MINISTERUL EDUCAȚIEI

COLEGIUL ECONOMIC ”ION GHICA” BRĂILA

LUCRARE DE SPECIALITATE ÎN VEDEREA

OBȚINERII CERTIFICATULUI DE COMPETENȚE PROFESIONALE
NIVEL 4
SPECIALIZARE: ”TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE”

TEMA
CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI
MATERIALE CONSUMABILE LA SC

Coordonator:
Prof.Ec: CAMELIA ISTRATE

Candidat:
Elevul:
IONAȘCU EDUARD-IONUȚ

Clasa a XII-a B

An școlar 2023-2024
 CUPRINS

Argument ………………………………………………………………………….......... 3

Capitolul I - Stocuri – active circulante ale patrimoniului

1.1. Noţiuni generale ……………………………………………………………………. 6
1.2. Documente primare utilizate pentru evidenţa stocurilor ……………………………7
1.3. Contabilitatea analitica …………………………………………………………….. 8
1.4. Contabilitatea sintetica ………………………………………………….................. 10

Capitolul II – Evaluarea stocurilor

2.1. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu ………………………………………. 14
2.2. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune …………………………………………. 15

Capitolul III – Contabilitatea materiilor prime si materialelor

3.1. Generalităţi …………………………………………………………………….......... 20
3.2. Conturi utilizate ……………………………………………………………............... 21
3.3. Operaţii contabile …………………………………………………………………… 22

Bibliografie ……………………………………………………………………………… 27

2
 CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME
Argument
Prima definiţie dată contabilităţii aparţine italianului Luca Paciolo, find formulate in
lucrarea sa, “Tratatus de computis et scripturis”, care a apărut la Veneţia in anul 1494. El
analizează contabilitatea ca un ansamblu de principii şi tehnici privind inregistrarea in partidă
dublă a averii ce apaţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia, in ordinea in care
au avut loc. In concepţia sa, partida dublă este definită prin prisma ecuaţiei de schimb dintre
avere = capital, respectiv, ce posed şi cui datorez. Fiecare mişcare sau tranzacţie intervenită
in masa averii şi implicit a capitalului este reprezentata ca un raport intre primire şi dare,
respectiv, intre debitor, cel care primeşte valoarea, şi creditor, cel care o avansează.
Procedand astfel, Luca Paciolo a formulat o judecată care se ridică la rangul de principiu
fundamental al contabilităţii ca disciplină ştiinţifică.
Începand cu anii ’90, pe măsura dezvoltării echipamentelor (calculatoare, imprimante)
s-au utilizat fişierele cu acces direct in locul fişierelor secventiale.Ansamblul acestor
informaţii constituie baza de date alimentată pe măsura derulării operaţiuniilor care permit
editarea documentelor contabile in forma clasică şi pe suport de hartie (jurnale, conturi,
situaţii fiscale, situaţii contablile de sinteza) Aceasta noua arhitectura modifica profund logica
funcţionarii sistemului contabil. In contextul celor amintite anterior, s-a elaborat prezenta
lucrare, cu atenţie şi exigenţă prin abordarea de tip conceptual al problematicii aferente
contabilitaţii stocurilor şi in egala măsură prin prezentarea corectă a tratamentelor contabile
actuale in interdependenţa lor cu aspectele de natură fiscală care prezintă interes pentru
agenţii economici.
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate in vederea obţinerii de profit, orice
intreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează in
mod curent tranzacţii de cumpărări şi vanzări de bunuri şi servicii. Operaţiile curente de
cumpărări şi vanzări de bunuri şi servicii dau conţinut funcţiei comerciale a unei firme şi se
efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vanzări stabilite de managerii firmei.
În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie, de
planificare sau proiectare, care se cer rezolvate in aşa fel incat ele să corespundă unui anumit
scop, de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cat mai mari, cu cheltuieli cat
mai mici sau intr-un timp cat mai scurt etc.
Pornind de la anumite date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv:
beneficii unitare, coeficienţi tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri

3
specifice etc., se pot formula probleme care să ţină seama de scopul agenţilor economici
atunci cand porneşte procesul tehnologic.
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu
cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale in procesul de producţie, sau a
stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum in activitatea de desfacere a mărfurilor.
Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia
identificandu-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de
fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de intreţinere
(articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de după vanzare (piese
detaşate).
Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca
urmare a naturii economice a acestuia, ci şi pentru că realizarea lui atrage cheltuieli
apreciabile, concretizate in afectarea unor importante spaţii de depozitare-păstrare, de utilaje
pentru transport-depozitare, de fonduri financiare etc.
Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere: din punctul de
vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului,
deoarece această valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a stocului şi scopul
producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă; din punctul de vedere al
beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat, apreciază că trebuie să evite, in măsura
posibilităţilor, rupturile de stoc.
Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.
Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu sunt
reduse decat dacă imobilizările sunt foarte mari. Este deci necesar să se stabilească un
echilibru, obiectivul conducerii stocului constand in căutarea acestui echilibru.
Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere,
aceasta incluzand atat probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării
stocurilor in teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cat
şi probleme de recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi
mod de utilizare.
Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, in mod obiectiv,
să se recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se
asigura ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.
Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine,
siguranţă şi garanţie in alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor
4
acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu
cel al producţiei, iar stocul reprezintă acel “tampon inevitabil” care asigură sincronizarea
cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale.
Lucrarea “Contabilitatea materiilor prime” este imparţita in 3 capitole: capitolul I
“Stocuri active circulante in patrimoniu”, capitolul II “Evaluarea stocurilor” şi capitolul II
“Contabilitatea materiilor prime şi materialelor”.
În primul capitol am prezentat cateva noţiuni generale privind stocurile (le-am
clasificat dupa mai multe criterii <<dupa sursa de provenienţa, dupa apartenenţa la
patrimoniu, dupa gradul de individualizare şi modul de gestionare>>, am prezentat
documentele primare utilizate pentru evidenţa stocurilor. Tot in acest prim capitol am
explicat ce inseamna contabilitatea analitica a stocurilor (aici am prezentat si explicat fecare
metoda in parte: metoda cantitativ-valorica, metoda operativ-contabila sau pe solduri şi
metoda global valorica) şi contabilitatea sintetica a stocurilor.
În cel de-al II-lea capitol am explicat cum se face evaluarea stocurilor la intrarea in
patrimoniu dar şi la ieşirea din gestiune (aici am prezentat detaliat toate metodele folosite <<
metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO); metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO);
metoda costului mediu ponderat CMP>> totodata exemplificandule).
În cel de al III -lea capitol am aratat cum se ţine contabilitatea materiilor prime şi
materialelor. Pentru inceput am prezentat cateva generalitaţi privind contabilitatea materiilor
pime şi materialelor, apoi am prezentat conturile utilizate pentru ţinerea evidenţei contabile.
Pe baza celor doua metode de inventariere <<in cazul utilizarii inventarului permanent şi in
cazul utilizarii inventarlui intermitent >> am aratat operaţiile contabile care trebuie sa se faca
in orice intreprindere.

