+++MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea „Ştiinţe Economice”
Catedra “Finanţe şi Banci”

Mardari Tudor
grupa FB-704

PROIECT DE SPECIALITATE

GESTIUNEA STOCURILOR ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII

Coordonator ştiinţific:
Gherjavca Svetlana,
Lector universitar

Chişinau 2009
Cuprins
Introducere...........................................................................................................................2

Capitolul I. GESTIUNEA STOCURILOR.........................................................................3

1.1 Rolul, funcţiile şi natura economica a stocurilor.......................................................3

Clasificarea stocurilor..................................................................................................4

Elemente functionale ale procesului de stocare...........................................................5

1.2 Modele si metode de gestiune a stocurilor................................................................7

(1) Modelul Wilson......................................................................................................7

(2)Modelul S-s............................................................................................................8

(3) Modelul ABC..........................................................................................................9

(4)Strategia IMPACT.................................................................................................13

(5) Metoda "Just în Time"..........................................................................................14

1.3 Aplicarea metodelor de gestiune a stocurilor în Republica Moldova......................15

Capitolul II: Analiza situaţiei economico-financiare a întreprinderii................................16

2.1 Caracteristica generală întreprinderii.......................................................................16

2.2. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii.....................................................17

2.3. Analiza surselor de finanţare..................................................................................20

2.4 Analiza echilibrului financiar al întreprinderii........................................................22

2.5. Analiza capacităţii de plată a întreprinderii............................................................25

2.6 Analiza rotaţiei capitalurilor....................................................................................26

2.7. Analiza eficienţei activităţii economico-financiare................................................27

Lista bibliografică..............................................................................................................30

2
 Introducere

În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie, de

planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel incât ele să corespundă unui
anumit scop, de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cât mai mari, cu
cheltuieli cât mai mici sau intr-un timp cât mai scurt etc. Pornind de la anumite date
cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv: beneficii unitare, coeficienţi
tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri specifice etc., se pot
formula probleme care să ţină seama de scopul agenţilor economici atunci când porneşte
procesul tehnologic.
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu
cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a
stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a
mărfurilor.
Elementul care asigură deconectarea şi care joacă rolul de tampon, de amortizor al
variaţiilor îl reprezintă stocurile.
Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere,
aceasta incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării
stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora,
cât şi probleme de recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de
redistribuire şi mod de utilizare.
Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în mod obiectiv, să
se recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se
asigura ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.
Formarea stocurilor este predeterminată de o anumită comandă, iar desfăşurarea
procesului de stocare poate avea loc în baza organizării sale raţionale. Realizarea în
condiţii de eficienţă economică maximă şi de utilitate impune o coordonare permanentă a
procesului de stocare şi un control sistematic al modului de derulare al acestuia.

3
Capitolul I. GESTIUNEA STOCURILOR

1.1 Rolul, funcţiile şi natura economica a stocurilor.

Stocurile reprezinta cantitaţi de resurse materiale sau produse (finite sau intr-un
stadiu oarecare de fabricaţie) acumulate în depozitele de aprovizionare ale unitaţilor
economice intr-un anumit volum şi o anumita structura, pe o perioada de timp
determinata, în vederea unei utilizari ulterioare.
Pe perioada respectiva resursele materiale sunt disponibile, dar nu sunt utilizate, deci
sunt neactive, scoase din circuitul economic, sau care prelungesc acest circuit (aspect
considerat negativ).
Stocul este o rezerva de material destinat s-a satisfaca cererea beneficiarilor, aceştia
identificându-se, dupa caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de
fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de intreţinere
(articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de dupa vânzare (piese
detaşate).
Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca
urmare a naturii economice a acestuia, ci şi pentru ca realizarea lui atrage cheltuieli
apreciabile, concretizate în afectarea unor importante spaţii de depozitare-pastrare, de
utilaje pentru transport-depozitare, de fonduri financiare etc.
Deşi diferite, procesele de stocare au totuşi o serie de caracteristici comune, dintre care
esenţiala este acumularea unor bunuri în scopul satisfacerii cererii viitoare. O problema
de teoria stocurilor exista doar atunci când cantitatea resurselor poate fi controlata şi
exista cel puţin o componenta a costului total care scade pe masura ce cantitatea stocata
creşte. [5;18]
Evoluţia nivelului stocului este interesanta din doua puncte de vedere:
 din punctul de vedere al producatorului, care este preocupat de valoarea medie a
nivelului stocului, deoarece aceasta valoare permite cunoaşterea imobilizarii totale

4
 a stocului şi scopul producatorului va fi reducerea imobilizarii la valoarea s-a
minima;
 din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind s-a fie satisfacut imediat,
apreciaza ca trebuie s-a evite, în masura posibilitaţilor, rupturile de stoc. Obiectivul
beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptura de stocuri.
Aceste doua puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptura de stocuri nu
sunt reduse decât Dacă imobilizarile sunt foarte mari. Este deci necesar s-a se stabileasca
un echilibru, obiectivul conducerii stocului constând în cautarea acestui echilibru.
Deși stocajul reprezinta o etapa indispensibila a mărfurilor, gestiunea stocului nu
poate fi uniformizata. Asa cum remarca literatura de specialitate prin gestionarea
stocurilor se cauta raspuns la doua intrebari fundamentale:
• Când s-a se comande un nou lot de marfa pentru a satisface cererea în perioada
urmatoare?
• Cât de mare trebuie s-a fie un asemenea lot?
Exista mai multe posibilitati de a da raspuns la aceste doua intrebari, aceasta urmare
a nevoii de trata în mod diferentiat problematica gestiunii stocurilor, de a avea în vedere
obiective sau criterii diferite, în functie de particularitatile agenţilor economici, în
general, ale stocurilor, în particular.

