Calificare profesională: Tehnician în activităţi economice

PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI

DE CALIFICARE PROFESIONALĂ DE NIVEL 3

Coordonator:
Elev:
 CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME

CUPRINS

Argument…………………………………………………………………………...2

Capitolul I - Stocuri – active circulante ale patrimoniului

1.1. Noţiuni generale………………………………………………………………………………….4

1.2. Documente primare utilizate pentru evidenţa stocurilor…………………………………………5
1.3. Contabilitatea analiticã…………………………………………………………………………...6
1.4. Contabilitatea sinteticã………………………………………………………………...................7

Capitolul II – Evaluarea stocurilor

2.1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu…………………………………………………..10

2.2. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune……………………………………………………..11

Capitolul III – Contabilitatea materiilor prime si materialelor

3.1. Generalităţi………………………………………………………………………………...........15
3.2. Conturi utilizate………………………………………………………………………................15
3.3. Operaţii contabile……………………………………………………………………………….16

Bibliografie………………………………………………………………………………………….22

Anexe

1
 CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME

Argument

Prima definiţie dată contabilităţii aparţine italianului Luca Paciolo, find formulate în lucrarea
sa, “Tratatus de computis et scripturis”, care a apărut la Veneţia in anul 1494.El analizează
contabilitatea ca un ansamblu de principii şi tehnici privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce
apaţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia, în ordinea in care au avut loc. În concepţia
sa, partida dublă este definită prin prisma ecuaţiei de schimb dintre avere = capital, respectiv, ce
posed şi cui datorez. Fiecare mişcare sau tranzacţie intervenită în masa averii şi implicit a capitalului
este reprezentata ca un raport intre primire şi dare, respectiv, între debitor, cel care primeşte
valoarea, şi creditor, cel care o avansează. Procedând astfel, Luca Paciolo a formulat o judecată care
se ridică la rangul de principiu fundamental al contabilităţii ca disciplină ştiinţifică.
Începând cu anii ’90, pe măsura dezvoltării echipamentelor (calculatoare, imprimante) s-au
utilizat fişierele cu acces direct în locul fişierelor secventiale.Ansamblul acestor informaţii constituie
baza de date alimentată pe măsura derulării operaţiuniilor care permit editarea documentelor
contabile în forma clasică şi pe suport de hârtie (jurnale, conturi, situaţii fiscale, situaţii contablile de
sintezã) Aceastã nouã arhitecturã modificã profund logica funcţionãrii sistemului contabil. În
contextul celor amintite anterior, s-a elaborat prezenta lucrare, cu atenţie şi exigenţă prin abordarea
de tip conceptual al problematicii aferente contabilitãţii stocurilor şi în egalã măsură prin
prezentarea corectă a tratamentelor contabile actuale în interdependenţa lor cu aspectele de natură
fiscală care prezintă interes pentru agenţii economici.
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întreprindere cu
activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacţii
de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii. Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri şi
servicii  dau conţinut funcţiei comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de
cumpărări şi vânzări stabilite de managerii firmei.
În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie, de
planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel încât ele să corespundă unui anumit scop,
de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cât mai mari, cu cheltuieli cât mai mici
sau într-un timp cât mai scurt etc.
Pornind de la anumite date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv:
beneficii unitare, coeficienţi tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri
specifice etc., se pot formula probleme care să ţină seama de scopul agenţilor economici atunci când
porneşte procesul tehnologic.
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu cheltuieli
minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a stocurilor de
produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor.
Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia identificându-se,
după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricaţie (stocuri de materii
prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreţinere (articole de consum curent sau piese de
schimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detaşate).
Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca urmare a naturii
economice a acestuia, ci şi pentru că realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile, concretizate în
afectarea unor importante spaţii de depozitare-păstrare, de utilaje pentru transport-depozitare, de
fonduri financiare etc.

2
 CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME

Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere: din punctul de vedere
al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece această
valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a stocului şi scopul producătorului va fi reducerea
imobilizării la valoarea sa minimă; din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie
satisfăcut imediat, apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc.
Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.
Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu sunt
reduse decât dacă imobilizările sunt foarte mari. Este deci necesar să se stabilească un echilibru,
obiectivul conducerii stocului constând în căutarea acestui echilibru.
Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta
incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în
teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cât şi probleme de
recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de utilizare.
Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în mod obiectiv, să se
recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura
ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.
Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine,
siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor
acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu cel al
producţiei, iar stocul reprezintă acel “tampon inevitabil” care asigură sincronizarea cererilor pentru
consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale.
Lucrarea “Contabilitatea materiilor prime” este împãrţitã în 3 capitole: capitolul I “Stocuri –
active circulante în patrimoniu”, capitolul II “Evaluarea stocurilor” şi capitolul II “Contabilitatea
materiilor prime şi materialelor”.
În primul capitol am prezentat cateva noţiuni generale privind stocurile (le-am clasificat
dupã mai multe criterii <<dupã sursa de provenienţã, dupã apartenenţa la patrimoniu, dupã gradul de
individualizare şi modul de gestionare>>, am prezentat documentele primare utilizate pentru
evidenţa stocurilor. Tot în acest prim capitol am explicat ce inseamnã contabilitatea analiticã a
stocurilor (aici am prezentat si explicat fecare metoda în parte: metoda cantitativ-valoricã, metoda
operativ-contabilã sau pe solduri şi metoda global valoricã) şi contabilitatea sinteticã a stocurilor.
În cel de-al II-lea capitol am explicat cum se face evaluarea stocurilor la intrarea în
patrimoniu dar şi la ieşirea din gestiune (aici am prezentat detaliat toate metodele folosite << metoda
primului intrat, primului ieşit (FIFO); metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO); metoda
costului mediu ponderat CMP>> totodatã exemplificândule)
În cel de al III -lea capitol am arãtat cum se ţine contabilitatea materiilor prime şi
materialelor. Pentru început am prezentat câteva generalitãţi privind contabilitatea materiilor pime şi
materialelor, apoi am prezentat conturile utilizate pentru ţinerea evidenţei contabile. Pe baza celor
douã metode de inventariere <<în cazul utilizãrii inventarului permanent şi în cazul utilizãrii
inventarlui intermitent >> am arãtat operaţiile contabile care trebuie sã se facã în orice
întreprindere.

3
 Article I. Capitolul I

Article II. Stocuri – active circulante ale patrimoniului

1.1. Noţiuni generale

Stocurile şi producţia în curs de execuţie se pot defini ca fiind ansamblul de bunuri

materiale, titluri de valoare, servicii din cadrul unitaţilor economice care sunt destinate pentru a se
consuma la prima utilizare, pot fi vândute dupa încheierea procesului de prelucrare urmarea unui
ciclu de producţie sau ele se pot vinde în starea în care s-au cumpărat.
“Stocurile privite ca şi componente ale activelor circulante se află într-o continuă mişcare,
schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului (materii
prime, producţie în curs, produse finite, bani).”
În categoria stocurilor sunt cuprinse:
- materiile prime, care participã în mod direct la fabricarea produselor
- materiale consumabile, respective materiale auxiliare, combustibilii, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, seminţele şi materialele de plantat, care participã sau ajutã la procesul de producţie
- materialele de natura obiectelor de inventar
- produsele, respectiv - produse finite
- semifabricate
- produse reziduale
- animale şi pãsãri
- ambalajele care includ stocurile utilizate pentru pãstrarea şi transportul bunurilor
- producţia în curs de execuţie , adicã producţia care nu a parcurs toate etapele procesului
tehnologic
- mãrfurile, adicã bunurile cumpãrate de unitate în vederea revânzãrii prin unitaţile proprii sau
prin alte unitãţi comerciale
În categoria stocurilor de natura obiectelor de inventar intră:
- bunuri cu valoare mai mica decât limita prevazutã de lege pentru a fi considerate mijloace fixe
- echipamente de protecţie, echipamente de lucru şi imbrãcãminte specială
- mecanisme, dispozitive, verificatoare, aparate de măsurã şi control
-baracamente, amenajãri provizorii
Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
 după sursa de provenienţã
- stocuri cumpãrate
- stocuri fabricate
 după apartenenţa la patrimoniu
- stocuri care fac parte din patrimoniu
- stocuri care nu fac parte din patrimoniu
 după gradul de individualizare şi modul de gestionare
- stocuri identificabile
- stocuri interschimbabile sau fungibile
De asemenea, în categoria stocurilor mai intrã bunurile aflate în custodie pentru prelucrarea
sau în consignaţie la terţi.
În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci când este posibil ca ele să
aducă întreprinderii beneficii economice viitoare şi costul lor să poată fi evaluat în mod credibil.
1.2. Documente primare utilizate pentru evidenţa stocurilor

