Variaţii ale numărului

de cromozomi din
cariotipul uman care
produc genomopatii.
Poliploidia şi
aneuploidia

Dr. Atasie Diter

 Poliploidia, adică multiplicarea numărului de
seturi haploide (n=23), faţă de cel normal 2n=46
(triploidie – 46+23=69; tetraploidie – 46+46=92
cromozomi). Multiplicarea poate apare la celulele
gametice sau la celulele somatice.
În meioză se pot forma anormal gameţi diploizi
(2n=46), care se pot fecunda cu gameţi normali (n=23),
caz în care rezultă un gamet triploid (2n=69); sau
fecundarea între ei a gameţilor femeli (ovule) cu gameţi
masculi (spermatozoizi), anormali şi diploizi (cu câte 46
de cromozomi), dă naştere la un zigot tetraploid cu 2n=92
cromozomi. Toţi zigoţii poliploizi de orice grad de ploidie
sunt letali, fie ca zigot, fie ca embrion şi sunt expulzaţi
prin avorturi spontane chiar în perioada embrio-fetală
iniţială.
În mitoză poliploidia duce la formarea de clone
celulare poliploide din care, unele au funcţie normală în
organism cum sunt hepatocitele, altele sunt letale sau vor
forma clone celulare maligne.
 Aneuploidia înseamnă variaţia în plus sau în minus
a numărului de cromozomi din setul diploid normal (2n– sau
2n+). Aneuploidiile se impart în:
 Nulosomii (2n-2) – incompatibile cu viaţa
 Monosomii (2n-1) – frecvent letale
Trisomii (2n+1)
 Tetrasomii (2n+2)
 Pentasomii (2n+3)
Cauza aneuploidiei este nondisjuncţia cromozomilor în
meioză sau mitoză.
În meioză – nondisjuncţia poate avea loc în prima
meioză (I), adică implică un cromozom bivalent şi vor
rezulta gameţi aneuploizi care au ambii cromozomi dintr-o
pereche (materni şi paterni). Dacă nondisjuncţia intervine în
a doua meioză (II), adică implică cele două cromatide (braţe)
ale unui cromozom univalent, gameţii uniploizi vor avea în
dublu exemplar cromozomul matern sau patern.
 În mitoză nondisjuncţia are loc în zigot, când poate
duce la formarea de părţi (1/2, 1/4, 1/8) din zigot cu ţesut
aneuploid (depinde în ce stadiu al diviziunii zigotului are
loc nondisjuncţia cromozomilor); aceasta poate conduce la
obţinerea de sectoare sau porţiuni de ţesut aneuploid şi
sectoare sau porţiuni de ţesut diploid normal; în final se pot
forma ţesuturi în mozaic, aneuploide şi diploide.
Aneuploidia poate afecta autozomii (cromozomii
somatici) sau heterozomii (cromozomii sexuali). Din acest
punct de vedere maladiile se împart în genomopatii
autozomale (autozomopatii) şi genomopatii heterozomale
(gonozomopatii).
 Exemple de autozomopatii

Monosomia (2n-1) – este absenţa într-o

celulă sau un organism a unui cromozom dintr-o
pereche. E consecinţa fuzionării unui gamet cu un
cromozom absent cu un gamet normal sau este
rezultatul unei non-disjuncţii. Sunt întotdeauna
letale.
Monosomiile parţiale apar la copiii rezultaţi
din părinţi cu o translocaţie echilibrată în care este
implicat şi cromozomul dat.
 Trisomia 21Sindromul Langdon-Down
idioţia mongoloidă
47, xy, 21+
xx
Este prima anomalie genomică care a fost pusă în
evidenţă în anul 1959 de Lejeune.
Este produs de un cromozom 21 în exces (există 3
cromozomi în poziţia 21)
Clinic este definit prin asocierea a 3 grupe de modificări:
– O dismorfie caracteristică
– Inapoiere mintală
– Retard în creştere
Incidenţa este de 1 la 700 naşteri. Din produşii de concepţie
cu trisomie 21, 65% sunt avortaţi. Trisomia 21 predomină la
băieţi (4:3).
În majoritatea cazurilor, diagnosticul clinic se pune de la
naştere.
Diagnostic clinic:
copilul este hipoton, deseori prezentând
hiperlaxitate ligamentară
microcefalie obligatorie
faţa rotundă şi aplatizată
rădăcina nasului este plată
nările sunt mari, deschise, urechi mari
infecţii conjunctivale frecvente şi persistente 
dispariţia genelor
gura este mică şi aproape în permanenţă
intredeschisă
proeminarea limbii în afara cavităţii bucale datorita
cavităţii bucale mici şi mandibulei hipoplazice
dinţii sunt fragili, erup tardiv şi sunt vicios
implantaţi deficit de masticaţie
vorbirea este incoerentă
mersul şi mişcările sunt stângace
membrele sunt scurte (halucele este separat de
restul degetelor printr-o incizură caracteristică)
Malformaţii:
-Anomalie cardiacă (35 – 40 %)
-Malformaţii gastroenterale (atrezie duodenală)
-Anomalii oculare (strabism, cataractă).
-Anomalii endocrine: hipo / hipertiroidism, diabet,
hipofuncţie adrenală.
Inapoierea mentală este în funcţie de individ şi de vârstă:
Qi ↓ intre 2-3 ani
↑ la 4 ani
↓ la 5 ani
Qi – valoarea medie în adolescenţă
Citogenică: 47, xy, 21+
xx
92-95% = trisomie liberă (rezultatul unei
nondisjuncţii a cromozomului 21 – ce are loc în
prima / a 2-a diviziune meiotică).
Majoritatea erorilor (80%) – sunt de origine
maternă.
 Trăsături clinice în funcţie de stadiul de
creştere.
Neonatal:
- hipotonie
- urechi mici
- cataractă
- pliu transvers palmar
- tulburări auditive
- defect cardiac congenital
- atrezie duodenală
- facies tipic.
I.Copilărie
- dezvoltare întârziată
- infecţii auriculare
- tulburări auditive
- instabilitate de poziţie
- tulburări de comportament
- tulburări vizuale
II.Copilărie
- hipotiroidism
- statură mică
- leucemie
- prolaps de valvă mitrală
- retardare mintală
 TRISOMIA 18 (47, XX, 18+)
Sindrom Edward’s