Clasificarea stocurilor

în cadrul gamei foarte largi de stocuri, se disting cu deosebire:

1. din punct de vedere al producţiei stocurile pot fi de trei feluri:
a) cel de materii prime şi materiale destinat consumului unitaţilor de producţie; este vorba
de stocul de producţie, stoc în amonte;
b) cel de produse finite, destinate livrarii catre beneficiari; este vorba de stocul de
desfacere, stoc în aval;
c) cel destinat asigurarii funcţionarii continue a unor maşini sau a unor linii de
fabricaţie; este vorba de stocul interoperaţional.
Ponderea cea mai mare o deţine stocul de producţie.
5
 B. din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic stocurile pot fi:
a) stocuri cu rol de regulator; au ca rol reglarea fluxurilor de intrare şi de ieşire ale
produselor intre doua stadii succesive ale procesului tehnologic;
b) stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din subansamble folosite de
serviciul de intreţinere , necesare inlocuirii rapide a lor în caz de avarie la instalaţiile
vitale ale întreprinderii;
c) stocuri speculative; sunt mai puţin legate de activitatea agenţilor economici şi se refera
în general la produse şi materiale rare, a caror valoare nu este fluctuanta.
C. Din punct de vedere al modului de depozitare, care ţine seama şi de unele
proprietaţi fizico-chimice ale elementelor. Aşa avem: produse periculoase, voluminoase,
fragile etc.
D. Din punct de vedere al modului de gestionare avem:
a) stocuri cu gestiune normala;
b) stocuri cu “afectare directa” (comandate special pentru o anume comanda);
c) stocuri “fara gestiune” (din magaziile intermediare, cu o supraveghe-re globala);
d) stocuri de produse consumabile;
E. Din punct de vedere al caracteristicilor formarii şi destinaţiei lor stocurile pot fi:
a) stoc curent;
b) stoc de siguranţa;
c) stoc de pregatire sau de condiţionare;
d) stoc pentru transport intern;
e) stoc de iarna;

Elemente funcionale ale procesului de stocare

Procesul de stocare este caracterizat de o serie de elemente functionale care dau

masura managementului adoptat de unitatea patrimoniala. în principal, acestea sunt:
a) Necesarul (cererea) pentru consum se refera la categoriile si tipurile de
resurse, cantitatile, ritmul de eliberare în consum, volumul si ritmul aprovizionarilor. în
general, pentru determinarea acestui necesar se folosesc modele decizionale deterministe.
6
în cazul în care cererea de resurse este necunoscuta dar previzibila, se pot folosi modelele
decizionale probabiliste.
în acest din urma caz, caracteristicile cererii se stabilesc pe baza de observătii si
studii de prognoza, serii de date statistice etc.
De obicei, necesarul de resurse materiale necesare productiei se determina
si se esaloneaza cantitativ si calendaristic în corelatie cu programele de fabricatie;
b) Necesarul de aprovizionat pentru perioada de gestiune luata în calcul exprima
volumul de bunuri care trebuie asigurat de la furnizor;
c) Lotul de livrare reprezinta cantitatea de bunuri materiale care se aduce la un
moment dat de la furnizori. Se mai numeste si lot de reaprovizionare;
d) Parametrii de timp care intervin în procesul de stocare si gestiune a stocurilor
sunt, în sinteza, urmatorii:
• perioada de gestiune (an, trimestru, semestru) ;
• intervalul de timp dintre doua aprovizionari succesive;
• durata de aprovizionare;
• data calendaristica a inceperii actiunii de aprovizionare.
e) Costurile implicate în procesul de stocare cuprind:
• costurile de lansare a comenzii, care includ toate cheltuielile care se fac de
la emiterea comenzii si pâna la onorarea ei (transport, delegatii, negocieri etc.);
• costul de stocare, ce cuprinde suma cheltuielilor care se efectueaza pe durata
staTionarii resurselor cu receptia, manipularea, depozitarea, paza, evidenta etc. ;
• costurile suplimentare aferente lipsei materialelor din stoc;
• costurile care se acumuleaza cu ocazia platii unor penalizari când cererea este mai
mare decât stocul disponibil.
Pe baza acestor indicatori se stabilesc metodele de gestiune a stocurilor
cele mai adecvate cerintelor si specificului fiecarei unitati patrimoniale.

7
1.2 Modele si metode de gestiune a stocurilor

(1) Modelul Wilson

Acest model este unul dintre ce le mai cunoscute modele matematice de

determinare a optimului de stocaj. Modelul Wilson este aplicabil în cazul cererii
constante si a unei perioade fixe de aprovizionare, fara posibilitatea aparitiei „rupturii” de
stoc. Cum insa, în practica, aceasta situatie este intâlnit mai rar, s-au dezvoltat o
multitudine de modele, aferente tuturor modalitatilor de gestiune a stocurilor care vor fi
analizate mai tirziu.
Scopul acestui model este minimizarea costului total de aprovizionare.
în explicarea modelului vom folosi urmatoarele date:
T = perioada totala de timp pe care se studiaza stocarea;
N = cererea totala pe perioada T;

= costul unitar de stocare (costul stocarii unei unitaţi de marfa pe o unitate de timp)

= costul lansarii unei comenzi

τ = intervalul dintre doua aprovizionari succesive;

n = cantitatea comandata şi adusa la fiecare aprovizionare;
s(t) = nivelul stocului din depozit la momentul t

T = costul total de aprovizionare

8
Figura 1.2.1 [5; 73]

în figura 1.2.1 a fost reprezentata evoluţia stocului, Dacă toata cantitatea necesara ar
fi adusa la inceputul perioadei (graficul de deasupra) sau Dacă s-ar aduce câte n unitaţi
din τ în τ unitaţi de timp (graficul de jos). Se observă ca evoluţia este periodica, de
perioada τ.
Acest model are 2 solutii:

Dacă adica Dacă costul de lansare este de mai mult de

ori mai mare decât costul de stocare. Si deci se va face o singura aprovizionare la
inceputul perioadei T în care se va aduce toata cantitatea N, costul total fiind:

9
 b) Dacă atunci se vor face aprovizionari la intervale de

în care se vor aduce cate

Varianta prin care se va face aprovizionarea cu costul total minim posibil:

[4;171] [12]

(2)Modelul S-s

Constituie un tip de gestiune în care „S” exprima cantitatea de aprovizionat iar „s”
exprima nivelul de reaprovizionare. Se caracterizeaza prin cereri de resurse variabile la
intervale variabile iar în functie de acestea se determina lotul de aprovizionare. Acest
proces se poate exprima grafic în figura 1.2.2.

