Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Inginerie economică și business
Catedra Teorie economică și marketing

Studiu de caz
LA DISCIPLINA „LOGISTICA
APROVIZIONĂRILOR”

Sistemul de gestiune a stocurilor în cadrul întreprinderilor

industriale

A elaborat: Lesnic Alina, Gr.ML-151

A verificat: Carp Elena, lect.sup.

Chişinău, 2017
 CUPRINS:
INTRODUCERE .............................................................................................................................4
CAPITOLUL I.................................................................................................................................5
GESTIUNEA STOCURILOR: NOȚIUNE, ROL ŞI FACTORI DE INFLUIENŢĂ .....................5
1.1. Definirea, scopurile şi factorii de influenţă a gestiunii stocurilor .........................................5
1.2. Elementele şi etapele gestiunii stocurilor .............................................................................7
1.3. Tipuri şi metode de gestiune a stocurilor ............................................................................10
1.4. Costuri de gestiune a stocurilor ..........................................................................................13
CAPITOLUL II .............................................................................................................................15
ANALIZA GESTIUNII STOCURILOR, ÎN BAZA ,,FRANZELUŢA” SA ...............................15
2.1. Caracteristica întreprinderii ,,Franzeluţa” SA .....................................................................15
2.2. Analiza gestiunii stocurilor în baza modelului ABC ..........................................................16
CONCLUZII..................................................................................................................................22
BIBLIOGRAFIE ...........................................................................................................................23

2
 Evaluarea studiului de caz

Foaie de titlu 0,5 15 10

Descrierea teoretico-practică a cazului 0,5
Metodologia aplicată 13-14 9

-baza informațională 2 11-12 8

-metode de cercetare 1 9-10 7

Soluționarea cazului 2
Concluzii și opinii 3 7-8 6
Bibliografie 1
Anexe 1 5-6 5
PPT 1
Redactare tehnică impecabilă 0,5
TOTAL 15 puncte

3
 INTRODUCERE

Întreprinderea este acea formă de organizare a activităţii unui agent economic ce are ca
funcţie principală producerea de bunuri materiale sau prestarea de servicii destinate pieţei,
formând, în ultima instanţă, sectorul productiv al economiei de piaţă. Scopul producţiei este
acela de a obţine un profit de pe urma activităţii prestate, rezultat după ce din vânzarea bunurilor
materiale sau serviciilor respective se acoperă cheltuielile de productie generate.[3]
Aprovizionarea cu materii prime şi materiale are un caracter intermitent din cauza
volumului şi diversităţii resurselor materiale necesare desfăşurării activităţii întreprinderii,
răspândirii teritoriale a furnizorilor, în timp ce procesul de producţie are un caracter continuu.
Astfel asigurarea concordanţei între aprovizionare şi producţie se realizează prin
constituirea în întreprindere a stocurilor de mărime şi asortiment determinat la nivelul capacităţii
de prelucrare si al cererii pe piaţă.
Uneori este imposibil şi neeconomic să se aprovizioneze materii prime şi materiale în
momentul când sunt cerute în producţie. În unele ramuri, materialele nu pot fi utilizate în
procesul de producţie imediat, fără o condiţionare prealabilă.[5]
Pe de altă parte, unitatea beneficiară se poate găsi în altă localitate decât unitatea de la
care se aprovizionează şi în acest caz este imposibil ca materia primă să sosească în întreprindere
chiar în momentul când este necesar să fie consumată în procesul de producţie.
Aceste considerente economice fac necesară constituirea unui stoc care reprezintă un
volum de materiale provizoriu neutilizat.
Stocurile de productie reprezintă totalitatea resurselor materiale destinate consumului
producţiei, aflate în depozitul întreprinderilor consumătoare.
Scopul și obiectivele lucrării :

Scopul: Analiza sistemului de gestiune a stocurilor în cadrul întreprinderilorindustriale

Obiectivele:
1. Definirea, scopurile şi factorii de influenţă a gestiunii stocurilor;
2. Elementele şi etapele gestiunii stocurilor;
3. Tipuri şi metode de gestiune a stocurilor;
4. Costuri de gestiune a stocurilor;
5. Analiza gestiunii stocurilor în baza ,,Franzeluța ” SA.
Obiectul investigației:
Reprezintă: Gestiunea stocurilor și efectuarea analizei acestora în baza ,,Frnazeluța” SA.

