DALTONISMUL

UMF “CAROL DAVILA”

CHERA ALEXANDRA
SERIA 2, GRUPA 13
 Daltonismul, denumit ştiinţific
cecitate cromatică, este o stare
patologică, o tulburare a vederii
cromatice, constând în incapacitatea
de a deosebi unele culori de altele
(mai ales roşul de verde), deoarece
fie receptorul responsabil pentru
culoarea verde fie cel pentru
culoarea roşie nu funcţionează deloc
şi astfel persoanele vad în negru sau
gri.

 Numele de „daltonism” vine de la

numele fizicianului şi chimistului
englez, John Dalton (1766 – 1844),
care a efectuat studii importante
asupra acestei boli, de care el însuși
suferea.

John Dalton
 Transmiterea daltonismului

 Daltonismul este o boală ereditară, heterozomală recesivă X-linkată.

 Gena care determină daltonismul este situată pe cromozomul X. Femeile care

moştenesc un cromozom X cu gena daltonismului şi unul fără această genă nu
vor suferi de daltonism (în acest caz, ea este purtătoare), ci doar cele care
moştenesc ambii cromozomi X cu această genă. În cazul bărbaţilor, care au un
cromozom X şi unul Y, prezenţa genei daltonismului pe cromozomul X
determină automat daltonismul, deoarece aceştia nu au un cromozom X normal,
cu gene care să determine lipsa acestei boli.

 7-8% din întreaga populaţie masculine și 1% din populația feminină suferă de

daltonism.
Transmiterea daltonismului
Principiul vederii fotopice
 La om, retina conţine două tipuri de celule
sensibile la lumină: bastonaşe, active în
special în lumină redusă (ex: noaptea) şi
conuri, active în lumină obişnuită (ex: ziua).

 În mod normal, există trei tipuri de celule

con, fiecare conţinând un pigment diferit.
Conurile sunt activate când pigmenţii absorb
lumină. Spectrul de absorbţie al pigmenţilor
diferă, unul are sensibilitatea maximă la
lungimi de undă scurte, unul la medii, şi unul
la lungi (maximul sensibilităţii este în
albastru, verde gălbui şi galben). Spectrul de
absorbţie al fiecărui tip de celule din cele trei
acoperă o mare parte din spectrul vizibil, nu
strict albastrul, verdele şi roşul.
 De fapt, percepţia normală a culorilor depinde de suprapunerea spectrelor de
absorbţie ale celor trei, astfel încât creierul poate să compare semnalele primite
de la cel puţin două tipuri de celule şi astfel să determine atât culoarea cât şi
intensitatea luminii.

 Persoanele cu deficienţa de percepţie a culorilor (discromatopsie) de ax rosu-

verde pot avea probleme şi cu percepţia altor culori. Cu alte cuvinte, majoritatea
persoanelor cu „cecitate cromatică” văd culorile, dar le percep într-un mod
diferit.

 Cazurile în care nu se poate distinge nici o culoare sunt rare. Cecitatea

cromatică absolută (discromatopsie totală) se datorează absenţei totale a
celulelor cu conuri. Persoanele afectate de această boală nu suportă lumina
strălucitoare şi au o vedere slabă, iar citirea le este afectată.

 O altă problemă este lipsa sensibilităţii cromatice. În acest caz,bolnavul are

nevoie de mai mult timp pentru a distinge culorile şi îi este foarte greu să
distingă culorile în lumină slabă.
 Tipuri de daltonism
 Există multe tipuri de daltonism. Cea
mai frecvent întâlnită este
incapacitatea de a distinge culorile
roșu și verde.

 Există, de asemenea, daltonism

albastru-galben sau daltonism
complet, adică nu pot vedea nicio
culoare, ci doar în nuanțe alb-negru.

 Cecitatea pentru roșu se

numește protanopie (protanomalie),
doar aproximativ 1% dintre bărbați,
cecitatea pentru verde deuteranopie
(deuteranomalie), 4,63% dintre
bărbați, iar cea pentru albastru
tritanopie (tritanomalie), foarte rară.

(Daltonism roȘu – verde)

 Investigații

 Testul planșei pseudoizocromatice (Isihara) : se cere subiectului să privească

un pătrat cu puncte colorate care realizează un pattern (o literă sau un număr) Și
să recunoască imaginea alcatuită din punctele colorate. Persoanele a căror
vedere cromatică este intactă pot recunoaște aceste pattern-uri, cei cu
discromatopsie nu vor recunoaște sau vor identifica doar anumite litere sau cifre.

 Testul de ordonare a culorilor: este folosit pentru investigarea discromatopsiilor

dobandite, dar și pentru a evalua severitatea discromatopsiilor moștenite. Se
ordonează nuanțele unei culori în funcție de o culoare de referință.
Planșe Ishihara
Testul de
ordonare
a culorilor
Modalități de compensare a
tulburărilor vederii cromatice

 Discromatopsiile mostenite sunt afectiuni invariabile pe parcursul existentei persoanei

respective, adica nu pot nici sa se agraveze, dar nici sa fie tratate. Ele se pot, însă, compensa
prin:
- lentile de contact colorate sau ochelarii cu lentile colorate: ajuta la perceperea
diferențelor dintre culori; nu corectează defectul și pot distorsiona obiectele
- ochelari cu lentile antireflex (cu ecran de protectie - filtru care absoarbe lumina):
sunt utile deoarece persoanele cu discromatopsie pot sesiza diferentele intre culori atunci
cand stralucirea si luminozitatea sunt scazute;
- ochelari fumurii sau lentilele de contact fumurii cu filtru de protectie: sunt utili in
discromatopsia severă, deoarece celulele cu bastonaș funcționează mai bine la lumină
obscură. Sunt necesare și lentile de contact sau ochelari pentru corecția viciilor de refracție
deoarece celulele cu bastonaș oferă o imagine mai puțin clară.
 Ochelarii cu lentile
colorate pentru
corectarea daltonismului
 Bibliografie

• http://oftalmestet.ro/despre-ochi/daltonismul/
• http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/discromatopsia-lipsa-de-perceptie-a-
culorilor_381
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism
• https://tasta.ro/entertainment/uite-cum-vad-lumea-cei-care-sufera-de-daltonism-tu-cum-
o-vezi/
• http://ochi-sanatosi.ro/teste-vedere/color_arrangement
• https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Dalton
• http://www.scientia.ro/biologie/genetica/2701-bolile-ereditare-heterozomale-10-.html
• http://ochiul.wikidot.com/daltonismul