Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AL REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea „Ştiinţe Economice”
Catedra “Finanţe şi Banci”
Mardari Tudor
grupa FB-704
PROIECT DE SPECIALITATE
Coordonator ştiinţific:
Gherjavca Svetlana,
Lector universitar
Chişinau 2009
Cuprins
Introducere...........................................................................................................................2
Clasificarea stocurilor..................................................................................................4
(2)Modelul S-s............................................................................................................8
(4)Strategia IMPACT.................................................................................................13
Lista bibliografică..............................................................................................................30
2
Introducere
3
Capitolul I. GESTIUNEA STOCURILOR
4
a stocului şi scopul producatorului va fi reducerea imobilizarii la valoarea s-a
minima;
din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind s-a fie satisfacut imediat,
apreciaza ca trebuie s-a evite, în masura posibilitaţilor, rupturile de stoc. Obiectivul
beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptura de stocuri.
Aceste doua puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptura de stocuri nu
sunt reduse decât Dacă imobilizarile sunt foarte mari. Este deci necesar s-a se stabileasca
un echilibru, obiectivul conducerii stocului constând în cautarea acestui echilibru.
Deși stocajul reprezinta o etapa indispensibila a mărfurilor, gestiunea stocului nu
poate fi uniformizata. Asa cum remarca literatura de specialitate prin gestionarea
stocurilor se cauta raspuns la doua intrebari fundamentale:
• Când s-a se comande un nou lot de marfa pentru a satisface cererea în perioada
urmatoare?
• Cât de mare trebuie s-a fie un asemenea lot?
Exista mai multe posibilitati de a da raspuns la aceste doua intrebari, aceasta urmare
a nevoii de trata în mod diferentiat problematica gestiunii stocurilor, de a avea în vedere
obiective sau criterii diferite, în functie de particularitatile agenţilor economici, în
general, ale stocurilor, în particular.
Clasificarea stocurilor
5
B. din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic stocurile pot fi:
a) stocuri cu rol de regulator; au ca rol reglarea fluxurilor de intrare şi de ieşire ale
produselor intre doua stadii succesive ale procesului tehnologic;
b) stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din subansamble folosite de
serviciul de intreţinere , necesare inlocuirii rapide a lor în caz de avarie la instalaţiile
vitale ale întreprinderii;
c) stocuri speculative; sunt mai puţin legate de activitatea agenţilor economici şi se refera
în general la produse şi materiale rare, a caror valoare nu este fluctuanta.
C. Din punct de vedere al modului de depozitare, care ţine seama şi de unele
proprietaţi fizico-chimice ale elementelor. Aşa avem: produse periculoase, voluminoase,
fragile etc.
D. Din punct de vedere al modului de gestionare avem:
a) stocuri cu gestiune normala;
b) stocuri cu “afectare directa” (comandate special pentru o anume comanda);
c) stocuri “fara gestiune” (din magaziile intermediare, cu o supraveghe-re globala);
d) stocuri de produse consumabile;
E. Din punct de vedere al caracteristicilor formarii şi destinaţiei lor stocurile pot fi:
a) stoc curent;
b) stoc de siguranţa;
c) stoc de pregatire sau de condiţionare;
d) stoc pentru transport intern;
e) stoc de iarna;
7
1.2 Modele si metode de gestiune a stocurilor
= costul unitar de stocare (costul stocarii unei unitaţi de marfa pe o unitate de timp)
8
Figura 1.2.1 [5; 73]
în figura 1.2.1 a fost reprezentata evoluţia stocului, Dacă toata cantitatea necesara ar
fi adusa la inceputul perioadei (graficul de deasupra) sau Dacă s-ar aduce câte n unitaţi
din τ în τ unitaţi de timp (graficul de jos). Se observă ca evoluţia este periodica, de
perioada τ.
Acest model are 2 solutii:
ori mai mare decât costul de stocare. Si deci se va face o singura aprovizionare la
9
b) Dacă atunci se vor face aprovizionari la intervale de
[4;171] [12]
(2)Modelul S-s
Constituie un tip de gestiune în care „S” exprima cantitatea de aprovizionat iar „s”
exprima nivelul de reaprovizionare. Se caracterizeaza prin cereri de resurse variabile la
intervale variabile iar în functie de acestea se determina lotul de aprovizionare. Acest
proces se poate exprima grafic în figura 1.2.2.