4
 CAPITOLUL I
GESTIUNEA STOCURILOR: NOȚIUNE, ROL ŞI FACTORI DE
INFLUIENŢĂ

1.1. Definirea, scopurile şi factorii de influenţă a gestiunii stocurilor

Stocurile se definesc ca cantităţi de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi
magaziile unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de
timp, cu un anumit scop.
Întreprinderea îşi constituie stocurile de materiale sau produse pentru a asigura
alimentarea continue a subunităţilor sale cu resurse materiale în vederea desfăşurării normale a
activităţii şi realizării obiectivelor propuse.
Stocurile de materiale se exprimă în următoarele unităţi de măsură:
a) unităţi naturale (tone, kg, buc., m2)ce permite determinarea potenţialului de producţie
care poate fi realizat, de asemenea determină necesarul de spaţii pentru depozitare;
b) unităţile valorice (lei, mii lei) – asigură evaluarea resurselor financiare, determinarea
capitalului circulant;
c) în zile, arată perioada de timp în care stocul format acoperă necesitatea pentru
consum.
În ceea ce priveşte gestiunea stocurilor o unitate economică trebuie să se bazeze pe
cercetare, în funcţie de necesităţile şi intensitatea consumului din punct de vedere al echilibrului
optim dintre frecvenţa achiziţiilor şi imobilizările fizice şi financiare a stocurilor ale căror
menţinere la nivel de securitate trebuie să protejeze contra riscului de ruptură. [4]
Gestiunea stocurilor reprezintă procesul cumpărării bunurilor şi / sau serviciilor în
cantităţile necesare, de calitate corespunzătoare şi la momentul potrivit. [2]
Obiectivele gestiunii stocurilor sunt:
1. Asigurarea continuităţii procesului de producţie, ceea ce duce la obţinerea unor
venituri constante, prin comercializarea bunurilor produse, şi menţinerea numărului clienţilor
firmei.
2. Maximizarea vânzărilor. În condiţiile unei cereri suficiente, vânzările pot fi mult mai
mari, dacă bunurile sunt furnizate la timp şi în cantităţile solicitate de către consumatori.
3. Protejarea activelor unităţii economice se poate obţine prin controlul stocurilor
împotriva risipei şi deteriorărilor, depozitarea cantitativă şi calitativă a materiilor prime şi
materialelor.
4. Investiţiile minime în stocuri presupun costuri de depozitare şi de asigurare minime.

5
 5. Furnizarea de informaţii de către compartimentul de aprovizionare conducerii unităţii
economice. Aceasta se poate obţine prin determinarea cantităţilor optime de aprovizionat şi
momentelor de reaprovizionare, stabilirea ratei de rotaţie a stocurilor şi diminuarea erorilor în
documentaţia privind stocurile din cadrul firmei.
6. Menţinerea stocurilor de producţie a întreprinderii la nivelurile planificate.
7. Satisfacerea necesităţilor de consum ale unităţii economice şi a subdiviziunilor sale în
resurse materiale necesare.
8. Păstrarea caracteristicilor calitative a materiilor prime şi materialelor pe timpul
depozitării.
9. Prevenirea apariţiei lipselor de stoc sau suprastocării de resurse material.[2]
Asupra mărimii şi dinamicii stocurilor îşi exercită influenţa un foarte mare număr de
factori, de diverse nature, dintre care principalii factori sunt:
a) Frecvenţa livrărilor (aprovizionărilor) de la furnizori:
se stabileşte luându-se în consideraţie atât condiţiile de livrare ale furnizorului, cât şi cele
de primire ale consumatorului. Condiţiile se referă la natura cererii, momentele de consum,
natura resurselor, ciclitatea producţiei ş. a. Strategiile care pot fi aplicate de furnizori în
organizarea şi derularea livrărilor către beneficiarii săi sunt: livrarea alternativă sau simultană.
Livrarea alternativă determinată formarea de stocuri mai mari la beneficiari pentru
perioade de timp mai lungi.
Livrarea simultană acţionează invers fiind mai eficientă pentru beneficiari, însă această
strategie necesită organizarea mai complexă şi mai amplă a activităţii de desfacere, implicând un
efort suplimentar din partea furnizorului, ceea ce nu întotdeauna este favorabil.
b) Cantitatea minimă care poate fi comandată şi cumpărată de un beneficiar de la
furnizor în condiţii economice avantajoase: De obicei, aceasta este stabilită de producător ca
reprezentând limita sub care fabricaţia unui produs ar antrena cheltuieli de producţie mai mari şi
preţuri de realizare mai ridicate.
c) Capacitatea de transport a mijloacelor folosite în aducerea resurselor materiale în
corelaţie cu distanţa de transport: condiţionarea reciprocă asigură realizarea procesului de
transport a resurselor materiale cu cheltuieli cât mai mici. Ca rezultat, mărimea stocurilor este
condiţionată de capacitatea de transport în special pentru resursele care se asigură din import.
d) Condiţiile naturale şi climaterice: determină de regulă, formarea stocurilor sezoniere
la resursele materiale a căror exploatare sau transport se întrerupe, ca urmare a influenţei
nefavorabile specifice sezonului de iarnă.

6
 e) Proprietăţile fizico-chimice. Limitează durata de stocare în timp a resurselor materiale
perisabile, a celor cu termene scurte de garanţie sau a celor care prin compoziţia şi structura
specifică se degradează, dacă sunt staţionate în stocuri pe o perioadă mai mare de timp decât cea
admisă de caracteristicile specifice.
f) Capacitatea de depozitare existentă disponibilă sau care poate fi închiriată limitează
cantitatea maximă de materiale ce poate fi stocată la un moment dat. Periodicitatea fabricaţiei la
producători condiţionează intervalul minim la care se pot aproviziona resursele materiale de la
sursa directă. Deci, intervalul între două reaprovizionări successive.
g) Nivelul planificat al volumului producţiei realizate.
h) Durata procesului de producţie.
i) Volumul şi structura producţiei.
e) Normele specifice de consum a resurselor materiale şi consumurile standard.
j) Cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare.
l) Amplasamentul stocurilor de resurse materiale.
m) Termenul de garanţie (valabilitate) a producţiei finite.
n) Uşurinţa înlocuirii resurselor materiale (din stocuri) cu resurse substituibile.
s) Consecinţele nedispunerii la timp de un stoc anumit.
ş) Durata de comandă-aprovizionare.
t) Durata de condiţionare-pregătire.[9]

