofrenie este pastrarea atitudinii critice fata
de boala, iar fenomenele psihoproductive sunt absente.
Tulburarea schizofreniforma poate fi exclusa in cazul in care simptomele persista
mai mult de 6 luni. Tulburarea psihotica de scurta durata are un debut brutal §i este direct
legata de un factor psihotraumatizant cert. Tulburarea factica sau simularea reprezinta
conditii care pot pune probleme de diagnostic diferential, mai ales in cazul pacientilor
instruiti, care au cunostinte medicale. Observatia atenta si evidentierea eventualului
beneficiu psihologic, circumstantial sau material poate tran§a diagnosticul.

f) Evolutie si prognostic
Punctul de vedere in privinta prognosticului schizofreniei s-a schimbat in ultimele
decenii datorita introducerii medicamentelor neuroleptice. Evolutia poate fi variabila, unii
indivizi prezentand exacerbari si remisiuni iar altii ramanand suferinzi cronici.
Factorii care permit evaluarea prognosticului schizofreniei au fost delimitati si
studiati la scurt timp dupa descrierea bolii. Majoritatea se refera la boala, tipul si varsta
debutului sunt relevante: debut la varsta tanara prin simptome predominant negative si
trenante, evidentiere unor antecedente personale pozitive in privinta bolilor psihice si
existenta schizofreniei in familie sunt factori de prognostic negativ.
Factorii de prognostic pozitiv sunt: sexul feminin, personalitate premorbida fara trasaturi
schizoide simptome de tip florid, debut acut, varsta mare a debutului, perturbarea afectiva
asociata, tratament imediat si adecvat.
Alti factori de care depinde evolutia buna a acestei boli sunt: complianta crescuta
la tratament,  precocitatea instituirii unui tratament, suportul socio-familial, buna
integrare sociala .
Dupa o medie a ultimilor 6 ani, s-a constatat ca 40% dintre pacienti au fost
ameliorati sub tratament. Amelorarea a fost definita ca remisiune, recuperare sau stare
buna cu simptome minime.
Unele studii atesta ca peste 50% dintre pacienti, la un interval de 5-10 ani de la
prima internare prezinta numeroase spitalizari, decompensari, episoade depresive majore,
tentative autolitice. Rata recuperarilor variaza, in literatura, de la 10% la 60% cu o medie
de 20%-30% dintre pacienti, care reusesc sa aiba o viata cat de cat normala. In baza
acestor date factorii de prognostic in schizofrenie pot fi sintetizati in urmatoarea
ordonare:

13
Factorul de prognostic Prognostic bun Prognostic rezervat

Debut Acut Insidios

Sex Feminine Masculine
Durata episodului Scurt Cronic
Istoric psihiatric Absent Present
Simptome affective Present Absent
Stare de constiinta obnubilata clara
Obsesii\compulsii Absent Prezent
Agresivitatea Absent Prezent
Nivel de adaptare sociala Buna Slaba
premorbida
Activitate sexuala Buna Slaba
Examenul neurologic Normal Semen minore

Teste psihologice Normale Anormale

Anomalii structurale ale creierului
Absente prezente

Nivel social Ridicat Scazut

Istoric familial de schizofrenie Negativ Pozitiv

g) Tratament
Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti,
chiar daca pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu
medicamente si terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control
si sa devina un participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de
criza sau a celor cu simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta
pacientului si pentru ca acesta sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena
adecvate. 
De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in
tratarea acestei conditii. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psiholog,
asistent social, asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale
vietii. Poate exista, de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul

14
obtine cel mai bun tratament si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul
echipei.
Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat
aceasta medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent
in a-l lua. Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi
impreuna un tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare. 
Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul
schizofreniei. Ea poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori
cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie
antipsihotica:
Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in
mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au
efecte secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva
si simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:
- Haloperidol
- Tioridazin
- Fluphenazina
Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste
antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive.
Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
- Quetiapina
- Ziprasidona
- Aripiprazol
- Paliperidona.
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva
saptamani de la introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor.
In general, scopul tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al
semnelor si simptomelor cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte
medicamente, cum ar fi antidepresivele si medicatia antianxioasa. 
Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are efecte secundare
intolerabile, medicul poate recomanda o combinatie de medicamente, schimbarea cu un
alt medicament sau ajustarea dozelor. Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa
administrarea tratamentului fara sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine. In
cazul in care pacientul opreste brusc administrarea medicatiei, poate apare o recadere a
simptomelor psihotice. In plus, medicatia antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita
brusc, pentru a preveni aparitia simptomelor de sevraj. 
15
Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un
risc pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie
a diabetului, crestere in greutate, colesterol crescut si hipertensiune arteriala. Clozapina
poate determina o scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot
determina probleme serioase de sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie
evitate.
Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele secundare posibile
si sa fie monitorizat pentru toate afectiunile ce pot apare in timp ce ia medicatia. De
asemeni, medicatia antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante.
Medicul ar trebui sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul,
inclusiv vitamine, minerale sau suplimente vegetale. 
Tratament psihosocial
Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii
psihosociale sunt de asemeni importante. 
Aceste tratamente pot include:
Terapie individuala
Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa
faca fata mai bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate
ajuta sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si
motivatia pentru a continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga
mai bine si sa inteleaga cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De
asemeni, il poate ajuta sa faca fata stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.
Terapia de familie
Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin
si educatie familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii
familiei inteleg boala, pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si
pot ajuta pacientul sa nu abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie
poate ajuta ca pacientul si familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele
familiale. 
Reabilitarea
Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o
parte importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate
invata diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta.
Astazi, putini pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita
tratamentelor eficiente existente. 