Gestiune de tip ( Ss ) se aseamana cel mai mult cu procesele de stocare reale din
activitatea unitatilor patrimoniale iar optimizarea acesteia consta în determinarea celor
doua marimi „S” si „s” astfel incât gestiunea stocurilor s-a se realizeze cu cheltuieli
minime.[3; 86]
10
(3) Modelul ABC
11
Din analiza structurii materiale a unitaţilor economice rezulta ca valoarea mare în
stoc este deţinuta de un numar relativ mic de materiale, care nu numai ca influenţeaza
Figura 1.2.4
[2;69]
Datorita importanţei lor pentru procesul de fabricaţie şi datorita influenţei asupra
volumului de mijloace circulante, fiecare grupa se va aborda diferenţiat, atât din punct de
vedere a metodologiei de stabilire a stocurilor cât şi din punct de vedere al conducerii şi
desfaşurarii procesului de stocare ca atare.
Deci, metoda A.B.C., pe lânga ca ofera o politica diferita pentru articolele din
categoria mai scumpa, permite şi utilizarea unor metode de gospodarire diferita.
12
intrucât în categoria A sunt puţine articole, se poate controla zilnic nivelul stocurilor,
pentru a observă variaţia cererii şi a supraveghea de aproape respectarea termenelor de
catre furnizori. Cu alte cuvinte, se inlocuieşte o parte din stocul tampon de articole
scumpe printr-un control al gestiunii mai strâns. Aceasta decizie este eficienta intrucât ea
aduce la o reducere apreciabila a investiţiilor în stocuri. Se vor folosi, deci, modele
economico-matematice exigente, care vor avea în vedere elemente (factori) concrete ce
condiţioneaza nivelul stocurilor şi care asigura constituirea lor la dimensiuni cat mai
mici, determinând creşterea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante la maxim. Pentru
materialele din categoria C se pot folosi procedee mai puţin exigente (chiar cu caracter
statistic) şi care vor avea în vedere factorii cu acţiune hotarâtoare în optimizarea
proceselor de stocare (cheltuielile de transport, sursa de provenienţa etc.). Cu articolele
din categoria B se poate adopta o politica intermediara, exercitând un oarecare control,
dar baza ramâne tot stocul tampon, spre deosebire de politica dusa pentru categoria A. La
articolele mai ieftine este mai eficient s-a se suporte sarcina stocurilor, decât s-a se
plateasca salariile personalului care ar fi indispensabil pentru marirea controlului. Pentru
grupa B se pot aplica doua soluţii:
a) stabilirea de modele distincte pentru dimensionarea stocurilor de materiale din
aceasta grupa cu un grad de exigenţa mediu;
b) folosirea pentru materialele care, ca pondere valorica, tind catre grupa A de
importanţa, a modelelor precizate pentru aceasta din urma grupa, iar pentru materialele ce
tind ca valoare catre grupa C a modelelor specifice acestora.
Viabilitatea unui sistem de gestiune a stocurilor este determinata, în general, de felul
în care acesta raspunde unor cerinţe de baza, cum ar fi:
• gradul ridicat de utilitate practica;
• adaptabilitatea la utilizarea mijloacelor electronice de calcul;
• supleţea şi operaţionalitatea în derularea şi adaptarea proceselor de stocare;
• aria de cuprindere mare;
• concordanţa cu fenomenele reale ale procesului de formare şi consum a stocurilor;
• reducerea la minim a imobilizarilor de resurse materiale şi creşterea vitezei de
rotaţie a mijloacelor circulante ale agenţilor economici;
13
• cheltuielile de conducere, organizare şi desfaşurare a proceselor de stocare cât mai
mici.
