Sunteți pe pagina 1din 7

Maladii metabolice ereditare

Fenilcetonuria
Fenilcetonuria este o boala genetica manifestata prin deficiente in metabolizarea unui aminoacid numit fenilalanina. Tulburarea poate consta in sinteza insuficienta sau absenta enzimei care metabolizeaza acest aminoacid. Fenilcetonuria se depisteaza la nastere prin analiza sangelui (testul Guthrie) si prin analiza urinei (testul Phenistix). Tratamentul pentru fenilcetonurie consta in reducerea permanenta a cantitatii de proteine din dieta. Proteinele contin fenilalanina, un aminoacid esential pentru cresterea normala si pentru dezvoltare. Persoanele cu PKU au lipsa enzimei care metabolizeaza fenilalanina. Nivelurile foarte mari de fenilalanina in sange pot duce la afectare ireversibila a creierului si pot leza sistemul nervos. Bebelusii care au fenilcetonurie pot avea simptome inca de la inceput ca voma, iritabilitatea si eruptiile cutanate. Tonusul muscular poate fi ridicat si pot fi prezente mai multe reflexe active ale tendoanelor musculare. Daca ramane netratata, boala poate cauza retard mental, crize, cresterea redusa a corpului, sau un cap de dimensiuni mai reduse decat ar fi normal. Testarea nou-nascutilor pentru diagnosticarea timpurie si administrarea tratamentului sunt cheile prevenirii aparitiei simptomelor fenilcetonuriei. Cnd femeile cu fenilcetonurie sunt nsrcinate, este esenial pentru sntatea ftului ca nivelul concentraiei fenilalaninei s fie meninut sczut nainte i n timpul sarcinii, concentraiile ridicate ale fenilalaninei n mediul intra-uterin matern putnd determina ca fenilalanina s traverseze placenta. n acest caz, nou-nscutul poate s prezente o cardiopatie congenital, o ntrziere a creterii, o microcefalie i un handicap intelectual.

Albinismul

Albinismul este o afectiune ereditara ( mostenita) care este datorata absentei melaninei, pigmentul care ofera culoare pielii, parului si ochilor. Tipul si cantitatea de melanina produsa de organism determina culoarea pielii, parului si a ochilor. Majoritatea persoanelor cu albinism sunt sensibile la expunerea la soare si au un risc crescut de aparitie a cancerului de piele. Melanina, de asemenea, joaca un rol important in dezvoltarea nervilor optici, astfel albinismul se asociaza cu tulburari in dezvoltarea si functionarea ochilor. Albinismul este caracterizat prin lipsa completa sau partiala a melaninei din piele, par si ochi. Albinismul este o afectiune rara si afecteaza toate rasele. Aceasta este intotdeauna prezenta la nastere. Majoritatea formelor de albinism afecteaza barbatii si femeile in mod egal. Tipuri de albinism: Albinismul oculocutanat. Albinismul oculocutanat este cauzat de o mutatie la nivelul uneia din cele patru gene implicate in aparitia albinismului. Aceste mutatii duce la tulburari oculare si la nivelul pielii si parului. 1. Albinismul oculocutanat de tip 1: este cauzat de o mutatie la nivelul unei gene de pe cromozomul 11. Se caracterizeaza prin absenta completa a pigmentului din piele, par si ochi. Majoritatea persoanelor cu acest tip de albinism au pielea alba (deschisa la culoare), parul de culoare alba si ochii albastri la nastere. Parul poate capata o tenta usor galbuie odata cu