16
 B. Rolul asistentului medical in ingrijirea pacientului cu
schizofrenie paranoida

Abordarea pacientului cu schizofrenie este una dintre cele mai complexe probleme,
deoarece:
- schizofrenia afecteaza pacientul pentru intreaga lui viata, perturbandu-i
existenta, atat in timpul puseului, prin simptomele pozitive, cat si in remisiune,
prin simptome negative si defectuale;
- boala debuteaza ades in adolescenta sau in perioada adultului tanar, interferand
cu formarea personalitatii, cu desavarsirea pregatirii scolare si profesionale, cu
formarea familiei, a relatiilor de grup social;
- boala are in marea majoritate a cazurilor o evolutie cronica, marcata de
recidive, pe un fond de deteriorare functionala graduala;
- boala afecteaza indirect viata familiilor pacientilor ;
- este o boala costisitoare pentru pacient, pentru familia sa, pentru sistemul de
asigurare a sanatatii:
- aceasta boala duce la o degradare socio-profesionala.
In vederea obtinerii compliantei terapeutice in schizofrenie, asistenta trebuie sa
colaboreze cu pacientul, sa-i arate incredere, sa-l trateze ca pe o persoana nu ca pe un
bolnav, sa aiba o atitudine prietenoasa, sa lase la o parte prejudecatile, care sunt o bariera
intre ea si pacient, sa caute un contact regulat cu pacientul oferindu-i atentie pozitiva si
aratandu-i ca-l accepta si-l apreciaza.
Bolnavilor schizofreni, la internarea in spital, asistenta de psihiatrie le intocmeste
foaia de nursing in care consemneaza cu mare atentie nevoile speciale ale acestor bolnavi
in functie de prioritati. Ea stabileste diagnosticul de nursing, isi alege obiectivul pe care il
urmareste, interventiile la care recurge si face evaluarea rezultatelor obtinute.
La pacientul schizofren, perturbarea stimei de sine, asociata cu incapacitatea de a avea
incredere in altii si de a avea relatii cu ei, constituie o problema de importanta majora.
Obiectivele pe care le urmarim la acesti pacienti sunt:
- modul in care acestia vor incerca sa aiba contact cu ceilalti si sa tolereze
apropierea aratata de asistenta;
- modul in care vor incerca sa discute despre neincrederea ce o au in celelalte
persoane.
La bolnavii schizofreni, afectarea interactiunilor sociale legate de alterarea proceselor
gandirii au drept rezultat, gandiri incoerente, ilogice, precum si incapacitatea exprimarii
clare a gandurilor.

17
 Obiectivul nostru este ca pacientul sa incerce sa se faca inteles de ceilalti, sa inceapa o
conversatie cu membrii echipei terapeutice si cu ceilalti. Comunicarea cu pacientul este
clara, vorbim de realitati concrete.
Lipsa de cunostinte in ceea ce priveste reteta de medicamente, planul de tratament,
felul in care este urmarit si simptomele care apar trebuie raportate medicului sau
comunitatii.
- pacientul si familia vor discuta planuri de tratament, efectele secundare ale
acestuia. Interventie:
- vom determina familia si pacientul de a se conforma planului de tratament, vom
invata pacientul despre importanta luarii medicatiei, gasim persoane dispuse sa
ajute pacientul.
La externare, pacientul cu schizofrenie, trebuie supravegheat in continuare. In acest
sens asistenta are rolul de a instrui familia si pe cei apropiati pacientului, in legatura cu
tratamentul de sustinere si pasii necesari in urmarirea comportamentului acestuia.
In ciuda eforturilor depuse de echipa terapeutica, familie, persoanele apropiate,
schizofrenia ramane boala psihica care produce cele mai mari perturbari in viata
pacientului si a celor apropiati. Acest subiect ramane deschis pentru cercetarile ulterioare,
tocmai pentru a putea gasi o cale de a ajuta acest gen de pacienti redandu-i societatii.