1.2. Elementele şi etapele gestiunii stocurilor

Principalele elemente ale procesului de gestiune a stocurilor sunt:

1. Cererea pentru consum - care influenţează mărimea şi ritmul eliberărilor de materii
prime şi materiale pentru procesul de producţie din stocuri şi ritmul aprovizionărilor pentru
întregirea stocurilor.
2. Necesarul de aprovizionat pentru perioada de gestiune – cantitatea de resurse
materiale care urmează a fi asigurată de la furnizori.
3. Loturile de livrare – volumul de resurse materiale care se aduce la un moment dat de la
furnizori.
4. Parametrii de timp:
a) perioada de gestiune a stocurilor, care este de un an calendaristic şi se împarte pe luni;
b) intervalul de timp dintre două reaprovizionări succesive;
c) momentul de declanşare a acţiunilor de reaprovizionare – data la care se emit
comenzile, sau se ia legătura pentru efectuarea livrărilor;

7
 d) durata de reaprovizionare, reprezintă durata dintre momentul declanşării acţiunii de
reaprovizionare şi cel al intrării resurselor materiale în depozitele întreprinderii.
În procesul gestiunii stocurilor se parcurg mai multe etape:
1. Se elaborează nomenclatorul pe grupe şi sortimente de materii prime şi materiale care
urmează a fi aprovizionate şi stocate în depozitele întreprinderii. Pentru aceasta se întocmeşte o
listă centralizată în care se cuprind toate materialele.
2. Analiza şi gruparea materialelor din nomenclator în funcţie de mai multe criterii,
printre care principalii sunt ordinea de prioritate şi influenţa economică pe care o au acestea în
procesul de producţie.
3. Stabilirea metodelor pentru dimensionarea stocurilor în dependenţă de influenţa
factorilor asupra nivelului stocurilor.
Mărimea stocurilor depinde de folosirea materiilor prime şi materialelor în procesul de
producţie şi este influienţată de următorii factori:
a) tehnologici care presupun tipul resurselor materiale şi forma de utilizare a acestora în
procesul de producţie;
b) organizaţionali care cuprind alegerea fabricării unui anumit sortiment de producţie
pentru o perioadă dată; metodele de determinare a normelor de consum şi a deşeurilor rezultate
din producţie; cantitatea de resurse materiale folosite pentru fiecare produs în parte;
c) tehnici care sunt reprezentaţi de utilajele şi capacităţile de producţie ale acestora,
folosite în procesul de producţie;
d) economici.
4. Aplicarea metodelor pentru dimensionarea stocurilor pe tipurile stabilite la etapa
precedentă.
5. Stabilirea politicii de conducere, coordonarea şi control a procesului de formare şi
consum a stocurilor.[6]
Tipologia stocurilor
Pentru gestionarea ştiinţifică a stocurilor apare necesitatea unei grupări a stocurilor.
Fiecare grupare are de jucat un anumit rol în organizarea şi analiza activităţii de
producere. [7]
1. În funcţie de gradul lor de prelucrare:
a) Materiile prime – reprezintă bunurile din primul stadiu de prelucrare a procesului de
producţie. Acestea, la rândul său, pot fi şi ele de diferite tipuri în dependenţă de domeniul de
activitate a firmei.

8
 b) Semifabricatele – reprezintă materii prime sau materiale care au parcurs unele stadii
ale procesului de producţie, însă nu şi-au terminat în întregime procesul de prelucrare.
c) Produsele finite – reprezintă bunurile, produse de către unitatea economică, disponibile
pentru vânzare consumatorului sau utilizatorului final.
2. În funcţie de abordarea lor temporală stocurile se clasifică:
a) stocuri iniţiale;
b) stocuri finale;
Aceste două categorii menţionate indică nivelul pe care-l are stocul la începutul şi
sfârşitul unui interval de timp (zi, săptămână, lună, trimestru, semestru, an).
Compararea dimensiunii cantitative şi / sau valorice (în preţuri comparabile) a celor două
categorii de stocuri permite să apreciem că în intervalul analizat:
 producerea şi aprovizionarea au fost egale, adică stocul iniţial este egal cu cel final;
 a avut loc o mobilizare a stocurilor, o acoperire a procesului de producţie prin
apelarea la stocuri, dacă stocul final este mai mic decât cel iniţial;
 cantitatea aprovizionării a depăşit nivelul producerii, dacă stocul final are o
dimensiune superioară celei a stocului iniţial. Cauzele sunt diferite.
3. Din punct de vedere al motivaţiei constituirii stocurile se grupează în:
a) stocuri sezoniere - se formează datorită caracterului sezonier şi poate fi definit drept
cantitatea de materiale care se acumulează în depozitele unităţilor în scopul alimentării continue
a consumului pe perioada de întrerupere a exploatării şi (sau transportului unor resurse, ca
urmare a condiţiilor naturale şi de climă).
b) stocurile curente reprezintă cantitatea de material necesară pentru asigurarea
continuităţii procesului de producţie între două aprovizionări succesive cu materialul respectiv de
la furnizori, în condiţii normale de funcţionare. Constituie stocul care se formează în mod
obişnuit în întreprinderi pentru alimentarea consumului. Este o mărime dinamică, care pe
parcursul formării şi utilizării lui, înregistrează diferite nivele, diferite mărimi.
La rândul său, stocul curent, întâlneşte mai multe dimensiuni, cum sunt:
- stoc minim-reprezintă cantitatea cea mai mică, exclusiv zero, întâlnită de-a lungul
evoluţiei dimensiunii stocului;
- stocul maxim, are mai multe accepţiuni:cantitatea de mărfuri existente după efectuarea
aprovizionării; nivelul cel mai ridicat al stocurilor; cantitatea de mărfuri rezultată din însemnarea
mărimii stocului minim cu mărimea lotului optim de aprovizionat;
Fiecare accepţiune cuprinde anumite situaţii şi se confruntă cu diverse limite.

