Sunteți pe pagina 1din 6

Tudor Arghezi - De-a V-ati Ascuns

Dragii mei, o sa ma joc odata


Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.
E un joc vicean de !atrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
"oc de sugi si joc de stapani,
"oc de pasari, de fori, de cani,
#i fiecare i joaca !ine.
Ne vom iu!i, negresit, mereu
#transi !ucurosi a masa,
#u!t covitiree ui Dumnezeu.
$ntr-o zi picioru va ramane greu,
%ana stangace, ochiu seit, im!a scamoasa.
"ocu incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma cuc a pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pida, anga copac.
E jocu sfinteor #cripturi.
Asa s-a jucat si Domnu nostru $sus &ristos
#i atii, prinsi de friguri si de caduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocu, frumos.
Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor ua si duce departe
#i-mi vor face un fe de inmormantare
$n utu afanat sau tare.
Asa e jocu, incepe cu moarte.
#tiind ca si 'azar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intampat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acoo, voi gandi a jocu nostru, printre frati.
Tata s-a ingrijit de voi,
V-a asat vite, ham!are,
(asune, !ordeie si oi,
(entru tot soiu de nevoi
#i pentru mancare.
Toti vor invia, toti se vor intoarce
$ntr-o zi acasa, a copii,
'a nevasta, care pange si toarce,
'a vacute, a mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.
Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zgo!ii, cu voie !una,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa ipseasca tata vreo una.
Apoi, o sa fie o intarziere,
#i ata, si pe urma ata.
Tata nu o sa mai ai!a putere
#a vie pe jos, in timpu cat se cere,
Din umea ceeaata.
#i, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
%ama-mpeteste ciorapi si pieptari,
#i tata nu a mai venit...
(uii mei, !o!ocii mei, copiii mei)
Asa este jocu.
$ joci in doi, in trei,
$ joci in cate cati vrei.
Arde--ar focu.
n poezia De-a v-ati ascuns (Cuvinte potrivite, 1927), viziunea infricosatoare a mortii e inlocuita de un mit al jocului de-a moartea, ca forma
poetica de exprimare a atitudinii in fata extinctiei universale !e drept cuvant, criticul "er#an Cioculescu afirma despre acest poem faptul ca
$niciodata, in poezia noastra, nu s-a dat #asmului mortii, de la %iorita incoace, un accent mai firesc, mai impacat cu soarta si mai aproape de
matca taraneasca a experientelor&
%itul ar'(ezian impleteste 'in'asia cu tristetea, naivitatea cu 'ravitatea, profunzimea simtirii cu simplitatea expresiei, intr-un mesaj patriar(al, de
o pre'nanta naturalete %oartea este vazuta aici ca un joc al $tatutului&, prevestind astfel spiritul ludic al )orelor de mai tarziu*
$Dra'ii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat
+u stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, (otarat, o sa ne jucam odata,
,data, poate, dupa scapatat&
-ocul acesta e nesc(im#at in toate straturile sociale, in toate re'nurile si, mai ales, nu depinde de varsta jucatorului*
$. un joc viclean de #atrani
Cu copii ca voi, cu fetite, ca tine, /joc de slu'i si joc de stapani,
joc de pasari, de flori, de cani,
"i fiecare il joaca #ine&
.l se insinueaza treptat in viata omului, la inceput prin cateva semne de decrepitudine*
$+e vom iu#i, ne'resit, mereu
"transi #ucurosi la masa,
"u#t coviltirile lui Dumnezeu
intr-o zi piciorul va ramane 'reu,
%ana stan'ace, oc(iul sleit, lim#a scamoasa 00 locul incepe incet, ca un vant
.u o sa rad si o sa tac,
, sa ma culc la pamant
, sa stau fara cuvant,
De pilda, lan'a copac&
!entru a su#linia universalitatea jocului mortii, poetul face cateva referinte #i#lice*
$. jocul "fintelor "cripturi
1sa s-a jucat si Domnul nostru lisus )ristos
"i altii, prinsi de fri'uri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuratori
1u ispravit jocul, frumos&
2ocmai de aceea, moartea tre#uie acceptata ca un lucru firesc*
$3oi sa nu va ma(niti tare
Cand ma vor lua si duce departe
"i-mi vor face un fel de inmormantare
in lutul afanat sau tare