5
 Capitolul I
Stocuri – active circulante ale patrimoniului
1.1. Noţiuni generale
Stocurile şi producţia in curs de execuţie se pot defini ca fiind ansamblul de bunuri
materiale, titluri de valoare, servicii din cadrul unitaţilor economice care sunt destinate pentru
a se consuma la prima utilizare, pot fi vandute dupa incheierea procesului de prelucrare
urmarea unui ciclu de producţie sau ele se pot vinde in starea in care s-au cumpărat.
“Stocurile privite ca şi componente ale activelor circulante se află intr-o continuă mişcare,
schimbandu-şi forma materială şi utilitatea in cadrul circuitului economic al patrimoniului
(materii prime, producţie in curs, produse finite, bani).”
În categoria stocurilor sunt cuprinse:
- materiile prime, care participa in mod direct la fabricarea produselor
- materiale consumabile, respective materiale auxiliare, combustibilii, materiale pentru
ambalat, piese de schimb, seminţele şi materialele de plantat, care participa sau ajuta la
procesul de producţie
- materialele de natura obiectelor de inventar
- produsele, respectiv - produse finite
- semifabricate
- produse reziduale
- animale şi pasări
- ambalajele care includ stocurile utilizate pentru pastrarea şi transportul bunurilor
- producţia in curs de execuţie, adică producţia care nu a parcurs toate etapele procesului
tehnologic
- marfurile, adica bunurile cumparate de unitate in vederea revanzarii prin unitaţile proprii
sau prin alte unitaţi comerciale
În categoria stocurilor de natura obiectelor de inventar intră:
- bunuri cu valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace
fixe
- echipamente de protecţie, echipamente de lucru şi imbracaminte specială
- mecanisme, dispozitive, verificatoare, aparate de măsura şi control
-baracamente, amenajari provizorii
Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
 după sursa de provenienţa:

6
- stocuri cumparate
- stocuri fabricate
 după apartenenţa la patrimoniu:
- stocuri care fac parte din patrimoniu
- stocuri care nu fac parte din patrimoniu
 după gradul de individualizare şi modul de gestionare:
- stocuri identificabile
- stocuri interschimbabile sau fungibile
De asemenea, in categoria stocurilor mai intra bunurile aflate in custodie pentru
prelucrarea sau in consignaţie la terţi.
În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci cand este posibil ca
ele să aducă intreprinderii beneficii economice viitoare şi costul lor să poată fi evaluat in mod
credibil.
1.2. Documente primare utilizate pentru evidenţa stocurilor
Activele circulante genereaza diverse operaţiuni legate de procesele de:
- aprovizionare
- păstrare
- eliberare din depozite
- prelucrare in procesul de producţie
- inventariere
- vanzare
Pentru intrările de stocuri se pot utiliza următoarele documente:
 Avizul de insoţire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document
pentru eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de insoţire a
bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru intocmirea facturii şi ca
document de incarcare a gestiunii primitorului.
 Factura fiscală, care intocmeşte in momentul livrării bunurilor, cu sau fara aviz de
insoţire a mărfii. Factura reprezintă actul justificativ pentru decontarea livrărilor care
sunt effectuate.
 Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, care se intocmeşte la primirea şi recepţia
bunurilor, in cazurile cand există diferenţe la recepţie , cand sunt depozitate in mai
multe locuri şi cand sunt refuzate la plată, fiind ţinute doar in păstrare.

7
  Bon de predare-transfer-restituire, document folosit atat la consemnarea depozitarii
unor bunuri provenite din producţie proprie, cat şi pentru transferul lor intre magazii
ca restituiri la locurile de depozitare iniţiale.
Intrarea bunurilor in gestiune se relizează prin procesul de recepţie a stocurilor, proces
care presupune parcurgerea anumitor etape:
 recepţia transportului pe baza documentului denumit “Proces verbal de constatare”
 recepţia cantitativă, urmand ca pe baza constatărilor gestionarul sa intocmeasca “Nota
de recepţie şi constatare de diferenţe”
 recepţia calitativă, realizată de catre specialişti, tehnologi
Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi urmatoarele documente:
o Avizul de insoţire a mărfii şi Factura fiscală, pentru ieşirile in afara uniăţii
patrimoniale
o Bonul de consum, pentru materii prime şi materiale date in consumul productive
o Fişa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvenţă mare a
ieşirilor din magazine
o Bon de vanzare, utilizat pentru vanzarea de măfuri prin unităile cu amăuntul
Documentul de evidenţa operative la depozit este “Fişa de magazie”.Livrarea mărfurilor
şi a produselor se face pe baza “Dispoziţiei de livrare”, “Avizului de insoţire a mărfii” şi a
“Facturii fiscale”.
În general documentele de evidenţa a stocurilor evidenţiazăintrăile, ieşirile şi
existenţele de la un moment dat şi pentru un anumit loc de depozitare. De asemenea, ele
reperezinta sursele de informaţii pentru controlul operativ şi contabil.
În funcţie de specificul activitaţilor, mai pot fi intocmite şi alte documente de evidenţa
operative cum sunt:
 Raportul de gestiune
 Registrul stocurilor
 Bonul de primire in consignaţie
 Borderoul de primire a obiectelor in consignaţie
 Borderoul de ieşire a obiectelor din consignaţie
 Borderoul de predare a documentelor
1.3. Contabilitatea analitica a stocurilor
În vederea asigurării integrităii stocurilor, unităţile mari trebuie săişi organizeze o
contabilitate analitica a stocurilor. Unitaţile mici şi mijlocii care folosesc metoda inventarului