Figura 1.2.2 [5; 101]

Gestiune de tip ( Ss ) se aseamana cel mai mult cu procesele de stocare reale din
activitatea unitatilor patrimoniale iar optimizarea acesteia consta în determinarea celor
doua marimi „S” si „s” astfel incât gestiunea stocurilor s-a se realizeze cu cheltuieli
minime.[3; 86]

10
(3) Modelul ABC

Metoda A.B.C. este un procedeu rapid pentru analiza aprovizionarii şi gestiunii

economice a materialelor. Aceasta analiza clasifica mărfurile achiziţionate în funcţie de
valorile de aprovizionare ale acestora şi de ponderea achiziţiilor. Prin aceasta pot fi
vazute punctele de plecare pentru realizarea unei politici raţionale a achiziţiilor; peaceasta
se pot baza mai multe masuri, incepând cu simplificarea procedeelor de comanda, pâna
la numarul de salariaţi folosiţi în depozite. Factorul esenţial în folosirea metodei A.B.C.
consta în alegerea unui criteriu corespunzator pe baza caruia se efectueaza imparţirea
materialelor în cele trei grupe A, B, C. Un asemenea criteriu poate fi valoarea de consum
a materialului dat, în timpul stabilit, valoarea speciala a materialului cu privire la
folosirea lui în producţie, provenienţa din import etc. O data criteriul ales şi imparţirea în
grupe efectuata, metoda A.B.C. poate fi utilizata în diferite domenii ale gestiunii
stocurilor: Controlul selectiv al stocurilor Metoda A.B.C. permite o gestiune selectiva a
stocurilor. Stocurile tampon ale articolelor de valoare mare sunt menţinute la un nivel
destul de mic. Aceste articole trebuie s-a fie supuse direct volumul de mijloace circulante
atras, dar joaca şi rolul principal în desfaşurarea procesului de fabricaţie. Stocurile sunt
imparţite în trei clase:
- clasa A: în care intra articolele cu valoare mare reprezentând cantitativ 10 %
din stoc şi 70 % valoric;
- clasa B: în care intra articole reprezentând 20 % atât cantitativ cât şi valoric;
- clasa C: în care intra articole ce reprezinta cantitativ 70 % din stoc şi valoric
10 %. unui control de gestiune foarte strâns din partea personalului
aprovizionarii (articolele de mare valoare sunt adesea gospodarite cu ajutorul
unui sistem de reaprovizionare periodica şi Dacă intervalele sunt suficient de
frecvente, un stoc tampon este mai puţin necesar).
Aceasta metoda da o atenţie mai mica articolelor de valoare mica, a caror epuizare
se evita prin asigurarea unor stocuri tampon. Cu ajutorul metodei A.B.C. se pot reduce
investiţiile în stocuri, micşorând în acelaşi timp riscurile de epuizare.

11
 Din analiza structurii materiale a unitaţilor economice rezulta ca valoarea mare în
stoc este deţinuta de un numar relativ mic de materiale, care nu numai ca influenţeaza

Figura 1.2.3 [5; 107]

Gruparea materialelor în funcţie de ponderea lor valorica în stocul total, pe baza
datelor din tabelul de mai sus, se prezinta intr-o forma expresiva în “graficul de evoluţie
al curbei valorilor cumulate”:

Figura 1.2.4
[2;69]
Datorita importanţei lor pentru procesul de fabricaţie şi datorita influenţei asupra
volumului de mijloace circulante, fiecare grupa se va aborda diferenţiat, atât din punct de
vedere a metodologiei de stabilire a stocurilor cât şi din punct de vedere al conducerii şi
desfaşurarii procesului de stocare ca atare.
Deci, metoda A.B.C., pe lânga ca ofera o politica diferita pentru articolele din
categoria mai scumpa, permite şi utilizarea unor metode de gospodarire diferita.

12
 intrucât în categoria A sunt puţine articole, se poate controla zilnic nivelul stocurilor,
pentru a observă variaţia cererii şi a supraveghea de aproape respectarea termenelor de
catre furnizori. Cu alte cuvinte, se inlocuieşte o parte din stocul tampon de articole
scumpe printr-un control al gestiunii mai strâns. Aceasta decizie este eficienta intrucât ea
aduce la o reducere apreciabila a investiţiilor în stocuri. Se vor folosi, deci, modele
economico-matematice exigente, care vor avea în vedere elemente (factori) concrete ce
condiţioneaza nivelul stocurilor şi care asigura constituirea lor la dimensiuni cat mai
mici, determinând creşterea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante la maxim. Pentru
materialele din categoria C se pot folosi procedee mai puţin exigente (chiar cu caracter
statistic) şi care vor avea în vedere factorii cu acţiune hotarâtoare în optimizarea
proceselor de stocare (cheltuielile de transport, sursa de provenienţa etc.). Cu articolele
din categoria B se poate adopta o politica intermediara, exercitând un oarecare control,
dar baza ramâne tot stocul tampon, spre deosebire de politica dusa pentru categoria A. La
articolele mai ieftine este mai eficient s-a se suporte sarcina stocurilor, decât s-a se
plateasca salariile personalului care ar fi indispensabil pentru marirea controlului. Pentru
grupa B se pot aplica doua soluţii:
a) stabilirea de modele distincte pentru dimensionarea stocurilor de materiale din
aceasta grupa cu un grad de exigenţa mediu;
b) folosirea pentru materialele care, ca pondere valorica, tind catre grupa A de
importanţa, a modelelor precizate pentru aceasta din urma grupa, iar pentru materialele ce
tind ca valoare catre grupa C a modelelor specifice acestora.
Viabilitatea unui sistem de gestiune a stocurilor este determinata, în general, de felul
în care acesta raspunde unor cerinţe de baza, cum ar fi:
• gradul ridicat de utilitate practica;
• adaptabilitatea la utilizarea mijloacelor electronice de calcul;
• supleţea şi operaţionalitatea în derularea şi adaptarea proceselor de stocare;
• aria de cuprindere mare;
• concordanţa cu fenomenele reale ale procesului de formare şi consum a stocurilor;
• reducerea la minim a imobilizarilor de resurse materiale şi creşterea vitezei de
rotaţie a mijloacelor circulante ale agenţilor economici;

13
 • cheltuielile de conducere, organizare şi desfaşurare a proceselor de stocare cât mai
mici.
Analizat din aceste puncte de vedere sistemul A.B.C. raspunde în mare masura
cerinţelor. Acest sistem aplicat la gestiunea stocurilor are în vedere, în primul rând
reducerea imobilizarilor la materialele de baza şi care se consuma în cantitaţi mari, aspect
asigurat prin exigenţa metodologica de dimensionare a stocurilor şi de urmarire a
derularii proceselor de stocare. [1;98]