inaintarea in varsta. Pe zonele de piele expuse la soare pot aparea multipli nevi pigmentari de culoare rosie si keratoze solare (zone de piele ingrosata). Tulburarile oculare tind sa fie cele mai severe in aceasta forma de albinism. Pacientii au o sensibilitate extrema la radiatiile ultraviolete, avand un risc crescut de a dezvolta cancer de piele. 2. Albinismul oculocutanat de tip 2 este cauzat de o mutatie la nivelul unei gene de pe cromozomul 15. Parul poate fi blond sau roscat, ochii pot fi albastru-gri sau caprui, iar pielea este de culoare alba la nastere. Expunerea la soare poate favoriza la nivelul pielii a pistruilor, lentigo, nevilor pigmentari. 3. Albinismul oculocutanat de tip 3 este mai rar intalnit si este cauzat de o mutatie genetica pe cromozomul 9. Aceasta forma a fost identificata in primul rand la negrii sudafricani. 4. Albinismul oculocutanat de tip 4 este cauzat de o mutatie genetica pe cromozomul 5 si este o forma mai rara. In general prezinta manifestari similare cu albinismul oculocutanat de tip 2. Acest tip de albinism este mai frecvent intalnita in randul persoanelor de origine japoneza. Albinismul ocular. Albinism ocular apare aproape exclusiv la barbati si este asociat cu o mutatie genetica pe cromozomul X. Persoanele care au albinism ocular au probleme in dezvoltarea si functionarea ochilor, dar pielea, parul si culoarea ochilor sunt in general normale. Sindromul Hermansky- Pudlak. Acest sindrom este o afectiune rara care asociaza semne si simptome ale albinismul oculocutanat, tulburari in dezvoltarea plamanilor (boala pulmonara interstitiala), boli intestinale (colita) si tulburari ale coagularii (diateza hemoragica prin disfunctie plachetara). Sindromul Chediak- Higashi. Sindromul Chediak- Higashi este o forma rara de albinism cauzata de o mutatie nivelul unei gene de pe cromozomul 1. Semnele si simptomele sunt similare cu cele ale albinismului oculocutanat. Sindromul este caracterizat prin anomalia leucocitelor (globulele albe), abolirea activitatii lor fagocitare, ceea ce determina o sensibilitatea marcata la infectii. Se asociaza cu defecte de pigmentare a pielii, ochilor si parului. Parul este de obicei maro sau blond, cu o stralucire argintie, iar pielea este de obicei culoare alba pana la crem gri. Simptomele albinismului: Culoarea parului si pielii pacientului poate varia de la alb la normal. Pielea si parul au aspect foarte deschis. Persoanele cu albinism pot avea o culoare a ochilor care variaza de la un albastru-gri spre maroniu. La nivelul pielii pot apare: Nevi sau alunite sunt formatiuni benigne ce apar pe piele, de culoare rosie sau pigmentate. Keratoza solara reprezinta ingrosarea localizata a stratului cornos (stratul cel mai de suprafata al epidermului). Keratoza solara este o leziune precanceroasa a pielii care apare pe pielea expusa la soare, mai ales la nivelul fetei, mainilor, antebratelor si gatului. Lentigo corespunde unor mici pete cutanate care apar la nivelul zonelor expuse la soare. Lentigo corespunde unei cresteri a numarului de melanocite, celule raspunzatoare de pigmentatia cutanata. Ele formeaza pete de culoare bruna, rotunde, cu diametrul de cativa milimetri. Severitatea afectarii oculare la un pacient este legata de cantitatea de melanina de la nivelul ochilor, inclusiv a irisului (partea colorata a ochiului). Simptomele oculare pot fi: Fotofobia reprezinta sensibilitatea la lumina. Scaderea acuitatii vizuale care poate merge pana la orbire. Astigmatism este reprezentat de anomalia curburii corneei. Un ochi astigmat are cornee ovala, spre deosebire de ochiul normal a carui cornee este de forma rotunda. Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Strabismul apare cand axele globilor oculari nu sunt paralele

intre ele, astfel incat ochii (unul sau ambii) sunt deviati fie spre nas (strabism convergent), fie spre ureche (strabism divergent). Uneori strabismul este numit si "ochi-incrucisati", "privire crucisa". Nistagmusul se caracterizeaza prin miscari involuntare si sacadate ale ochilor, de mica amplitudine, de cele mai multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare.