8
intermitent in contabilitatea sintetica a stocurilor nu organizeaza contabilitate analitica a
stocurilor.
Unitățile mari care folosesc metoda inventarului permanent in contabilitatea sintetică
stocurilor pot sa organizeze contabilitatea analitică a stocurilor folosind una din urmatoarele
metode:
 metoda cantitativ-valorică
 metoda operativ-contabilă sau pe solduri
 metoda global valorică
Metoda cantitativ valoricã, pe fişe de cont analitic
După aceasta metodă, la locurile de depozitare se ţine o evidenţa cantitativa cu
ajutorul formularului “Fişa de magazie” pe fiecare sortiment, iar lacontabilittae se ţine o
evidenţa cantitativ valorica cu ajutorul formularului “Fişa de cont analytic pentru valori
materiale”, tot pe fiecare sortiment.
Etapele care se parcurg in evidenţa stocurilor in cazul acestei metode sunt
următoarele:
 operarea cantitativa a stocurilor in fişele de magazine
 intocmirea documentului Borderou de predare a documentelor
 inregistrarea documentelor in “ Fişele de cont analytic pentru valori materiale
 verificarea concordanţei inregistrarilor din Fişele de magazie cu cele din Fişele de
cont analic
 verificarea concordanţei inregistrarilor din Fişele de cont analitic cu situaţia din Fişele
de cont sintetic cu ajutorul Balanţelor de verificare analitice
Înregistrările in “Fişele de analitic pentru valori materiale” se fac, document cu document,
pe baza documentelor de intrare-ieşire a bunurilor stocabile in şi din gestiuni care au stat la
baza inregistrarii in “Fişa de magazie”.
Metoda operativ contabilã sau pe solduri
Utilizarea metodei operativ-contabilă sau pe solduri se bazează pe suprimarea fişelor
de conturi analitice pentru valori materiale de la compartimentul financiar-contabil şi
inlocuirea ei cu fişe centralizatoare a mişcarilor valorice pe grupe de bunuri.Aceasta metoda
presupune evidenţa mişcarii stocurilor la contabilitatea materialelor numai in expresie
valorica pe gestuni, conturi de stocuri şi grupe de bunuri.
Suprimarea fişelor de cont analitice pe feluri de stocuri de la compartimentul
financiarcontabil impune conducerea corecta, cu cea mai mare atenţie, a evidenţei operative a
stocurilor la locurile de depozitare.
9
 Etapele care se parcurg in evidenţa stocurilor in cazul acestei metode sunt următoarele:
 evidenţa cantitativa a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu
ajutorul Fişei de magazie
 intocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fişelor de magazie şi a
documentelor de intrare-ieşire in contabilitate
 intocmirea Registrului stocurilor la sfarşitul lunii in care se trec:
- cantitaţile de stocuri preluate din fişele de magazie
- preţurile unitare
- totalul valorilor determinate
 intocmirea Fişei centralizatoare a mişcarilor valorice pe grupe de bunuri
Metoda global valoricã
Aceasta metodă presupune ţinerea evidenţei valorice atat la nivelul gestiunii, cat şi in
contabilitate. Documentele care se intocmesc sunt Raportul de gestiune şi Fişele de cont
pentru operaţiuni diverse. Periodic, se face un control al concordanţei dintre evidenţa
operative şi cea contabila.
Aceasta metodă se utilizează mai ales in cazul unităţilor de desfacere cu amănuntul.
“Aceasta metodă de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi practicată atunci
cand nu exista obligaţia legală, iar managerii unitaţilor patrimoniale nu dispun ţinerea unei
evidenţe cantitativ valorice pentru stocurile ce fac obiectul unei gestiuni”.
La locul de depozitare se foloseşte formularul denumit “Raport de gestiune” care se
completeaza numai valoric , pe baza documentelor de depunere a numeraruluirezultat din
vanzari in casieria unitaţii sau direct in conturile bancare ale acesteia.
La compartimentul financiar-contabil, contabilitatea se ţine cu ajutorul “Fişei de cont
pentru operaţiuni diverse”. Controlul concordanţei inregistrarilor effectuate la gestiuni şi in
contabilitate se face periodic prin punctajul valoric al documentelor inregistrate in cele doua
evidenţe. Este o metoda cu multiple avantaje mai ales in domeniul reducerii volumului de
munca.
1.4. Contabilitatea sintetica a stocurilor
Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi producţiei in curs de execuţie se
realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a din Planul de conturi general, denumita
“Conturi de stocuri şi producţie in curs de execuţie”.Aceste conturi sunt conturi de bilanţ sau
de inventar. Ele furnizează informţii de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi
mişcarea stocurilor şi producţiei in curs de execuţie. Soldul lor este debitor şi este un sold
care se preia in activul bilanţului.
10
 Conturile de stocuri au funcţia contabilă de activ. Ele se debitează cu valoarea
stocurilor intrate in gestiunea unităţii patrimoniale prin achiziţionarea de la furnizori, aportate
de către asociaţi, realizate din producţia proprie şi din alte surse. Ele se crediteaza cu valoarea
stocurilor ieşite din gestiunea unităţii patrimoniale prin consum, vanzare şi alte destinaţii.
Soldul conturilor este debitor şi reprezinta valoarea bunurilor şi srviciilor in stoc sau in sold
la sfarşitul exerciţiului financiar.
Clasa a 3-a de conturi cuprinde urmatoarele grupe de conturi:
grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale”
grupa 33 “Producţia in curs de execuţie”
grupa 35 “Produse”
grupa 36 “Animale”
grupa 37 “Marfuri”
grupa 38 “Ambalaje”
grupa 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţia in curs de execuţie”
După conţinutul economic, conturile din clasa 3 se grupeaza astfel:
 Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare.
 Conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a
stocurilor, respectiv conturile 308, 348, 388, 378 şi conturile de provizioane.
Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare (la cost istoric), care cuprind
conturi din grupele 30, 33, 34, 35, 36, 37, 38.
După funcţia contabilă, aceste conturi sunt conturi de active. Ele se debitează cu
valoarea stocurilor intrate.Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite.Soldul final al contului
este debitor şi reprezintă stocurile existente la un moment dat.
Conturile rectificative, sau substractive care au rolul de a corecta valoarea de intrare a
stocurilor.In aceasta categorie intra urmatoarele conturi:conturile 308, 348, 368, 388.
Dacă se utilizeaza ca şi conturi de active, conturile de diferenţe de preţ funcţioneaza
astfel:
 conturile se debiteaza cu diferemţele de preţ (in roşu sau negru) aferente stocurilor
intrate şi se crediteaza cu diferenţele de preţ aferente stocurilor ieşite
 soldul final al conturilor este debitor şi poate in roşu sau negru, el reprezentand
diferenţele de preţ aferente stocurilor existente in unitate
 contul 378 “Diferenţe de preţ la marfuri”, este un cont de pasiv şi incepe sa
funcţioneze prin a se credita
 se crediteaza cu adaosul comercial aferent marfurilor intrate in unitate
11
  se debiteaza cu adaosul comercial aferent marfurilor ieşite din unitate
 soldul final al contului este creditor şi repezinta adaosul comercial aferent marfurilor
din stoc
 conturile din grupa 39 sunt conturile din provizioane, şi din punct de vedere a funcţiei
contabile sunt conturi de pasiv
 conturile de provizioane se crediteaza cu valoarea provizioanelor de depreciere
constituite sau majorate
 conturile de provizioane se debiteaza in momentul anularii sau diminuarii
provizioanelor
 soldul final al conturilor de provizioane este creditor şi reprezinta provizioanele
constituite şi neutilizate
Contabilitatea sintetica va reflecta:
 stocul iniţial, de la inceputul lunii, care va fi cel final din luna precedenta şi nu poate
fi decat debitor
 intrarile in cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocuriloe, ce se vor
inregistrate in debitul conturilor corespunzatoare
 ieşirile din cursul lunii, in baza documentelor de ieşire a stocurilor care vor forma
rulajul creditor al conturilor de stocuri
 in baza elementelot menţionate mai sus se va stabili in permanenţa stocul scriptic al
bunurilor
Folosirea acestei metode presupune:
 utilizarea fiecăruia dintre preţurile de inregistrare a stocurilor
 folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor, daca este cazul
 conducerea unei contabilităţi a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de
contabilitate analitică descrise mai sus
Contabilitatea sintetică a fluxurilor de stocuri se poate organiza prin folosirea inventarului
permanent sau intermitent. Metoda inventarului permanent, deşi presupune un volum mare de
munca, asigura o cunoaştere mai riguroasa a marimii stocurilor şi un mai bun control al
integritaţii patrimoniului.Metoda inventarului intermittent poate fi utilizata de unitaţi
patrimoniale mici şi mijlocii şi se caracterizeaza prin faptul ca in contabilitatea sintetica nu se
urmaresc stocurile intrate şi ieşite in cursul perioadei de gestiune.
Pentru stocurile aprovizionate din afara unităţii se procedează astfel:
- se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra
conturilor de cheltuieli, unde au fost inregistrate la inceput
12
- achiziţiile de bunuri efectuate de la furnizori se inregistreaza direct asupra conturilor de
cheltuieli
- la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate ori provenite din perioada
precedenta, neconsumate, cu care se degreveaza cheltuielile prin trecerea lor asupra
conturilor de stocuri
Ieşirile de stocuri se determina astfel:
Ieşiri=Stoc iniţial + Intrari – Stoc final
Pentru stocurile provenite din producţie proprie se procedează astfel:
- se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile
constituite cu acestea la finele perioadei precedente
- bunurile obţinute din producţie proprie nu se inregistrează in contabilitatea sintetică, ci
numai in evidenţa operativă de la locurile de depozitare
- pe masura vanzarii sau a ieşirii lor se vor inregistra asupra conturilor de venituri, fara sa fie
necesara de stocarea lor
- la finele perioadei se inventariaza bunurile obţinute din producţie proprie, inclusiv cele
provenite din perioada precedenta dar nevandute, şi se inregistreaza asupra conturilor de
variaţia conturilor
Relaţia matematica de determinare acestor stocuri este urmatoarea:
Intrari = Stoc iniţial + Vanzari – Stoc final
Pentru producţia in curs de execuţie, determinarea se face numai la sfarşitul perioadei
prin metode diferite şi se inregistreaza in contabilitate ca stocuri in conturile corespunzatoare,
dar la inceputul perioadei urmatoare operaţia respective se stornează.
Metoda inventarului intermitent nu permite un control riguros al gestionării stocurilor
şi al asigurării integrităţii lor.

