Aneuploidia

Aneuploidia este determinata de modificarea numarului de cromozomi(cu unul sau doi)

in plus sau in minus.Poate afecta fie autozomii-perechile 1-22(aneuploidii
autozomale),fie heterozomii-XX sau XY(aneuploidii heterozomale).

Aneuploidia rezulta dintr-o eroare:in timpul formarii gametilor prin diviziune meiotica,nu
se produce disjunctia uneia sau mai multor perechi de cromozomi omologi.Daca o
pereche de cromozomi omologi nu se mai separa si migreaza spre acelasi pol,rezulta
gameti dezechilibrati genetic (n+1) sau (n-1).Dupa fecundatie pot rezulta indivizi cu trei
cromozomi omologi-trisomie sau cu un singur cromozom dintr-o pereche-monosomie.

Aneuploidii autozomale

Cele mai cunoscute maladii determinate de aneuploidiile autozomale sunt:

-Sindromul Patau;

Sindromul Down;

Sindromul Patau (fig.1)

Sindromul Patau sau trisomia 13 este boal cromozomial provocat de prezena unui
cromozom suplimentar la perechea 13, caracterizat clinic printr-un sindrom
plurimalformativ cu anomalii neurologice (retard mental, episoade apneice, convulsii
etc.), craniofaciale (malformaii a urechilor, microcefalie, cheiloschizis, palatoschizis,
micrognaie etc.), oculoorbitale (microftalmie, colobom irian etc.), cervicale,
cardiovasculare, gastrointestinale, genitourinare, scheletice (polidactilie etc.),
dermatoglifice. Are un prognostic sumbru (72% decedeaz nainte de vrsta de un an).

Cauzele care duc la apariia sindromului Patau

Sindromul Patau variaz n funcie de tipul de anomalie cromozomial, de la malformaii

extrem de grave att la nivel extern ct i intern pn la un aspect exterior aproape
normal al bebeluului. Majoritatea copiilor cu sindromul Patau au trei copii ale
cromozomului 13 n fiecare celul a corpului, n loc de dou exemplare. Excesul de
material genetic provoc probleme de dezvoltare, ceea ce duce la apariia trsturilor
caracteristice ale sindromului Patau. Caracteristicile fizice ale persoanelor cu sindromul
Patau de tip mozaic sunt mult mai apropiate de aspectul normal, fa de copii cu
sindromul Patau complet.

Sindromul Patau de tip mozaic este o condiie n care prezena unui cromozom
suplimentar 13 apare numai n unele dintre celule persoanei, numai o poriune din
cromozomul 13 fiind ataat altui cromozom.Cele mai multe persoane cu sindrom
Patau nu au motenit sindromul ci acesta s-a format n mod ntmpltor, cauzat fie de
unele probleme ale spermatozoizilor fie de unele probleme ale ovulului.

Simptomele sindromului Patau

Copii afectai de sindromul Patau au defecte cardiace, ochi mici sau slab dezvoltai,
anomalii cerebrale, prezint degete suplimentare sau degete lips, precum i scderea
tonusului muscular.

Caracteristici suplimentare ale sindromului Patau pot include:

Cap mic
Defecte ale scalpului
Minile ncletate
Retard mental
Anomalii ale scheletului

Tratamentul sindromului Patau

Sindromul Patau implic anomalii care nu sunt compatibile cu viaa. Aproximativ 80%
din copiii cu sindrom sever nu reuesc s treac de prima lun de via. Complicaiile
sindromului Patau pot include probleme de alimentare, dificulti de respiraie,
surditate, insuficien cardiac, convulsii, precum i probleme de vedere.

Nu exist niciun tratament pentru sindromul Patau, ns tratamentul medical al

simptomelor este necesar.Tratamentul se concentreaz n prima faz pe furnizarea de
hran i pe combaterea infeciilor, ceea ce ajut inima bebeluului s funcioneze mai
bine.

Sindromul Down (fig.2)

Sindromul Down este o stare genetic pe parcursul ntregii viei, ce se produce n

momentul concepiei ftului. Fiecare copil cu sindrom Down este unic n felul su, la fel
ca toi ceilali copii. Abilitile, caracteristicile i interesele copilului cu sindrom Down
variaz foarte mult de la o persoan la alta. Sindromul Down produce diverse dizabiliti
i probleme medicale asociate. Chiar dac toate persoanele cu sindrom Down au un
anumit grad de dizabiliti de nvare, multe dintre aceste persoane duc o via semi-
independent i mplinit.