9
 -stocul de alertă (alarmă) – rolul acestui stoc constă în avertizarea firmei asupra
declanşării operaţiunilor specifice procesului de aprovizionare. stocul mediu este, în esenţă, un
indicator, rezultat din diverse calcule statistico-matematice. Dimensiunea lui totdeauna se referă
la un interval, la o perioadă de timp: Mărimea stocului mediu se poate face în unităţi cantitative,
valorice şi temporale.
c) stocul de siguranţă reprezintă acea cantitate de materiale ce trebuie să existe în unitate
pentru a se folosi în producţie atunci când se epuizează stocul curent, iar materialele comandate
nu sosesc la termenele prevăzute de la furnizori.
d) stocul de recepţie - depinde de durata recepţiei şi are o mărime determinată de
cantitatea materiilor ce urmează a fi recepţionate şi a celor care sunt în procesul de recepţie.
e) stocul de condiţionare (pregătire) - este necesar la acele unităţi economice unde
materiile prime să fie supuse unei pregătiri prealabile întăririi procesului de producţie.
4. În funcţie de participarea la procesul de producţie se evidenţiază:
a) stoc activ, exprimat prin cantitatea de materiale "consumată" în procesul de producţie.
b) stoc pasiv - este reprezentat de cantitatea rămasă după producere.[]

1.3. Tipuri şi metode de gestiune a stocurilor

Gestiunea modernă a stocurilor la întreprindere prevede nu numai dimensionarea acestora

prin determinarea mărimii şi structurii, dar şi urmărirea dinamicii stocurilor cu limitele
admisibile în scopul menţinerii acestora la nivelul stabilit. În funcţie de condiţiile în care se
desfăşoară procesele de stocare, de natura şi caracteristicile surselor de furnizare, de condiţiile de
transport se evidenţiază o gamă variată de tipuri de gestiune:
1) Gestiunea cu cerere constantă la intervale egale. Prevede ca reaprovizionările pentru
reîntregirea stocului curent să se facă în loturi egale, din punct de vedere cantitativ, în caz de
epuizare a stocului curent se prevede formarea şi utilizarea stocului de siguranţă. Este considerat
tipul clasic de gestiune şi este recomandat pentru întreprinderile cu un nomenclator constant de
fabricaţie (de ex. unităţile constructoare de maşini, unităţi cu tipul de producţie în masă şi în
serie mare),figura 1.1.

10
 Figura 1.1. Gestiunea cu cerere constantă la intervale egale
Sursa: Elaborat de autor în baza sursei [5]

2) Gestiunea cu cerere variabilă la intervale egale. Prevede reaprovizionarea în loturi

variabile. Se cunosc momentele calendaristice de lansare a comenzilor, durata de reaprovizionare
fiind de fiecare dată aceeaşi. Cantitatea cu care urmează a se face reaprovizionarea se determină
prin extrapolare, pe baza calculului probabilistic. Este un tip de gestiune dificil de condus şi nu
exclude posibilitatea apariţiei fenomenului de lipsă de stoc, ceea ce presupune formarea stocului
de siguranţă. Este caracteristic pentru tipul de producţie în serie, figura 1.2.

Figura 1.2. Gestiunea cu cerere variabilă la intervale egale

Sursa: Elaborat de autor în baza sursei [5]

3) Gestiunea cu cerere fixă la intervale neegale – nu se cunosc din timp momentele

calendaristice de lansare a comenzilor, ele, determinându-se prin extrapolare. Reaprovizionările

11
se fac în loturi fixe, stabilite Ia începutul perioadei de gestiune. Acest tip de gestiune este
caracteristic pentru întreprinderile cu un volum mare de producţie nenominalizată sau prestatoare
de servicii, figura 1.3.