13
 Capitolul II
Evaluarea stocurilor
2.1. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu
Stocurile şi producţia in curs de execuţie sunt reflectate in contabilitatea sintetică
valoric, cel mai adesea in contabilitatea analitiăa cantitativ-valorică şi numai cantitativ in
evidenţa operativă de la depozite.
Preţurile utilizate la evaluarea diferitelor categorii de stocuri poartă numele de preţuri
de inregistare.In cazul materiilor prime , materialelor consumabile , materialelor de natura
obiectelor de inventar , ambalajelor achiziţionate din afara unitaţii, acestea pot fi reflectate in
contabilitate la:
 costul de achiziţie
 preţul standard
 preţul de facturare
Costul de achiziţie este format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele
nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli incluse in facture
furnizorului. Costul de achiziţie ppoate fi considerat cost istoric şi poate fi luat in considerare
la eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare.
Potrivit IAS 2 “costul de achiziţie cuprinde preţul de cumparare, inclusive taxele de
transport şi celelalte taxe de cumparare , costurile de transport şi manipulare şi alte costuri
care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte
elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziţie”.
Preţul standard este un preţ prestabilit care consta in evaluarea şi inregistrarea
stocurilor in preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada
precedenta. El devine preţ de inregistrare şi presupune evidenţierea distincta a diferenţelor de
preţ faţa de costul de achiziţie. In cazul utilizarii preţului standard, se impune actualizarea
periodica a acestuia.
Diferenţele de preţ pot fi favorabile , cand preţul standard este mai mare decat costul
efectiv, şi se inscriu in roşu sau nefavorabile, cand preţul standard, se impune actualizarea
periodica a acestuia.
Repartizarea diferenţelor de preţ se face asupra bunurilor ieşite şi asupra stocurilor cu
ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:

14
 Coeficient = (Soldul iniţial al diferenţelor de preţ + Diferenţe de preţ aferente
intrarilor in de repartizare cursul anului) / (Soldul iniţial al stocurilor la preţ standard +
Valoarea intrata la preţ standard).
Coeficientul astfel determinat se pondereaza cu valoarea bunurilor ieşite , la preţ
standard.
Preţul de facturare al furnizorului este preţul indicat in factura acestuia . Preţurile de
facturare devin preţuri de inregistarare in contabilitate daca diferenţele de preţ faţa de costul
de achiziţie se evidenţiaza distinct.
Costul de producţie este valoarea alocata bunurilor obţinute din producţia proprie şi el
cuprinde cheltuielile directe şi cheltuielile indirecte. In afara cheltuielilor care intra in costul
de producţie , apar unele cheltuieli care nu sunt incluse in costul de producţie şi care se
numesc chletuieli ale perioadei.Astfel de cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manopera,
cheltuieli de administraţie care nu participa la finalizarea bunurilor tehnice sau prin evaluare.
Valoarea de aport este valoarea alocata bunurilor aduse ca aport in natura, fie in cazul
constituirii unei societaţi comerciale, fie in situaţia majorarii de capital. Aceasta valoare se
determina prin expertize tehnice sau prin evaluare.
Valoarea justa este valoarea alocata bunurilor dobandite cu titlu gratuit sau prin
donaţie. Valoare justa sau valoare de utilitate se poate determina in funcţie de preţul pieţei,
starea sau amplasarea bunurilor.
“Valoarea realizabila neta” reprezinta preţul de vanzare estimate c ear putea fi obţinut
pe parcursul desfaşurarii normale a activitaţii utilizatorului stocurilor, mai puţin costurile
estimate pentru finalizarea bunurilor şi a costurilor necesare revanzarii.
2.2. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune
Evaluarea ieşirilor din stoc , respective din gestiune, se face cel mai adese tinand cont
de valoarea de intrare in stoc.
Datorita faptului ca bunurile stocabile pot fi interschimbabile şi fungibile, in
activitatea practica este greu sa se identifice in cazul ieşirilor lotul din care se face ieşirea.
Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune in situaţia
utilizarii costului efectiv de inregistrare in contabilitate sunt:
 metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO)
 metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO)
 metoda costului mediu ponderat CMP
Indiferent de metoda aleasa pentru evaluarea ieşirilor din stoc , “aceasta metoda trebuie

15
aplicata cu consecventţa pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile
de la un exerciţiu financiar la altul”.Schimbarea metodei de evaluare in anumite situaţii
excepţionale trebuie sa fie insoţita de explicaţii privind motivul schimbarii metodei şi efectele
asupra rezultatului.
Metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO)
Denumirea metodei provine din limba engleza “First in, first out”. Aceasta metoda are
la baza ideea ca primele loturi de bunuri cumparate sunt primele care se dau in consum sau
sunt vândute la valoarea de intrare a primei intrari aferente unui lot. Ca urmare, bunurile
ieşite din gestiune se evalueaza la valoarea de intrare a primei intrari aferente unui lot.
Elementele care răman in stoc la sfarşitul perioadei sunt cele care au fost cumparate sau
produse cel mai recent. Metoda se aplica in cadrul unitaţilor cu o gama sortimentala
diversificată şi in perioade in care exista o relative stabilitate a preţurilor.
În condiţiile scăderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect:
 evaluarea ieşirilor la costurile mai scazute
 evaluarea stocurilor finale la preţuri mai mari
 majorarea profitului din exploatare şi a impozitului aferent
În condiţiile scaderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect:
 ieşirile sunt evaluate la preţurile mai mari
 stocurile sunt evaluate la preţurile mai mici
 reducerea profitului, a impozitului pe profit şi afectarea nesemnificativa a trezoreriei
Exemplu: În problema de mai jos vom prezenta stocul iniţial şi mişcările din cursul lunii
aprilie“materie primă”:

Data Operaţia Cantitate Cost unitar

1 IV Stoc iniţial 500 10

2 IV Aprovizionare 200 12
7 IV Consum 400
8 IV Aprovizionare 200 15
9 IV Consum 400

Data Operaţia Intrari Ieşiri Stocuri

16
 Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare
1 IV Stoc 500 500
iniţial
2 IV Aprov. 200 1,2 240 500 1 500
200 1,2 240
700 740
7 IV Consum 400 1 400 100 1 100
200 1,2 240
300 340
8 IV Aprov. 200 1,5 300 100 1 100
200 1,2 240
200 1,5 300
500 640
9 IV Consum 100 1 100
200 1,2 240 100 1,5
100 1,5 150 150
400 490
Total 400 540 800 890 100 150

Metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO)

Denumirea metodei provine din limba engleaza “Last in , first out”. In conformitate
cu aceasta metoda, elementele din stoc se vor contabiliza ca ieşiri din stoc in ordinea celor
mai recente intrari. Pe masura epuizarii successive a fiecarui lot, stocurile ieşite din gestiune
se evalueaza la costul lotului anterior.
Evaluarea ieşirilor prin metoda LIFO la cele mai recente, adica la cele mai mari
costuri, micşoreaza rezultatul exerciţiului financiar. Efectele sunt accentuate in perioadele de
inflaţie, cand metoda LIFO produce cea mai mica valoare posibila a rezultatelor, iar costul
stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate in
gestiune.Şi in acest caz documentele de evidenţa a stocurilor trebuie structurate in mod
corespunzator. Reluam exemplul de mai sus prin utilizarea acestei metode de evaluare a
ieşirilor:
Data Operaţia Intrari Ieşiri Stocuri

17
 Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare
1 IV Stoc 500 1 500
iniţial
2 IV Aprov. 200 1,2 240 500 1 500
200 1,2 240
700 740
7 IV Consum 200 1,2 240 300 1 340
200 1 200
400 440
8 IV Aprov. 200 1,5 300 300 1 300
200 1,5 300
500 640
9 IV Consum 200 1,5 300
200 1 200 100 1 100
400 500
Total 400 5400 800 940 100 100

Atunci cand costul stocurilor este determinat cu ajutorul acestei metode, situaţiile
financiare trebuie sa conţină informaţii suplimentare care sa prezonte diferenţa intre valoarea
stocurilor specificate in bilanţ şi una dintre urmatoarele valori:
 valoarea cea mai mică dintre valoarea determinată folosind metoda LIFO şi valoarea
realizabilă netă
 valoarea cea mai mică dintre costul current la data bilanţului şi valoarea realizabilă
netă
Utilizarea acestei metode conduce la:
 reducerea profitului brut
 scaderea impozitului pe profit şi neafectarea in mod semnificativ a trezoreriei
 descreşterea volumului fizic al activelor la sfarşitul perioadei contabile
 subevaluarea soldurilor la finele perioadei
Metoda costului mediu ponderat
Metoda costului mediu ponderat se poate aplica in activitatea practica in doua
versiuni, şi anume:

18
  metoda costului mediu ponderat al ultimei intrari (CMPUI)
 metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrarilor dintr-o perioada (CMPTI)
CMPUI = VP + VI / SP + CI
VP, SP, stocul perecedent valoric şi cantitativ
VI, CI, intrarile valoric şi cantitativ
Data Operaţia Intrari Ieşiri Stocuri
Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare
1 IV Stoc 500 10000 5000000
iniţial
2 IV Aprov. 200 12000 2400000 500 10000 5000000
200 12000 2400000
700 10571 7400000
7 IV Consum 200 10571 240000 300 10572 3171600
200 0
400 200000
0
422840
0
8 IV Aprov. 200 15000 3000000 300 10572 6171600
200 15000
500 12343
9 IV Consum 200 12343 493720
200 0 100 12343 1234400
400
Total 400 5400000 800 916560 100 1234400
0 0

Metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrarilor dintr-o perioada

Aceasta metodă este aplicabilă în situaţia combinării inventarului permanent cu
inventarul intermitent.
Relaţia matematica utilizata este următoarea:
E = Si + I – Sf

19
Data Operaţi Intrari Ieşiri Stocuri
a Q P.U. Valoare Q P.U. Valoar Q P.U. Valoare
e
1 IV Stoc 500 1 500
iniţial
2 IV Aprov. 200 1,2 240 700
7 IV Consum 400 300
8 IV Aprov. 200 1,5 300 500
9 IV Consum 400 100
Total 400 540 800 1,1555 924,4 100 1,156 11,56

Comparand cele doua variante ale metodei costului mediu ponderat se constata ca
evaloarea ieşirilor din stoc dupa a doua varianta prezinta avantajul unui calcul simplu, dar nu
permite valorizarea ieşirilor in cursul periodei de gestiune.
Prima variantă ofera posibilitatea evaluarii ieşirilor in cursul perioadei de
gestiune.Aceasta metoda prezinta inconvenientul unui calcul mai complex.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) şi metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO)
sunt considerate tratamente contabile de baza iar metoda ultimului intrat-primul ieşit este
considerată tratament contabil alternativ.

Capitolul III
Contabilitatea materiilor prime şi materialelor
3.1. Generalităţi
Această categorie de stocuri este reprezentata de acele bunuri care sunt achiziţionate
de la terţi (din exteriorul intreprinderii) pentru a fi consummate in procesul de producţie (in
interiorul intreprinderii) şi cuprinde: materiile prime, materialele consumabile şi materialele
de natura obiectelor de inventar.
 Stocurile de materii prime sunt bunuri care participa direct la fabricarea produselor,
regasinduse integral sau parţial, in stare iniţiala sau in stare transformata, in produsul
obţinut.