18
 INGRIJIRI AUTONOME
Fisa tehnica nr. 1: Alimentarea activa

In functie de starea generala , pacientul mananca singur, fara ajutor, alimentele

oferite.
Alimentarea activa se poate face: in sala de mese; in salon; la masa sau la pat.
Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte urmatoarele principii:
- inlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului – cele necesare
cresterii (la copil) sau cele necesare refacerii pierderilor, prin consum (la adulti)
- asigurarea aportului de vitamine si saruri minerale necesare metabolismului
normal si celorlalte functii;
- favorizarea procesului de vindecare prin crutarea organelor bolnave.Alimentatia
rationala poate influenta tabloul clinic, caracterul procesului infectios
(patologic) si ritmul evolutiei acestuia, devenind astfel un factor terapeutic;
- prevenirea unei evolutii nefavorabile in bolile latente, transformarea bolilor
acute in cronice si aparitia recidivelor;
- consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute prin alte tratamente.
Pregatiri Materiale:
-tava , tacamuri, farfurii, servetele, cana pentru supa, pahar de
apa, fete de masa, cosulet de paine;
Conditii de Sala de mese:
mediu -curatenia desavarsita in sala de mese;
-aerisirea;
-se aranjeaza estetic pe mese mici tacamurile, paharele, cana
cu apa, servetelele, flori, numarul regimului;
-se creeaza o atmosfera cat mai intima;
-se anunta bolnavii sa vina la masa;
-se invita sa se spele pe maini;
Servirea mesei:
-servesc felurile de mancare pe rand;
-se ridica imediat vesela folosita;
-nu se ating alimentele cu mana;
-se observa daca pacientul a consumat alimentele in intregime,
in caz contrar se solicita motivul si se iau masuri de inlocuire;
-se transporta vesela la oficiu;
19
 -se aeriseste si se curata sala de mese;
Conditii de mediu in salon, la masa:
-se indeparteaza tot ce ar putea influenta negativ apetitul
pacientului(tavita, scuipatori, plosca);
-se separa cu un paravan pacientii cu aspect dezagreabil pentru
ceilalti;
-se pregateste masa bolnavului: se aseaza fata de masa curata,
tacamuri, cana cu apa, servetele, sarea(dupa caz);
- se invita pacientul sa se spele pe maini;
-pacientul este ajutat sa se aseze la masa;
-asistenta imbraca halatul de protectie, isi prinde parul sub
boneta( san u se atinga de alimente);
-se spala pe maini-servirea mesei se face ca in sala de mese;
Alimentarea - se pregateste salonul ca pentru alimentarea in salon la masa;
activa in -se aseaza pacientul in pozitie confortabila, semisezand sau
salon, la pat sezand cu ajutorul rezematorului de pat sau cu perne;
-se protejeaza patul cu cu musama;
-se aseaza peste musama un lighean ;
-i se ofera pacientului sapun si apa sa se spele;
-i se ofera prosopul,sa isi stearga mainile;
-se indeparteaza materialele folosite;
-se adapteaza masa speciala la pat acoperita cu fata de masa
sau cu o tava acoperita cu servetel, se aseaza pe genunchii
pacientului, peste patura acoperita cu aleza;
-se aseaza in jurul gatului un prosop;
-asistenta imbraca halatul de protectie;
-se spala pe maini si serveste masa la fel ca in salon la masa;
Alimentarea -se aseaza pacientul in decubit lateral stang cu capul pe perna;
activa la pat, -se spala pe maini;
in decubit -se protejeaza lenjeria de pat cu o aleza, iar cea a bolnavului cu
lateral stang un prosop curat;
-se aseaza tava pe marginea patului sau pe un taburet la
inaltimea patului
-se servesc alimentele pe rand, iar cele solide se taie;
-lichidele se servesc in cani speciale cu cioc sau cu ajutorul
unor tuburi transparente, curate, fierte;
-se ridica vesela utilizata, se indeparteaza materialele folosite,
se spala pacientul pe maini;

20
Fisa tehnica nr. 2: SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT

Obiectivul procedurii: Asigurarea condiţiilor de igienă şi de confort.