Figura 1.2. 3) Gestiunea cu cerere fixă la intervale neegale

Sursa: Elaborat de autor în baza sursei [5]

4) Gestiunea cu două depozite - se caracterizează prin intervale şi cereri variabile, lotul

de aprovizionare – constant, lansarea comenzilor de reaprovizionare se declanşează la momentul
când se atinge, în procesul mişcării stocului curent, un nivel de aprovizionare considerat, de fapt,
momentul de reaprovizionare.
Aceste patru sisteme de gestiune menţionate sunt cele mai reprezentative.
În practică se folosesc mai multe metode de gestiune din care cele mai des menţionate
sunt:
1. Metoda minim-maxim - care prevede urmărirea exigentă a tuturor stocurilor materiale
indiferent de importanţa acestora în procesul de producţie. Metoda dată se foloseşte , de regulă,
la întreprinderile cu o nomenclatură mică de materiale, datorită volumului mare de muncă
necesar pentru urmărirea permanentă a stocurilor. De asemenea ea poate fi aplicată în cazul când
întreprinderea dispune de o reţea modernă de tehnică de calcul. În cazul dat toate materialele
pentru a fi luate la evidenţă primesc coduri numerice şi număr de identificare care se înscrie pe
etichetă ce se încleie pe ambalajul obiectului. Computerul citeşte cu ajutorul scanerului lazer
special informaţia despre parametrii fizici a obiectului. Astfel este uşor de depozitat .
2. Metoda de gestiune diferenţiată a stocurilor în dependenţă de importanţa economică
a fiecărui material - sistemul ABC -Sistemul ABC grupează materialele care se aprovizionează
şi se stochează la întreprindere în 3 grupe (zone), în dependenţă de valoarea stocului mediu al

12
materialului. Astfel analizele efectuate în diferite întreprinderi au arătat că ponderea cea mai
mare în valoarea stocurilor este deţinută de un număr relativ mic de materiale, însă care
constituie baza producţiei finite şi au o valoare mare în totalul nomenclaturii de aprovizionat -
aceste materiale sunt cuprinse în prima grupă de importanţă - grupa A.
- grupa B cuprinde un număr ceva mai mare de materiale, dar cu o valoare totală mai
redusă.
- grupa C (multe dar mărunte) număr foarte mare de materiale utilizate în cantităţi foarte
mici şi care influenţează foarte puţin volumul total al capitalului circulant.[9]

1.4. Costuri de gestiune a stocurilor

Costurile de gestiune a stocurilor includ trei grupe principale:

A. Costurile de deţinere a stocurilor, care includ următoarele elemente:
1. Costul capitalului blocat, care se manifestă prin pierderi datorate imobilizării
mijloacelor circulante.
2. Costurile de depozitare, care sunt compuse din:
- salariile muncitorilor din depozitele întreprinderii;
- amortizarea depozitelor şi mijloacelor fixe din dotare;
- cheltuieli pentru întreţinerea şi reparaţia depozitelor şi utilajelor din ele;
- cheltuieli generale ale depozitelor (energia electrică, energia termică, etc.).
3. Costuri de asigurare.
4. Costuri de amortizare.
B. Costuri legate de comanda şi recepţia stocurilor includ:
1. Costurile comenzilor, care cuprind următoarele elemente:
- salariile personalului din secţia de achiziţii şi logistică ocupat cu lansarea, urmărirea şi
evidenţa comenzilor;
- cheltuieli legate de negocierile şi încheierea contractelor cu furnizorii;
- cheltuieli pentru deplasări în scopul aprovizionării cu resurse materiale de la furnizori;
- cheltuieli cu recepţia resurselor materiale;
- cheltuieli pentru contactarea prin telefon, fax, telex, poştă şi alte mijloace a furnizorilor;
- costul formularelor de comandă.
2. Costul de transportare, care cuprinde toate cheltuielile legate de aducerea până la
întreprindere a resurselor materiale procurate de la furnizori.
C. Costuri legate de lipsa de stoc, includ următoarele elemente:
1. Dereglări ale procesului de producţie.

13
 2. Scăderea volumului producţiei realizate.
3. Pierderea încrederii clienţilor.
În procesul gestionării stocurilor pot apărea unele fenomene cu caracter negativ cum ar fi
lipsa de stoc sau suprastocarea de resurse materiale. Pentru a evita astfel de situaţii întreprinderea
trebuie să întreprindă măsuri concrete în aceste direcţii. [11]
În cazul lipsei de stoc unitatea economică trebuie să:
- întreprindă măsuri pentru livrarea la termenii stabiliţi materiile prime şi materialele
comandate de la furnizori;
- creeze şi apeleze la moment la stocurile de siguranţă;
- apeleze la unele materii prime sau materiale înlocuitoare;
- recurgă la reprogramarea programului de producţie până la ameliorarea situaţiei.
În cazul suprastocării de resurse materiale întreprinderea ar putea să recurgă la
următoarele acţiuni:
- specificarea normelor de consum a materiilor prime şi materialelor;
- stoparea pe o perioadă dată a livrărilor resurselor materiale care depăşesc necesităţile de
consum.

14
 CAPITOLUL II
ANALIZA GESTIUNII STOCURILOR, ÎN BAZA ,,FRANZELUŢA” SA

2.1. Caracteristica întreprinderii ,,Franzeluţa” SA

La 24 februarie 1960, prin asocierea organizaţiilor de profil din capitală, a fost creat
Combinatul de panificaţie. Fondarea acestuia a dat posibilitatea centralizării serviciilor,
organizării unui birou de comandă, ce determină cantitatea şi tipul produselor pentru fiecare
subunitate în parte pe baza solicitărilor din partea clienţilor. Trecerea la regimul de autofinanţare
a contribuit la mărirea volumului de producţie şi la lărgirea gamei sortimentale.
Ca urmare a reconstrucţiei succesive a fabricilor nr. 1 şi nr. 4, precum şi a construirii
noilor fabrici nr. 2, nr. 3 şi fabricii pe paste făinoase, combinatul a devenit o întreprindere
modernă a industriei de panificaţie din Republica Moldova, figura 2.1.

