Bolile genetice

Bolile genetice sunt determinate de modificari (mutatii) ale

structurii sau functiei moleculelor de ADN - organizate in gene
si cromozomi - care contin informatiile despre alcatuirea si
functionarea organismului.
Frecventa si gravitatea bolilor genetice in
populatie:5-8% din persoanele sub 25 de ani au o boala
determinata sau conditionata genetic.Bolile genetice sunt
numeroase, afectind orice organ, la orice varsta. Datorita
frecventei ridicate (cel putin 1:20 nn) si a caracterului invalidant
ce implica cheltuieli mari, bolile genetice sunt considerate
probleme majore de sanatate publica.
In functie de cantitatea de ADN afectat, de celulele unde se
gaseste acesta si de influenta factorilor de mediu la producerea
bolii se deosebesc urmatoarele categorii:
1. Boli cromozomiale produse de anoamalii ale numarului
cromozomilor, aflati in plus sau in minus fata de numarul
normal (46 la om) sau structurii lor: excesul, lipsa sau
aranjamentul anormal al unor fragmente de cromosomi.
Sunt relativ rare: 4 la mie sau 1 la 250 de nou-nascuti vii.
De obicei riscul pentru rude este destul de mic, dar aceasta nu
este o regula generala.
Cele mai frecvente sunt: sindromul Down (pacientii prezinta
un cromosom 21 in plus), sindromul Turner (femei ce au un
cromosom X in minus), sindromul Klinefelter (barbati cu un
cromozom X in plus - 47,XXY), sindromul velo-cardio-facial
(lipsa unui fragment din cromosomul 22)
2. Bolile monogenice (mendeliene)
Determinate de mutatia unei singure gene (fragment de
cromosom ce determina formarea unei proteine sau caracter). Se
transmit ereditar dupa niste criterii foarte precise (stabilite de
catre Mendel) care pot fi recunoscute usor daca se analizeaza
familia afectata.
Pricipalele tipuri sunt: boli autosomal dominante (AD),
autosomal recesive (AR) sau boli legate de cromosomul X (LX)
dominante si recesive. In aceasta categorie se pot include si
bolile mitocondriale, in care genele afectate sunt situate pe
ADN-ul din mitocondrii.
Riscul de reaparitie a bolii la una din rudele pacientului este
de obicei mare.
Exista foarte multe boli monogenice (peste 5000), descrise in
catalogul McKusick (OMIM) unele foarte cunoscute precum
hemofilia, albinismul, fenilcetonuria, mucoviscidoza, deficienta
in G6PD etc
Frecventa globala a bolilor monogenice este de 10 la mie - nn,
din care 7 la mie AD, 2.5 la mie AR si 0.5 la mie LX. Dar daca
le consideram separat, frecventa fiecarei boli in parte este destul
de mica.
3. Bolile multifactoriale
Produse prin interactiunea dintre mai multe gene (poligenie) si
mai multi factori de mediu. Factorii genici determina numai o
predispozitie genetica la boala iar factorii de mediu prin
orezenta lor pot declansa manifestarea propriu-zisa a bolii
Au un caracter familial dar nu se transmit la urmasi ca si
bolile monogenice, dupa niste criterii clare
Includ doua mari categorii: malformatiile congenitale izolate
(luxatia congenital de sold, anencefalia, defectele septale
cardiace etc) si majoritatea bolilor comune ale adultului
(hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, ulcerul duodenal
etc)Se intalnesc cu frecventa mare: 47:1000. Riscul ca ele sa
reapara la rudele persoanelor afectate este variabil dar se
considera a fi totusi mic 3-5%.
4. Bolile produse prin mutatii somatice.Sunt produse de
modificari ale ADN-ului aparute numai in unele celule ale
organismului, dupa nastere. Determina producerea unor tipuri de
cancer sau boli degenerative.
Bolile cromozomiale sunt maladii determinate de mutatii
genetice datorare unor anomalii numerice ale cromozomilor, fie
secundar unor anomalii ale structurii normale a cromozomilor.
Cromozomii reprezinta unitatile structurale si functionale ale
materialului genetic la nivel celular. Numarul de cromozomi
constituie o caracteristica de specie. Astfel, la specia umana
exista 46 de cromozomi grupati in 23 perechi (2 seturi
cromozomice). Dintre aceste perechi, 22 sunt identice la cele
doua sexe (autozomii) iar una este diferita (cromozomii sexuali
sau gonozomii): XX la femeie, respectiv XY la barbat. Fiecare
persoana mosteneste in momentul conceptiei, un set
cromozomic de la mama si un set cromozomic de la tata.
La persoanele normale, formula cromozomica este 46,XX sau
46,XY. In cazul existentei unei anomalii cromozomiale, formula
cromozomica va fi modificata. Deoarece aceste mutatii
cauzeaza modificari importante ale materialului genetic, ele sunt
responsabile pentru aparitia unor afectiuni grave.
CLASIFICARE
Din punct de vedere al clasificarii, acestea se pot imparti in
functie de:
1.modul in care este afectat materialul genetic: anomalii