20
  Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participa sau ajuta la procesul de
fabricaţie sau de exploatare fara ade regasi, de regula, in produsul realizat.
Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare,
combustibilii, materiale pentru ambalat, piesele de schimb, seminţele şi materialele de
plantat, furajele etc.
 Stocuri de materiale de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de bunuri care
nu indeplinesc cumulative condiţiile pentru a putea fi incluse in categoria
imobilizarilor corporale, adica, fie au durata de utilizare mai mica de un an, fie au
valoarea de intrare mai mica decat limita legala. Astfel de bunuri pot fi: echipamentul
de protecţie, echipamentul de lucru şi imbracamintea speciala impuse salariaţilor de
normele de protecţie a muncii sau de regulamente speciale; sculele, dispozitivele,
verificatoarele (SDV-uri), aparate de masura şi control (AMC-uri), mecanismele,
matriţele şi alte obiecte similare; bracamentele şi amenajarile provizorii de şantier,
care sunt bunuri achiziţionate sau contruite in regie proprie pentru buna funcţionare a
şantierelor de construcţii, cum ar fi: baraci, podeţe, schele, etc.
3.2. Conturi utilizate
Pentru Planul de conturi general aprobat prin OMFP nr. 306/2002 şi, respectiv, pentru
intreprinderile mari OMFP nr.94/2001 contabilitatea materiilor prime şi a materialelor se
realizează cu ajutorul conturilor din grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale” care are
urmatoarea structura:
301 “Materii prime”
302 “Materiale consumabile”
3021 “Materiale auxiliare”
3022 “Combustibili”
3023 “Materiale pentru ambalat”
3024 “Piese de schimb”
3025 “Seminţe şi materiale de plantat”
3026 “Furaje”
3028 “Alte materiale consumabile”
303 “Materiale de natura obiectelor de inventar”
308 “Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”
Conturile 301 “Materii prime”, 302 “Materiale consumabile” şi 303 “Materiale de
natura obiectelor de inventar” sunt, dupa conţinutul economic, conturi de active circulante
materiale, iar dupa funcţia contabila, conturi de activ.
21
 În situaţia aplicarii inventarului permanent, aceste conturi se debiteaza cu valoarea la
preţ de inregistrare a materiilor prime şi materialelor intrate in intreprndere şi se crediteaza cu
valoarea la preţ de inregistrare a materiilor prime şi materialelor ieşite din activul
intreprinderii. Soldul debitor al conturilor reprezinta valoarea materiilor prime şi materialelor
existente in stoc.
În situaţia aplicarii inventarului intermitent, aceste conturi se debiteaza numai la
sfarşitul lunii cu valoarea la preţ de inregistrare a materiilor prime şi materialelor existente in
stoc, stabilita pe baza inventarului, şi se crediteaza sau se debiteaza in roşu la inceputul lunii
cu valoarea stocului iniţial de materii prime şi materiale, care se include in cheltuielile
aferente acestor stocuri reprezentate de conturile 601 “Cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar”.
Contul 308 “Diferenţe de preţ la materii prime” se utilizeaza atunci cand evidenţa
stocurilor de materii prime şi materiale se ţine la un alt cost decat costul de achiziţie (efectiv),
respectiv la un cost standard (prestabilit). Prin urmare, aşa cum arata şi denumirea, acest cont
ţine evidenţa diferenţelor (in plus sau in minus), dintre costul de achiziţie şi preţul standard
aferente materiilor prime, materialelor consumabile şi materialelor care utilizeaza inventarul
permanent. După conţinutul economic, este un contrectificativ al valorii de inregistrare a
materiilor prime şi materialelor, iar dupa funcţia contabila, este un cont de activ.
Se debiteaza cu diferenţele de preţ in plus (costul de achiziţie mai mare decat preţul
standard) inregistrate “in negru” sau in minus (costul de achiziţie mai mic decat preţul
standard) înregistrate “in roşu” aferente materiilor prime şi materialelor intrate in gestiune. Se
crediteaza cu diferenţele de preţ in plus (“in negru”) sau in minus (“in roşu”) aferente
materiilor prime şi materialelor ieşite din gestiune. Soldul debitor al contului reprezinta
diferenţele de preţ in plus (nefavorabile, “in negru”) sau in minus (favorabile, “in roşu”)
aferente materiilor prime şi materialelor existente in stoc.
3.3. Operaţii contabile
A. În cazul utilizãrii inventarului permanent
Materii prime şi materiale consumabile evaluate la cost de achiziţie
I. O intreprindere care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezinta la inceputul
lunii un stoc iniţial de materii prime de 200 kg. evaluat la cost de achiziţie de 1,92 lei/kg. In
cursul lunii se achiziţioneaza 500 kg materii prime la preţul de facturare de 2,1 lei/kg, TVA
19 % achitate ulterior prin banca. Cheltuielile de transport aferente acestei achiziţii sunt de 50
lei, TVA 19 % şi se achita in numerar. Din stocul de materii prime existent se dau in consum,
in cursul lunii, 500 kg evaluate dupa metoda costului mediu ponderat.
22
1. Achiziţionare materii prime, conform facurii (500 * 21.000)
% = 401 Furnizori 1249,5
301 Materii prime 1050
4426 TVA deductibila 1995
2. Achitarea cu ordin de plată a materiilor prime
401 Furnizori = 5121 Casa in lei 1249,5
3. Cheltuielile de transport achitate in numerar
% = 5311 Casa in lei 59,5
301 Materii prime 50
4426 TVA deductibila 9,5
4. Costul de achiziţie unitar al materiilor prime cumpărate
(1,05 + 50) / 500 = 2,2 lei/kg
5. Consum de materii prime, conform bonului de consum
Cump = (200 * 19,2+ 500 * 2,2) / ( 200 + 500) = 2,12 lei/kg
601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 1060
II. Se cunosc următoarele date legate de materialele auxiliare ale unei intreprinderi:
Stoc iniţial:100 l, evaluat la cost de achiziţie de 1,5 lei/l; cumparari in cursul lunii:400 l la
cost de achiziţie de 1,75 lei/l, TVA 19 %; consum de materiale auxiliare:350 l ; lipsa la
inventar: 20 l ; Stoc final: 130 l. Lipsa la inventar se imputa gestionarului la preţul de 1,8
lei/l, TVA 19 % urmand sa se recupereze din salariul acestuia .De asemenea, se ştie ca
intreprinderea ţine evidenţa stocurilor de materiale auxiliare la costul (efectiv) de achiziţie,
iar ieşirile din stoc sunt evaluate dupa metoda FIFO.
1. Achiziţionare materiale auxiliare, conform facurii (400 * 1,75)
% = 401 Furnizori 833
3021 Materiale auxiliare 700
4426 TVA deductibila 133
2. Inregistrarea consumului de materiale auxiliare, conform bonului de consum
FIFO: 100 * 1,5 + 250 * 1,75 = 587,5
6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 587.5
3. Înregistrarea lipsei la inventar (20 * 1,75 = 35)
6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 35
4. Imputarea lipsei
4282 Alte creanţe in legatura cu personalul = % 42,84
7588 Alte creanţe din explotare 36
23
 4427 TVA colectata 6,84
Materiale consumabile evaluate la preţ standard
1. O intreprindere care ţine evidenţa stocurilor la preţ standard prezinta la inceputul lunii un
stoc iniţial de materiale auxiliare de 100 kg evaluate la preţul standard de 1,5 lei/kg, iar
diferenţele de preţ aferente stocului iniţial sunt de 20 lei.In cursul lunii se cumpara 400 kg
materiale auxiliare cu preţul de facturare de 1,75 lei/kg, TVA 19 % care se achita in numerar,
şi se dau in consum 300 kg materiale auxiliare.
1. Achiziţionare materiale auxiliare (preţ standard: 1,5 * 400 ; preţ de facturare: 1,75 * 400 ;
diferenţe de preţ: 0,25 * 400)
% = 401 Furnizori 833
3021 Materiale auxiliare 600
308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale 100
4426 TVA deductibila 133
2. Achitarea in numerar a facturii
401 Furnizori = 5311 Casa in lei 833
3. Inregistrarea consumului de materiale auxiliare, inregistrate la preţ standard (300 * 1,5 =
450)
6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 450
4. Calcularea coeficientului de repartizare diferenţelor de preţ aferente ieşirilor din stoc
K308 = (Si 308 + Rd 308) / (Si 3021 + Rd 3021)
= (20 + 100) / (150 + 600)
= 0.16
5. Inregistrarea diferenţelor de preţ aferente consumului de materiale auxiliare (450* 0.16 =
72)
6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale
72.
2. O intreprindere care ţine evidenţa stocurilor la preţ standard prezinta la inceputul lunii un
stoc iniţial de piese de schimb de 20 buc. Evaluat la preţul stabdard de 20 lei/buc., diferenţele
de preţ aferente stocului iniţial fiind de 16 lei. In cursul lunii se achiziţioneaza 120 buc. Piese
de schimb la preţ de facturare de 17,5 lei/buc, TVA 19 %, cheltuielile de transport facturate
tot de furnizorul de piese de schimb sunt de 60 lei, TVA 19 %, in cursul aceleiaşi luni, 60
buc. piese de schimb.
1. Achiziţionare piese de schimb, inregistrate la preţul standard de 20 lei/buc.
Costul de achiziţie al pieselor de schimb = 120 * 17,5+ 60 = 2160
24
Preţul standard = 20 * 120 = 2400
Diferenţe de preţ = 2160 – 2400
% = 401 Furnizori 2570.4
3024 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale 2400
4426 TVA deductibila 2.40
2. Achitarea cu ordin de plata a facturii
401 Furnizori = 5121 Conturi la banci 2570,4
3. Inregistrarea consumului de piese de schimb, inregistrate la preţ standard
(60 * 200= 1200)
6024 Cheltuieli cu piesele de schimb = 3024 Piese de schimb 1200
4. Calcularea coeficientului de repartizare a diferenţelor de preţ aferente ieşirilor din stoc
K308 = ( Si 308 + Rd 308) / (Si 3024 + Rd 3024)
= ( 16 + 224 ) / ( 400 + 2400)
= 224 / 2800 = -0.08
5. Inregistarea diferenţelor de preţ aferente consumului de piese de schimb
(1200 x – 0.08 = -96)
6024 Cheltuieli cu piesele de schimb = 308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale 96
B. În cazul utilizãrii inventarlui intermitent
I. O intreprindere care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintă urmatoarele
date privind materialele consumabile: Soldul iniţial al contului 302 “Materiale consumabile”
este in valoare de 2500 lei, iar stocul iniţial asociat acestui sold este de 100 kg. In cursul lunii
se cumpara 120 kg materiale consumabile la preţul de 27, lei/kg, TVA 19 % achitate ulterior
prin ordin de plata .
La inventarierea de la sfarşitul lunii se constata un stoc de materiale consumabile de
20 kg. evaluat la 500 lei.
1. La inceputul lunii – includerea in cheltuieli a soldului iniţial de materiale
consumabile, pornind de la premise ca se vor consuma in cursul lunii 302 Materiale
consumabile = 602 Cheltuieli cu materiale consumabile 2500.
2. Achiziţionare materiale consumabile, conform facturii (120 * 27,5)
% = 401 Furnizori 3927
602 Cheltuieli cu materiale consumabile 3300
4426 TVA deductibila 627
3. Achitarea cu ordin de plată a facturii
401 Furnizori = 5121 Conturi la banci in lei 3927
25
 4. Inregistrarea stocului final de materiale consumabile stabilit la inventariere
302 Materiale consumabile = 602 Cheltuieli cu materialele consumabile 500
5. Calcularea consumului de materiale consumabile dupa formula:
E = Si + I + Sf
2500 + 3300 – 5000 = 5300
II. O intreprindere care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezinta la
inceputul lunii un stoc iniţial de materii prime de 200 kg. evaluat la cost de achiziţie de 1,92
lei/kg. In cursul lunii se achiziţioneaza 500 kg materii prime la preţul de facturare de 2,1
lei/kg., TVA 19 % achitate ulterior prin banca. Cheltuielile de transport aferente acestei
achiziţii sunt de 50 lei, TVA 19 % şi se achita in numerar. Din stocul de materii prime
existent se dau in consum, in cursul lunii, 500 kg evaluate dupa metoda costului mediu
ponderat. La sfarşitul lunii, prin inventariere, se constata un stoc de materii prime de 200 kg.
1. La inceputul lunii – includerea in cheltuieli a soldului iniţial de materii prime, pornind
de la premisa ca se vor consuma in cursul lunii (200 * 1,92)
301 Materii prime = 601 Cheltuieli cu materiile prime 384
2. Achiziţionare materii prime, conform facuri (500 * 2,1)
% = 401 Furnizori 1249,5
601 Cheltuieli cu materiile prime 1050
4426 TVA deductibila 199,5
3. Achitarea cu ordin de plată a materiilor prime
401 Furnizori = 5121 Conturi la banci in lei 1249,5
2. Cheltuielile de transport aferente stocului achiziţionat, achitate in numerar
% = 5311 Casa in lei 59,5
601 Cheltuieli cu materiile prime 50
4426 TVA deductibila 9,5
4. Determinarea costului unitar mediu ponderat
Cump = (200 * 1,92 + 500 * 2,2) / ( 200 +500)= 2,12 lei/kg
4. Inregistrarea stocului final de materii prime stabilit la inventariere şi evaluat la costul
unitar mediu ponderat (200 * 2,12 = 424)
301 Materii prime = 601 Cheltuieli cu materiile prime 424
5. Calcularea consumului de materii prime
(384 + 1050 + 50) – 424 = 1060