1sa e jocul, incepe cu moarte 00 "tiind ca si 4azar a-nviat,
3oi sa nu va ma(niti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
+imic prea nou si prea ciudat
1colo, voi 'andi la jocul nostru, printre frati&
!oetul presimte indepartarea definitiva de universul familial "entimentul dezradacinarii se asociaza nostal'iei dupa locurile si fapturile lasate in
urma*
$tata s-a in'rijit de voi,
3-a lasat vite, (am#are,
!asune, #ordeie si oi,
!entru tot soiul de nevoi
"i pentru mancare 00 2oti vor invia, toti se vor intoarce
0ntr-o zi acasa, la copii,
4a nevasta, care plan'e si toarce,
4a vacute, la mioare,
Ca oamenii 'ospodari si vii&
-ocul mortii e insa unul fara oprire De vreme ce a intrat in cercul lui, omul nu mai are scapare* tre#uie sa-l joace la nesfarsit Din mitul ar'(ezian
lipseste perspectiva invierii*
$3oi cresteti, dra'ii mei, sanatosi,
3oinici, z'lo#ii, cu voie #una,
Cum am apucat din mosi-stramosi
Deocamdata, fetii mei frumosi,
, sa lipseasca tata vreo luna 00 1poi, 5 sa fie o intarziere,
"i alta, si pe urma alta
2ata nu o sa mai ai#a putere
"a vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea cealalta 00 "i, voi ati crescut mari,
3-ati capatuit,
3-ati facut carturari,
%ama-mpleteste ciorapi si pieptari,
"i tata nu a mai venit&
1#ia in final, tonul devine patetic, iar materia amar-sentimentala do#andeste forma imprecatiei*
$!uii mei, #o#ocii mei, copiii mei6
1sa este jocul
il joci in doi, in trei,
il joci in cate cati vrei
1rde-l-ar focul6& "e adevereste astfel nu numai ca moartea nu cruta pe nimeni, ci si ca in fata ei nu poti sa ramai impasi#il
Poezia "De-a v-ati ascuns..." concretizeaza tematica tanatosului (mortii) printr-o atitudine de acceptare a
sfarsitului uman in sens mioritic.
In prima strofa, vocea eului liric se confunda cu vocea tatalui. Poezia structureaza un discurs confesiv, ce va
puncta atitudinea in fata mortii. Incepe cu un apelativ afectiv. Adverbul "odata" marcheaza perspectiva unei
eventuale morti, iar eul liric este ciudat. "Ciudat" este un avertisment. Prin repetitia adverbului "odata", se
accentueaza ideea ca moartea e un eveniment necircumscris temporal. Data, momentul mortii e incert si e semnalat
prin adverbul modal "poate". inalul strofei initiale, marcheaza printr-un paralelism perspectiva unei posibile morti
vizand planul natural.
In strofa a doua, debuteaza un alt avertisment! moartea fiind un fenomen viclean, siret. "ocul mortii vizeaza
toate fiintele indiferent de varsta, indiferent de statut social# el definind conditia umana. $ un fenomen mult mai
amplu, reperabil si i universul natural# in aceasta acceptie, moartea vizeaza si o innoire a speciilor.
In cea de-a treia strofa, isi e%prima iubirea ce mereu, oriunde ar fi, ea va e%ista si va fi pe zi ce trece, tot mai
mare.
In cea de-a patra strofa, moartea e comparata cu un vant, element ce se transforma intr-un mesa&er funebru.
'ersul secund, semnaleaza atitudinea de resemnare senina, calma, mioritica in fata mortii. 'ersul final, indica
concretizarea atitudinii mioritice in fata mortii prin inte&rarea individului in circuitul natural.
In cea de-a cincea strofa, autorul face o aluzie reli&ioasa. (unt mentionate (fintele (cripturi, dar si viata lui
Iisus )ristos, care a acceptat sa moara.
In cea de-a sasea strofa, autorul incepe sa spuna pe nume acelui *oc infricosator, pentru ca fiii sai sa inceapa
de*a sa se resemneze si ei, in le&atura cu faptul ca tatal lor va pleca pentru mult prea mult timp.
In cea de-a saptea strofa, il pomeneste pe +azar, cel care a inviat, pentru a le da speranta ca ei totusi se vor
reintalni.
In cea de-a opta strofa, tatal simte ca si-a indeplinit datoria si ca le-a lasat copiilor tot ce le trebuia.
In cea de-a noua strofa, dezvolta "mitul eternei reintoarceri".
In cea de-a zecea strofa, este folosit apelativul "fetii mei frumosi", prin care isi e%prima dra&ostea, si le zice
ca va lipsi cam o luna.
In cea de-a unsprezecea strofa, absenta tatalui se va prelun&i pentru totdeauna.
