Mutaţiile genomice

- Aneuploidii autozomale-

Glodeanu Natali Karina

Clasa a XII – a A
Profesor Oprea Adriana
 Mutaţia
Mutaţia poate fi definită ca fenomenul
prin care se produc modificări în structura
şi funcţiile materialului genetic, sub
acţiunea factorilor mutageni.
Procesul prin care se produc mutaţiile,
poartă numele de mutageneză.
 Tipuri de mutaţii umane
dupa cantitatea materiaulului genetic
afectat
Genomice

Cromozomale

Genetice
 Mutaţiile genomice
Afectează genomul sau complementul
cromozomal prin modificarea numărului de
cromozomi şi poate fi reprezentat de
polipoidii şi aneuploidii.
În poliploidie are loc o multimplicare a
numărului de seturi de cromozomi. În
cazul speciei umane, poliploidia este
letală.
Aneuploidia este determinată de
modificarea numărului de cromozomi cu
unu sau doi, în plus sau în minus.

Poate afecta

Autozomii Heterozomii
perechile 1-22 XX sau XY
= aneuploidii = aneuploidii
autozomale heterozomale
Aneuploidia este ,de regulă, cauzată de non-
disjunctia cromozomiala in timpul diviziunii
reductionale, fiind posibile insa si alte aberatii in
procesul formarii gametilor, in diviziunea mitotica sau
chiar in fecundatie si dupa fecundatie in primele
diviziuni mitotice ale celulei zigot.

După fecundaţie pot rezulta indivizi cu:

 trei cromozomi omologi – trisomie
 un singur cromozom dintr-o pereche – monosomie
Mecanismul aparitiei aneuploidiilor

Diviziune meiotica

Fecundatie

Gameti neechilibrati
genetic

Trisomie
Cele mai frecvente maladii determinate
de aneuplodii autozomale:

Sindromul
Down Sindromul
Edwards

Sindromul
Patau
Sindromul Down – trisomia 21 –
mongoloidism (2n=46)
Reprezintă o afecţiune cauzată de prezenţa unui comozom 21
suplimentar.
În 1959, geneticianul de origine franceză, profesorul Jérôme
Lejeune, a descoperit că sindromul Down era cauzat de prezenţa
unui cromozom 21 în plus, rezultând astfel un număr total de 47 de
cromozomi în loc de 46.
Denumirea „Down” provine de la medicul englez, John Langdon
Down, primul care a descris acest sindrom în anul 1866, cu aproximativ
100 de ani înainte ca acest cromozom suplimentar să fie descoperit.
În fiecare zi, în Regatul Unit al Marii Britanii se nasc între unul şi
doi copii cu sindrom Down, ceea ce înseamnă că un copil dintr-o mie
suferă de acestă afecţiune. În România nu există o statistică, dar
având în vedere faptul că la nivel modial incidenţa este de aproximativ
1-800 naşteri, se poate estima că sunt în jur de 30.000 de persoane cu
trisomie 21.
Majoritatea copiilor cu Sindrom Down au cateva
din urmatoarele trasaturi fizice:
- prezintă retard mental care poate varia de la mediu la sever. Gradul
de dizabilitate diferă de la o persoană la alta şi este imposibil de
apreciat în momentul naşterii cât de grav va fi.
Coeficientul de inteligenţă poate să scadă după primii ani de viaţă.
- statura mica: copilul are de obicei un ritm de crestere mai lent, iar la
varsta adulta, inaltimea este mai mica decat media
- tonus muscular scazut (hipotonie): un copil poate avea mai putina
forta musculara decat alti copii de aceeasi varsta; tonusul scazut al
musculaturii abdominale determina, de asemenea, protruzia
stomacului; in mod normal, la copil musculatura gastrica se tonifica
progresiv pana in jurul varstei de 2 ani
- gat scurt, gros cu tesut adipos (grasime) si piele in exces: de
obicei, aceasta trasatura devine mai putin evidenta pe masura ce
copilul creste
- brate si picioare scurte si indesate: unii copii pot prezenta un
spatiu mai larg intre degetul mare si degetul al doilea de la picior
- un singur pliu la nivelul partii centrale a palmei: acesta este numit
pliu palmar transvers sau linia simiana.
Diagnostic
Diagnosticul de sindrom Down poate fi pus o data cu nasterea
copilului, pe baza semnelor fizice.
Pentru a confirma prezenta bolii se realizeaza teste genetice de
determinare a cariotipului. Aceste teste se efectueaza pe o monstra
de sange, dar pot fi facute si pe alte tesuturi (ex. piele). Celulele
prelevate se examineaza la microscop si se diferentiaza perechile
de cromozomi in functie de marime si forma.
In majoritatea cazurilor de sindrom Down, perechea 21 prezinta un
cromozom in plus.
Exista 2 tipuri de teste prenatale care pot detecta sindromul Down la
fat: teste de screening si teste de diagnostic.
Testele de screening estimeaza riscul ca fatul sa aiba sindrom Down
iar testele de diagnostic confirma aceasta afectiune.
Testele de screening sunt neinvazive si nedureroase. Insa nu pot oferi
un diagnostic sigur.
Testele de diagnostic au o acuitate de 99% in determinarea
sindromului Down si a altor anomalii cromozomiale. Sunt invazive,
asa ca prezinta riscul pierderii sarcinii si aparitiei altor complicatii.
Din acest motiv sunt recomandate femeilor cu varsta de peste 35 de
ani, celor care prezinta un istoric familial de boli genetice, sau
femeilor care au primit un rezultat pozitiv al testelor de screening.
Cariotip – Trisomia 21
 Sindromul Edwards
Sindromul Edward este cauzat de prezenta unei copii in
plus a cromozomului 18, din acest motiv se mai numeste
trisomia 18. Cromozmul in plus este fatal copiilor care se nasc cu
aceasta afectiune. Cauzeaza malformatii fizice si psihice foarte
grave si foarte putini copii nascuti cu aceasta afectiune
supravietuiesc peste varsta de un an.
Copiii cu sindromul Edward mostenesc 3 copii, in loc de 2,
ale cromozomului 18. Trisomia 18 apare la unul din 5000 de nou-
nascuti si afecteaza mai frecvent fetele decat baietii. Femeile
care raman insarcinate peste varsta de 30 de ani prezinta un risc
crescut sa nasca un copil cu trisomie 18, insa aceasta afectiune
poate aparea si la femeile mai tinere.
A treia copie a cromozomului 18 determina numeroase
malformatii. Majoritatea copiilor nascuti cu sindrom Edward au
aspect fragil si sunt adesea subponderali.
Simptomele sunt:
• cap neobisnuit de mic
• ceafa proeminenta
• urechi malformate si jos inserate
• gura si mandibula de dimensiuni mici
• gura si palat despicate
• maini inclestate (stranse in pumni)
• police suprapus peste celelalte degete
• dezvoltarea exagerata a calcaiului
• degete de la picioare fuzionate
• gat scurt cu piele laxa
• malformatii scheletice
• ochi departati (hipertelorism)
Numeroase probleme ale organelor interne sunt prezente.
Malformatiile apar frecvent in zona plamanilor si a muschiului
diafragm. De asemenea se intalnesc malformatii cardiovasculare,
malformatii ale rinichilor si tractului urogenital.
Diagnostic
Desi aceste malformatii indica prezenta sindromului Edward, un
diagnostic sigur se poate pune prin determinarea cariotipului.
Determinarea cariotipului implica prelevarea unor monstre de sange
sau din maduva spinarii pentru o examinare microscopica a
cromozomilor. Se determina numarul cromozomilor si prezenta
copiei in plus a cromozomului 18.
Trisomia 18 poate fi detectata inainte de nastere prin ecografie,
amniocenteza si prin prelevarea de montre din vilozitaile corionice.
Tratament
Nu exista tratament pentru sindromul Edward. Malformatiile pot fi
corectate pana la un anumit punct prin chirurgie.