Cretinismul sporadic cu gusa


Cretinismul sporadic cu gusa este o maladie ereditara care se datoreste absentei unei enzime ce intervine in transformarea tirozinei in tiroxina sau triiodotironina. Acest blocaj al hormogenezei tiroidei conduce la hipertrofia glandulara (aparitia gusei) si la intarziere mintala. Termenul de gusa endemica se refera la marirea de volum a glandei tiroide, manifestare intalnita in anumite zone geografice, interesand 10% din populatie (74). Gusa apare cu predilectie in zonele de munte si de deal. Etiopatogenie: factorul determinat in constituirea gusii este carenta de iod. Hipertrofia glandei tiroide mai este favorizata si de factori alimentari gusogeni - varza, conopida, napi - de subalimentatie, in special de carenta proteica si de calitatea proasta a apei. Gusa poate fi insotita de tulburari endocrine sau nervoase. Pentru diferitele forme de gusa, St. M. Milcu a propus termenul de distrofic endemica tireopata - denumita prescurtat DET. Cretinismul endemic prezinta un interes deosebit, datorita severitatii afectiunii. Este o stare morbida congenitala si familiala si se datoreaza lipsei de hormoni tiroidieni in timpul vietii fetale. La cretini, gusa nu este obligatorie. Cretinismul se caracterizeaza prin intarziere in dezvoltarea organismului si, mai ales, prin lipsa de dezvoltare mintala, surditate sau surdomutitate. Tratament: profilaxia detine primul loc in lupta impotriva gusii endemice si a cretinismului. La noi in tara a existat, inca din 1949, o retea endocrinologica, care a studiat si a combatut gusa endemica. in prezent, incidenta sa a scazut mult datorita masurilor organizatorice intreprinse. Cel mai eficace mijloc de profilaxie iodata il constituie administrarea de sare iodata in zonele endemice. Iodul mai poate fi dat sub forma de tablete iodate continand 1 mg iodura de potasiu. Alaturi de profilaxie iodata, un rol important il detine ameliorarea conditiilor de viata in zonele cu focare endemice.

Tirozinoza
Boala ereditara, determinata de dereglarea metabolismului tirozinei in urma deficientei enzimatice, care se manifesta prin modificari morfologice pronuntate in ficat si rinichi. Tirozinemiile sunt boli rare cauzate de un deficit in anumite enzime, care joaca un rol in metabolismul tirozinei. Diagnostic - In toate cazurile se observa o crestere a nivelului de tirozina in sange si urina, asociata cu o eliminare urinara importanta de acid parahidroxifenilpiruvic, acid parahidroxifenillactic si acid parahidroxif enilacetic. Tratament - Tratamentul tirozinemiilor este dietetic, bazat pe un regim sarac in fenilalanina si in tirozina (acizi aminati continuti in proteinele animale). Prescriptiile dietetice sunt stabilite in mediu spitalicesc specializat.

Alcaptonuria
Alcaptonuria este o afectiune mostenita care face ca urina sa devina neagra atunci cand e expu.

Ocronoza este o acumulare de pigment negru in tesutul conjunctiv, cum ar fi in interiorul cartilajului si pielii, fiind de asemenea, o caracteristica a acestei boli. sa la aer. Aceasta pigmentare albastru-negru apare de obicei dupa varsta de 30 de ani. Persoanele cu alcaptonurie dezvolta de obicei artrita, in special la nivelul articulatiilor coloanei vertebrale si mari, incepand din timpul maturitatii timpurii Alte caracteristici ale bolii pot include probleme cu inima, pietre la rinichi si prostata. Cat de comuna este alcaptonuria? Aceasta boala este rara, si afecteaza 1 din 250.000 de oameni 1 milion de oameni din intreaga lume.