Nu exist evidene statistice precise asupra numrului de persoane cu sindrom Down

care triesc n ntreaga lume, dar n baza unor raionamente tiinifice se estimeaz a fi
n jur de 4.7 milioane de persoane.

Ce este sindromul Down?

Sindromul Down este o disfuncionalitate cromozomial. O persoan cu sindrom Down

are suplimentar o copie a ntregului sau numai a unei pri a cromozomului 21.
Cromozomul 21 este cel mai mic dintre cromozomii umani. Cu alte cuvinte, copilul tu
are 47 de cromozomi n loc de 46. Un nou nscut cu sindrom Down apare la circa 650-
1000 de nateri. In Romnia triesc aproximativ 30.000 de persoane cu sindrom Down.
Un printe din Romania, a numit cromozomul 21 drept cromozomul dragostei In
momentul concepiei ftului diviziunea celular nu se produce corect. Cauzele pentru
care se ntmpl acest fapt sunt necunoscute. Apariia sindromului Down nu poate fi
mpiedicat i nici tratat. Cu ajutorul cercetrilor genetice actuale se tie mult mai mult
despre funcionarea cromozomilor, n special despre numrul 21. Aceasta ajut la
nelegerea particularitilor specifice ale sindromului, permite o ngrijire medical i
metode de intervenie mai bune.

Msuri eficiente n dezvoltarea persoanelor cu sindrom Down

Ingrijirea medical preventiv

Terapii specializate
Educaie incluziv
Incluziune social

Tratament - Generalitati

O echipa de medici specialisti va directiona tratamentul pentru Sindromul Down, pe

baza simptomelor si problemelor fizice unice ale copilului. Prin cooperarea stransa cu
acesti specialisti si alte persoane din domeniul medical, copilul poate fi ajutat sa devina
pe cat de mult posibil, independent si sa duca o viata normala si frumoasa.

Controalele medicale periodice, ajutorul dat copilului pentru a se adapta schimbarilor

din mediul fizic si social, precum si promovarea independentei, sunt parti importante ale
tratamentului pentru Sindromul Down.

Durata de viata

Mai mult de jumatate din persoanele cu Sindrom Down, traiesc peste 50 de ani.
Aproximativ 13% din populatia cu Sindrom Down are o speranta de viata de peste 68
de ani. In plus, tratamentele imbunatatite si grupurile de suport bine organizate, au
ajutat persoanele cu Sindrom Down sa traiasca mai mult si mai bine. Oricum, trebuie
retinut ca un copil cu Sindrom Down are o speranta de viata mai mica decat media.

Bolile si problemele de sanatate asociate, pot fi uneori severe si pot determina moartea
prematura. De exemplu, malformatiile cardiace pot duce uneori la insuficienta
cardiaca sau alte probleme serioase care scurteaza durata de viata. Examinarile
medicale programate periodic, sunt utile in identificarea, tratarea si monitorizarea
acestor probleme.

Aneuploidii heterozomale

Cele mai cunoscute maladii determinate de aneuploidiile heterozomale sunt:

-Sindromul Turner

-Sindromul Klinefelter

Sindromul Turner (fig.3) (cunoscut si sub numele de disgenezie gonadala) este o

anomalie genetica relativ rara, ce afecteaza populatia feminina si este caracterizata prin
statura mica si lipsa dezvoltarii caracterelor sexuale la pubertate (fetele au ovare care
nu functioneaza, ceea ce determina instalarea sterilitatii). Pacientele mai prezinta si alte
trasaturi specifice pentru acest sindrom, inclusiv un gat scurt, implantare joasa a parului
(spre gat), defecte cardiace, anomalii renale, precum si alte malformatii viscerale.

Din punct de vedere genetic, sindromul este caracterizat prin mai multe anomalii, printre
care cea mai frecventa este absenta (totala sau partiala) a unui cromozom X
(monosomia X). Profilul genetic al invidizilor normali este 46, dintre care doi sunt
cromozomi sexuali (XX la femei si XY la barbati). Pacientele cu sindrom Turner nu au
un cromozom sexual, sau prezinta ceea ce specialistii numesc mozaicism
(cromozomul exista doar in anumite celule, insa nu in toate).

