Bolile cromozomiale

Ce sunt bolile genetice?

Anatomia și funcția organelor unei persoane sunt determinate de informația genetică. Fiecare specie, fie
că este vorba de plante sau animale, are o fundație genetică, formată din cromozomi. Aceștia reprezintă
structuri de dimensiuni relativ mari, raportat la scară microbiologică, formate din ADN. Ca și aspect, un
cromozom are aproximativ forma literei X, iar ADN-ul component este fragmentat în gene. Poziția
genelor este fixa în cadrul aceleiași specii. La om există 46 de cromozomi, grupați în perechi, 23 de la
mamă și 23 de la tată.

Dintre cei 46 de cromozomi, 44 determină structura și funcția diferitelor organe – poartă numele de
cromozomi somatici, iar 2 cromozomi determină sexul persoanei respective -și se numesc cromozomi
sexuali. Astfel, o persoană de sex feminin are 2 cromozomi „X”, iar una de sex masculin are un
cromozom „X” și unul „Y”. Aceste asocieri de cromozomi formează sexul genetic, care, la persoanele
sănătoase este identic cu sexul anatomic sau fenotipic.

Bolile genetice pot afecta cromozomii – și poartă numele de boli cromozomiale, sau numai o parte dintr-
un cromozom, deci una sau mai multe gene – se numesc boli genice.

Afecțiunile cromozomiale se pot datora unui număr anormal de cromozomi, mai mulți sau mai puțini –
se numesc aneuploidii. Sau pot fi legate de forma anormală a unuia sau mai multor cromozomi
(cromozomi inelari, translocații, deleții, etc).

Dacă există un cromozom suplimentar – se numește trisomie. Dacă este un cromozom în minus –
monosomie. Dacă există un intreg set suplimentar de cromozomi, adică 23 x 3, se numește triploidie.
Bolile genice sunt extrem de numeroase, necesită teste speciale și, de multe ori, consultul unui specialist
genetician.

Bolile cromozomiale sunt afecțiuni severe, deoarece este implicată o cantitate mare de informație
genetică. De aceea, în majoritatea cazurilor, aceste afecțiuni nu sunt compatibile cu viața. Mai mult de
jumătate dintre avorturile din primul trimestru de sarcină au la bază o anomalie a numărului de
cromozomi. Puțini dintre acești feți supraviețuiesc dincolo de 12 – 14 săptămâni și pun problema
diagnosticului antenatal.

Principale afectiuni de acest tip:

– trisomia 21 (sindromul Down)

– trisomia 18 (sindromul Edwards)

– trisomia 13 (sindrom Patau)

– monosomia X (sindrom Turner)

– triploidia
Sindromul Down

Acesta reprezintă cea mai frecventă afecțiune genetică la specia umană și cea mai comuna cauză de
dizabilitate intelectuală – retard neuropsihic. Retardul intelectual variază de la sever la moderat, cu un
IQ mediu de 40. La aceasta se adaugă anumite trăsături fizice, un aspect relativ specific, care formează
așa numitul fenotip downian.

În linii mari acești copii sunt mai mici de statură, au o față caracteristică, pot avea malformații cardiace
(40 – 50% dintre ei), malformații intestinale (10%), probleme de văz și auz (50%), o frecvență crescută a
infecțiilor și alte probleme de sănătate. Incidența sindromului Down depinde de vârsta mamei. Cu cât
aceasta este mai în vârstă, cu atât riscul de a avea un copil cu sindrom Down este mai mare.

Care este cauza sindromului Down?

Din punct de vedere genetic acești feti prezintă un cromozom 21 suplimentar, de unde și denumirea de
trisomie 21. Ovulele pe care o femeie le produce în fiecare lună de-a lungul vieții sale îmbatrânesc odata
cu ea. Ele se formează într-o formă incipientă odată cu ovarele, deci în cursul vieții intrauterine. Rămân
într-o formă dormantă până la pubertate, după care se activează un proces prin care în fiecare lună un
ovule este maturat și eliminat.

Deci, cu cât o femeie este mai în vârstă, cu atât ovulele pe care le produce sunt mai vechi. Ori, de-a
lungul timpului, în aceste celule se acumulează mutații, defecte. Iar dacă fecundarea, concepția, s-a
produs cu un astfel de ovul, atunci fătul va fi purtător al respectivului defect, în acest caz al unui
cromozom suplimentar. Acesta este mecanismul care este responsabil pentru 90% dintre cazurile de
sindrom Down.

* În 5% din cazuri unul dintre părinți este purtător al unei anomalii minore cromozomiale, ce nu are nici
un fel de efect asupra organismului său, dar, în condițiile în care materialul genetic se rearanjează în
curul procesului de formare a unui nou organism, poate apare un defect mult mai important, precum
sindromul Down.

Majoritatea acestor defecte minore ale părinților poartă numele de translocații echilibrate.

