Daltonismul

•Clasa a IX-a B
•Colegiul National Pedagogic ‘‘Spiru Haret’’ Buzau
 Membri proiect
• Bogdan Marta-Gabriela
• Cosma Alina Madalina
• Jipa Alexandra Iulia
• Modoran Adriana Stefania
• Rotaru Angelica Marina
• Sacuiu Gabriel-Iustin
• Scîntei Georgiana-Madalina
Etimologie

• Daltonismul, denumit științific cecitate

• Etimologie
Din franceză daltoniste.
• Specialitate - neurologie
-oftalmologie
cromatică, este o stare patologică, o
tulburare a vederii cromatice, constând
în incapacitatea de a deosebi unele
culori de altele (mai ales roșu si verde)
(complementarele), deoarece fie
receptorul responsabil pentru culoarea
verde fie cel pentru culoarea roșie nu
funcționează deloc și astfel persoanele
văd în negru sau gri
 Istoric
John Dalton a fost primul care a descris, într-o publicaţie din 1794,
boala de care suferea el însuşi, cunoscută astăzi sub numele de
discromatopsie sau daltonism, care se caracterizează prin
confundarea culorilor sau absenţa vederii în culori, culorile fiind
percepute ca diferite tonuri de gri. Faptul că el nu distingea culorile
sau le confunda a constituit un mare impediment în experienţele lui
de chimie, care presupuneau utilizarea unor reactivi ce-şi schimbă
culoarea în contact cu substanţele chimice, ceea ce permite
identificarea acestora (precizarea naturii lor) în cazul efectuării
analizelor chimice. Dar boala de care suferea a avut şi o parte bună,
scoţându-l dintr-o situaţie dificilă, din care a putut să iasă cu
conştiinţa împăcată.În 1832, primind titlul de doctor al Universităţii
din Oxford, pentru a fi prezentat în această calitate regelui William
al IV-lea, el era obligat să îmbrace o robă de culoare stacojie, culoare
care era interzisă unui quaker (el aparţinea acestei secte religioase).
El a acceptat să îmbrace roba, pe care o vedea gri, fără să aibă
mustrări de conştiinţă!Se dovedeşte astfel că nu există situaţie fără
ieşire!
Boala lui John Dalton – Avantaje si dezavantaje

Dalton a fost primul care a descris, intr-o publicatie din 1794, boala de care suferea el insusi,
cunoscuta astazi sub numele de discromatopsie sau daltonism, care se caracterizeaza prin
confundarea culorilor sau absenta vederii in culori, culorile fiind percepute ca diferite tonuri de
gri.
Faptul ca el nu distingea culorile sau le confunda a constituit un mare impediment in
experientele lui de chimie, care presupuneau utilizarea unor reactivi ce-si schimba culoarea in
contact cu substantele chimice, ceea ce permite identificarea acestora (precizarea naturii lor)
in cazul efectuarii analizelor chimice.
Dar boala de care suferea a avut si o parte buna scotandu-l dintr-o situatie dificila, din care a
putut sa iasa cu constiinta impacata. In 1832 primind titlul de doctor al Universitatii din Oxford,
pentru a fi prezentat in aceasta calitate regelui William al IV-lea, el era obligat sa imbrace o
roba de culoare stacojie, culoare care era interzisa unui quaker (el apartinea acestei secte
religioase). El a acceptat sa imbrace roba, pe care o vedea gri, fara sa aiba mustrari de
constiinta. Se dovedeste astfel ca nu exista situatie fara iesire. 🙂
CAUZE / AGENT INFECTIOS / FACTORI DE RISC