Este un sindrom plurimalformativ grav produs de un

cromozom 18 supranumerar.
Incidenţa: 1: 7500 nou născuţi vii.
Sindromul predomină la fete: (4:1)
90% - sunt avortaţi.
Vârsta maternă este incriminată ca factor etiologic
I.Diagnostic prenatal:
- intârziere în creştere prenatală
- mişcări fetale slabe
- polihidramnios
- placentă mică
La naştere  nou născuţii necesită deobicei reanimare. Nou
născuţii şi sugarii rămân hipotrofici.
II.Diagnostic clinic:
microcefalie cu occipital proeminent, retard
mental
micrognaţie sau microretrognaţie
urechi jos inserate, malformate, ascuţite
pielea gâtului flască
bazin ingustat
poziţia membrelor caracteristică:
- antebraţ flectat pe braţ
- police flectat în palmă
- pumnul închis
- indexul incalecă mediusul
- auricularul incalecă inelarul
- picioare chircite
Malformaţii:
- cele cardiace sunt cele mai frecvente (DSV şi
PCA)
-renale multiple
Citogenetică:
80% - au trisomie liberă
10% - mozaic cu linie normală
translocaţiile sunt sporadice
Foarte rare cazuri de duble aneuploidii
Dermatoglife: frecvente arcuri – pe pulpele digitale şi
în 30% din cazuri există plica Simiană.
 TRISOMIA 13
Sindromul Pattau

Este rar printre nou-născuţi şi frecvent letal

Incidenţa: 1 la 15.000 nou născuţi vii.
Diagnostic clinic:
- microcefalie, inapoiere mentală
- nas turtit cu bază largă de implantare
- despicătura palatină sau labio-palatină (buză
de iepure)
- degete supranumerare (polidactilie)
- cardiopatie congenitală
- urechi jos inserate, malformate cu surditate
- malformaţii oculare (microftalmie,
anoftalmie)
 Malformaţii: - cele mai grave sunt malformaţiile
variate ca:
•displazii retiniene, cataracte.
•anomalii cardiace pot fi de tipul: DSA, DSV,
PCA.
Majoritatea pacienţilor mor în primele 6 luni de viaţă.
Citogenetică: 80% - prezintă trisomie liberă
20% - mozaic cu o linie normală
Rareori există o trisomie prin translocaţie. În
mozaicuri  durata de viaţă creşte.
Dermatoglifele:
- plică simiană
- triradiusul axial palmar foarte inalt (t’, t”)
- pe degete prezintă numeroase bucle radiale
şi arcuri.
 MONOSOMIA 21

Este sindromul produs de pierderi de material

cromozomial aparţinând cromozomului 21, de obicei în
mozaic cu o linie normală.
Există puţine cazuri descrise (30), cu un fenotip
opus celui din trisomia 21.
Diagnostic clinic: - incă de la naştere
greutate mică
aspect particular al feţei
capul mic
nasul lăţit la bază
ochi mari şi cu inserare joasă
gura “de peşte” cu colţurile orientate în jos
membrele sunt contractate şi prezintă restricţii de
mobilitate. Poziţia picioarelor este în X (foarfecă).
(Hipertonicitate accentuată).
Malformaţiile – foarte grave şi numeroase
-cardiace
-renale
-genitale
-scheletice
-inapoierea mentală este profundă
Durata de viaţă – scurtă.
Citogenetica: - majoritatea sunt mutaţii de novo, dar
în câteva cazuri s-au întâlnit anomalii structurale.
Monosomia 21 completă – este incompatibilă cu
viaţa. Cazurile menţionate sunt mozaicuri cu linii
normale sau cu monosomii parţiale.
 SINDROAME GONOSOMALE
(HETEROSOMALE)