Cauze

Sindromul Turner este o malformatie genetica autozomal dominanta legata de lipsa sau
existenta incompleta a cromozomului sexual X. Sindromul Turner apare doar la femei,
inca de la conceptia fatului sau poate sa apara dupa primele diviziuni celulare ale
ovulului fecundat.

Mortalitatea fetilor cu sindrom Turner poate fi crescuta in perioada neonatala datorita

unor malformatii cardiace si vasculare, cum ar fi coarctatia de aorta, si se mentine
ridicata in perioada urmatoare datorita disectiei de aorta. Anumite studii epidemiologice
indica faptul ca speranta de viata a acestor copii este in jur de 10 ani, insa exista foarte
multe exceptii.

Simptomatologie
Cele mai frecvente simptome pe care le prezinta pacientele cu sindrom Turner sunt:
- Statura mica: apare la 95% din paciente. Pana in jurul varstei de 10- 11 ani aceasta
statura mica nu se observa, fetele crescand corespunzator varstei, insa dupa aceasta
varsta, inaltimea ramane cu 50% mai mica decat ar trebuie pentru varsta persoanei
respective;
- Malformatii dentare;
- Malformatii ale unghiilor: unghiile sunt hiperconvexe si hipoplastice;
- Nevi cutanati;
- Malformatii oculare: strabism, ptoza, ambliopie, cataracta, prezenta plicii epicanteale,
incapacitatea discernerii culorilor rosu si verde;
- Otita medie foarte frecventa, datorata cel mai probabil drenajului anatomic deficitar al
urechii medii;
- Pierderea auzului: datorata otosclerozei;
- Dislocatie de sold;
- Scolioza: apare la 10% dintre paciente;

- Hemoragii gastrointestinale: se datoreaza malformatiilor vasculare. Pacientele au un

risc crescut de a dezvolta colita ulcerativa sau boala Crohn;
- Hipertensiune arteriala: cauzata de malformatii vasculare importante, cum ar fi
coarctatia de aorta sau anomalii renale;
- Hipotiroidism: apare la 10- 30% dintre pacienti si este asociat cu marirea in volum
a glandei tiroide;
- Limfedem al mainilor si picioarelor: apare la orice varsta;
- Torace latit, mameloane distantate;
- Urechi jos implantate;
- Par jos implantat (la nivelul cefei);
- Sterilitate;
- Gonade nedezvoltate, semne de insuficienta ovariana: sani nedezvoltati pana la
varsta de 12 ani, ciclu menstrual absent dupa varsta de 14 ani;
- Amenoree (absenta ciclurilor menstruale);
- Obezitate, diabet zaharat;
- Anomalii osoase ale degetelor (apar foarte scurte, nu sunt complet dezvoltate);
- Osteoporoza;
- Malformatii viscerale.

Tratament

Sindromul Turner este o afectiune cronica, foarte multi pacienti facand fata cu succes
acestei boli. Tratamentul, desi nu poate vindeca sindromul, poate creste semnificativ
calitatea vietii pacientelor.

In copilarie tratamentul standard include administrarea hormonului de crestere astfel

incat sa nu existe retardul de dezvoltare somatica. Deocamdata nu a fost stabilita varsta
ideala la care ar trebui sa se administreze acesta, insa inaltimea adultului cu sindrom
Turner este cu atat mai mare cu cat tratamentul cu hormon de crestere s-a desfasurat
pentru o perioada mai lunga anterior instalarii pubertatii. Hormonul de crestere poate
influenta pozitiv cresterea in lungime a oaselor lungi, si dezvoltarea normala a organelor
interne. In functie de nevoi tratamentul poate fi completat si cu steroizi anabolizanti.