Analizat din aceste puncte de vedere sistemul A.B.C. raspunde în mare masura
cerinţelor. Acest sistem aplicat la gestiunea stocurilor are în vedere, în primul rând
reducerea imobilizarilor la materialele de baza şi care se consuma în cantitaţi mari, aspect
asigurat prin exigenţa metodologica de dimensionare a stocurilor şi de urmarire a
derularii proceselor de stocare. [1;98]
(4)Strategia IMPACT
Unde:
= stocul de siguranta
14
K = coeficientul de siguranţa exprima potenţialul de livrare al furnizorilor. Coeficientul
de siguranţa (K) se stabileşte pe baza de tabele ale funcţiei normale, în cadrul careia sunt
date valorile lui K, corespunzator diferitelor niveluri ale potenţialului de livrare al
furnizorilor.
MAD (Mean Absolut Deviation) = reprezinta abaterea absoluta de la medie a
cererilor, ca unitate de masura a “impraştierii” valorilor efective în jurul valorii medii.
MAD se determina ca valoare medie a valorilor absolute ale abaterilor de la cererea
medie. [2;155]
15
reducerea timpilor de pregatire-incheiere în scopul realizarii unui timp optim de
schimbare a seriei;
realizarea unei fiabilitaţi maxime a maşinilor în scopul reducerii costurilor aferente
staţionarii determinate de caderile accidentale ale acestora;
realiz unei producţii de calitate superioara; realiz activitaţii de control al calitaţii
dupa principiul „control total în condiţiile controlului selectiv”
realizarea unei relaţii de parteneriat cu furnizorii; educarea şi formarea forţei de
munca utilizând cele mai eficiente metode [13] [10;23]
SRL "D.R.I. & Co" a fost fondata în anul 2006. întreprinderea este înregistrata în
mun. Chisinau, or. Singera str. Stefan cel Mare 6.
Activitate de baza a întreprinderii: serviciile de transport, comercializarea
materialelor de construcție si alte tipuri de materiale. Capitalul statutar la momentul dat
( sfirsitul anului 2008 ) constitue 367324 lei. În cadrul intrerprinderii activeaza 2
persoane: Directorul si conabilul șef.
17
SRL "D.R.I. & Co" dispune de un mic depozit în mun. Chisinau.
În figura 2.1.1 si figura 2.1.2 este aratat reprezentativ structura activului si pasivului
întreprinderii.
18
2.2. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii.
Tabelul 2.2.1
19
Din Tabelul 2.2.2 se observă ca rata imobilizarilor a crescut cu 15.5 %. Aceasta arata
gradul de investire a capitalului. Din tabelul 2.2.1 observăm ca întreprinderea în anul
precedent nu dispunea de active materiale pe termen lung si a achizitionat active
materiale pe termen lung în anul curent, aceasta achizitie si a facut ca rata activelor
imobilizate s-a creasca cu 15.5 %.
Deoarece întreprinderea în anul precedent nu dispunea de active imobilizate rata
activelor curente era 100%. în urma cresterii activelor imobilizate rata activelor curente s-
a diminuat cu 15.5 %. Micsorararea ratei activelor curente duce la micsorarea
rentabilitatii activelor imobilizatea si acest fenomen este în factor negativ pentru
întreprindere insa în cazul nostru este adimisibil acest fapt deoarece întreprinderea nu
avea s-a poata activa o perioada lunga fara active imobilizate.
Dacă s-a analizam detaliat tipurile de active în fiecare clasa atunci rata cea mai mare în
active mobilizate este a activelor materiale de 99.67 %. în clasa activelor curente a
crescut rata mijloacelor banesti pe baza incasarilor banilor din creante si anume majorare
mijloacelor banesti cu 24.97 % si diminuarea ratei creantelor cu 20.89 %. Structura
activelor întreprinderii se caracterizeaza printr-o rata medie a patrimoniului cu destinatie
20
de productie, astfel ponderea mijloacelor fixe si stocurilor de mărfuri si materiale a
crescut cu 8.26 ceea ce contribuie la sporirea volumului activitatii.
Din datele prezentate în tabelul 2.3.1 observăm ca pasivul întreprinderii s-a majorat
de aproximativ 5 ori. Aceasta majorare se datoreaza în mare parte majorarii capitalului
propriu de aproximativ 46 ori si a datoriilor pe termen scurt de 5,4 ori în timp ce datoriile
pe termen lung au scazut cu 65 %. Întreprinderea dispune de rezerve interne a datoriilor
pe termen lung în suma de 55400 lei.