Interventiile chirurgicale invazive nu sunt recomandate. Tratamentul
vizeaza mai mult alinarea suferintei copiilor decat prelungirea vietii.
Prognostic
Majoritatea copiilor cu trisomie 18 mor in primul an de viata. Durata de
viata medie este mai scurta de 2 luni pentru 50% dintre copii. 5-10%
supravietuiesc primului an de nastere, dar prezinta retard mental
sever.
Sindromul Edward nu poate fi prevenit.
Cariotip – Trisomia 18
 Sindromul Patau
Sindromul Patau, numit si trisomia 13, este o afectiune congenitala
caracterizata de prezenta in plus a unui cromozom 13. Cromozomul
in plus determina numeroase malformatii fizice si mentale, in special
afectiuni cardiace. Sindromul Patau a fost denumit dupa doctorul
Klaus Patau, care a descoperit in 1960 acest sindrom si asociatia sa
cu trisomia.
Cromozomul 13 in plus nu este singura cauza a sindromului Patau.
Alte modificari ale cromozomului 13 ca translocatia, pot duce de
asemenea la acest sindrom. In aceste cazuri apare o eroare care
determina ca o portiune din cromozomul 13 sa fie schimbata cu o
portiune a altui cromozom. Aceasta nu reprezinta o productie in plus
de cromozomi (material genetic), ci o schimbare de material genetic
intre cei 2 cromozomi afectati.
Trisomia 13 apare la unul din 10.000 de copii nou-nascuti. In
majoritatea cazurilor aceasta afectiune nu se mosteneste, ci este
rezultatul unei malformatii a diviziunii celulare care apare dupa
fecundare.
Cauze si simptome
Severitatea simptomelor sindromului Patau variaza in functie de
malformatia cromozomiala, de la foarte grave la aspect aproape
normal al copilului.
Trisomia 13 completa, care este prezenta in majoritatea cazurilor, duce
la cele mai grave si numeroase malformatii interne si externe.
Frecvent creierul nu se divide in emisfere, iar capul capata un
aspect neobisnuit de mic (microcefalie). Maduva spinarii se poate
exterioriza din cauza unei malformari a coloanei vertebrale.
Copiii care supravietuiesc copilariei prezinta un retard mental
accentuat si atacuri de cord.
In cazuri foarte rare sindromul Patau poate exista impreuna cu
sindromul Klinefelter sau alte anomalii cromozomiale.
Dezvoltarea incompleta a nevrului optic si nervului olfactiv apare
adesea impreuna cu afectarea cerebrala descrisa mai sus. Ochii pot
fi neobisnuit de mici (microftalmie), si un ochi poate fi absent
(anoftalmie). Uneori ochii sunt foarte apropiati (hipotelorism) sau
chiar fuzionati intr-o singura structura. Dezvoltarea incompleta a
oricaror structuri din interiorul ochilor (coloboma) si incapacitatea
retinei de a se dezvolta normal vor produce de asemenea probleme
vizuale. Nou-nascuti afectati de sindromul Patau pot fi de asemenea
surzi (partial sau total) si predispusi la infectii otice.
Trasaturile faciale ale persoanelor afectate par aplatizate. Urechile
sunt de obicei malformate si jos inserate. Frecvent un copil cu
trisomie 13 prezinta o despicatura labiala sau palatina, si limba
despicata. Alte trasaturi fizice caracteristice afectiunii pot include gat
scurt si gros, cu hemangioame pe ceafa, degete in plus, degete
flectate in palma, calcaie proieminente, coaste lipsa, amprente
modificate, malformatii genitale (testicule necoborate, un scrot
anormal dezvoltat, forma anormala a uterului).
In majoritatea cazurilor copiii afectati de acest sindrom prezinta
insuficienta respiratorie si defecte cardiace ce includ: defecte de
sept atrial si ventricular (gauri intre camerele inimii), vase de sange
malformate care cauzeaza o directie anormala a curgerii sangelui,
plasarea inimii in partea dreapta a toracelui. Rinichii si tractul
gastro-intestinal sunt de asemenea afectate cu chisturi. Aceste
defecte sunt frecvent severe si pun in pericol viata.
Trisomia partiala a segmentului proximal al cromozomului 13 este mai
putin fatala. Este asociata cu o varietate de trasaturi faciale ca: nas
lat, buza superioara scurta.
Dupa varsta de o luna, alte simptome care apar la acesti copii sunt:
constipatie si dificultati in hranire, reflux gastro-esofagian, rata
scazuta de crestere, curbarea coloanei spinarii, hipertensiune
arteriala, infectii ale sinusurilor, infectii ale tractului urinar, infectii ale
ochilor si urechilor.
Tratament
Pentru copii nascuti cu malformatii severe si ireversibile nu exista
tratament.
Insa, copiii cu prognostic mai bun necesita tratament medical pentru a
corecta malformatiile structurale si complicatiile asociate acestor
malformatii. Pentru problemele nutritionale (de hranire) se pot folosi
diferite pozitii, tehnici speciale si formule alimentare. Se poate
efectua alimentatia prin sonda, ceea ce reprezinta introducerea unei
sonde in stomac. Malformatiile structurale cum ar fi buza si palatul
despicat pot fi corectate prin interventii chirurgicale.
Diete speciale, aparate pentru auz si vedere pot fi folosite pentru a
atenua simptomele sindromului Patau. De asemenea se poate
recurge la diferite terapii.
Prognostic
Supravietuirea pana la varsta adulta este foarte rara.
Majoritatea supravietuitorilor prezinta grave dizabilitati psihice si fizice.
Insa, capacitatea de invatare a copiilor cu trisomie 13 difera de la
caz la caz.
Copiii mai mari pot fi capabili sa mearga cu sau fara cadru. Este posibil
totodata sa inteleaga cuvinte si fraze, sa execute comenzi simple,
sa foloseasca putine cuvinte si semne si sa recunoasca persoanele
din jur.
Cariotip – Trisomia 13
 Bibliografie
• Manual de Biologie clasa a XII-a, editura
Gimnasium
• http://www.lucinafoundation.org
• ro.wikipedia.org
• www.sfatulmedicului.ro/