In strofa a doisprezecea, absenta lui este definitiva.
In strofa a treisprezecea apare o enumeratie de apelative afective. ,oti vor muri intr-o zi, astfel incat se reia
faptul ca sfarsitul unei persoane e inplacabil. inalul e o imprecatie care marcheaza re&retul discret, pentru ca nu e
indicat complet.
***************************************************
0n poezia $De-a v-ati ascuns78, aparuta in primul volum de versuri la lui 2udor 1r'(ezi, $Cuvinte
potrivite8 (1927), jocul cu moartea, mai #ine zis $de-a moartea8, este, ca si in $%iorita8, un joc al destinului
uman, pornit din realitatea neiertatoare a lumii !entru poet, inevita#ilul este disimulat intr-un joc domestic,
aparent inofensiv, inscris in ritualitatea comuna a existentei, nu lipsita insa de fiorul neantului De aceea, ideea
de joc misterios apare c(iar din prima strofa* $Dra'ii mei, o sa ma joc odata/ Cu voi, de-a ceva ciudat/ +u stiu
cand o sa fie asta, tata,/ Dar, (otarat, o sa ne jucam odata,/ ,data poate dupa scapatat8 9iecare cuvant care
se repeta aici o#sedant, $odata8, $o sa ma joc8, $o sa ne jucam8, fixeaza o proiectie incerta, nestiuta, dar
oricum (otarata, in cealalta mar'ine a timpului uman, $dupa scapatat8, tot atat de misterioasa ca si miticul in
illo tempore, timp al inceputului, al nasterii tuturor lucrurilor -ocul $de-a moartea8 este un joc de neevitat, de
care nimeni nu poate scapa, $un joc viclean de #atrani/ Cu copii ca voi, cu fetite, ca tine,/ -oc de slu'i si joc de
stapani,/ -oc de pasari, de flori, de cani,/ "i fiecare il joaca #ine8, atotcuprinzatoarea enumeratie su'erand
instapanirea sa deplina asupra lumii, cu toata tristetea existentiala implicita
9enomenul mortii este derulat poetic in cele mai mici detalii, transpus insa in plan ale'oric, fi'urile de
stil urmand indeaproape procesul treptat al deriziunii fizice %asa cea de taina a mortii fiecaruia este tinuta
$"u#t coviltirele lui Dumnezeu8, su# protectie divina pana cand, $0ntr-o zi piciorul va ramane mai 'reu8,
sim#olizand apasarea vietii, 'reutatea fara mar'ini care-l cuprinde pe omul aflat in pra'ul mortii %ana devine
$stan'ace8, oc(iul este $sleit8, iar lim#a $scamoasa8, toate aceste manifestari aratand ca lumea este supusa
unui fenomen unic, dupa care alcatuirea materiala, fra'ila, a corpului, se imprastie, devine repede dizolva#ila
Corpul #iolo'ic se supune unei auto-destramari totale, incapa#il de a se opune entropiei devoratoare
%ecanica jocului extinctiei are o sim#olistica perfecta, $incepe incet, ca un vant/ .u o sa rad si o sa
tac,/ , sa ma culc la pamant/ , sa stau fara cuvant,/ De pilda, lan'a copac8 2acerea si seninatatea rasului
semnifica o moarte anticipata, asteptata de mult timp, oricand posi#ila, caci mereu adie $ca un vant8 in
preajma fiintei umane Copacul, axis mundi, este sim#olul deznadejdii existentiale a omului, al destinului
implaca#il, care iz#ucneste cu putere in fiecare za'az, pentru a opri fortele vitale ale or'anicului
-ocul de-a moartea este vec(i de milenii, fiind cuprins c(iar in actul creatiei divine* $. jocul "fintelor
"cripturi/ 1sa s-a jucat si Domnul nostru 0isus )ristos/ "i altii, plini de fri'uri si de calduri,/ Care din cateva
sfinte tremuraturi/ 1u ispravit jocul, frumos8 Cele cateva $sfinte tremuraturi8, fri'urile si caldurile, reprezinta
esenta vietii pamantene, imposi#ilitatea funciara de a depasi matrixul fortelor latente, 'eneratoare de moarte
9aptul ca jocul se termina frumos este un eufemism, pentru ca ideea de moarte, ca proces ireversi#il, este
respinsa de poet, invocand unele credinte ezoterice, din perioada pa'ana si de mai tarziu, din momentul
aparitiei crestinismului* $"tiind ca 4azar a-nviat,/ 3oi sa nu va ma(niti, s-asteptati,/ Ca si cum nu s-a intamplat/