Pentru a putea spune mai detaliat influenta pozitiva sau negativa a acestor modificari
în pasivul întreprinderii analizam urmatorul tabel.
21
Din datele prezentate în Tabelul 2.3.2 se observă ca întreprinderea în anul 2007 s-a
finanțat doar din surse atrase deoarece capitalul propriu este negativ. Ponderea capitalului
în totalul pasivului s-a majorat în 2008 cu 22,17 % fiind o majorare pozitiva pentru
activitate intreprinderi deoarece crește credibilitate creditorilor si chiar si aceasta creștere
a capitalului nu este destul pentru a fi o strcutura echilibrata de finanțare a întreprinderii
deși ponderea mica a surselor proprii de finanțare sporeste eficienta capitalului. Cea mai
intensă folosita sursa de finanțare a întreprinderii este datoriile pe termen scurt si inseși
datoriile comerciale cu o rata de 78.13 %. Rata datoriilor pe termen scurt este aproape
constanta. În anul 2007 întreprinderea s-a finanțat din datorii pe termen lung în raport de
24.53 % si aceasta s-a diminuat spre anul 2008 cu 23.17 %.
Dacă s-a analizam ponderea datoriile pe termen lung si datoriilor pe termen scurt în
cadrul datoriilor totale atunci în anul 2007 a fost de 24% la 76 % iar în anul 2008 de 2 %
la 98 % ce evidentiaza faptul ca întreprinderea tinde spre finanțarea din datorii pe termen
scurt si evitarea finantarilor din datorii pe termen lung. Luînd în vedere faptul ca
întreprinderea se bazeaza activitatea de prestarea a serviciilor este logic alegerea
finatarilor pe termen scurt.
22
În rezumat întreprinderea are succese prin faptul ca în perioada de criza financiara
reușește se finanțeze din surse imprumutate în asa masura ridicata insa scade stabilitate si
siguranta economica.
Din tabelul de mai sus se observă cresterea patrimoniului net de 46 ori din urma
cresterii activului de 5 ori si datoriilor totale de 4 ori. Deși datoriile influenteaza negativ
creterea patrimoniului net majorare activului total este mai intensa ca majorarea datoriilor
totale. Patrimoniul net reprezintă partea activului finanţată din surse proprii. Cu cât
valoare acestui indicator este mai mare, cu atât este mai inaltă stabilitatea financiară a
întreprinderii. În anul 2007 s-a înregistrat patrimoniu net negativ ce insemna ca
întreprinderea nu dispunea de surse proprii de finanțare si aceasta s-a datorat faptului ca
capitotul propriu a fost negativ în anul precedent. Majorarea patrimoniului net în anul
2008 cu 4656 % este un fenomen pozitiv pentru întreprindere ce a dus la faptul ca
19.47% din activele întreprinderii erau finanţate din surse proprii iar aceasta ulterior duce
la stabilitate economica.
23
Cum am mai analizat activele pe termen lungl a întreprindere au crescut pe baza
faptului ca în anul precedent întreprinderea nu a dispus de active materiale pe termen
lung si ulterior a procurat active pe T.L. Deasemenea s-au majorat si activele pe teremen
scurtde 4 ori.
Capitalul propriu este si el în creștere cu 4656 % în anul 2007 inregistrind valoare
negativa de -9412 lei iar în anul urmator 428732 lei.
Datoriile pe termen lung s-au diminuat cu 65 % iar datoriile pe termen lung au crescut cu
540 % datorita majorarii datoriilor comerciale pe termen scurt cu 534%.
Acești 3 indicatori din tabelul 2.4.2 ne arata succesul finanatarii si echilibrul financair.
Fondul de rulment este în creștere si este positiv ce este în factor pozitiv deoarece
aceasta insemna ca întreprindere dispune de suficiente surse permamente pentru a
acoperi alocarile permamente.
Necesarul de fond de rulment este în scădere si este negativ ce insemna ca
întreprinderea nu dispune de suficente stocuri si creante pentru a acoperi datoriile pe
termen scurt.
24
Trezoreria netă este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati
echilibrate si eficiente. Ea releva calitatea echilibrului general al întreprinderii atat pe
termen lung cat si pe termen scurt. Deoarece în cazul nostru acest indicator este pozitiv si
cu atît mai mult este în creștere aceasta este un factor pozitiv.