(4)Strategia IMPACT

IMPACT (inventory Management Program and Control Techniques) este considerat

ca un model eficient de stabilire a stocurilor de siguranţa. Este o metoda de depozitare
economica, adaptata cerinţelor calculatoarelor electronice. Acest model a fost dezvoltat
de IBM. [5;69]
Estimarea necesarului se face prin extrapolarea valorilor din trecut. influenţele
conjuncturale şi sezoniere sunt luate în calcul prin metoda de nivelare exponenţiala.
Stocul de siguranţa se determina cu ajutorul calculului probabilitaţilor. Conform
metodei IMPACT, sortimentelor din depozit se impart în trei grupe:
1. produse cu desfacere mare (vitale);
2. produse cu desfacere mijlocie (importante);
3. produse cu desfacere redusa ( obişnuite).
Marimea stocului de siguranţa depinde de precizia estimarii necesitaţilor (cererii).
Cu cât va fi apreciata mai precis în prealabil cererea, cu atât va fi mai mic stocul de
siguranta.
Stocul de siguranţa se calculeaza dupa formula:

Unde:

= stocul de siguranta

14
K = coeficientul de siguranţa exprima potenţialul de livrare al furnizorilor. Coeficientul
de siguranţa (K) se stabileşte pe baza de tabele ale funcţiei normale, în cadrul careia sunt
date valorile lui K, corespunzator diferitelor niveluri ale potenţialului de livrare al
furnizorilor.
MAD (Mean Absolut Deviation) = reprezinta abaterea absoluta de la medie a
cererilor, ca unitate de masura a “impraştierii” valorilor efective în jurul valorii medii.
MAD se determina ca valoare medie a valorilor absolute ale abaterilor de la cererea
medie. [2;155]

(5) Metoda "Just în Time"

Aceasta metoda este considerata de specialişti ca o condiţie importanta pentru

obţinerea unei organizari superioare a producţiei, iar aplicarea ei contribuie la reducerea
costurilor de producţie aferente stocurilor de materii prime, materiale, piese şi
subansambluri.
Ea a aparut ca o replica la metodele clasice de organizare, care au la baza existenţa
stocurilor tampon, constituite în vederea contracararii diferitelor evenimente cu caracter
negativ care pot s-a apara în derularea producţiei (opriri accidentale ale utilajelor, absenţa
personalului, desincronizari intre ateliere, defecte de calitate etc.)
La baza metodei J.I.T. sta principiul reducerii la minimum sau eliminarea stocurilor
de materii prime, materiale, piese, subansamble şi producţie neterminata şi implicit
reducerea globala a costurilor aferente acestor stocuri, indiferent de volumul producţiei.
Minimizarea tuturor categoriilor de stocuri se face concomitent cu creşterea calitaţii
produselor. [9;27]
Conform acestei metode trebuie s-a se produca numai ce se vinde şi exact la timp.
Implementarea metodei J.I.T. presupune realizarea a şase acţiuni fundamentale:
 amplasarea raţionala a verigilor organizatorice cu scopul de a reduce costurile
aferente operaţiilor care nu creeaza valoarea ( în principal operaţiile de transport);

15
  reducerea timpilor de pregatire-incheiere în scopul realizarii unui timp optim de
schimbare a seriei;
 realizarea unei fiabilitaţi maxime a maşinilor în scopul reducerii costurilor aferente
staţionarii determinate de caderile accidentale ale acestora;
 realiz unei producţii de calitate superioara; realiz activitaţii de control al calitaţii
dupa principiul „control total în condiţiile controlului selectiv”
 realizarea unei relaţii de parteneriat cu furnizorii; educarea şi formarea forţei de
munca utilizând cele mai eficiente metode [13] [10;23]

1.3 Aplicarea metodelor de gestiune a stocurilor în Republica Moldova.

Republica Moldova are o economie în curs de dezvoltare. în activitate
intreprinderilor putini manageri folosesc careva metode sau modele de gestiune si
optimizare a stocurilor. Coordonare si supravegherea stocurilor la intreprinderile mici si
mijlocii se face intuitiv. Neglijarea necesitatii de aplicare unei gestiuni eficiente se
datoreaza nivelului scazut al cunostintilor în domeniul dat si lipsei unei strategii
“sanatoase”. Prin aceasta se are în vedere faptul ca majoritate agenţilor economici în R.M
se straduie s-a obtine un profit mai mare prin marirea volumului de vînzari, ocuparea
unui segment mai mare de piata sau evaziune fiscala insa foarte putini care acorda o
atentie mare la cresterea eficientii întreprinderii prin minimizarea cheltuielilor cu ajutorul
introducerii unui control strict de gestionare a stocurilor. Cu ajutorul acestui “instrument”
intreprinderile ar putea economisi mijloace banesti enorme în ceea ce priveste depozitare
si pastrarea stocurile, pe linga aceasta unii agenţi economici care au ca activitate
comercializarea bunurilor ar putea controla mai eficient ca tot timpul s-a aiba în stoc

16
produsele necesare. Aceasta ar duce la cresterea fidelitatii clientilor fata de agentul
economic.
în prezent pe piata R.M. au aparut un numar mare de companii de consultanta în
demeniul afacerilor unele care ofera consultanta anume pe tema gestiunii stocurilor
(exemplu, TOC Business consulting). Majoritatea intreprinderilor mari care au ca
activitate producerea incep s-a introduca în practica cu ajutorul companiilor de
consultanta metode eficiente de gestionare a stocurilor. [12]
Dacă s-a analizam întreprinderea “D.R.I. & Co “ care are ca activitate de baza
transportul de mărfuri si comercializarea materialelor de construcție ar trebuie s-a aiba o
metoda de gestionare a stocurilor foarte efectiva. în practica compania data nu foloseste
nici o metoda exacta de gestiune. insa managerul responsabil de gestiunea materialelor
gestioneaza inituitiv printr-o metoda asemanatoare cu metoda “ Just în Time”. El este
responsabil ca s-a se aprovizioneze cu stocurile necesare doar cand apare cumparatorul,
respectiv toate materialele procurate se vand momentan. Acest tip de organizare se
aseamna mult cu metoda JIT.

Capitolul II: Analiza situaţiei economico-financiare a întreprinderii.

2.1 Caracteristica generală întreprinderii.

SRL "D.R.I. & Co" a fost fondata în anul 2006. întreprinderea este înregistrata în
mun. Chisinau, or. Singera str. Stefan cel Mare 6.

