Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
culorile intre ele, cu precadere rosul si verdele. Aproximativ 8% dintre barbati sunt
diagnosticati cu tulburari in distingerea culorilor, fata de 0,5% dintre femei care
sufera de aceasta afectiune, concret exista peste 800 de mii de daltonisti romani.
Transmisa genetic, aceasta anomalie a vederii este cauzata de o dereglare
functionala a conurilor din retina, cele care permit perceperea culorilor.
Caracteristica daltonismului este absenta perceptiei culorilor rosu si verde. O
persoana daltonista nu vede absolut nicio diferenta intre aceste culori. Din aceasta
cauza mai mult de 150 de profesii nu sunt permise daltonistilor pentru a nu se pune
in pericol pe ei cat si pe cei din jurul lor.
Recunoasterea culorilor este imposibila pentru cei suferinzi de aceasta boala.
Metodele de testare constau in recunoasterea culorilor si denumirea lor
Testele pentru depistarea daltonismului sunt obligatorii pentru cei care doresc sa
obtina permisul de conducere, deoarece acestia pot produce accidente in circulatie.
Persoanele cu percepere cromatica corecta observa de departe luminile
semafoarelor si a lampilor de stop, pe cand cei care sufera de daltonism nu pot face
diferenta intre culori, acest lucru ducand la posibile accidente grave.
Aceasta boala nu poate nici sa devina mai grava, dar nici sa fie tratata.
Daltonistii reusesc sa compenseze absenta perceperii culorilor dezvoltandu-si
propriul sistem de referinta. Ei asociaza o anumita tenta de gri sau alta nuanta
culorii pe care ei nu reusesc sa o vada.
Desi aceasta deficienta nu se trateaza, daltonistii nu au impresia ca sufera de vreun
handicap deoarece ei dezvolta alte cai de a vedea lumea. Dupa cum am mai spus,
daltonismul atinge mai ales barbatii. Acest sexism al maladiei este consecinta
localizarii cromozomiale a genelor implicate in perceptia colorata: doua dintre ele,
genele care codeaza pigmentii rosu si verde, se situeaza pe cromozomul sexual X,
pe care barbatii il au doar intr-un singur exemplar.
De cele mai multe ori, prin termenul de daltonist se intelege doar incapacitatea de a
vedea culorile rosu si verde, insa se cunosc aproape tot atatea forme de daltonism
pe cate culori exista. Cei care sufera de acromazie, de exemplu, nu disting nicio
culoare, doar nuante de negru, alb si gri. Aceasta boala nu evolueaza, dar nici nu
este tratabila. Daltonistii invata sa traiasca cu handicapul lor si dezvolta alte puncte
de referinta pentru a compensa non-perceptia lor asupra culorii.
Se pare ca daltonistii compenseaza partial deficienta lor de culoare printr-o mai
buna perceptie a texturilor si a nuantelor aceleiasi culori.
Daca oamenii asociaza adesea daltonismul cu non-perceptia culorilor verde si rosu,
acest lucru se intampla deoarece acestea sunt formele de daltonism cele mai
raspandite.
Cel care sufera de protanopie nu distinge nuantele de rosu, iar cel ce sufera de
deuteranopie nu vede nuantele de verde. Faptul de a nu putea percepe o culoare
poarta numele de dicromazie.
Evident, toata lumea se intreaba cum pot daltonistii sa vada culorile la semafor. In
locul culorilor rosu sau verde, ei percep nuante de gri diferite, pe care le asociaza
bine culorii adevarate, dupa multi ani de experienta.
O alta problema cu care daltonistii s-ar putea confrunta: cum isi dau seama daca un
aparat electric functioneaza sau nu? Diodele indicatoare ale aparatelor
electrocasnice au cel mai adesea culorile rosu si verde, rosu pentru a indica starea
de veghe sau oprirea aparatului, si verde pentru a indica starea de functionare.