+imic prea nou si prea ciudat/ 1colo, voi 'andi la jocul nostru, printre frati8 Despartirea de viata este
momentul cel mai dureros, pentru ca omul nu mai poate fi re'asit decat in memoria celor ce l-au cunoscut*
$3oi sa nu va ma(niti tare/ Cand ma vor lua si duce departe/ "i-mi vor face un fel de inmormantare/ 0n lutul
afanat sau tare/ 1sa e jocul, incepe cu moarte8 4utul omului, din care a fost realizat in majoritatea mitolo'iilor
lumii, de la $!opol 3u(8 pana la mitolo'ia crestina, se intoarce in lutul funerar, al pamantului impersonal care-i
adaposteste pe toti cei ce-au murit de la inceputurile lumii
Dupa moarte, in mod #anal, mereu la fel, numai raman in urma decat #unurile materiale do#andite in
timpul vietii, care nu mai pot sa aduca aminte de raposat* $2ata s-a in'rijit de voi,/ 3-a lasat vite, (am#are,/
!asune, #ordeie si oi,/ !entru tot soiul de nevoi/ "i pentru mancare8 2oate aceste $lucruri din afara fiintei8
(t(in's from outside of #ein') sunt inutile in fata tristetii care-i cuprinde pe cei apropiati :iua resurectiei, a %arii
.li#erari de moarte, este asteptata, din aceasta cauza, cu multa nera#dare, intr-o 1pocalipsa de mult
prevestita de cartile sfinte* $2oti vor invia, toti se vor intoarce/ 0ntr-o zi acasa, la copii,/ 4a nevasta, care plan'e
si toarce,/ 4a vacute, la mioarce,/ Ca oamenii 'ospodari si vii8 !ana cand mult asteptata eli#erare de moarte
sa vina, copiii tre#uie sa isi continue dezvoltarea fireasca, sa urmeze cursul temporal instituit, pre'atind o noua
treapta a mortii* $3oi cresteti, dra'ii mei, sanatosi,/ 3oinici, z'lo#ii, cu voie #una,/ Cum am apucat din mosi-
stramosi/ Deocamdata, fetii mei frumosi,/ , sa lipseasca tata vreo luna8 2recerea timpului in acest spatiu in
care se moare este imposi#il de oprit* copiii repeta ciclurile existentei, vor ajun'e mari, se vor capatui, transfor-
mandu-se c(iar in carturari* $"i voi ati crescut mari,/ 3-ati capatuit,/ 3-ati facut carturari,/ %ama impleteste
ciorapi si pieptari/ "i tata nu a mai venit78 0ntarzierea tatalui in promisa intoarcere la viata este determinata
de nesfarsita amanare a invierii, a pro'ramarii tardive sau sine die a "c(im#arii la 9ata a lumii, tocmai din
cauza lipsei de credinta in Dumnezeu, in posi#ilitatea de imortalizare propavaduita in urma cu mult timp
%oartea devine astfel o eternitate* $1poi, o sa fie o intarziere,/ "i alta, si pe urma alta/ 2ata nu o sa mai ai#a
putere/ "a vie pe jos, in timpul cat se cere,/ Din lumea cealalta8
%oartea fiintei individuale, intr-o lume lipsita de credinta adevarata in Dumnezeu, se traduce tocmai
prin aceasta ireversi#ilitate a fiecarui om care pleaca pe $drumul fara intoarcere8 ($t(e river ;it( no return8), din
care se deduce revolta, ta'ada stiuta a poeziei ar'(eziene* $!uii mei, #o#ocii mei, copiii mei6/ 1sa este jocul/
0l joci in doi, in trei,/ 0l joci in cati vrei,/ 1rde-l-ar focul68 0mprecatia finala impotriva mortii este punctul culminant
al unei litanii existentiale care demonstreaza ca lumea funerara, a pamantului, a condamnatilor la c(inul lui
"isif, nu mai reuseste transcenderea, intoarcerea la eternitatea vietii primordiale
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
-n poezia De-a v-ati ascuns... (Cuvinte potrivite, ./01), viziunea infricosatoare a mortii e inlocuita de un mit
al *ocului de-a moartea, ca forma poetica de e%primare a atitudinii in fata e%tinctiei universale. Pe drept cuvant,
criticul (erban Cioculescu afirma despre acest poem faptul ca! 2...niciodata, in poezia noastra, nu s-a dat basmului
mortii, de la 3iorita incoace, un accent mai firesc, mai impacat cu soarta si mai aproape de matca taraneasca a
e%perientelor4 (op. cit.).
