DALTONISM Trifan Marius

Clasa:9K7
Daltonismul, denumit științific cecitate
cromatică, este o stare patologică, o tulburare a
vederii cromatice, constând în incapacitatea de a
deosebi unele culori de altele (mai ales roșu si
verde)(complementarele), deoarece fie receptorul
responsabil pentru culoarea verde fie cel pentru
culoarea roșie nu funcționează deloc și astfel
persoanele văd în negru sau gri
8% dintre bărbați și 0,5% dintre femei suferă de daltonism. Mai mult de 150 de
ocupații profesionale (ex. giuvaergiu, căpitan de vapor, ofițer de poliție) nu sunt
permise daltoniștilor și practic în toate domeniile vieții aceștia se pot găsi în situații
defavorabile lor.
Cecitatea pentru roșu se numește protanopie iar cecitatea pentru
verde deuteranopie. Aceste forme de cecitate exprimă faptul că persoanele
respective confundă roșul cu verdele și chiar cu alte culori de aceeași strălucire sau
saturație cum ar fi albastrul sau cenușiul.
Pentru investigarea tulburărilor cromatice se folosesc planșe pseudoizocromatice
stilling, ishihara sau atlasul polack.
Aceste probe sunt alcătuite din planșe pe care sunt prezentate prin cerculețe de
mărimi, culori și nuanțe diferite cifre, litere sau figuri. I se prezintă subiectului pe
rând aceste planșe și i se cere să identifice cifra, litera sau semnul imprimat. Aceste
planșe sunt astfel realizate încât ochiul normal le poate citi clar, în timp ce
persoanele care suferă de cecitate cromatică identifică cifrele, literele sau semnele cu
greutate, incorect sau deloc
CAUZELE ȘI FACTORI DE RISC
Daltonismul poate fi mostenit. Cel mai adesea este mostenit prin mutatiile
cromozomului X dar cunoasterea hartii genomului uman a aratat existenta a mai
multor mutatii cauzative, capabile sa determine deficite ale vederii colorate, cu
originea in cel putin 19 cromozomi si 56 de gene diferite. Doua dintre cele mai
frecvente forme ereditare de daltonism este protanopia si deuteranopia. Cel mai
frecvent defect al vederii colorate este deficitul axei rosu-verde prezent la aproape
8% si 0,5% dintre barbatii si respectiv femeile cu stramosi europeni.
Daltonismul ereditar poate fi congenital (de la nastere) sau poate debuta in copilarie
sau perioada de adult. In functie de mutatie, poate fi stationar sau progresiv.
Deoarece fenotipurile progresive implica deteriorarea retinei si a altor parti ale
ochiului, unele forme de daltonism pot progresa la cecitate legala cu acuitate de
60/60 sau mai putin, lasind persoana complet fara vedere.
ARGUMENTELE
EVOLUTIONARE
Orice caracteristica genetica recesiva care persista la un nivel atit de inalt cum este
5% este in general vazuta ca un avantaj evolutionar pe termen lung (cum este
diferentierea mai buna a obiectelor colorate camuflate in semi-intuneric). Un alt
posibil avantaj poate rezulta din prezenta femeilor tetracromatice. Avind o inactivare
a cromozomului X, femeile heterozigote pentru tricromatismul anormal au cel putin
patru tipuri de fotoreceptori conuri in retina. Este posibil ca acest fenomen sa le
permita o vedere colorata cu o dimensiune in plus.
 DALTONISMUL SE VINDECĂ?
In unele tari, sunt disponibile lentile de ochelari care sunt tratate cu un filtru ce
schimba perceptia culorii, la o persoana discromata, asemanator stimulului pe care il
produce perceperea acelei culori la o persoana sanatoasa. Totusi, boala este
incurabila, in momentul in care pacientul isi da ochelarii jos, perceptia culorilor este
din nou distorsionata. Partea buna este ca afectiunea nu este evolutiva, asadar,
perceptia culorilor ramane constanta toata viata. Unii pacienti se pot simti mai bine
cu lentile cu tratament polarizant, astfel fiind eliminate stralucirile orbitoare de pe
suprafete plane, iar contrastul intre culori va fi imbunatatit.

Sursă :
(www.nicepps.ro_30603_Dalt
onism)