Pegatiri Materiale
Cărucior pentru lenjerie, mănuşi de unică folosinţă, cearşaf de
pat, cearşaf de pătură/plic, faţa de pernă, pătură, aleza, muşama
(material impermeabil), doua scaune cu spatar
Efectuarea Verificaţi materialele alese
proceduri Transportaţi materialele in salon 
Indepărtaţi noptiera de langă pat
Aşezaţi cele două scaune cu spătar, spate in spate langă patul
pacientului,lateral, in partea dreaptă spre capul patului
Puneţi sacul pentru lenjeria murdară in partea opusă a patului,
la picioare
Aşezaţi materialele pregătite pe cele două scaune astfel: pătura şi
cearşaful de pătură pliate in armonica; muşamaua şi aleza rulate
din două părţi egale pană lamijloc; cearşaful de pat rulat la fel;
faţa de pernă.Indepărtaţi lenjeria murdară şi introduceţi-o in
sacul special pregătitSpălaţi-vă pe maini, imbrăcaţi mănuşi
Puneţi cearşaful de pat peste saltea la mijlocIntindeţi cu o mană
o parte a cearşafului spre cap, iar cu cealaltă spre picioare(partea
opusă)Introduceţi cearşaful adanc sub saltea la capetele patului
şi cu mana de langă pat prindeţi partea liberă a cearşafului la o
distanţă de colţ egală cu lungimeamarginilor care atarnă şi
ridicaţi-o in sus langă (pat) salteaIntroduceţi sub saltea partea
din triunghiul format care o depăşeşte, apoi lăsaţiin jos partea
ridicată şi introduceţi sub saltea restul triunghiului impreună
cu partea laterală a cearşafului realizand un plic
Aşeza i muşamaua şi aleza la mijlocul patului şi derula i-le ţ ţ ca
pe cearşaful de patIntroduceţi muşamaua şi aleza adanc
sub saltea pe părţile laterale ale patuluiIntindeţi cearşaful plic in
lungimea patului şi peste el pătura
Introduceţi pătura in cearşaf şi fixaţi colţurile
Fixaţi cearşaful şi pătura la picioarele patului introducandu-le
sub saltea
Efectuaţi pliul de confort (cu o mană deasupra patului iar cu
cealaltă dedesubt,trageţi spre picioare şi formaţi această cută)
Aranjaţi colţurile de la capătul distal al patului sub formă de
21
 plicIntroduceţi pătura şi cearşaful pe părţile laterale ale
patuluiPuneţi la capul patului perna infăşată

Reorganizarea Reaşezaţi noptiera la locul ei de langă pat

locului de Puneţi cele două scaune la loc
munca Scoateţi sacul cu rufe murdare din salon
Aerisiţi salonulIndepărtaţi mănuşile
Spălaţi-vă pe maini

22
 INGRIJIRI DELEGATE

Fisa tehnica nr. 3: Administrarea medicamentelor pe cale orală

Deoarece medicamentele cu cale de administrare orală sunt cele mai lipsite de risc,
mai ieftine şi mai convenabile ca mod de administrare, o mare parte din tratamentele
medicamentoase se adminstrează pe această cale.
Astfel, pe această cale se pot administra tratamente sub formă de: tablete, capsule,
siropuri, elixiruri, suspensii, uleuri, granule etc. Unele necesită preparare specifică înainte
de adminstrare: uleiurile, suspensiile, granulele.
De cele mai multe ori, medicaţia orală este prescrisă în doze mai mare decât
echivalentul său parenteral, deoarece, după absorbţia în tractul gastrointestinal, o parte
din medicaţie este distrusă de ficat şi eliminată înainte de a intra în circulaţia sistemică.
Dozele medicamentoase orale normale pentru un adult pot fi periculoase pentru un
vârstnic sau copil.
Tratamentul pe cale orală este contraindicat pacienţilor inconştienţi, celor care
prezintă vărsături, cât şi celor care din diverse motive nu pot înghiţi.
Materiale necesare:
- medicaţia prescrisă
- recipient pentru medicamente
- pahar apă
Administrare:
- se verifică cu atenţie medicaţia prescrisă de medic şi se compară cu cea primită de la
farmacie
- se spală măinile
- se verifică data expirării medicamentelor
- se confirmă identitatea pacientului
- se verifică starea pacientului (conştientă) şi semnele vitale. O schimbare în starea
acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicaţiei (de exemplu, nu se vor mai
administra antihipertensive la un pacient care prezintă hipotensiune)
- se administrează medicaţia împreună cu apa sau alt lichid adecvat
- se va sta lângă pacient până când acesta va înghiţi medicamentul şi dacă este nevoie, se
va verifica deschizându-i gura.
- Se va reveni pentru verificarea stării pacientului în maxim 1 oră

23
Fisa tehnica nr.4: Administrarea medicamentelor prin injectia intramusculara

Injecţia musculară introduce substanţa medicamentoasă adânc în ţesutul muscular.