cromozomiale numerice:
->Poliploidii (± unul sau mai multe seturi complete de
cromozomi)
-> Aneuploidii (± unul sau mai multi cromozomi –
monosomii, trisomii, polisomii)
2.anomalii cromozomiale structurale
 ->Deletii, inversii, duplicatii, translocatii, cromozomi inelari,
etc.
->Pot fi echilibrate/neechilibrate
3. numarul celulelor afectate:
->Anomalii cromozomiale omogene (complete)
-> Anomalii cromozomiale in mozaic
4. tipul de cromozom afectat:
-> Anomalii cromozomiale autozomale
->Anomalii cromozomiale gonozomale
Aneuploidiile (autozomale si gonozomale) sunt afectiunile cel
mai frecvent intalnite .
Autozomale:
Bolile cromozomiale produse prin anomalii neechilibrate ale
autozomilor sunt numeroase (peste 100 de entitati). Exista
numai trei anomalii complete si omogene compatibile/pentru
scurt timp compatibile cu supravietuirea: trisomia 21 (sindromul
Down), trisomia 18 (sindromul Edwards) şi trisomia 13
(sindromul Patau).
Alte trisomii autozomale sunt rare si se gasesc in mozaic.
Anomaliile de structura neechilibrate produc trisomii sau
monosomii partiale. Cele mai frecvente boli de acest fel sunt:
sindromul velo-cardio-facial (deletie 22q11), sindromul Wolf-
Hirschhorn (deletie 4p) si sindromul Cri du chat (deletie 5p)
Gonozomale:
Sunt mai putin grave ca cele generate prin anomalii autozomale
si de regula, se asociaza cu o rata normala de supravietuire si o
inteligenta normala sau aproape normala. In schimb, datorita
implicarii cromozomilor sexuali in formarea si functionarea
organelor genitale, anomaliile gonozomale se asociaza cu
sterilitate/hipofertilitate.
Exemple:
Trisomii: Sd. Klinefelter (XXY), Sd. Triplu-X (XXX), Trisomie
XYY
Monosomii : Sd. Turner (monosomie 45 XO).
Sindromul Down -Trisomia 21
1. Trisomia 21: este cea mai intalnita forma a sindromului
Down. Copia cromozomului 21 se regaseste in fiecare celula.
2.Mozaicism: copilul se naste cu un cromozom 21 suplimentar,
dar nu in toate celulele. Pacientii cu aceasta forma a sindromului
Down au mai putine simptome decat cei cu trisomia 21.
3. Sindromul Down tip translocatie este singura forma care
poate fi uneori mostenita direct. Majoritatea cazurilor de
sindrom Down tip translocatie sunt mutatii genetice sporadice
(intamplatoare), de cauza necunoscuta. Copii care se nasc cu
aceasta forma de sindrom au doar o parte din cromozomul
suplimentar 21.
Caracteristicile clinice ale sindromului Down: statura joasa,
trasaturi faciale aplatizate,cap brahicefalic, fata rotunda si
plata,urechi mici cu o forma atipica, maini scurte si mai late,gat
mai scurt,limba bombata;ochi inclinati in sus,facies mongoloid,
protruzie linguala,epicantus,hipotonie generalizata,retard mental
moderat pana la sever.
Pot aparea si manifestari mintale ale sindromului Down:
comportament impulsiv, intelect scazut;deficit de atentie.
Sindromul Down poate fi insotit de complicatii precum:
malformatii congenitale ale inimii (defect septal atrio-
ventricular);
probleme de auz (otita, surditate);
probleme gastrointestinale;
probleme cu vederea (cataracta, glaucom, strabism);
leucemie;
constipatie cronica;
apnee obstructiva de somn;
dislocare de sold;
anemie (deficit de fier)
dementa (adultii cu sindrom Down prezinta risc crescut de a
dezvolta boala Alzheimer);
hipotiroidism
obezitate;
infectii urinare;
Diagnosticul citogenetic valideaza diagnosticul clinic.
Evolutia si prognosticul depind in mare parte de afectarea
organelor vitale si predispozitia AVC, acesti pacienti avand un
risc crescut comparativ cu populatia generala.
Sindrom Patau -Trisomia 13
Frecventa 1:10000, 1:20000 nou nascuti
Forme-trei tipuri de Trisomia 13:
Trisomia 13 completa – Aceasta este prezenta a treia copie a
cromozomului 13 in toate celulele. Aproximativ 95% dintre
cazurile de Trisomia 13 sunt de acest tip.
Trisomia 13 mozaic – Aceasta forma presupune existenta unei a
treia copii a cromozomului 13 in unele celule. Aproximativ 5%
dintre cazurile de trisomie 13 sunt de acest tip.
Trisomia 13 partiala – Aceasta forma presupune existenta unei
parti din a treia copie a cromozomului 13 in celule. Mai putin de
1% dintre cazurile de trisomie 13 sunt de acest tip.
Multi fetusi cu sindrom Patau nu supravietuiesc niciodata pana
la termen si survine avortul spontan.
Caracteristicile copiilor cu sindrom Patau includ:
- restrictie de crestere intrauterina si greutate mica la nastere;
- afectarea tonusului muscular si episoade de afectare a
respiratiei;
- cap mic cu frunte inclinata;
-caracteristici ale fetei ca ochi mici, pliuri verticale ale pielii,
nas plat lat, urechi mici etc.;
- testicule necoborate la copii.

