Boli cromozomiale – Sindromul Down

Anomaliile cromozomiale sunt modificări ale numărului sau structurii cromozomilor.

Cromozomii sunt structuri formate din ADN spiralizat ce se găsesc în nucleul fiecărei celule şi
sunt în număr de 46 pentru specia umană.

Anomaliile cromozomiale pot avea sau nu consecinţe asupra organismului şi sunt de două
feluri:

-Numerice: se modifică numărul total de cromozomi, apărând cromozomi întregi în plus sau în
minus. De obicei aceste modificări prezintă consecinţe fenotipice (asupra aspectului şi funcţiei
organismului), de exemplu: Sindromul Down, Edwards, Patau.

-De structură: se modifică structura cromozomilor, spre exemplu unele fragmente pot lipsi sau
duplica sau chiar migra de pe un cromozom pe altul, pot apărea cromozomi inelari, dicentrici,
etc. Anomaliile de structură pot avea sau nu consecinţe la persoana în cauză, iar în unele cazuri,
deşi nu se manifestă la persoana în cauză, manifestările pot apărea la descendenţii ce au
moştenit modificarea.

Sindromul Down (trisomia 21) reprezintă cea mai comună cauză genetică de retard mintal ușor și
moderat (maladie prezentă la copil încă din momentul conceperii), cauzată de prezența
unui cromozom 21 suplimentar. În mod normal, în fiecare celulă a organismului există 23 de perechi
de cromozomi, cu câte un cromozom din fiecare pereche provenit de la fiecare părinte, în total
însumând 46 de cromozomi. Persoanele cu sindrom Down prezintă 47 de cromozomi, cu 3
cromozomi în perechea 21 (în loc de 2). Astfel, persoanele cu sindrom Down prezintă un surplus de
material genetic ce se va manifesta sub forma unor malformaţii fizice şi a întârzierii în dezvoltarea
psiho-motorie.

Sindromul Down este produs de trisomia cromozomului 21, iar regiunea critică afectată este 21q22
(numită și DSCR-Down Syndrome Critical Region= Regiune Critică a Sindomului Down = RCSD).

Analiza citogenetică poate evidenția mai multe variante: trisomia 21 liber - omogenă, trisomia 21 cu
translocație Robertsoniană (14;21), trisomia 21 segmentară si trisomie 21 cu mozaicism.

Trisomia 21 liber-omogenă apare în 92-95% dintre cazurile de sindrom Down și constă în prezența
unui cromozom 21 suplimentar în toate celulele somatice ale organismului. Se produce prin
nondisjuncție maternă, în special în meioza I.

Trisomia 21 cu mozaicism apare în 2-3% dintre cazuri și se caracterizează prin prezența a două linii
celulare distincte genetic, una cu 46 de cromozomi și o alta cu 47 de cromozomi, ce conține și un
cromozom suplimentar 21. Acest tip de trisomie apare prin nondisjuncție postzigotică sau, extrem de
rar, prin pierderea unui cromozom 21 într-o proporție dintre celulele unui embrion trisomic.
Sindromul Down afectează aproximativ 1 din 1000 de nou-născuţi, având aceeşi frecvenţă la
ambele sexe.

Principalele semne şi simptome ale sindromului Down sunt:

-Hipotonia musculară prezentă în 80% din cazuri la nou-născut şi sugar, pentru care necesită fizio-
kinetoterapie
-Dizabilitatea intelectuală (IQ 25-90)
-Hipostatură
-Hernie ombilicală
-Exces de piele pe ceafă
-Boltă ogivală (palat dur înalt)
-Occiput aplatizat
-Hiperlaxitate ligamentară
-Macroglosie (limbă de dimensiuni crescute)
-Anomalii ale urechii
-Punte nazală plată
-Microstomie (gură de dimensiuni mici)
-Micrognaţie (mandibulă de dimensiuni mici)
-Distanţă mare între degetele 1 şi 2 de la picior
-Mâini şi picioare scurte cu degete late
-Pliu palmar transvers unic
-Strabism
-Pete Brushfield pe iris

O mare parte din sarcinile cu sindrom Down se opresc spontan din evoluţie, iar o mare parte
din copii decedează în primul an de viaţă. Cu toate acestea, speranţa de viaţă a persoanelo cu
sindrom Down a ajuns la aproximativ 60 de ani. Speranţa de viaţă este limitată însă datorită
bolilor asociate, precum bolile autoimune (diabet, hipotiroidie), malignităţilor (leucemii,
limfoame), bolii Alzheimer care afectează mai frecvent aceşti indivizi.
Factori de risc pentru sindromul Down:
Factorii de risc pentru sindromul Down sunt vârsta maternă peste 35 de ani şi prezenţa unei
translocaţii (rearanjament) ce implică cromozomul 21 la unul sau ambii părinţi.
Importanţa testării genetice în sindromul Down
Testarea genetică stabileşte diagnosticul de sindrom Down pe baza unei suspiciuni clinice. În
cazul testării prenatale prin cariotip din vilozităţi coriale sau celule fetale din lichid amniotic se
poate stabili cu certitudine dacă fătul este afectat şi tipul de sindrom Down.
Astfel, părinţii sunt informaţi încă din timpul sarcinii.

Aproximativ 40-50% dintre copiii cu sindrom Down prezintă malformații congenitale

cardiovasculare. Dintre aceștia, 30-40% pot prezenta defect septal atrioventricular complet. O
altă posibilă malformație congenitală cardiovasculară este canalul atrioventricular comun.
Pot fi prezente și anomalii digestive, de exemplu atrezie duodenală, stenoză duodenală, hernie
ombilicală și pancreas inelar.
Pacienții cu sindrom Down prezintă retard mintal care poate varia de la blând la moderat.
Coeficientul de inteligență poate să scadă după primii ani de viață. La maturitate, persoanele cu
sindrom Down au un IQ mediu de 50, echivalentul unui copil de 8-9 ani.