La biologie Colaborat de ctre eleva clasei a IX-a A Dohocher Mihaela Profesor: Drumea Mariana BOLILE GENETICE
Bolile genetice sunt determinate de modificari (mutatii) ale structurii
sau functiei moleculelor de ADN - organizate in gene si cromozomi - care contin informatiile despre alcatuirea si functionarea organismului. Bolile genetice prezinta o serie de caracteristici generale, care permit deseori definirea unei afectiuni ca fiind genetica. Ele sunt produse de mutatii ale genelor sau cromozomilor; de aceea este firesc sa fie ereditare (in sensul transmiterii lor in succesiunea generatiilor). Dar cei doi termeni nu sunt echivalenti. Multe boli cromozomiale sau monogenice sunt genetice dar neereditare, fie pentru ca sunt letale inainte de perioada de reproducere, fie pentru ca determina o incapacitate de procreare. De asemenea, trebuie subliniat ca prezenta unei afectiunii la bolnavi din generatii diferite poate fi determinata si de factori de mediu; astfel, nu se poate vorbi de tuberculoza ereditara si nici de sifilis ereditar, ambele bolifiind produse de infectii cu microroganisme. Termenul de boala genetica este deci mai general si nu se suprapune obligatoriu cu cel de boala ereditara. Bolile genetice sunt deseori familiale regasindu-se si la alti membri ai familiei bolnavilor. Aceasta nu este o regula absoluta deoarece exista destule boli genetice sporadice, in care bolnavul (ce a suferit o mutatie noua) este singurul membru afectat al familiei, sau exista boli negenetice familiale prezente la mai multe persoane dintr-o familie care au acelasi mediu de viata (de exemplu, hipotiroidia prin carenta de iod in alimentatie sau alcoolismul). Bolile genetice sunt determinate inainte de nastere si deci sunt congenitale, prezente la nastere. Totusi unele dintre ele se pot manifesta mai tarziu in alte perioade de viata, inclusiv la adult. De asemenea este important sa punem semnul egalitatii intre congenital si genetic, deoarece exista anomalii congenitale negenetice, produse de agresiuni embrio-fetale exercitate de unii agenti externi (virusul rubeolei, alcoolismul matern sau unele medicamente). Nu este intotdeauna usor de raspuns cu 'DA' sau 'NU' la intrebarea: 'boala pacientului este determinata genetic?'. In principiu, orice afectiune care nu este cert si evident cauzata de factori externi poate fi considerata genetica dar aceasta este doar o generalizare.
Frecventa si gravitatea bolilor genetice in populatie
5-8% din persoanele sub 25 de ani au o boala determinata sau conditionata genetic. Bolile genetice sunt numeroase, afectind orice organ, la orice virsta. Ele sunt boli cronice ('de o viata') si deseori grave, producind un handicap fizic, motor, senzorial sau mental Datorita frecventei ridicate (cel putin 1:20 nn) si a caracterului invalidant ce implica cheltuieli mari, bolile genetice sunt considerate probleme majore de sanatate publica.
PRINCIPALELE TIPURI DE BOLI GENETICE
In functie de cantitatea de ADN afectat, de celulele unde se gaseste acesta si de influenta factorilor de mediu la producerea bolii se deosebesc urmatoarele categorii:
1. Boli cromozomiale
produse de anoamalii ale numarului cromozomilor, aflati in plus
sau in minus fata de numarul normal (46 la om) sau structurii lor: excesul, lipsa sau aranjamentul anormal al unor fragmente de cromosomi. Sunt relativ rare: 4 la mie sau 1 la 250 de nou-nascuti vii. De obicei riscul pentru rude este destul de mic, dar aceasta nu este o regula generala. Cele mai frecvente sunt: sindromul Down (pacientii prezinta un cromosom 21 in plus), sindromul Turner (femei ce au un cromosom X in minus), sindromul Klinefelter (barbati cu un cromozom X in plus - 47,XXY), sindromul velo-cardio-facial (lipsa unui fragment din cromosomul 22)
2. Bolile monogenice (mendeliene)
Determinate de mutatia unei singure gene (fragment de cromosom ce determina formarea unei proteine sau caracter). Se transmit ereditar dupa niste criterii foarte precise (stabilite de catre Mendel) care pot fi recunoscute usor daca se analizeaza familia afectata. Pricipalele tipuri sunt: boli autosomal dominante (AD), autosomal recesive (AR) sau boli legate de cromosomul X (LX) dominante si recesive. In aceasta categorie se pot include si bolile mitocondriale, in care genele afectate sunt situate pe ADN-ul din mitocondrii. Riscul de reaparitie a bolii la una din rudele pacientului este de obicei mare. Exista foarte multe boli monogenice (peste 5000), descrise in catalogul McKusick (OMIM) unele foarte cunoscute precum hemofilia, albinismul, fenilcetonuria, mucoviscidoza, deficienta in G6PD etc Frecventa globala a bolilor monogenice este de 10 la mie - nn, din care 7 la mie AD, 2.5 la mie AR si 0.5 la mie LX. Dar daca le consideram separat, frecventa fiecarei boli in parte este destul de mica.
3. Bolile multifactoriale
Produse prin interactiunea dintre mai multe gene (poligenie) si
mai multi factori de mediu. Factorii genici determina numai o predispozitie genetica la boala iar factorii de mediu prin orezenta lor pot declansa manifestarea propriu-zisa a bolii Au un caracter familial dar nu se transmit la urmasi ca si bolile monogenice, dupa niste criterii clare Includ doua mari categorii: malformatiile congenitale izolate (luxatia congenital de sold, anencefalia, defectele septale cardiace etc) si majoritatea bolilor comune ale adultului (hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, ulcerul duodenal etc) Se intalnesc cu frecventa mare: 47 la mie Riscul ca ele sa reapara la rudele persoanelor afectate este variabil dar se considera a fi totusi mic 3-5%.
4. Bolile produse prin mutatii somatice
Sunt produse de modificari ale ADN-ului aparute numai in unele
celule ale organismului, dupa nastere. Determina producerea unor tipuri de cancer sau boli degenerative Limitele dintre aceste categorii de boli nu sunt nete. Producerea si gravitatea unor boli monogenice pot fi influientate de factori de mediu sau invers, in unele boli multifactoriale aspectul clinic este determinat de doar cateva gene mai importante (majore).