•Ce cauzeza daltonismul

Daltonismul apare atunci cand nu puteti vedea culorile in mod normal. In retina, exista doua tipuri
de celule care detecteaza lumina. Ele sunt numite celule cu conuri si celule cu bastonase. Celulele cu
bastonase detecteaza numai lumina si intunericul si sunt foarte sensibile la niveluri scazute de lumina.
Celulele cu conuri, in schimb, detecteaza culoarea. Exista trei tipuri de celule cu conuri care permit
distingerea culorilor: pentru rosu, verde si albastru. Daltonismul apare cand unul sau mai multi
fotoreceptori din celulele cu conuri lipsesc, nu functioneaza sau nu detecteaza o culoare. Forma severa
apare cand toti cei trei fotoreceptori de culoare lipsesc, iar forma usoara apare cand fotoreceptorii sunt
prezenti, dar un tip de celule cu conuri nu functioneaza corect.
 Cauzele care pot duce la daltonismul dobandit sunt:

•Traumatisme ale retinei, ale nervului optic sau cerebrale;

•Medicamente - unele medicamente care trateaza problemele cardiace, hipertensiunea arteriala,
disfunctia erectila, infectiile, tulburarile nervoase si problemele psihologice;
•Expunerea la toxine, precum sulfura de carbon sau anumite ingrasaminte;
•Consumul de droguri;
•Anumite boli, precum: anemia falciforma, diabetul, degenerescenta maculara, boala Alzheimer,
glaucomul, boala Parkinson, alcoolismul cronic si leucemia.

Majoritatea oamenilor cu daltonism se nasc cu aceasta afectiune, boala fiind transmisa de la mama la
copil. 
In cazul daltonismului dobandit boala poate sa nu afecteze ambii ochi simultan si in aceeasi masura.
De asemenea, exista tendinta de a se agrava in timp.

La glaucom, presiunea interna a ochiului sau presiunea intraoculara este prea mare. Presiunea
dauneaza nervului optic care poarta semnale de la ochi la creier pentru a putea vedea. Ca rezultat,
capacitatea dvs. de a distinge culorile poate scadea. Incapacitatea persoanelor cu glaucom de a
distinge albastru si galben a fost remarcata inca din secolul al XVIII-lea.
• Factori de risc pentru daltonism

Barbatii au un risc mult mai mare de a se naste cu daltonism decat

femeile, care rareori au aceasta problema. 
Avand anumite conditii, puteti creste riscul de deficit de culoare
dobandit, inclusiv:glaucom, diabet, degenerarea maculara, boala
alzheimer, boala parkinson, alcoolismul cronic, leucemie.

Anumite medicamente pot, de asemenea, creste riscul de a dobandi

daltonismul, cum ar fi medicamentul de hidroxiclorochina. Acesta este
utilizat pentru tratarea artritei reumatoide, printre alte conditii.
•Simptomele daltonismului
Manifestarile daltonismului variaza in functie de forma acestuia. In unele cazuri, daltonismul are o
manifestare usoara si pacientul nu realizeaza ca sufera de aceasta afectiune.
In general, semnele si simptomele sunt observate de parinti atunci cand acestia ii invata pe copii culorile.
Semnele sunt:
Dificultati de a vedea culorile in mod obisnuit in conditii de iluminare corespunzatoare;
Incapacitatea de a face diferenta dintre nuantele aceleiasi culori sau dintre culori similare. Este mai frecvent
pentru culorile rosu si verde sau albastru si galben;
Copiii nu sunt atenti cand coloreaza;
Probleme in identificarea creionului de culoare rosie sau verde sau a oricarui creion de culoare cu rosu sau
verde in compozitia sa (de exemplu violet, maro);
Miros mancarea inainte de a manca;
Au un excelent simt al mirosului;
Vad bine noaptea;
Au sensibilitate la lumini puternice;
Intampina dificultati atunci cand citesc de pe pagini colorate sau scris colorat pe un fond altul decat alb;
Se pot plange ca ii dor ochii sau capul daca privesc ceva rosu pe fundal verde sau invers.
La unii oameni problema este nedetectata deoarece ei au invatat sa asocieze anumite culori cu anumite
obiecte. De exemplu, ei stiu ca iarba este verde asa ca ei numesc culoarea pe care o vad verde. 
Ar trebui sa va adresati medicului daca dumneavoastra sau copilul dumneavoastra sunteti daltonisti. Ei vor
putea confirma diagnosticul si pot exclude alte probleme grave de sanatate.
 Clasificarea daltonismului
1. Daltonismul monocromatic:
Reprezinta incapacitatea de a distinge culorile, cauzata de un defect al
fotoreceptorilor conuri sau absenta lor. Apare cind lipsesc doi pigmenti sau toti
pigmentii retinieni iar vederea este redusa la o singura dimensiune.