3itul ar&hezian impleteste &in&asia cu tristetea, naivitatea cu &ravitatea, profunzimea simtirii cu simplitatea
e%presiei, intr-un mesa* patriarhal, de o pre&nanta naturalete. 3oartea este vazuta aici ca un *oc al 2tafutului4,
prevestind astfel spiritul ludic al )orelor de mai tarziu! 2Dra&ii mei, o sa ma *oc odata 5 Cu voi, de-a ceva ciudat, 5
6u stiu cand o sa fie asta, tata, 5 Dar, hotarat, o sa ne *ucam odata, 5 7data, poate, dupa scapatat4 "ocul acesta e
neschimbat in toate straturile sociale, in toate re&nurile si, mai ales, nu depinde de varsta *ucatorului! 2$ un *oc
viclean de batrani 5 Cu copii ca voi, cu fetite, ca tine, 5 "oc de slu&i si *oc de stapani, 5 "oc de pasari, de flori, de
cani, 5 (i fiecare il *oaca bine4. $l se insinueaza treptat in viata omului, la inceput prin cateva semne de
decrepitudine! 26e vom iubi, ne&resit, mereu 5 (transi bucurosi la masa, 5 (ubt coviltirile lui Dumnezeu. 5 intr-o zi
piciorul va ramane &reu, 5 3ana stan&ace, ochiul sleit, limba scamoasa. 55 "ocul incepe incet, ca un vant. 5 $u o sa rad
si o sa tac, 5 7 sa ma culc la pamant. 5 7 sa stau fara cuvant, 5 De pilda, lan&a copac4. Pentru a sublinia
universalitatea *ocului mortii, poetul face cateva referinte biblice! 2$ *ocul (fintelor (cripturi. 5 Asa s-a *ucat si
Domnul nostru Iisus )ristos 5 (i altii, prinsi de fri&uri si de calduri, 5 Care din cateva sfinte tremuraturi 5 Au ispravit
*ocul, frumos4. ,ocmai de aceea, moartea trebuie acceptata ca un lucru firesc! 2'oi sa nu va mahniti tare 5 Cand ma
vor lua si duce departe 5 (i-mi vor face un fel de inmormantare 5 In lutul afanat sau tare. 5 Asa e *ocul, incepe cu
moarte. 55 (tiind ca si +azar a-nviat, 5 'oi sa nu va mahniti, s-asteptati, 5 Ca si cum nu s-a intamplat 5 6imic prea nou
si prea ciudat. 5 Acolo, voi &andi la *ocul nostru, printre frati4.
Poetul presimte indepartarea definitiva de universul familial. (entimentul dezradacinarii se asociaza
nostal&iei dupa locurile si fapturile lasate in urma! 2tata s-a in&ri*it de voi, 5 '-a lasat vite, hambare, 5 Pasune, bordeie
si oi, 5 Pentru tot soiul de nevoi 5 (i pentru mancare. 55 ,oti vor invia, toti se vor intoarce 5 Intr-o zi acasa, la copii, 5
+a nevasta, care plan&e si toarce, 5 +a vacute, la mioare, 5 Ca oamenii &ospodari si vii4. "ocul mortii e insa unul fara
oprire. De vreme ce a intrat in cercul lui, omul nu mai are scapare# trebuie sa-l *oace la nesfarsit. Din mitul ar&hezian
lipseste perspectiva invierii! 2'oi cresteti, dra&ii mei, sanatosi, 5 'oinici, z&lobii, cu voie buna, 5 Cum am apucat din
mosi-stramosi. 5 Deocamdata, fetii mei frumosi, 5 7 sa lipseasca tata vreo luna. 55 Apoi, o sa fie o intarziere, 5 (i alta,
si pe urma alta. 5 ,ata nu o sa mai aiba putere 5 (a vie pe *os, in timpul cat se cere, 5 Din lumea cealalta. 55 (i, voi ati
crescut mari, 5 '-ati capatuit, 5 '-ati facut carturari, 5 3ama-mpleteste ciorapi si pieptari, 5 (i tata nu a mai venit...4
Abia in final, tonul devine patetic, iar materia amar-sentimentala dobandeste forma imprecatiei! 2Puii mei, bobocii
mei, copiii mei8 5 Asa este *ocul. 5 I+ *oci in doi, in trei, 5 I+ *oci in cate cati vrei. 5 Arde-l-ar focul84. (e adevereste
astfel nu numai ca moartea nu cruta pe nimeni, ci si ca in fata ei nu poti sa ramai impasibil.