SINDROMUL KLINEFELTER
Este produs prin aparitia unuia sau a mai multor
cromozomi x suplimentari la barbat.
Incidenta medie este de 1:625 nasteri.
Zigotul 47, xxy are o viabilitate mare.
Etiologie:
- nondisjunctia meiotica/mitotica
- varsta materna avansata este singurul factor
cunoscut in perturbarea diviziunii celulare.
 Diagnosticul clinic-se face la pubertate când apar semnele
distincte ale sindromului:
- atrofie testiculară (testicule mici)-semn fundamental
şi constant
- ginecomastia (40% dintre pacienti)
- caractere sexuale secundare slab dezvoltate (sistemul
pilos)
- uneori statură înaltă
- hipotrofie musculară
- inapoiere mentală de diferite grade
- sterilitate (la adult)
- dermatoglife caracteristice
Citogenetica:
- 80% au cariotip 47, xxy
- 20% prezinta mozaic:46, xy/47, xxy sau 45, x/47, xxy
Forme:48, xxxy;48, xxyy;49, xxxxy (cu cât este mai mare
numarul x-ilor cu atât bolnavul este mai retardat)
-se remarcă prezenta corpusculului Barr
 SINDROMUL DE SUPERMASCUL
(47, XYY – maladia Y supranumerar)

A fost descoperit accidental de către Jacobs în

1965, la bărbaţii aflaţi în spitale de psihiatrie sau între cei
cu infracţiuni penale. Maladia se caracterizează, în unele
cazuri, prin agresivitate. Frecvenţa maladiei creşte foarte
mult în rândul bărbaţilor delicvenţi, a “pensionarilor” din
clinicile de psihiatrie precum şi a schizofrenicilor.
Incidenţa este de 1,45 la 1000 de naşteri masculine.
Fenotipul este normal ( aproape normal):
- barbaţi înalţi ( 1,8-1,9 m)
- uşoară asimetrie facială în unele cazuri
- urechi mari
- dezvoltare sexuală normală
 SINDROMUL TURNER
(monosomia XO)

Maladia este cunoscută încă din 1749, dar a fost

descrisă în 1938 de G. Turner. În 1959, Ford a
descoperit cauza determinismului cromozomial al
acestei maladii şi anume – lipsa unui cromozom X, cu
formula 45,XO.
Fenotipic:
- talie mică
- tablou dismorfic caracteristic
- disgenezie gonadală
Incidenta:0,4 la 1000 naşteri feminine.
Mecanismul de apariţie a liniei 45 x este
nondisjunctia paternă sau pierderea unui gonosom x in
anafaza (in meioză sau mitoză).
Diagnostic clinic:
- la naştere prezintă greutate mică şi un pliu cervical
(exces de piele pe ceafă). Acesta se transformă in “gât
palmat” (aspect de sfinx”-“PTERUGIUM COLLI”)
- statură mică (1,45 m medie)
- gât scurt şi gros
- urechi inserate anormal
- infantilismul organelor genitale interne si externe
- amenoree primară-datorită aplaziei sau disgeneziei
gonadice
-caractere sexuale secundare sunt slab dezvoltate sau
absente
- 20% din paciente prezintă defecte cardiace
- dezvoltare mentală în limite normale
- dermatoglife caracteristice
Citogenetica:
- liniile 45x sunt prezente la aproximativ 50% din
paciente
- absenţa corpusculului Barr
 TRISOMIA XXX - SINDROMUL DE
SUPERFEMELĂ (47, XXX)
A fost descrisă în 1959 de Jacobs care a şi numit-o
impropriu “superfemelă”
Incidenta este de 1,41 la 1000 naşteri.
In realitate incidenţa este mai mare, dar un procent
de paciente trece neobservat.
Constitutia xxx nu produce defecte majore. Fenotipul,
pubertatea si fertilitatea sunt normale in majoritatea
cazurilor.
La 2/3 din cazuri intâlnim o inteligenţă scazută.
Trisomia x este mai frecvent intalnită decât sindromul
Turner.
Riscul de apariţie a trisomiei x creşte cu vârsta mamei
şi poate coincide intr-o familie cu alte aberaţii
cromozomiale.
 Prezintă :
- polimorfism clinic accentuat
- conformaţie de tip masculin a corpului
- statură mică
- unele femei pot prezenta infantilism genital,
amenoree primară, sterilitate
- tegumente palide
- pielea pe mâini este încreţită iar pe spate se
observă pete depigmentate
- părul de pe cap este aspru cu şuviţe depigmentate
(meşă albă)
In general, fenotipic, femeile xxx se deosebesc puţin
de femeile normale, având chiar si copii sănătoşi.
 SINDROMUL 48, XXXX

Prezintă o dismorfie cranio-facială, epicantus

(pliu cutanat al pleoapei inferioare care merge spre
unghiul intern al ochiului), gât scurt si modificări
notabile în sfera genitală.
Citogenetica:-cariotipul este 47, xxx sau 48, xxxx
omogen sau în mozaic cu o linie normală. Prezintă 2
sau 3 corpusculi cromatinieni.