Această cale de adminstrare permite o acţiune rapidă prin absorbţia în circulaţia
sistemică. Administrarea intramusculară este aleasă atunci când pacientul nu poate primi
medicaţie orală, când este prea iritantă gastric.
Locul de injectare trebuie ales cu multă grijă, se va face şi în funcţie de constituţia
fizică a pacientului. Se evită zonele cu edeme, iritaţii, semne din naştere, echimoze.
Injecţiile intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care prezintă tulburări ale
mecanismelor de coagulare, după terapii antitrombotice, în timpul unui infarct miocardic.
Materiale necesare:
- medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie
- seruri pentru dizolvat
- seringă
- ac
- mănuşi
- comprese
- paduri alcoolizate
Medicaţia prescrisă trebuie să fie sterilă. Seringa şi acul trebuie alese adecvat
(pentru injecţia intramusculară acul trebuie să fie mai lung, în funcţie de ţesutul adipos al
pacientului, de locul ales pentru injecţie şi cu un calibru potrivit pentru vâscozitatea
substanţei de injectat).
Pregătirea echipamentului:
- se verifică medicaţia prescrisă ca dată de expirare, coloraţie, aspect
- se testează pacientul să nu fie alergic, în special înaintea administrării primei doze
- dacă medicaţia este în fiolă, aceasta se dezinfectează, se sparge şi se trage doza indicată,
eliminând aerul din seringă. Apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare
intramusculară
- dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dezinfectează capacul de
cauciuc, se reconstituie lichidul, se trage doza indicată, se scoate aerul şi se schimbă acul
cu cel pentru injecţia intramusculară
- tehnica de extragere a substanţei dintr-un flacon este următoarea: se dezinfectează
capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, trăgând de piston, aceea
cantitate echivalentă cu doza care trebuie extrasă din flacon, se ataşează apoi la acul din
flacon şi se introduce aerul, se întoarce flaconul şi seringa se va umple singură cu
cantitatea necesară

24
- alegerea locului de injectare în injecţia intramusculară trebuie făcută cu grijă. Acest loc
poate fi muşchiul deltoid, muşchiul dorsogluteal, muşchiul ventrogluteal şi muşchiul de
pe faţa antero-externă a coapsei (vastus lateralis).
Administrarea:
- se confirmă identitatea pacientului
- se explică procedura pacientului
- se spală mâinile, se pun mănuşile
- se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent
injecţii intramusculare
- la adulţi deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantităţi mici, locul de administrare
uzual fiind faţa supero-externă a fesei, iar la copil faţa antero-laterală a coapsei
- se poziţionează pacientul şi se descoperă zona aleasă pentru injectare
- se stimulează zona de injectare prin tapotări uşoare
- se şterge cu un pad alcoolizat prin mişcări circulare
- se fixează şi se întinde pielea cu ajutorul mâinii nedominante
- se poziţionează seringa cu acul la 90 de grade, se atenţionează pacientul că urmează să
simtă o înţepătură, se recomandă să nu îşi încordeze muşchiul
- se introduce printr-o singură mişcare, repede, până în muşchi
- se susţine seringa cu cealaltă mână, se aspiră pentru a verifica dacă nu apare sânge.
- dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanţa lent, pentru a permite muşchiului
să se destindă şi să absoarbă gradat medicaţia
- după injectare se retrage acul printr-o singură mişcare, bruscă, sub acelaşi unghi sub
care a fost introdus
- se acoperă locul puncţionării cu un pad alcoolizat şi se masează uşor, pentru a ajuta
distribuirea medicamentului
- se îndepărtează padul cu alcool şi se inspectează locul puncţionării, pentru a observa
eventualele sângerări sau reacţii locale
- dacă sângerarea continuă, se va aplica compresie locală sau gheaţă în caz de echimoze
- se va reveni şi inspecta locul injecţiei la 10 minute şi la 30 de minute de ora
administrării
- se vor arunca materialele folosite în recipientele specifice de colectare

25
 III. PARTEA PRACTICA

1.Procesul de ingrijire al pacientului cu schizofrenie paranoida

Nevoia Manifestari de Manifestari de Sursa de
Fundamentala Independenta Dependenta dificultate
1. A respira, a Frecventa respiratorie normala
avea o buna varstei 18r/ min.Respiratii
circulatie ritmice fara zgomote
patologice. Miscari respiratorii
libere, amplitudine normala
egala de ambele hemitorace.
Respiratie buna pe nas de tip
costal inferior: TA-120/70mm
Hg, AV-78p/min
2. A bea, A Dentitie incomplete, limba
Manca roz, mucoasa bucala roz si
umeda, gingii roz aderente
dintilor. Reflex de deglutitie
prezent, digestie nestingherita,
apetit prezent 3mese/zi.
Tranzit intestinal prezent.
Greutate 64 Kg, inaltime 172
cm
3. A elimina Lojele normale libere,
mictiuni fiziologice, urini
mormocrome, scaun normal
1/zi
4. A se misca, a Postura adecvata si miscari
avea o buna adecvate. Facies sumbru, ochii
postura incercanati
5. A dormi, a se Stare de neliniste Suspiciozitate
odihni p.m. Insomnie, Interpretabilit-ate.
oboseala, Delir de Persecutie
iritabilitate
6.A se imbraca, a Capacitate fizica de imbracare
se dezbraca si dezbracare. Vesminte
adecvate
7. A mentine Temperatura corporala 36.7ºC