Figura 2.1. Vederea din față, fabrica de panificație ,, Franzeluța” SA

Sursa: Elaborat de autor în baza sursei [8]
Date generale despre întreprindere:
1.Denumirea completă şi prescurtată:
Societatea pe acţiuni Combinatul de panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” S.A. „Franzeluţa”
S.A.
2. Data înregistrării de stat: 12.09.1995
3. Sediul societăţii, numerele de telefon şi fax pentru relaţii: 2032, mun.Chişinău,
str.Sarmizegetusa, 30. Tel 551445; fax 528123.
4. Principalele genuri de activitate:

15
- Fabricarea pâinii şi a produselor de patiserie proaspete;
-Fabricarea pesmeţilor şi biscuiţilor, a pişcoturilor cu termen de păstrare cu lungă durată;
- Fabricarea pastelor făinoase lungi şi scurte;
- Fabricarea dioxidului de carbon;
- Comerţul cu amănuntul a produselor alimentare în magazinele specializate
5. Persoanele cu funcţii de răspundere ale Societăţii (la perioada raportată):
-Preşedintele Consiliului: Vladimir Loghin; Iurie Uşurelu;
-Membrii Consiliului: A. Tonu; S. Botnari; R. Cazan; N.Ciubuc; S.Caraman; N. Cristea;
A.Voronov; V. Vragaleva; I. Panurco; I. Şişian.
- Director general: Victor Cojocaru; Boris Andros.
-Membrii Direcţiei executive: Alexandru Hmelniţchi; Angelica Şeremet; Lilian Zaporojan .
-Contabil-şef: S.Turcan; R. Dumitraşcu.
-Preşedintele Comisiei de Cenzori: Bulat Inga.[8]

2.2. Analiza gestiunii stocurilor în baza modelului ABC

Managementul stocurilor nu se limitează doar la determinarea mărimii şi structurii lui, ci

cuprinde şi instrumentele de conducere a stocurilor, urmărirea dinamicii şi evoluţiei lor, astfel
încât să se cunoască permanent situaţia şi să se intervină preventiv şi operativ pentru menţinerea
lor la nivelul stabilit.
Unul dintre sistemele cele mai eficiente care se folosesc este sistemul ABC.
Datorită gamei largi de materiale se impune tratarea diferenţiată a acestora, gruparea lor
în funcţie de anumite criterii:
- volumul cantitativ;
- ponderea valorica mare;
- termene foarte stranse de aprovizionare;
- epuizari repetate de stoc.
Efectele economice generate de aplicarea sistemului de gestiune ABC:
În primul rând efectele economice se transmit direct asupra rezultatelor economico-
financiare ale intreprinderilor, în principal asupra reducerii costurilor şi în final asupra profitului.
De regulă, obiectivul managementului este formarea unor stocuri cât mai mici, dar care să
asigure alimentarea ritmică a consumului şi să antreneze un cost minim cu achiziţionarea,
aducerea şi stocarea resurselor materiale.

16
 De aceea sistemul ABC prevede ca la materialele din Grupa A, care prin valoarea mare in
consum influenteaza hotarator volumul capitalului circulant si, deci, viteza de rotatie a acestuia,
sa se accelereze frecventa livrarilor in raport cu celelalte grupe si in special cu Grupa C.
Pentru a analiza cum poate fi organizată mai eficient gestiunea stocurilor vom analiza
stocurile fabricii de panificaţie „Franzeluţa” S.A., tabelul 2.1.
Achiziţiile ,,Franzeluţa” SA. Tabelul 2.1.
Alte materii prime Consum anual, kg
zahăr cristal 1700000
grăsime vegetală t/topire 32-35°C 75000
grăsime vegetală t/topire 36-39°C 75000
grăsime vegetală pentru creme de 145000
napolitane
grăsime vegetală "Ariba Soft,, 20000
ulei de palmier 95000
margarină "Мolocinâi" 82% 84000
margarină pentri foitaj 82% 175000
margarină 80% 20000
drojdii comprimate "Тradiţionali" 540000
drojdii comprimate "Аctive" 130000
miez de nuci 1/4 şi 1/8 de miez 18000
vişină în suc propriu 24000
malţ de secară 77000
unt de vacă ţărănesc 120000
melasă de porumb maltozică 62000
melasă de porumb caramelizată 1000
Sursa: Elaborat de autor în baza sursei [8]
Deasemenea întreprinderea achiziţionează făină şi grîu alimentar de la agenţi economici
autohtoni şi importatori.
Pentru a putea organiza mai eficient gestiunea stocurilor şi economiile anuale obţinute în
urma aplicării metodei ABC vom efectua o analiză în baza datelor prezentate în tabelul anterior.
Distribuitorii şi partenerii în Republica Moldova SA "Franzeluţa" colaborează cu
aproximativ 2000 de clienţi din Chişinau şi din toată ţara. Conform datelor, 70% din producţie se
comercializează în Chişinau şi 30 % în restul teritoriului țării.
Mai întâi vom diviza stocurile întreprinderii după Metoda ABC pentru a afla ce pondere
din stoc îi revine fiecărei categorii, tabelul 2.2
Divizarea stocurilor întreprinderii, Tabelul 2.2.
Produs Consum Ponderea Produs Ponderea Ponderea Divizarea
anual, kg produsului produsului cumulativă ABC
1 1700000 50,58 1 50,58 50,58 A
2 75000 2,23 10 16,07 66,65 B

17
 3 75000 2,23 8 5,21 71,86 C
4 145000 4,31 4 4,31 76,17 C
5 20000 0,59 11 3,87 80,04 C
6 95000 2,83 15 3,57 83,61 C
7 84000 2,50 6 2,83 86,44 C
8 175000 5,21 7 2,50 88,94 C
9 20000 0,59 14 2,29 91,23 C
10 540000 16,07 2 2,23 93,46 C
11 130000 3,87 3 2,23 95,69 C
12 18000 0,53 16 1,84 97,53 C
13 24000 0,71 13 0,71 98,24 C
14 77000 2,29 5 0,59 98,83 C
15 120000 3,57 9 0,59 99,42 C
16 62000 1,84 12 0,53 99,97 C
17 1000 0,03 17 0,03 100 C
Total 3361000
Sursa: Elaborat de autor
Conform algoritmului în grupa A s-a inclus produsul Nr.1, în categoria B produsul Nr.
10, iar restul produselor au rămas în categoria C. Ca rezultat grupul A constituie 5,88 % care
asigură 50,58% din profit, grupul B constituie 5,88% și asigură 16,07 % din profit, iar grupul C
constituie 88,23 % și asigură 33,35% din profit, figura 2.2.

C
33%

A
51%

B
16%
A B C

Figura 2.2. Divizarea ABC

Sursa: Elaborat de autor
În tabelul următor vom reprezenta mai specificat care este ponderea fiecăriei categorii și
care este numărul necesar de reaprovizinări, tabelul 2.3.

18
 Numărul necesar de reaprovizionări, Tabelul 2.3.
Grupa Număr Ponderea Necesarul anul de Nr. Reaprovizionări
materiale materiei prime aprovizionat, (kg) pentru fiecare
(%) material
A 1 50,58 1.700.000 85
B 1 16,07 540.000 27
C 15 33,35 1.121.000 56
Total 17 100 3.361.000 X
Sursa: Elaborat de autor
Transformăm:
Pentru grupa A:
1.700.000 kg = 1700 tone
1700 t : 20 tone/mașină = 85 mașini;
Pentru grupa B:
540.000 kg = 540 tone
540 t: 20 t/mașină = 27 mașini;
Pentru grupa C:
1.121.000 =1121 tone
1121 t : 20 t/ mașină =56
- costul unei reaprovizionări este în medie de 25 lei
Se cere să se afle:
1- numărul total de reaprovizionări;
2 - valoarea totală a cheltuielilor de reaprovizionare.
Rezolvare:
1. Calculul numărului total de reaprovizionări:
Grupa A 1*85 = 85 aprovionări;
Grupa B 1*27 = 27 aprovizionări;
Grupa C 15*56 = 840 aprovionări;
Total = 952 aprovizionări.
2. Calculul valorii totale a cheltuielilor de reaprovizionare:
952 aprovizionări * 25 lei = 23.800 lei
Se dau următoarele date:
1 - stocul curent maxim este 25% din necesarul de aprovizionat;
2 - stocul curent minim este de 12,5% din necesarul de aprovizionat;

19
3 - cheltuielile de depozitare păstrare sunt de 15% față de valoarea stocului mediu total.
Rezolvare:
Stocul curent mediu valoric minim si maxim se calculeaza pe baza tabelului 2.4.
Determinarea stocului current mediu valoric minim și maxim, Tabelul 2.4.
Grupa Necesarul anual Număr de Stocul curent mediu, lei
de reaprovizionări Maxim ( 25% Minim ( 12,5 %
reaprovizionat, din necesarul din necesarul
kg anual) anual)
A 1.700.000 85 425.000 212.500
B 540.000 27 135.000 67.500
C 1.121.000 56 44.840 140.125
Total 3.361.000 X 604.840 420.125
Sursa: Elaborat de autor
1 - stocul curent maxim : 604.840 lei
2 - stocul curent minim : 420.125 lei
3 - cheltuielile de depozitare păstrare : 420.125 * 15% = 6.301.875 lei
Ne propunem:
- frecvența livrărilor să fie diferită pe grupe, mai accelerată la materialele din grupa „A“ și
mai încetinită la materialele din grupa „C“. Pentru aceasta se construiește tabelul 2.5.
Modificarea frecvenței livrărilor, Tabelul 2.5.
Grupa Număr Necesarul Nr. de reaprovizionări Stoc curent mediu
materiale anual de
reaprovizionat Pe Pe total Maxim Minim
materiale materiale
A 1 1.700.000 93 93 225.000 96.000
B 1 540.000 27 27 135.000 67.500
C 15 1.121.000 50 750(50*15) 135.000 67.500
Total 3.361.000 170 870 495.000 231.000
Sursa: Elaborat de autor
- costul unei reaprovizionări este de 25 lei iar cheltuielile de depozitare păstrare 15% față de
valoarea stocului mediu total minim.
Să se afle:
1. valoarea cheltuielilor totale de reaprovizionare
2. valoarea cheltuielilor de depozitare-păstrare

20
3. să se compare cele două variante și să se calculeze eventualele economii la cheltuielile de
reaprovizionare și de depozitare-păstrare.
Rezolvare:
1. Cheltuielile de reaprovizionare anuale:
870 * 25 lei =21750 lei;
2. Cheltuielile de depozitare-păstrare anuale:
231.000 * 15% = 3.465.000 lei
Vom efectua compararea celor două variante și vom calcula eventualele economii la
cheltuielile de reaprovizionare și de depozitare-păstrare, tabelul 2.6.
Comparăm situația inițială și situația propusă, Tabelul 2.6.
Situația inițială, lei Situația propusă, Economii, lei
lei
Cheltuieli cu 23.800 21.750 -2.050
reaprovizionare
Cheltuieli cu 6.301.875 3.465.000 - 2.836.875
depozitare - păstrare
Total 6.325.675 3.486.750 - 2.838.925
Sursa: Elaborat de autor
Concluzie :
În urma calculelor efectuate am determinat că pentru întreprindere este mult mai eficient
să organizeze ca frecvența livrărilor să fie diferită pe grupe, deci în cazul nostru mai accelerată la
materialele din grupa „A“ și mai încetinită la materialele din grupa „C“. Astfel aceasta va
economisi pe parcursul unui an 2.838.925 lei ceea ce nu putea fi obținut atunci când acesta
organiza ca livrările tuturor grupelor să fie concomitent.

21
 CONCLUZII

Gestiunea stocurilor reprezintă o componentă importantă a lucrărilor de contabilitate, iar

cercetările în acest domeniu se pot dezvolta pe direcţii numeroase, având în vedere multitudinea
de situaţii practice care pot să apară în diferitele domenii de activitate economică. Formarea
stocurilor astfel încât să asigure eficienţa întregii activităţi a entităţii economice presupune
accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor materiale, optimizarea transporturilor, eliminarea
pierderilor materiale pe durata deţinerii în stoc a resurselor, utilizarea intensivă a capacităţilor de
producţie, reducerea generală a cheltuielilor de depozitare şi eliberare a materialelor pentru
consumul productiv. Formarea şi deţinerea stocurilor reprezintă activităţi importante datorită
implicaţiilor economico – financiare pe care acestea le au asupra gestionării eficiente a entităţii.
Managementul stocurilor nu se limitează doar la determinarea mărimii și structurii lui, ci
cuprinde și instrumentele de conducere a stocurilor, urmărirea dinamicii și evoluției lor, astfel
încât să se cunoască permanent situația și să se intervină preventiv și operativ pentru menținerea
lor la nivelul stabilit.
Unul dintre sistemele cele mai eficiente care se folosesc este sistemul ABC.
În urma calculelor efectuate am determinat că pentru întreprindere ,,Franzeluța ” SA este
mult mai eficient să organizeze ca frecvența livrărilor să fie diferită pe grupe, deci în cazul
nostru mai accelerată la materialele din grupa „A“ și mai încetinită la materialele din grupa „C“.
Astfel aceasta va economisi pe parcursul unui an 2.838.925 lei ceea ce nu putea fi obținut atunci
când acesta organiza ca livrările tuturor grupelor să fie concomitent.-
Deci recomand ca în cadrul întrepinderii să fie revizuit sistemul de gestiune a stocurilor
deoarece o dată ce acesta va fi adus la anumite norme, va oferi posibilitatea de a obține
economii.

22
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.moodle.md/moot2015/pluginfile.php/1659/mod_resource/content/1/Tema%
206.doc
2. http://www.rasfoiesc.com/business/management/GESTIUNEA-INTERNA-A-
STOCURILOR27.php
3. http://www.creeaza.com/referate/management/Gestiunea-diferentiata-a-stocu927.php
4. http://asecib.ase.ro/Mitrut%20Dorin/Curs/bazeCO/html/53Gest-stoc.htm
5. http://articole.famouswhy.ro/referat_despre_gestiunea_stocurilor_de_materii_si_material
e/
6. http://www.scritub.com/management/GESTIUNEA-STOCURILOR-DE-
MATERI82212.php
7. http://www.qreferat.com/referate/management/GESTIUNEA-DIFERENTIATA-A-
STOCU131.php
8. http://www.franzeluta.info/partners.html
9. https://www.google.md/search?hl=ru&biw=1366&bih=613&tbm=isch&sa=1&ei=BjQL
WquYFc_VkwWLsZ_QCg&q=gestiunea+stocurilor&oq=gestiunea+stocurilor&gs_l=ps
y-ab.3..0i24k1l7.487997.493632.0.493852.21.21.0.0.0.0.507.2211.15j3j5-
1.20.0....0...1.1.64.psy-ab..1.19.2203.0..0j0i67k1j0i5i30k1.76.LH2KcCbN5RY
10. https://xml.bidrev.net/redirect?feed=101422&auth=9itXRd&subid=S0011332
11. http://www.referatul.ro/referate/metoda-abc.html

23