Relația dintre individ și mediu

Diversitatea bogată a personalității umane, a abilităților și a comportamentului este

generată de unicitatea creierului uman individual. Aceste fascinante diferențe neurobiologice
dintre oameni derivă atât din informația genetică, cât și din informația accesată prin experiența
fiecărui individ. Sistemul nervos prezintă cea mai dinamică dezvoltare și organizare funcțională
pe toată durata vieții.
După localizare, sistemul nervos este format din: sistemul nervos central (SNC), alcătuit
din creier și măduva spinării; sistemul nervos periferic (SNP), care include ganglionii nervoși și
nervii care deservesc organele de simț, mușchii și organele interne.
Din punct de vedere funcțional, sistemul nervos se clasifică în: sistemul nervos somatic
(SNS), care asigură legătura dintre organism și mediul său de viață. sistemul nervos vegetativ
(SNV), care coordonează activitatea organelor interne.
Prin sistemul nervos somatic sunt colectate informații din mediul extern, cu ajutorul
organelor de simt, cum sunt ochii, de exemplu, care sunt transmise prin fibrele senzitive către
creier. Ulterior, mesajele emise de sistemul nervos central sunt transmise prin fibrele motorii
catre muschii scheletici, fiind posibilă mișcarea.
Componenta vegetativă a sistemului nervos asigură, automat, funcțiile unor organe,
precum inima, plămânii, ficatul, stomacul, vezica urinară, vasele sangvine, fără ca noi sa
depunem vreun efort mental voit.
Sistemul nervos vegetativ poate fi împărțit în: Sistem nervos simpatic, antagonist
sistemului parasimapatic, având centrul în maduva spinarii şi hipotalamus;Sistem nervos
parasimpatic, sistem nervos ce favorizează regenerarea organismului după stres; Sistem nervos
digestiv, cu nervul vag ce leagă maduva spinarii şi tractusul digestiv.
Acest sistem functionează relativ independent de sistemul nervos central (creier).
Sistemul nervos vegetativ controlează funcțiile importante vieții organismului (funcțiile
vitale), că de exemplu: activitatea cardiaca, presiunea sanguină, procesul de digestie și procesul
de schimburi între organism și mediu. De asemenea, acest sistem nervos mai poate coordona alte
organe că organele sexuale sau mușchii globului ocular. Sistemul nervos vegetativ mai poate
influența sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.
Prin descărcări adrenergice, sistemul nervos simpatic contribuie permanent la menținerea
tonusului vascular. Se consideră că rolul cel mai important constă în intervenția să în situații
speciale, de pericol, când au loc descărcări masive, pregătind organismul pentru "luptă sau
fugă". Sistemul nervos simpatic acționează autonom, fără control conștient, și pregătește corpul
pentru acțiuni în situații periculoase. Sistemul nervos parasimpatic face parte din sistemul nervos
vegetativ împreună cu sistemul nervos simpatic. Se mai numește și sistemul nervos pentru
odihnă și digestie. Se poate spune, într-un mod foarte simplificat, că sistemul nervos
parasimpatic funcționează invers față de sistemul simpatic. Totuși, în unele țesuturi funcționează
mai degrabă împreună.
Componentele structurale ale sistemului nervos sunt neuronii și celulele gliale. Acestea
sunt organizate în rețele ce controlează funcții precum văzul, auzul, mişcarea, respirația,
învățarea și, în cele din urmă, întregul comportament uman. Neuronii sunt celule specializate în
preluarea și transmiterea mesajelor sub formă de impulsuri nervoase.
Neuronii au următoarele proprietăți: excitabilitatea este proprietatea neuronului de a
produce mici curenţi electrici, numiţi impulsuri nervoase, atunci când este stimulat; conducerea
nervoasă este proprietatea de transmitere a semnalelor electrice pe distanțe lungi, cu o viteză
medie de 100 m/s. Această conducere este influenţată de prezenţa tecii de mielină pe axon. În
unele afecţiuni, mielina se poate distruge, producând boli degenerative manifestate prin paralizie.
Numărul de neuroni din creier variază dramatic de la specie la specie. La un om, există
aproximativ 10-20 miliarde de neuroni în cortexul cerebral și 55-70 miliarde de neuroni în
cerebel . Multe proprietăți ale neuronilor, de la tipul de neurotransmițători folosiți la compoziția
canalelor ionice, sunt menținute între specii, permițând oamenilor de știință să studieze procesele
care apar în organisme mai complexe în sisteme experimentale mult mai simple.
 De o importanță deosebită, în raport cu funcția de relație, sistemul nervos impune
cunoașterea atât a bazelor anatomice funcționale indispensabile vieții, cum ar fi reglarea
neuroendocrină, cât și procesele de memorie, stocare și prelucrarea a informației,
constituirea imaginației și crearea limbajelor de asociație. Defectele care apar în dezvoltarea
normală și completă a sistemului nervos pot duce la incapacitare cognitivă, motorie, intelectuală
cât și afecțiuni complexe ca autismul, sindroamele neurologice specifice, retardul mental.
Studii recente au arătat că, în timpul somnului, lichidul cefalorahidian înlătură substanțele
reziduale produse de activitatea celulelor nervoase. Lipsa unui somn odihnitor determină
probleme de concentrare și memorare, probleme în coordonarea mișcărilor şi măreşte riscul de
apariţie a unor boli precum diabetul, bolile cardiovasculare, a stărilor de anxietate și depresie. De
asemenea, o situaţie stresantă activează sistemul nervos vegetativ și cel endocrin, care reglează
funcţiile corpului. Sistemul nervos vegetativ induce stările de urgenţă, prin care crește ritmul
respirator și al inimii. Atunci când organismul este expus la factori de stres, hormonii eliberați în
fluxul sangvin pregătesc organismul să facă faţă provocării. Continua stimulare a creierului
determină tulburări în funcționarea lui normală, cu consecințe uneori ireversibile asupra
dezvoltării emoționale și comportamental.
Creierul și sistemul nervos sunt într-o permanentă transformare, determinată atât de
nevoia de învățare, cât și de adaptarea la noile condiții tehnologice și socio-economice ale
societății actuale. Cel mai important factor de risc pentru sistemul nervos este lipsa unui stil de
viață sănătos, cauzat de alimentația necorespunzătoare, consumul de substanțe toxice,
sedentarism, utilizarea în exces a dispozitivelor electronice, stările conflictuale și activitatea
intelectuală intensă sau în salturi.
Bibliografie
 Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
 Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neuroștiințe. De la mecanisme moleculare și celulare la
comportament și evoluție. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca.