Daltonismul

De Zuza Leonard Andrei

 Daltonismul
 Daltonismul, denumit ştiinţific cecitate cromatică, este o stare
patologică, co tulburare a vederii cromatice, constând în incapacitatea
de a deosebi unele culori de altele (mai ales roşu si verde)
(complementarele), de oarece fie receptorul responsabil pentru
culoarea verde fie cel pentru culoarea roşie nu funcţionează deloc și
astfel persoanele văd în negru sau gri.
Daltonismul afectează aproximativ 8% dintre bărbați și 0,5% dintre femei.
Mai mult de 150 de profesii, cum ar fi giuvaergiu, căpitan de vapor sau
ofițer de poliție, sunt interzise celor cu această afecțiune, expunându-i la
dificultăți în diverse aspecte ale vieții. Pentru diagnosticarea tulburărilor
cromatice, sunt utilizate planșe pseudoizocromatice precum cele de tip
stilling, ishihara sau atlasul polack.
Pentru investigarea tulburărilor cromatice
se folosesc planşe pseudoizocromatice
stilling, ishihara sau atlasul polack.
 Aceste probe sunt alcătuite din planșe pe care sunt prezentate prin
cerculețe de mărimi, culori şi nuanțe diferite cifre, litere sau figuri.
I se prezintă subiectului pe rând aceste planșe și i se cere să identifice
cifra, litera sau semnul imprimat. Aceste planșe sunt astfel realizate
încât ochiul normal le poate citi clar, în timp ce persoanele care suferă
de cecitate cromatică identifică cifrele, literele sau semnele cu greutate,
incorect sau deloc
CAUZELE ȘI FACTORI DE RISC
Daltonismul poate fi o condiție moștenită, iar cel mai
frecvent mod de transmitere este prin mutațiile
cromozomului X. Cu toate acestea, cartografierea
genomului uman a evidențiat prezența mai multor
mutații cauzative, care pot provoca deficite în
percepția culorilor, având originea în cel puțin 19
cromozomi și 56 de gene diferite.
 Daltonismul se vindeca?

În anumite țări, sunt disponibile lentile de ochelari
tratate cu un filtru special care ajustează percepția
culorilor la persoanele afectate de discromatie,
simulând astfel modul în care o persoană sănătoasă
percepe acea culoare. Cu toate acestea, este important
de menționat că boala în sine este incurabilă, iar atunci
când pacientul își scoate ochelarii, percepția culorilor
revine la distorsiunile obișnuite.