Complicatiile acestui sindrom pot include:

- afectiuni renale;
- defecte cardiace congenitale – apar in 80% dintre cazuri, si
includ defect de sept atrial, defect de sept ventricular,
dextrocardie etc.;
- holoprozencefalie – creierul nu se imparte in 2 jumatati, ceea
ce poate duce la defecte ca buza de iepure sau cheiloschizis,
microftalmie sau anftalmie, malformatii nazale, hipotelorism;
-alte anomalii ale creierului ca defecte de tub neural, defecte
anatomice ale creierului, probleme de invatare etc.;
-anomalii ca microcefalie, defecte ale scalpului, malformatii
ale urechii sau surditate;
 -anomalii gastrointestinale – cum ar fi hernii;
- malformatii urogenitale – rinichi polichistici etc.;
- anomalii ale mainilor si picioarelor – polidactilia, unghii mici
de tip hiperconvex etc.
Sindromul Patau duce adesea la nastere prematura – multe
sarcini de acest tip se termina cu avort spontan sau cu decesul
copilului in uter. Bebelusii care se nasc in viata sunt de obicei
nascuti devreme, cu o varsta gestationala medie de 29 de
saptamani.
Diagnostic :In general, se va efectua un test de screening pentru
sindromul Patau – precum si sindromul Down (trisomia 21) si
sindromul Edwards (trisomia 18) – la 10 – 14 saptamani de
sarcina. Testul va evalueaza riscul de a avea un copil cu aceste
sindroame.Testul de screening oferit la 10 – 14 saptamani de
sarcina se numeste test combinat deoarece implica un test de
sange si o ecografie. Daca testele de screening arata un risc mai
mare de a avea un copil cu sindromul Patau, se va recomanda un
test de diagnostic pentru a afla daca are sindromul Patau.

Ciobanu Mariana Adriana

Clasa IB, Asistent generalist
BIBLIOGRAFIE WWW.NEUROLOGIE-PEDIATRICA.RO

https://proiectboligenetice.weebly.com/

https://anatomie.romedic.ro/boala-genetica-transmiterea-genetica-a-
bolilor