Anemia falciforma
Anemia falciforma (siclemia) este o boala care este transmisa prin intermediul familiei, in care globulele rosii din sange au forma anormala de semiluna. In mod normal globulele rosii au forma unui disc. Anemia falciforma este cauzata de un tip anormal de hemoglobina, numita hemoglobina S. Hemoglobina este o proteina care se afla in interiorul globulelor rosii, si care transporta oxigenul, iar hemoglobina S denatureaza forma globulelor rosii din sange. Astfel, globulele fragile, in forma de semiluna, transporta mai putin oxigen catre tesuturile corpului, si se pot rupe in bucati care vor perturba fluxul sanguin. Anemia falciforma este mostenita genetic ca o trasatura autozomala recesiva. Acest lucru inseamna ca boala apare la cineva care a mostenit hemoglobina S de la ambii parinti. Aceasta boala este mai frecvent intalnita la anumite grupuri etnice. Atunci cand cineva mosteneste hemoglobina S de la un parinte si hemoglobina A (normala) de la celalalt, acesta va fi purtator al bolii insa nu va suferi de acea boala. Desi anemia falciforma este prezenta la nastere, simptomele apar abia dupa ce bebelusul are 4 luni. Aceasta boala poate pune viata unui om in pericol. Blocarea vaselor de sange si deteriorarea organelor pot provoca episoade acute dureroase sau crize. Exista mai multe tipuri de crize: 1. Criza hemolotica apare atunci cand globulele rosii deteriorate din sange se descompun; 2. Criza de sechestrare splenica atunci cand se mareste splina si prinde in capcana celulele sanguine; 3. Criza aplastica care rezulta atunci cand o infectie face ca maduva osoasa sa nu mai produca globulele rosii din sange. Medicamente noi care sa controleze anemia falciforma, sunt in curs de dezvoltare. Unele din aceste medicamente au rolul de a determina organismul sa produca mai multa hemoglobina in sangele fatului, iar altele au rolul de a spori legarea oxigenului de globulele in forma de semiluna. Pana acum nu exista alte medicamente utilizate pe scara larga pentru tratarea acestei boli. Transplantul de maduva osoasa poate vindeca anemia falciforma, insa acesta este recomandat numai unui numar mic de pacienti. Aceasta se datoreaza in special riscului ridicat al procedurii (medicamentele necesare pentru a face posibil transplantul sunt foarte toxice) si dificultatii de a gasi un donator adecvat. De asemenea transplantul de maduva este mult mai costisitor decat alte forme de tratament. Copiilor care sufera de aceasta boala li se fac vaccinuri si li se dau antibiotice pentru a preveni infectiile cu bacterii, care la ei sunt des intalnite. Tratamentele suplimentare pot include: dializa sau transplantul de rinichi; consiliere psihologica; indepartarea vezicii biliare; inlocuirea

soldului in cazul necrozei avasculare a soldului; irigatii sau interventii chirurgicale pentru priaprism (erectii persistente sau dureroase) si altele.

Hemofilia
Hemofilia este o boala de sange rara in care procesul coagularii este afectat ca urmare a lipsei sau prezentei in cantitati insuficiente in sange a unor factori ai coagularii (mai exact factorii VIII, IX si XI). Hemofilia este o boala genetica, care se mosteneste de la mama in marea majoritate a cazurilor, boala fiind manifesta preponderent la pacientii de sex masculin. Sub denumirea generica de hemofilie se grupeaza de fapt doua boli cu tablou clinic asemanator si cu modalitate de transmitere similara: hemofilia A si hemofilia B. Cele doua boli reprezinta 90 - 95 % dintre deficientele congenitale (care apar de la nastere) severe ale coagularii. Exista si hemofilia C, considerata insa mai mult o entitate distincta, avand alte caracteristici in comparatie cu hemofilia A si B. Principalul simptom al hemofiliei este apariia unei sngerri anormale. Aceasta poate fi intramuscular sau aprut dup o accidentare sau o interveie chirurgical. n cazul bolnavilor de hemofilie, timpul de sngerare dup tieturi, leziuni, intervenii chirurgicale sau extracii dentare, crete considerabil. Apar, de asemenea, i alte semne precum prezena unor echimoze mari, durere articular sau epistaxis (prezena sngelui n urin). Sngerarea la nivelul capului, gtului sau tractului digestiv , apariia unei dureri brute, umflarea i nclzirea articulaiilor mari sau sngerarea excesiv dintr-o leziune minor sunt semne evidente de alarm care ar trebui s urgenteze vizita la medic. n unele cazuri, ns,hemofilia poate evolua asimptomatic foarte mult timp. Problemele hemoragice pot s apar doar dup o intervenie chirurgical, o extracie dentar sau n urma unor leziuni. Deseori, nou-nscuii nu prezint semne de hemofilie. Acestea ncep s apar atunci cnd copilul ncepe s mearg, s cad i s se loveasc de anumite obiecte. n aceste cazuri, echimozele apar imediat. Cu toate c hemofilia este una dintre cele mai comune afeciuni hemoragice motenite, nu este o boal extrem de frecvent. Hemofiliile A i B apar, n cele mai multe cazuri, la brbai. n general, hemofiliile A i B sunt transmise de la mam la fiu prin intermediul unei gene. Brbaii nu pot transmite gena care produce apariia afeciunii. Femeile motenesc un cromozom X de la mam i un cromozom X de la tat. Brbaii motenesc un cromozom X de la mam i un cromozom Y de la tat. Gena care produce hemofiliile A i B este situat la nivelul cromozomului X. Majoritatea femeilor care au o gen anormal, sunt simple purttoare, fr a prezenta simptome ale bolii. Este, de asemenea, posibil ca hemofilia A sau B s apar printr-o mutaie spontan a unei gene. Deficitul de factor IX (hemofilia C) poate aprea la ambele sexe. Este mai uoar dect hemofilia A sau B. Gena defectiva care duce la apariia deficitului de factor IX se poate transmite copiilor printr-un patern diferit de cel al hemofilei A i B. Tratamentul variaz n funcie de severitatea bolii. Dac avei hemofilia A uoar, episoadele de sngerare se pot trata prin injectarea venoas a desmopresinei. Aceast substan ajut la oprirea hemoragiei prin stimularea eliberrii de factor VIII i a vasoconstriciei. Dac