17
 Activitate de baza a întreprinderii: serviciile de transport, comercializarea
materialelor de construcție si alte tipuri de materiale. Capitalul statutar la momentul dat
( sfirsitul anului 2008 ) constitue 367324 lei. În cadrul intrerprinderii activeaza 2
persoane: Directorul si conabilul șef.
SRL "D.R.I. & Co" dispune de un mic depozit în mun. Chisinau.
În figura 2.1.1 si figura 2.1.2 este aratat reprezentativ structura activului si pasivului
întreprinderii.
Figura 2.1.1

Structura Activului
1.1. Active nemateriale
41%
0% 1. 2. Active materiale pe termen
lung
1. 3 Active financiare pe termen
0% lung
21% 0% 2.1 Stocuri de mărfuri şi
materiale
16% 2.2. Creanţe pe termen scurt

2.3. Investiţii pe termen scurt

22%
2.4. Mijloace băneşti
0%

18
 Figura 2.1.2

Structura Pasivului
Capital statutar

Rezerve
78%
Profit nerepartizat

1% Datorii financiare pe termen lung

Datorii calculate pe termen lung

17%
Datorii financiare pe termen
scurt
Datorii comerciale pe termen
0% scurt
0% 0% 1% 3%

2.2. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii.

Tabelul 2.2.1
Dinamica valorii activelor întreprinderii, lei
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii (%)
1. Active pe termen lung 0 342716 342716 100
1.1. Active nemateriale 0 1125 1125 100
1. 2. Active materiale pe termen lung 0 341591 341591 100
1. 3 Active financiare pe termen lung 0 0 0 0
2. Active curente 348123 1859439 1511316 434
2.1 Stocuri de mărfuri şi materiale 105737 491135 385398 364
2.2. Creanţe pe termen scurt 160115 466745 306630 191
2.3. Investiţii pe termen scurt 0 0 0 0
2.4. Mijloace băneşti 81756 900885 819129 1001
2.5 Alte active curente 515 674 159 30
Total Activ 348123 2202155 1854032 532

Din tabelul 2.2.1 se observă ca patrimoniul întreprinderii în perioada analizată s-a

majorat de aproximativ 5 ori. Aceasta creștere semnificativa are loc deoarece au crescut
atît activele pe termen lung cit si activele curente. Întreprinderea nu dispunea de active pe
19
termen lung în anul precedent iar în anul curent a achizitionat active în valoare de 342716
lei ce reprezinta 15.33 % din totalul acitivului. Majorarea activelor pe termen lung în asa
proportii mari a avut loc deoarece întreprinderea în anul 2008 a achizitionat mijloace fixe
în valoare de 359569 lei ce reprezinta 16 % din total activ. Deasememea s-au majorat si
activele curente cu 434 %. în mare parte aceasta majorare se datoreaza cresterii surselor
de mijloace banesti de 10 ori. Majorarea activelor este un factor pozitiv deoarece crește
lichiditatea si solvabilitatea întreprinderii, insa acesti indicatori vor fi calculati mai tirziu.
Deoarece toate tipurile de active au o abatere pozitiva întreprinderea nu dispune de
rezerve.

Tabelul 2.2.2
Dinamica structurii patrimoniului întreprinderii, %
Indicatori 2007 2008 Abaterea absoluta
Rata imobilizărilor 0 15,55 15,55
Rata activelor nemateriale 0 0,33 0,33
Rata activelor materiale 0 99,67 99,67
Rata activelor financiare 0 0 0
Rata altor ATL 0 0 0
Rata activelor curente 100 84,45 -15,55
Rata stocurilor 30,37 26,41 -3,96
Rata creanţelor 45,99 25,1 -20,89
Rata investiţiilor 0 0 0
Rata mijloacelor băneşti 23,48 48,45 24,97
Rata altor AC 0,16 0,02 -0,14
Rata patrimoniului cu destinaţie de
producţie 30,37 38,63 8,26
Total Activ 100 100 -

Din Tabelul 2.2.2 se observă ca rata imobilizarilor a crescut cu 15.5 %. Aceasta arata
gradul de investire a capitalului. Din tabelul 2.2.1 observăm ca întreprinderea în anul
precedent nu dispunea de active materiale pe termen lung si a achizitionat active
materiale pe termen lung în anul curent, aceasta achizitie si a facut ca rata activelor
imobilizate s-a creasca cu 15.5 %.

20
 Deoarece întreprinderea în anul precedent nu dispunea de active imobilizate rata
activelor curente era 100%. în urma cresterii activelor imobilizate rata activelor curente s-
a diminuat cu 15.5 %. Micsorararea ratei activelor curente duce la micsorarea
rentabilitatii activelor imobilizatea si acest fenomen este în factor negativ pentru
întreprindere insa în cazul nostru este adimisibil acest fapt deoarece întreprinderea nu
avea s-a poata activa o perioada lunga fara active imobilizate.
Dacă s-a analizam detaliat tipurile de active în fiecare clasa atunci rata cea mai mare în
active mobilizate este a activelor materiale de 99.67 %. în clasa activelor curente a
crescut rata mijloacelor banesti pe baza incasarilor banilor din creante si anume majorare
mijloacelor banesti cu 24.97 % si diminuarea ratei creantelor cu 20.89 %. Structura
activelor întreprinderii se caracterizeaza printr-o rata medie a patrimoniului cu destinatie
de productie, astfel ponderea mijloacelor fixe si stocurilor de mărfuri si materiale a
crescut cu 8.26 ceea ce contribuie la sporirea volumului activitatii.

2.3. Analiza surselor de finanţare

Tabelul 2.3.1
Evoluţia capitalului întreprinderii, lei
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Capital propriu -9412 428732 438144 4656
Capital statutar 5400 367324 361924 6702
Rezerve 0 0 0 0
Profit nerepartizat -14812 61408 76220 515
Datorii pe termen lung 85400 30000 -55400 -65
Datorii financiare pe termen lung 85400 30000 -55400 -65
Datorii calculate pe termen lung 0 0 0 0
Datorii pe termen scurt 272135 1743423 1471288 540
Datorii financiare pe termen scurt 0 0 0 0
Datorii comerciale pe termen scurt 270980 1720477 1449497 534
Datorii calculate pe termen scurt 1155 22946 21791 1886
Total Pasiv 348123 2202155 1854032 532

Din datele prezentate în tabelul 2.3.1 observăm ca pasivul întreprinderii s-a majorat
de aproximativ 5 ori. Aceasta majorare se datoreaza în mare parte majorarii capitalului
propriu de aproximativ 46 ori si a datoriilor pe termen scurt de 5,4 ori în timp ce datoriile