26
temperature masurata in axila. Piele roz,
corpului in limite transpiratie minima,
normale temperatura mediului ambiant
22ºC
8. A fi curat, Igiena corespunzatoare. Fose
ingrijit nazale libere, cavitate bucala
ingrijita cu lipsuri. Unghii
curate , taiate scurt de culoare
roz, par ingrijit, urechi curate
de configuratie normala. Piele
curata, neteda, catifelata
normal pigmentata
9. A evita Insecuritate Tulburari de
pericolele psihologica gandire, situatii de
criza, lipsa
cunoasterii
10. A comunica Functionarea adecvata a Comunicare Oboseala, tulburari
organelor de simt, debit ineficienta la nivel de gandire,
verbal, ritm moderat, afectiv - agresivitate suspiciozitate
exprimarea usuoara a
nevoilor ,dorintelor, emotiilor,
incapabil sa stabileasca relatii
armonioase cu cei din jur.
11. A actiona Frustrare Pierderea imaginii
conform propiilor de sine, tulburari de
convingeri gandire
12. A fi Lipsa motivatiei, Tulburarii de
preocupat in ambitiei gandire, pierderea
vederea realizarii Devalorizare, imaginii de sine
diminuarea
motivatiei
interesului
13. A se recreea Stare de destindere crescuta in
fata televizorului, petrece 10-
12 h in fata acestuia, merge cu
prietenii in oras ocazional
14. A invata cum Dorinta si interes de
sa-ti pastrezi independenta, prezinta interes
sanatatea in acumularea de cunostinte,

27
 prezinta abilitatea de a invata

2 .Studiu de caz
Interviu
1. Informatii generale
 Nume si Prenume : K.L.
 Varsta :36 ani
 Sex: Masculin
 Copii: Fara
 Profesie: Fara ocupatie
 Localitate de domiciliu: Iasi
 Diagnostic la internare: Schizofrenie paranoida
2. Obişnuinţele de viaţă
a. Consumator de:Cafea –2 ~3 cafele pe zi
Tutun – 30~ 40 tigari pe zi
b. Dieta/regim alimentar - alimentaţie normal
c. Alergii cunoscute - Neaga
3. Date privind starea de sanatate anterioara
a. Date antopometrice - Greutate – 64 Kg
- Inaltime – 172 cm
- Grup Sanguin – 01
- Rh – (-)
b. Limite senzoriale - Alergii- neaga
- Proteze – nu prezinta
- Acuitate Vizuala Si Auditiva – buna
- Somn Modificat – insomnie
- Mobilitate – integra
- Alimentatie – satisfacatoare 3 mese/zi
- Eliminari - 1 scaun/zi
- urina cu aspect macroscopic normal
c. Antecedente Heredocolaterale – nesemnificative
d. Antecedente Personale – Apendicectomie in 1995
4.Informatii Despre Boala
a.Motivele Internarii – stare de neliniste psihomotorie
- delir de persecutie
- interpretativitate
- suspiciozitate
- insomnia

28
b. Istoricul boli
Pacientul K.L. in varsta de 36 de ani se interneaza in serviciul psihiatrie – cronici pentru
stare de neliniste psihomotorie, delir de persecutie, interpretativitate, suspiciozitate.
Debutul fenomenologiei psihopatologice a fost in urma cu aproximativ 10 ani avand
repetate internari in servicul psihiatrie cu diagnosticul de schizofrenie.
c. Diagnosticul medical la internare: Schizofrenie Paranoida
d. Data internari :20.11.2011 ora 11:20
e. Examen clinic general
Tegumente si mucoase – palide
Sistem limfloganglionar – nepalpabil
Sistem Osteoarticular – intregu
Aparat respirator – torace normal conformat cu sonoritate pulmonara
bilaterala. Murmur vesicular present R=18/min
Aparat Cardiovascular TA= 120/70 mm Hg
AV= 78p/min
Cord in limite normale, zgomote cardiace ritmice bine batute
Aparat digestiv
Dentitie incomplete
Limba de aspect normal
Abdomen suplu nedureros la palpare, participa spontan la miscarile
respiratorii
Tranzit intestinalnormal in present
Nu prezinta greturi, varsaturi
Ficat, Cai biliare, Splina = in limite mormale
Aparat urogenital - lajele renale libere nedureroase
- urina cu aspect macroscopic normal
Examen psihiatric
Pacientul se prezinta in spital in tinuta vestimentara ingrijita cu o igiena corporala usor
deficitara.
Contactul psihic se realizeaza cu dificultate din cauza stari de neliniste pshiho-motorii si
a anxietati datorita necunoasteri conditiilor de spital si a tratamentului ulterior.
Raspunsurile rare pe care le da sunt pline de inexactitati, remarcandu-se idei delirante de
persecutie; toata lumea imi vrea raul, ma pedepseste pentru ceva ce nu am facut. In
timpul interviului adesea priveste in spate ca si cum ar vrea sa vada daca il asculta cineva,
mimica este hipomobila, nesemnalizandu-se nici un fel de traire emotionala.
Declara tulburari de somn, “nu dorm ca mai ales noaptea vin aceia sa-mi fure lucrurile”,
“ii aud”,
Apetitul alimentar este pastrat, dar din cauza dentitiei incomplete, prefer alimentatia
semilichida.