In majoritatea cazurilor se impune si administrarea unei terapii cu estrogeni, insa

momentul administrarii acestora trebuie ales cu foarte mare grija, deoarece inceputa
prea devreme, poate compromite inaltimea finala a adultului.Estrogenii incep sa se
administreze de obicei la 12-15 ani, tratamentul putand fi inceput cu doze mici
administrate continuu inca de la 12 ani. Ulterior se poate adauga si progestin. Terapia
hormonala isi propune sa stimuleze dezvoltarea caracterelor sexuale secundare,
estrogenii avand roluri benefice si pentru metabolismul osos. Femeile cu sindrom
Turner care nu au pubertate spontana si nu primesc o astfel de terapie au un risc
crescut pentru osteoporoza.

Tratamentul pacientilor poate include si corectarea hipotiroidismului, frecvent asociat

sindromului Turner. In acest scop se poate administra levotiroxina, preparatul avand
proprietati benefice asupra metabolismului, dezvoltarii si cresterii normale a
organismului.

Sindromul Klinefelter (fig.4)

Sindromul Klinefelter este o tulburare genetica ce afecteaza sexul masculin. In acest

sindrom baietii au unul sau mai multi cromozomi x in plus fata de normal.

Sexul masculin are urmatoarea formula genetica: un cromozom X si unul Y. Majoritatea

celor cu sindrom Klinefelter au inca un cromozom X.

In cazuri rare, unii barbati pot avea trei sau patru cromozomi X, sau mai multi
cromozomi Y. Multi barbati cu un cromozom X in plus nu stiu acest lucru si duc o viata
normala.

Cei cu sindrom Klinefelter pot fi descrisi ca barbati XXY sau ca barbati cu sindrom XXY.
Acest sindrom poate aparea in proportie de 1 la 500 pana la 1 la 1000 de masculi.

Diagnosticare

Sindromul poate fi diagnosticat inainte de nastere printr-o investigatie numita

amniocenteza (punctie transabdominala, efectuata la gravida in scopul recoltarii
de lichid amniotic pentru studiul caracterelor sale chimice si citogenetice) sau prin
biopsia vilozitatilor corionice. Mai poate fi diagnosticat si in copilarie, pubertate sau in
perioada de adult tanar, printr-un examen clinic amanuntit, prin aflarea istoricului
medical al persoanei respective sau prin efectuarea unui test numit cariotip
(reprezentarea si clasificarea garniturii cromozomiale a unei celule, foarte utila in
descoperirea anomaliilor cromozomiale). Alte teste de laborator care se pot face sunt
dozarile hormonale si o analiza a spermei, daca se suspicioneaza un astfel de sindrom.

Simptome

Cei ce sunt afectati de acest sindrom par sa aiba abilitati reduse in urmatoarele
domenii:
- probleme in dezvoltarea limbajului: acestia au dificultati in dezvoltarea limbajului si au
un vocabular destul de sarac;
- incetinirea procesului de gandire, dificultati in rezolvarea unor probleme sau in
abilitatea intocmirii unui plan;
- dificultati in controlul impulsurilor;
- un timp de raspuns mult mai mare;
- dificultati in rezolvarea simultana a mai multor sarcini.

Datorita nivelului scazut de testosteron, baietii cu sindromul Klinefelter pot avea:

- pilozitate scazuta pubiana,faciala si o pilozitate scazuta in general
- o musculatura slab dezvoltata
- ginecomastie (hipertrofie difuza a glandelor mamare la barbat)
- o inaltime mai mare decat ceilalti barbati din familia sa - poate avea membre inferioare
mai lungi, umerii ingusti si bazinul lat.

Tratament - Generalitati

Principalul tratament este inlocuirea testosteronului (hormon masculin). Alte tratamente

depind de simptomele aparute si pot include: un suport educational in ceea ce priveste
dezvoltarea limbajului si indeplinirea indatoririlor scolare si consilierea in privinta
adaptarii sociale.

Suspiciunea de sindrom Klinefelter

Dezvoltarea psihosexuala si schimbarile fizice aparute la varsta adolescentei sunt foarte

importante. Un baiat ce nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalati baieti se poate gandi ca va
exclus sau ridiculizat de prietenii lui. Diagnosticarea la timp si urmarea tratamentului
specific pot evita acest lucru. Trebuie sa se discute cu medicul, daca parintii observa ca
fiul lor nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalti adolescenti, daca are probleme de
comportament sau dificultati la scoala si daca este mult mai inalt decat ceilalti membrii
ai familiei.