21
pe termen lung au scazut cu 65 %. Întreprinderea dispune de rezerve interne a datoriilor
pe termen lung în suma de 55400 lei.
Pentru a putea spune mai detaliat influenta pozitiva sau negativa a acestor modificari
în pasivul întreprinderii analizam urmatorul tabel.
Tabelul 2.3.2
Structura capitalului întreprinderii, %
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută
Ponderea capitalului propriu în
pasiv -2,70 19,47 22,17
Rata capitalului statutar 1,55 16,68 15,13
Rata rezervelor 0,00 0,00 0,00
Rata profit. nerepartizat -4,25 2,79 7,04
Ponderea DTL în Pasiv 24,53 1,36 -23,17
Rata datoriilor financiare 24,53 1,36 -23,17
Rata datoriilor calculate 0,00 0,00 0,00
Ponderea DTS în Pasiv 78,17 79,17 1,00
Rata datoriilor financiare 0,00 0,00 0,00
Rata datoriilor comerciale 77,84 78,13 0,29
Rata datoriilor calculate 0,33 1,04 0,71
Ponderea DTL în datorii totale 23,89 1,69 -22,19
Ponderea DTS în datorii totale 76,11 98,31 22,19

Din datele prezentate în Tabelul 2.3.2 se observă ca întreprinderea în anul 2007 s-a
finanțat doar din surse atrase deoarece capitalul propriu este negativ. Ponderea capitalului
în totalul pasivului s-a majorat în 2008 cu 22,17 % fiind o majorare pozitiva pentru
activitate intreprinderi deoarece crește credibilitate creditorilor si chiar si aceasta creștere
a capitalului nu este destul pentru a fi o strcutura echilibrata de finanțare a întreprinderii
deși ponderea mica a surselor proprii de finanțare sporeste eficienta capitalului. Cea mai
intensă folosita sursa de finanțare a întreprinderii este datoriile pe termen scurt si inseși
datoriile comerciale cu o rata de 78.13 %. Rata datoriilor pe termen scurt este aproape
constanta. În anul 2007 întreprinderea s-a finanțat din datorii pe termen lung în raport de
24.53 % si aceasta s-a diminuat spre anul 2008 cu 23.17 %.
Dacă s-a analizam ponderea datoriile pe termen lung si datoriilor pe termen scurt în
cadrul datoriilor totale atunci în anul 2007 a fost de 24% la 76 % iar în anul 2008 de 2 %
22
la 98 % ce evidentiaza faptul ca întreprinderea tinde spre finanțarea din datorii pe termen
scurt si evitarea finantarilor din datorii pe termen lung. Luînd în vedere faptul ca
întreprinderea se bazeaza activitatea de prestarea a serviciilor este logic alegerea
finatarilor pe termen scurt.
În rezumat întreprinderea are succese prin faptul ca în perioada de criza financiara
reușește se finanțeze din surse imprumutate în asa masura ridicata insa scade stabilitate si
siguranta economica.

Tabelul 2.3.3
Analiza patrimoniului net
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
1. Total Activ 348123 2202155 1854032 532
2. Total Datorii 357535 1773423 1415888 396
3. Patrimoniu net -9412 428732 438144 4656

Din tabelul de mai sus se observă cresterea patrimoniului net de 46 ori din urma
cresterii activului de 5 ori si datoriilor totale de 4 ori. Deși datoriile influenteaza negativ
creterea patrimoniului net majorare activului total este mai intensa ca majorarea datoriilor
totale. Patrimoniul net reprezintă partea activului finanţată din surse proprii. Cu cât
valoare acestui indicator este mai mare, cu atât este mai inaltă stabilitatea financiară a
întreprinderii. În anul 2007 s-a înregistrat patrimoniu net negativ ce insemna ca
întreprinderea nu dispunea de surse proprii de finanțare si aceasta s-a datorat faptului ca
capitotul propriu a fost negativ în anul precedent. Majorarea patrimoniului net în anul
2008 cu 4656 % este un fenomen pozitiv pentru întreprindere ce a dus la faptul ca
19.47% din activele întreprinderii erau finanţate din surse proprii iar aceasta ulterior duce
la stabilitate economica.

2.4 Analiza echilibrului financiar al întreprinderii

23
 Tabelul 2.4.1
Date iniţiale pentru determinarea indicatorilor absoluţi ai echilibrului financiar
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Activ pe termen lung 0 342716 342716 100
Activ curent 348123 1859439 1511316 434
Stocuri 105737 491135 385398 364
Creanţe 160115 466745 306630 191
Capital propriu -9412 428732 438144 4656
Datorii pe termen lung 85400 30000 -55400 -65
Datorii pe termen scurt 272135 1743423 1471288 540
Datorii comerciale pe termen scurt 270980 1720477 1449497 534

Cum am mai analizat activele pe termen lungl a întreprindere au crescut pe baza

faptului ca în anul precedent întreprinderea nu a dispus de active materiale pe termen
lung si ulterior a procurat active pe T.L. Deasemenea s-au majorat si activele pe teremen
scurtde 4 ori.
Capitalul propriu este si el în creștere cu 4656 % în anul 2007 inregistrind valoare
negativa de -9412 lei iar în anul urmator 428732 lei.
Datoriile pe termen lung s-au diminuat cu 65 % iar datoriile pe termen lung au crescut cu
540 % datorita majorarii datoriilor comerciale pe termen scurt cu 534%.

Tabelul 2.4.2
Indicatorii absoluţi ai echilibrului financiar, lei
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Fondul de rulment 75988 116016 40028 52
Necesarul de fond de rulment -5128 -762597 -757469 -14771
Trezoreria netă 81116 878613 797497 983

Acești 3 indicatori din tabelul 2.4.2 ne arata succesul finanatarii si echilibrul financair.
Fondul de rulment este în creștere si este positiv ce este în factor pozitiv deoarece
aceasta insemna ca întreprindere dispune de suficiente surse permamente pentru a
acoperi alocarile permamente.
Necesarul de fond de rulment este în scădere si este negativ ce insemna ca
întreprinderea nu dispune de suficente stocuri si creante pentru a acoperi datoriile pe
termen scurt.

24
 Trezoreria netă este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati
echilibrate si eficiente. Ea releva calitatea echilibrului general al întreprinderii atat pe
termen lung cat si pe termen scurt. Deoarece în cazul nostru acest indicator este pozitiv si
cu atît mai mult este în creștere aceasta este un factor pozitiv.