29
Desi este adus la spital de catre mama lui, el nu doreste sa o vada, spunand ca in general
si mama lui ii vrea raul.
Simptomatologia a aparut in urma cu o saptamana, de cand a interrupt tratamentul cu
neuroleptic atipic.
Pacientul este orientat temporo-spatial, partial dezorientat la propria persoana.
Discernamantul critic asupra propriei persoane perturbat.
Examen psihologic.
Efectuat de psiholog N.C. releva configuratie distimica in contur disonant paranoid.
Tratament
Denumire Forma de Actiune Doza Doza unica
medicament ADM zilnica
Zyprexa Oral Antipsihotic 10 mg 10 mg(1-S)
Cp. 10.mg
Nitrazepam Oral Tranchilizant 5 mg 5 mg(1-S)
Cp. 5 mg Hipnotic
Miorelaxant
Anticonvulsivant
Plegomazin I.M Neuroleptic 12.5 mg 12.5 mg(1f-
f. Antivomitiv P)
Antipsihotic
Sedativ
Hipotermizant
Diazepam I.M Anxiolitic 10 mg 10 mg (1f-
f, 10 mg Tranchilizant S)
Miorelaxant
Anticonvulsivant
Vitamine Factor vitaminic, 1 dr 1dr (1-D)
Complex corecteaza
Cp diferite tulburari

EXTERNAREA PACIENTULUI
DATA EXTERNARII 15.XII.2011
STAREA PACIENTULUI LA EXTERNARE
Pacientul K.L. in varsta de 36 ani s-a internat in serviciul psihiatrie pentru stare de
neliniste psihomotorie, delir de persecutie, interpretativitate, suspiciozitate, insomnie.
Sub tratament neuroleptic atipic, sedativ anxiolitic, evolutia a fost favorabila. Se
externeaza ameliorat

30
Plan de ingrijire
Data Problema Obiective Interventii Autonome Evaluare
Si Delegate
20.XI. Anxietate Pacietul sa- Am plasat pacientul intr-un Pacientul prezinta
2011 Severa si exprime salon luminous, linistit, fara agitatie
datorita diminuarea factori perturbatori. Am linistit psihomotorie,
necunoaste anxietatii pacientul comunicand insomnie,
ri mediului (in decurs permanent cu el. comportament
spitalicesc de 48 ore.) La indicatia medicului ma agresiv, delir
recoltat probe biologice. T.A 120/70mm Hg
Am administrat la indicatiile Glicemie-94mg%
medicului 1 fiola- diazepam. Colesterol-1.40g%
Am stat mai mult timp in VSH-10mm/1h
salonul lui. Creatinina-1.19mg
I-am explicat care este planul %
de tratament. Ureea Sg-0.30g%
Inainte de recoltarea probelor Calcemie-7.0mg%
biologice i-am explicat ceea ce TGP-19.60 U.I
urma sa fac. TGO-17.8 U.I
Fibrinogen-241mg
%

20.XI. Alterarea Pacientul Am asigurat conditiile de Pacientul se simte

2011 modului de se va favorizare a somnului; mai linistit, spune
somn. odihni semioscurizarea indepartarea ca a reusit sa
corespunza factorilor perturbatori si rog si adoarma.
tor (timp ceilalti membri ai echipei la
de 3-6 zile) ingrijire sa procedeze
asemanator. Am observant si
notat calitatea, cantitatea
somnului, gradul de
satisfacere al celorlalte nevoi
Am supravegheat
comportamentul pacientului si
am raportat medicului orice
schimbare survenita. Am
administrat la indicatia
medicului 1 fiola diazepam

31
 I.M
20.XI. Posibil risc Pacientul Am asigurat conditiile de Pacientul este mai
2011 de a-si face sa mediu adecvate prin linistit, cooperant,
rau sau de beneficieze indepartarea obiectelor ce ar familia lui se
a rani pe de un putea rani persoana sau pe implica la ingrijirea
alti, mediu de ceilalti.Ma asigur ca nu are lui devenind
datorita siguranta asupra lui obiecte suportul lui moral.
stari de fara contondente, alte
agitate accidente. medicamente. Am creat un
psiho- (in termen mediu optim pentru ca
motorie. de 3-4 zile) pacientul sa-si poate exprima
emotiile, nevoile. Am furnizat
pacientului informatiile de
care are nevoie. Am incurajat
pacientul la lectura, activitati.
Am asigurat legatura
pacientului cu familia prin
vizite frecvente si a informat-o
despre starea pacientului.
Cand pacientul a fost intr-o
stare extrema de agitatie l-am
imobilizat impreuna cu echipa
de ingrijire timp de
aproximativ 30 minute, in
camasa speciala pentru a
prevenii ranirea sa, sau a celor
din jur. Am linistit pacientul,
adresandu-i
cuvinte linistitoare.
Am ajutat pacientul sa
identifice motivele
comportamentuli sau.
21.XI. Comunica- Pacientul Am supravegheat permanent Pacientul s-a
2011 rea sa pacientul, punandu-I in linistit, vorbeste
inadecvata comunice valoare capacitatiile, talentele calm dar continua
cu alte si realizarile. Am dat sa refuze
persoane in posibilitatea pacientului sa ia activitatiile zilnice
mod singur decizii si sa-si exprime
eficace in dorintele, emotiile. Am ajutat
termen de pacientul sa indentifice
32
 3-4 zile. posibilitatiile sale de a asculta,
de a schimba idei cu alti, de a
creea legaturi semnificative.
Am antrenat bolnavul in
diferite activitati care sa-i dea
sentimentul de utilitate.