25
2.5. Analiza capacităţii de plată a întreprinderii.
În baza tabelului de mai sus s-au calculat indicatorii lichiditaţii si solvabilitaţii care sunt
aratati în tabelul de mai jos.
26
datorita faptului ca stocurile de mărfuri si materiale, insa pe parcurs odata cu vinderea
mărfurilor se asteapta din nou o marire a lichiditaţii.
Lichiditatea curenta a întreprinderii este si ea în scădere de 17 % timp de perioada
analizată. în anul 2007 acest indicator a fost 127 % iar în 2008 de 107 %. Marimea
acestui indicator este de 2 ori mai mica decat limita recomandabila.
Rata solvabilitaţii generale este în creștere cu 27 % în urma majorarii activului total
mai intensiv decit majorarea pasivului.
Din tabelul 2.6.1 se observă ca valoarea venitului din vînzari este în scădere cu 27 %
în perioada analizată. Acesta este un fenomen negativ pentru întreprindere dar este
ameliorat de diminuarea costului vînzarilor de 2 ori mai rapida decat cea a venitului.
27
Durata rotaţiei activului total este în creștere rapida. Timp de un an durata rotaţiei
activului s-a majorat cu 339 zile, în anul 2007 fiind de 40 zile. Marirea duratei de rotație
se datoreaza faptului ca inreprinderea a înregistrat în anul curent un venit din vînzari mai
mic iar valoarea activului total s-a majorat de 5 ori. Aceasta majorare este negativa pentru
înreprindere fiindcă atrage din urma sa incetinirea activitatii. Durata rotaţiei activelor
curente deasemenea s-a majorat cu 622% în urma încasării unor venituri din vînzari mai
mici si majorarea activelor curente. Durata încasării creanţelor s-a majorat cu 54 zile în
urma micsorarii venitului din vînzari. Durata plăţii furnizorilor s-a majorat cu 234 zile în
urma majorarii datoriile comerciale pe termen scurt si micsorarii venitului din vînzari.
28
În baza datelor din tabelul vom calcula indicatorii de rentabilitate.
29
Productivitatea anuală a unui salariat a crescut cu 10 % fata de anul 2007 si asta din
cauză ca numarul de salariați s-a micsorat cu 33%.
Randamentul mijloacelor fixe în anul 2008 este de 6.49 ce insemnă ca fiecare leu din
mijloace fixe a dus la aducerea a 6.49 lei din venit. În anul 2007 nu avem rentabilitate a
mijloacelor fixe deoarece întreprinderea nu dispunea de mijloace fixe.
În concluzie putem spune ca situaţia întreprinderii din anul 2007 în anul 2008 s-a
ameliorat. Aceasta ne zice faptul ca întreprinderea în anul 2008 a înregistrat profit în
comparaţie cu anul 2007 în care a înregistrat pierdere. Profitul a fost destul pentru a
acoperi pierderea din anii precedenți. A crescut rentabilitatea întreprinderii si
patrimoniului acesteia. Deasemnea indicatorii lichiditaţii si solvabilitaţii s-au ameliorat.
Totuşi lucururile care s-au înrautațit sunt: durata rotaţiei activului s-a majorat de 7,5 ori
iar ponderea surselor atrase în total pasiv este de 80,53 % ce face ca întreprinderea s-a fie
instabil financiar.
Dupa părerea mea întreprinderea "D.R.I. & Co" ar trebui s-a tindă spre a-şi majora
venitul din vînzari pastrînd acelaş nivel de costuri pentru a înregistra un profit mai mare
si a majora durata rotaţiei activelor. Pentru a face aceasta ar fi nevoie de un studiu de
piață care sa ofere întreprinderii date despre cererea la bunurile comercializate ca ulterior
să cunoască de ce resurse are nevoie pentru a investi in viitorul apropiat. Deasemenea a
echilibra sursele atrase pe termen scurt cu sursele atrase pe termen lung pentru a tinde
spre un echilibru financiar perfect. Aceasta s-ar putea realiza prin obtinerea creditelor
bancare pe termen lung.
30
Lista bibliografică
31