Tabelul 2.4.3
Ratele echilibrului financiar, %
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
1. Rata autonomiei financiare -2,7 2,79 5,49 204
3. Rata de finanţare a activelor curente
21,83 6,24 -15,59 -72
4. Rata de finanţare a stocurilor 71,86 23,62 -48,24 -68
5. Rata datoriilor globale 102,7 80,53 -22,17 -22

Rata autonomiei financiare în anul 2007 este negativa ce insemna ca întreprinderea nu

dispune de surse proprii de finanțare. Si deși ea s-a majorat cu 200 % în anul 2008 are
valoare de 2,79 % raminind o valoare foarte mica doarece aceasta duce la micsorarea
credibilitatii creditorilor la oferirea creditelor.
Rata de finanțare a activelor curente este în scădere si s-a diminuar din anul 2007 în
2008 cu 72 %. Aceasta duce la faptul ca întreprinderea nu va dispune de destule surse de
finanțare pe termen scurt pentru a finanta ciclurile întreprinderii si pentru finanțarea lor se
vor aloca resurse din sursele de finanțare permamente ce duce la un dezichilibru
financiar.
Rata de finanțare a stocurilor este deasemnea în scădere diminuinduse timp de un an cu
68%. în anul 2007 rata de finanțare a stocurilor avea marimea de 71,86% fiind o valoare
admisibila insa în anul 2008 aceasta valoare s-a diminuat la 23,62 % fiindca un fenomen
negativ pentru întreprindere.
Rata datoriilor globale este în scădere ce insemna ca întreprinderea se finanțeaza din ce
în ce mai mult din surse proprii decit din surse atrase deși indicatorul ramine la o valoare
destul de ridicata 80,53%.

25
2.5. Analiza capacităţii de plată a întreprinderii.
Tabelul 2.5.1
Date iniţiale pentru calculul indicatorilor capacităţii de plată
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Active curente 348123 1859439 1511316 434
Stocuri de mărfuri şi materiale 105737 491135 385398 364
Creanţe 160115 466745 306630 191
Investiţii 0 0 0 0
Mijloace băneşti 81756 900885 819129 1001
Alte active curente 674 515 -159 -24
Capital propriu -9412 428732 438144 4656
Datorii pe termen lung 85400 30000 -55400 -65
Datorii pe termen scurt 272135 1743423 1471288 540
Total datorii 357535 1773423 1415888 396
Total Pasiv 348123 2202155 1854032 532

În baza tabelului de mai sus s-au calculat indicatorii lichiditaţii si solvabilitaţii care sunt
aratati în tabelul de mai jos.

Tabelul 2.5.1
Indicatorii lichidităţii şi solvabilităţii
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Lichiditatea absolută 30,04 51,67 21,63 72
Lichiditatea intermediară 88,88 78,45 -10,43 -12
Lichiditatea curentă 127,92 106,65 -21,27 -17
Rata solvabilităţii generale 97,37 124,18 26,81 27

Din datele prezentate în tabelul 2.5.1 se observă ca lichiditatea întreprinderii este în

creștere si a crescut timp de un an cu 72 %. În anul 2007 acest indicator a indicat valoarea
de 30 % ce este aproape de limita dar se caracterizează ca fiind lichida. În anul 2008 acest
indicator s-a marit la 51,67 % ce insemna ca întreprinderea este disponibila să achite din
mijloacele banesti disponibile 50% din datoriile pe teremen scurt acesta fiind un fenomen
destul de bun.
Lichiditatea intermediara înregistreaza o scădere de 12 % timp de acesti 2 ani. în anul
2007 are valoare de 89% fiind o valoare admisibila. în anul 2008 a atins nivelul de 78%

26
datorita faptului ca stocurile de mărfuri si materiale, insa pe parcurs odata cu vinderea
mărfurilor se asteapta din nou o marire a lichiditaţii.
Lichiditatea curenta a întreprinderii este si ea în scădere de 17 % timp de perioada
analizată. în anul 2007 acest indicator a fost 127 % iar în 2008 de 107 %. Marimea
acestui indicator este de 2 ori mai mica decat limita recomandabila.
Rata solvabilitaţii generale este în creștere cu 27 % în urma majorarii activului total
mai intensiv decit majorarea pasivului.

2.6 Analiza rotaţiei capitalurilor

Tabelul 2.6.1
Date iniţiale pentru analiza rotaţiei capitalurilor
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Valoarea medie a venitului din vânzări
3158364 2334333 -824031 -27
Valoarea medie a activului total 348123 2202155 1854032 532
Valoarea medie a activelor materiale pe
0 341591 341591 100
termen lung
Valoarea medie a activelor curente 348123 1859439 1511316 434
Valoarea medie a stocurilor 105737 491135 385398 364
Valoarea medie a creanţelor 160115 466745 306630 191
Valoarea medie a datoriilor comerciale
270980 1720477 1449497 534
pe termen scurt
Valoarea medie costului vinzarilor 3109868 1563687 -1546181 -50

Din tabelul 2.6.1 se observă ca valoarea venitului din vînzari este în scădere cu 27 %
în perioada analizată. Acesta este un fenomen negativ pentru întreprindere dar este
ameliorat de diminuarea costului vînzarilor de 2 ori mai rapida decat cea a venitului.
Tabelul 2.6.2
Indicatorii rotaţiei capitalurilor
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Durata rotaţiei activului total 39,68 339,62 299,94 755
Durata rotaţiei activelor materiale pe
100
termen lung 0,00 52,68 52,68
Durata rotaţiei activelor curente 39,68 286,76 247,08 622
Durata rotaţiei stocurilor 12,24 113,07 100,83 823
Durata încasării Creanţelor 18,25 71,98 53,73 294
Durata plăţii furnizorilor. 30,89 265,33 234,44 759

27
 Durata rotaţiei activului total este în creștere rapida. Timp de un an durata rotaţiei
activului s-a majorat cu 339 zile, în anul 2007 fiind de 40 zile. Marirea duratei de rotație
se datoreaza faptului ca inreprinderea a înregistrat în anul curent un venit din vînzari mai
mic iar valoarea activului total s-a majorat de 5 ori. Aceasta majorare este negativa pentru
înreprindere fiindcă atrage din urma sa incetinirea activitatii. Durata rotaţiei activelor
curente deasemenea s-a majorat cu 622% în urma încasării unor venituri din vînzari mai
mici si majorarea activelor curente. Durata încasării creanţelor s-a majorat cu 54 zile în
urma micsorarii venitului din vînzari. Durata plăţii furnizorilor s-a majorat cu 234 zile în
urma majorarii datoriile comerciale pe termen scurt si micsorarii venitului din vînzari.