avei hemofilie B sau o form sever de hemofilia A, episoadele hemoragice pot fi oprite doar dup administrarea de derivate de factori ai coagulrii de la donatorii umani de snge sau de produse obinute prin inginerie genetic, numite factori de coagulare recombinai.

Daltonismul
Daltonismul este o afeciune n care oamenii au dificulti de a identifica culorile. Persoanele care sufer de acest boal nu pot diferenia nuane ale culorilor iar n forme severe nu pot identifica nici o culoare. Prima persoan care a descris daltonismul este chimistul i fizicianul englez John Dalton (17661844). Dalton este celebru pentru c este primul om de tiin modern care a dezvoltat teoria atomic. Totui, el a fost interesat i de multe alte aspecte. De exemplu, a fost interesat de meteorologie i a inut o eviden zilnic a fenomenelor meteorologice timp de 57 ani. nregistrrile sale, publicate sub titlul de Meteorological Observations and Essays sunt printre cele mai complete din istorie. Primul articol tiinific pe care l-a scris Dalton este despre daltonism. Probabil era interesat de acest subiect avnd n vedere c att el ct i fratele su sufereau de aceast afeciune. n onoarea cercetrilor sale, boala se numete daltonism. Vederea normal presupune existena pe retin a unor celule denumite celule cu conuri. Acestea sunt de trei feluri: albastre, verzi i roii care permit identificarea unui spectru larg de culori. Uneori celulele cu conuri nu funcioneaz normal. Cnd se ntmpl acest lucru, persoana respectiv nu poate identifica culorile. Cele trei tipuri de daltonism sunt: Daltonismul rou-verde care este cea mai comun form de daltonism. Aceast boal afecteaz 8% dintre brbai i 0,5% dintre femei. Pacienii deosebesc rou de verde dac cele dou culori se afl una lng alta, dar nu pot identifica cele dou culori dac ele sunt separate. De exemplu, ei pot alege rou i verde din o grmad de creioane colorate dar nu pot spune c un creion este rou. Daltonismul albastru este o afeciune rar. Pacienii care sufer de aceast afeciune nu pot distinge culorile galben sau albastru. Ambele culori sunt vzute ca alb sau gri. Boala apare cu aceeai frecven la brbai i la femei i uneori este nsoit de alte afeciuni cum ar fi cele hepatices au diabet zaharat. Daltonismul total, denumit i acromatopsie reprezint lipsa identificrii oricrei culori. Aceast form este cea mai rar. Pacienii care sufer de aceast afeciune vd totul alb, negru sau n unele nuane de gri. Aceast boal afecteaz o persoan la 33.000 n Statele Unite i este ereditar. Acromatopsia este acompaniat de alte tulburri de vedere cum ar fi sensibilitate crescut la lumin. Majoritatea formelor de daltonism sunt ereditare, brbaii find mai frecvent afectai dect femeile. Mai sunt i alte cauze dobndite ale acestei afeciuni i anume: -boli cronice cum ar fi boala Alzheimer, diabet, glaucom, leucemie, afeciuni hepatice, alcoolism cronic, scleroza multipl i retinita pigmentar, o afeciune a retinei. -medicamente ca antibiotice, ca cele folosite n tratamentul tuberculozei, al hipertensiunii i a afeciunilor nervoase. -mbtrnirea, persoanele peste 60 de ani avnd un risc mai crescut. -toxine industriale (otrvuri), inclusiv monoxidul de carbon, sulfai etc. -traume, cum ar fi cele din accidente sau atac vascular cerebral.

Bibliografie:

www.desprecopii.ro www.i-medic.ro www.boli-medicina.com www.dli.ro www.sfaturimedicale.ro