Daltonismul monocromatic cuprinde:

a) vederea monocromatica a celulelor cu bastonase (acromatopsia) este foarte

rara, nonprogresiva, caracterizata de absenta sau nonfunctionarea celulelor cu
conuri retiniene; este asociata cu sensibilitate la lumina (fotofobie), oscilatii
involuntare oculare (nistagmus) si vedere slaba
b) vederea monocromatica a celulelor cu conuri: este o cecitate pentru culori
totala, rara, acompaniata de o acuitate vizuala, electroretinograma si
electrooculograma relativ normale; poate fi si rezultatul a mai multor tipuri de
cecitate dicromatica; de exemplu oamenii cu protanopie si tritanopie sunt
considerati a avea vedere monocromatica a celulelor cu conuri. 
2. Daltonismul dicromatic:
Este un deficit de vedere colorata moderat sever in care unul din cele trei
mecanisme ale culorilor de baza este absent sau nu functioneaza. Este
ereditara, iar in cazul protanopiei sau a deuteranopiei, afecteaza mai ales
barbatii. Vederea dicromatica apare cind lipseste unul din pigmenti iar vederea
colorata este redusa la doua dimensiuni.

3. Protanopia:
Este un tip de deficit al vederii colorate sever, cauzat de absenta completa a
fotoreceptorilor pentru rosu. Este o forma de dicromatism in care pacientul
poate percepe doar lungimile de unda intre 400 si 650 nm, in locul normalului de
700 nm. Rosul pur nu poate fi vazut, fiind perceput drept culoarea negru;
culorile purpurii nu pot fi distinse de albastru, rosurile spre portocaliu pot apare
galbene iar toate nuantele de portocaliu-galben-verde, cu lungime de unda prea
lunga pentru a stimula receptorii pentru albastru apar galbene. Este o conditie
ereditara, legata de sex si prezenta la 1% dintre barbati.
4. Deuteranopia:
Este un deficit al vederii colorate in care sunt absenti fotoreceptorii retinieni pentru verde, afectind
moderat discriminarea rosu-verde. Este o forma de dicromatism in care sunt prezenti doar doi pigmenti. Este
ereditara si legata de sex.

5. Tritanopia:
Este o anomalie a vederii colorate foarte rara in care exista doar doi din pigmentii colorati si o absenta
totala a receptorilor pentru culoarea albastru. Este legata de mutatiile cromozomului 7.
Vederea tricromatica anormala este un tip frecvent de daltonism ereditar, fiind rezultatul distrugerii
sensibilitatii spectrale a unui pigment din cei trei. Acest defect este mai mult o afectare decit o pierdere a
vederii tricromatice (vederea colorata tridimensionala normala).

6. Protanomalia:
Este un defect usor al vederii colorate in care o afectare a sensibilitatii spectrale a receptorilor culorii rosu
(apropiati de raspunsul receptorilor pentru verde) determina discriminare dificila a combinatiei rosu-verde.
Este ereditara, legata de sex si prezenta la 1% dintre barbati.

7. Deuteroanomalia:
Este cauzata de o afectare similara a receptorilor culorii verde, fiind cea mai comuna forma de daltonism.
Afecteaza moderat discriminarea rosu-verde la 5% din barbatii europeni. Este ereditara si legata de sex.

8. Tritanomalia:
Este un daltonism rar, ereditar care afecteaza discriminarea albastru-galben. Nu este legata de sex. Este
transmisa prin cromozomul 7. 
Vedere normala

Vedere cu daltonism
 Bibliografie

https://istoriiregasite.wordpress.com/tag/daltonism/

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medic
ale/daltonism-cecitate-cromatica-cauze-simptome-trata
ment

https://www.romedic.ro/daltonismul