2.7. Analiza eficienţei activităţii economico-financiare.

Tabelul 2.7.1
Rezultatele financiare, lei
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
1. Profitul brut 48496 770646 722150 1489
2. Rezultatul din activitatea
666
operaţională -14812 83835 98647
3. Rezultatul din activitatea de
0
investiţii 0 0 0
4. Rezultatul din activitatea financiară
-100
0 -7615 -7615
5. Rezultatul din activitatea
-615
economico – financiară -14812 76220 91032
6. Rezultatul excepţional 0 0 0 0
7. Profitul (pierderea) perioadei de
100
gestiune până la impozitare 0 76220 76220
8. Profitul net(pierderea netă) -14812 76220 91032 615

În baza datelor din tabelul 2.7.1 se obseva ca întreprinderea a înregistrat pierdere în

anul 2007 în valoare de 14812 lei si profit net în anul 2008 în suma de 76220 lei. Profitul
brut s-a majorat cu 1489 %. întreprinderea nu a avut activitate de investitii iar rezultatul
din activitatea financiara este nesemnificativ.

28
 Tabelul 2.7.2
Date iniţiale pentru analiza ratelor de rentabilitate
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Valoarea medie a venitului din vânzări
-27
3158364 2334333 -824031
Valoarea medie a capitalului propriu
4656
-9412 428732 438144
Valoarea medie a patrimoniului 348123 2202155 1854032 532
Profit brut 48496 770646 722150 1489
Profit până la impozitare 0 76220 76220 100
Profit net -14812 76220 91032 615

În baza datelor din tabelul vom calcula indicatorii de rentabilitate.

Tabelul 2.7.3
Principalele rate de rentabilitate
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Rentabilitatea vânzărilor 1,54 33,01 31,48 2050
Rentabilitatea economică 0 3,46 3,46 100
Rentabilitatea financiară 0,00 17,78 17,78 100

Din tabelul 2.7.3 se observă o tendința puternica de creștere a rentabilitații vînzarilor în

perioada analizată cu pina la 2050 % anual. Aveasta creștere este cauzata în urma
înregistrarii în anul 2008 a unui profit brut mai mare decit în anul precedent de 15 ori.
Rentabilitatea economica si rentabilitatea financiara în anul 2007 este 0 deoarece
întreprinderea a înregistrat pierdere. Însa faptul ca acești indicatori au crescut în
urmatorul an este un factor pozitiv deși nu trebuie să facem prognoze foarte pozitive
fiindca acesti indicatori au crescut în urma micsorarii costurilor vînzarilor si nu a
venitului din vînzari ce insemna ca odata cu majorarea costului din vînzari la acelaș venit
din vînzări rentabilitatea va scadea.
În anul 2008 întreprinderea a înregistrat rentabilitatea financiara de 17,78 % ce este
peste pragul limita de 15 % ( inflatia ) în țara noastra.
Tabelul 2.7.4
Analiza indicatorilor eficienţei economice
Indicatori 2007 2008 Abaterea absolută Ritmul creşterii
Productivitatea anuală a unui salariat 1052788 1167166,5 114378,5 10
Randamentul mijloacelor fixe 0 6,49 6,49 100

29
 Productivitatea anuală a unui salariat a crescut cu 10 % fata de anul 2007 si asta din
cauză ca numarul de salariați s-a micsorat cu 33%.
Randamentul mijloacelor fixe în anul 2008 este de 6.49 ce insemnă ca fiecare leu din
mijloace fixe a dus la aducerea a 6.49 lei din venit. În anul 2007 nu avem rentabilitate a
mijloacelor fixe deoarece întreprinderea nu dispunea de mijloace fixe.

În concluzie putem spune ca situaţia întreprinderii din anul 2007 în anul 2008 s-a
ameliorat. Aceasta ne zice faptul ca întreprinderea în anul 2008 a înregistrat profit în
comparaţie cu anul 2007 în care a înregistrat pierdere. Profitul a fost destul pentru a
acoperi pierderea din anii precedenți. A crescut rentabilitatea întreprinderii si
patrimoniului acesteia. Deasemnea indicatorii lichiditaţii si solvabilitaţii s-au ameliorat.
Totuşi lucururile care s-au înrautațit sunt: durata rotaţiei activului s-a majorat de 7,5 ori
iar ponderea surselor atrase în total pasiv este de 80,53 % ce face ca întreprinderea s-a fie
instabil financiar.
Dupa părerea mea întreprinderea "D.R.I. & Co" ar trebui s-a tindă spre a-şi majora
venitul din vînzari pastrînd acelaş nivel de costuri pentru a înregistra un profit mai mare
si a majora durata rotaţiei activelor. Pentru a face aceasta ar fi nevoie de un studiu de
piață care sa ofere întreprinderii date despre cererea la bunurile comercializate ca ulterior
să cunoască de ce resurse are nevoie pentru a investi in viitorul apropiat. Deasemenea a
echilibra sursele atrase pe termen scurt cu sursele atrase pe termen lung pentru a tinde
spre un echilibru financiar perfect. Aceasta s-ar putea realiza prin obtinerea creditelor
bancare pe termen lung.

30
 Lista bibliografică

1. Ion Stancu. Gestiunea financiara a întreprinderii// volumul III (suport de curs).

2. Gheorghe Basanu, Mihai Pricop. Managementul aprovizionarii si desfacerii

3. Florica Badea. Managementul productiei

4. Mitrut Dorin. Bazele cercetării operaţionale

5. Mihai Vrancea. Gestionarea stocurilor în activitatea de productie.
6. Tulvinschi Mihaela. Gestiunea stocurilor// Finante publice si contabilitate, 2005
7. Stanculea Liliana. Contabilitatea stocurilor// Tribuna Economica, 2005
8. Tiuricov Serghei. Economica ASEM, 2006
9. Donos Sergiu-Gabriel. Gestiunea sotcurilor// Gestiunea si contabilitatea firmei, nr.
11,12,13, 2006.
10.Sirbu Victoria. Dimensiunile managementului aprovizionarii în contextul
economie contemporane, Vol. 2, 2004.
11.Grabarovschi Ludmila. Analele ASEM-ului, Vol. 6, 2008
12. Compania de consultanta “ TOC business consulting “.
13. www.elfconsulting.ro

31