21.XI. Modificare Pacientul Am stabilit un dialog cu Paceinetul invata

2011 a sa pacientul mentinand o sa-si contoleze
proceselor defineasca atitudine de acceptare, vorbind halucinatiile
gandiri sis a calm si deschis.nu contrazic
legata de aprecieze pacientul dar nici nu-l
incapacitat realitatea. aprob,mentionand ca ceea ce
ea de a aude sau vede este adevarat
evalua doar pentru el, ceilalti nu simt
realitatea si nu aud nimic.
22.XI. Deficit de Pacientul Am explorat nivelul de Pacientul intreaba
2011 cunostinte so obtina cunostinte al pacientului despre tratament,
in ceea ce cunostinte privind boala, modul de modalitati de
priveste diagnostic manifestare, masurile de recuperare a
planul de si planul de prevenire si curative. Am sanatatii
tratament tratament explicat pacientului Pacientul a
la externare la importanta acumulariide noi demonstrate ca a
domiciliu cunostinte si respectarea lor acumulat
dandu-i exemple de vindecari cunostinte
anterioare. medicale din spital
Am facut educatie pentru
sanatate cu pacientul si cu
membrii familiei si am
verificat gradul de luare la
cunostinta a acestor cunostinte

BILANTUL INGRIJIRILOR AUTONOME

-         In timpul sipatizarii au fost asigurate pacientului conditii optime de microclimat si
mediu securizat
-         S-a asigurat conditii de igiena corespunzatoare
-         In urma interventiilor de nursing si a tratamentului medicamentos , anxietatea
pacientului a fost diminuata la minim prin aplicarea unui tratament sedativ si a unui
program de odihna
33
-         Insecuritatea psihologica a fost diminuata pacientul fiind increzator in vindecarea
sa
-         Comunicarea a fost modificata, pacientul este calm, linistit, isi poate exprima
sentimentele, emotiile
-         Sentimentul de frustare al pacientului a fost inlaturat pacientul este increzator in
Dumnezeu ca va depasi situatia de criza
-         Pacientul si-a recapatat increderea si stima de sine partial, recunoaste ca are nevoie
de ajutor,
- Lipsa cunostiintelor despre boala, tratament, stare de neliniste, au fost
inlaturate partial avand in vedere capacitatea de intelegere a pacietului

34
 IV.Educatie pentru sanatate

 Invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie
motivat in a urma planul de tratament
 Grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca oameni
care se confrunta cu aceleasi problem
 Mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un
proces continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor
terapiei
  Se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest fel poate
ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati
zilnice.
 Incerc sa conving familia si pacientul sa mearga in Casa protejata, indicat este
reintegrarea in Atelierul Protejat.

35
 V. Bibliografie

 TRATAT DE PSIHIATRIE VOL.I , VASILE CHIRITA, ED.

FUNDATIEI “ANDREI SAGUNA”, CONSTANTA

 TRATAT DE SCHIZOFRENIE OXFORD EIDITA A-II-A

MICHAEL GELDER, DENIS GATH, RICHARD MAYOU,
EDITAT DE ASOCIATIA PSIHIATRILOR LIBERI DIN
ROMANIASI GENEVA INITIATIVE ON PSYCHIATRY
1994

 PSIHOPATOLOGIA SCHIZOFRENIEI, M. SELARU ED.

TIMPUL 2007. IASI

 NURSING PSIHIATRIC- MANUAL PENTRU

ASISTENTE MEDICALE, C. OANCEA, BUCURESTI 2004

36
 VI. ANEXE

“Lucrul cu adevarat valoros este intuitia.”

“Grija pentru om si destinul lui trebuie sa constituie interesul
principal”

Albert Einstein (1879 - 1955)

“Masura exacta a sanatatii mentale consta in dispozitia de a

gasi ceva bun in toate.”

Ralph Waldo Emerson

“Daca vorbesti cu Dumnezeu inseamna ca te rogi;daca

Dumnezeu iti vorbeste, suferi de schizofrenie.Daca iti vorbesc
mortii inseamna ca esti spiritist; daca tu le vorbesti mortilor,
atunci esti schizophrenic.”

Tomas Szasz

37