26
 BIBLIOGRAFIE
 Deaconu A. Bilanţul contabil al agenţilor econimici – modele de analiza, Editura
Intelcredo, Deva, 1999
 Dumbrava P. Contabilitate financiara, Editura Presa universitara Clujeana, Cluj
Napoca
 Feleaga N., Ionaşcu I. Tratat de contabilitate financiara, Editura Economica,
Bucureşti, 1998
 Feleaga N., Recunoaştere, evaluare şi estimare in contabilitatea internaţionala,
editura Malciu L. CECCAR, Bucureşti, 2004
 Pantea I.P., Contabilitatea financiara – sinteze şi aplicaţii practice, Editura
Intelcredo, Deva, 2001
 Pantea I.P. Contabilitatea financiara – studii de caz şi teste grila, Editura Intelcredo,
Deva, 2002
 Paşca N. Situaţii financiare ale unitaţilor economice din Romania, Editura Presa
Universitara Clujeana, Cluj – Napoca, 2002
 Pop A. Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu Directivele Contabile
Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura Intelcredo Deva,
2002
 Ristea M. Contabilitatea financiara, Editura Universitara, Bucureşti, 2004
 Tiron T.A. Contabilitatea financiara a societaţilor comerciale mici şi mijlocii,
Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2004

Evidenţa contabilă a materiilor prime la societatea comercială “FORTUNA “ S.R.L.

BRĂILA.
Sediul societăţii comerciale “FORTUNA” S.R.L. este in localitatea Brăila, Aleea
Cocorilor, nr. 6, jud. Brăila.
S.C. “FORTUNA “ S.R.L., funcţionează in baza Legii nr. 31/1990, sub formă de
societate cu raspundere limitată, fiind persoană juridică romană. Obiectul de activitate a

27
societăţii este fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice
(inclusiv PVC).
Societatea are dreptul de a efectua, in conformitate cu legislaţia aplicabilă, toate
tipurile de tranzacţii şi operaţiuni comerciale, financiare, cu bunuri mobile şi immobile care
sunt considerate necesare sau utile dezvoltării şi extinderii obiectului său de activitate.
Pentru partea practică a acestei lucrări am inregistrat cateva achiziţii de materii prime
la societatea comercială “FORTUNA “ S.R.L., ce au avut loc pe parcursul lunii octombrie şi
noiembrie 2024. Astfel, pentru fiecare factură, am realizat recepţia ei (nota de recepţie),
bonul de consum, fişa de magazie şi nota contabilă.

28