Restul de 5% dintre cazurile de sindrom Down se datorează unei cauze paterne, un defect în formarea
spermatozoizilor sau alte mecanisme minore.*

Anomaliile sindromului Down/ aspect

La față/gât:
– ochi de aspect mongoloid
– urechi mici, jos implantate, uneori malformate
– nas mic, plat, cu baza lată, cu un profil plat
– tendința de a ține gura întredeschisă, cu limba în afară
– defecte de dentiție
– gât scurt, lat, cu exces de piele la ceafă
Mâini/picioare:
– mâini late, scurte
– deget V (deget mic) curb, cu falanga mijlocie subdezvoltată
– un aspect caracteristic al crestelor palmare – pliu simian
– spațiu crescut între degetul mare de la picior și celelate degete (picior în sanda)
– articulații laxe
Organe:
– uneori malformații ale inimii – foarte caracteristic fiind defectul septal atrio-ventricular sau canalul
atrio-ventricular
– malformații ale intestinelor – atrezia duodenală
– ochi – miopie, strabism, nistragmus – foarte frecvente
– defecte de auz, afectând una sau ambele urechi, până la 78% dintre copii
– boli hematologice – o incidență crescută a leucemiei acute megakarioblastice

Statură redusă, predispoziție către obezitate, diabet, boli endocrine, sunt alte elemente ale acestei
afecțiuni.Deși sunt numeroase, alcatuind un tablou caracteristic al acestor copii, nici una dintre aceste
afecțiuni nu este suficient de gravă pentru a determina decesul, de unde și durata normală a vieții
acestor persoane. Cea mai serioasă problemă a celor afectați este, de fapt, retardul intelectual.

Sindromul Edwards
Deși pe locul doi ca frecvență, sindromul Edwrds sau trisomia 18 se întâlnește o dată la 6000 de nașteri.
La fel ca și în cazul celorlalte anomalii cromozomiale, dacă se ia în considerare numai primul trimestru,
se constată că afecțiunea este mult mai frecventă, deoarece numai 2.5% dintre feții afectați ajung până
la termen.

Boala apare prin prezența unui cromozom 18 suplimentar, pe baza acelorași mecanisme ce sunt
implicate în sindromul Down.Este o anomalie incompatibilă cu viața, deoarece se însoțește de foarte
multe și foarte severe malformații.

Deși spectrul acestora este foarte larg, cele mai des întâlnite sunt:
– deficitul de creștere intrauterină
– exces sau deficit de lichid amniotic (oligoamnios sau polihidramnios)
– trăsături faciale ce constiuie așa numitul facies dismorfic, nu neaparat caracteristic pentru sindrom
Edwards, dar sugestiv pentru o afecțiune genetică, în general
– poziție anormală a mâinilor, care sunt încleștate, fără a deschide mâna (clenched hands, overlapping
fingers)
– malformații cardiace
– malformații ale creierului
– omfalocel
– picior strâmb congenital (rocker bottom feet)
– malformații ale rinichilor (rinichi în potcoavă, rinichi polichistic)
– defecte de tub neural – mielomeningocel
– atrezie esofagiană
– anomalii ale scheletului
Oricare dintre aceste malformații ale organelor interne ar fi suficientă pentru a nu permite
supraviețuirea. La puținele cazuri care supraviețuiesc dincolo de naștere se constată o creștere deficitară
și retard în dezvoltarea neurologică.

Cea mai lungă supraviețuire până în acest moment este de 18 ani.

Sindromul Patau

Pe locul 3 ca și frecvență, interesează una dintre 15000 nașteri. Este cea mai gravă dintre bolile genetice
ce pot ajunge până la termen.
Se mai numește trisomie 13, prin prezența unui cromozom 13 suplimentar.

Malformatii intalnite:
– facies dismorfic, de obicei cu keilopalatoskizis (defect al buzelor și palatului dur); de obicei o formă
severă, un defect mare, uneori asociat cu malformații severe ale ochilor și nasului, mai ales în cazurile de
holoprozencefalie
– anomalii ale creierului, tipică fiind holoprozencefalia
– malformatii cardiace
– degete suplimentare – polidactilie
– picior strâmb congenital (club foot)
– malformații renale, intestinale, etc
Practic, se pot întâlni orice fel de anomalii, toate fiind, însă, către extrema severă a spectrului.

Sindromul Turner

Se datoreaza lipsei unui cromozom, individul respectiv având 45 de cromozomi. Este vorba de un
cromozom sexual, cromozomul X.

Toți cei afectați au fenotip feminin, adica arată de sex feminin, dar sexul genetic este incomplet, dat fiind
ca posedă numai unul dintre cei doi cromozomi sexuali, întotdeauna un X.

Anomalii caracteristice:

– statură mică
– gât lat
– brațele sunt deviate înafară la nivelul cotului – cubitus valgus
– ovare atrofice, astfel încât vor fi probleme de maturare sexuală și fertilitate
– malformații cardiace (coarctație de aortă)
– intelect relativ normal sau ușor redus
Ansamblul acestor modificări mai poartă numele de stigmata Turner.

Este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, de prezis ce grad de afectare va avea un copil cu sindrom
Turner. Deși este o afecțiune ușoară comparativ cu cele anterioare, viața acestor persoane afectate nu
este una normală, prezentând handicapuri și necesitând diferite tratamente.