Acitvele circulante genereazã diverse operaţiuni legate de procesele de:

- aprovizionare
- păstrare
- eliberare din depozite
- prelucrare în procesul de producţie
- inventariere
- vânzare
Pentru intrările de stocuri se pot utiliza următoarele documente:
 Avizul de însoţire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document pentru
eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoţire a bunurilor pe timpul
transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi ca document de încãrcare a gestiunii
primitorului
 Factura fiscală, care întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fãrã aviz de însoţire a
mărfii. Factura reprezintă actul justificativ pentru decontarea livrărilor care sunt efectuate
 Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, care se întocmeşte la primirea şi recepţia bunurilor,
în cazurile când există diferenţe la recepţie , când sunt depozitate în mai multe locuri şi când
sunt refuzate la plată, fiind ţinute doar în păstrare
 Bon de predare-transfer-restituire, document folosit atât la consemnarea depozitãrii unor bunuri
provenite din producţie proprie, cât şi pentru transferul lor între magazii ca restituiri la locurile
de depozitare iniţiale
Intrarea bunurilor în gestiune se relizează prin procesul de recepţie a stocurilor, proces care
presupune parcurgerea anumitor etape:
 recepţia transportului pe baza documentului denumit “Proces verbal de constatare”
 recepţia cantitativă, urmând ca pe baza constatărilor gestionarul sã întocmeascã “Nota de
recepţie şi constatare de diferenţe”
 recepţia calitativă, realizată de cãtre specialişti, tehnologi
Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi urmãtoarele documente:
 Avizul de însoţire a mărfii şi Factura fiscală, pentru ieşirile în afara uniăţii patrimoniale
 Bonul de consum, pentru materii prime şi materiale date în consumul productive
 Fişa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvenţă mare a ieşirilor din
magazine
 Bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de măfuri prin unităile cu amăuntul
Documentul de evidenţã operativăla depozit este “Fişa de magazie”.Livrarea măfurilor şi a
produselor se face pe baza “Dispoziţiei de livrare”, “Avizului de însoţire a măfii” şi a “Facturii
fiscale”.
În general documentele de evidenţa a stocurilor evidenţiazăintrăile, ieşirile şi existenţele de
la un moment dat şi pentru un anumit loc de depozitare.De asemenea, ele reperezintã sursele de
informaţii pentru controlul operativ şi contabil.
În funcţie de specificul activitãţilor, mai pot fi întocmite şi alte documente de evidenţã
operative cum sunt:
 Raportul de gestiune
 Registrul stocurilor
 Bonul de primire în consignaţie
 Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie
 Borderoul de ieşire a obiectelor din consignaţie
 Borderoul de predare a documentelor
 1.3. Contabilitatea analiticã a stocurilor

În vederea asigurării integrităii stocurilor, unităţile mari trebuie săîşi organizeze o

contabilitate analiticã a stocurilor.Unitãţile mici şi mijlocii care folosesc metoda inventarului
intermitent în contabilitatea sinteticã a stocurilor nu organizeazã contabilitate analiticã a stocurilor.
Unităile mari care folosesc metoda inventarului permanent în contabilitatea sintetică
stocurilor pot sã organizeze contabilitatea analitică a stocurilor folosind una din urmãtoarele metode:
 metoda cantitativ-valorică
 metoda operativ-contabilăsau pe solduri
 metoda global valorică

Metoda cantitativ valoricã, pe fişe de cont analitic

După aceasta metodă, la locurile de depozitare se ţine o evidenţã cantitativã cu ajutorul

formularului “Fişa de magazie” pe fiecare sortiment, iar lacontabilittae se ţine o evidenţã cantitativ-
valoricã cu ajutorul formularului “Fişa de cont analytic pentru valori materiale”, tot pe fiecare
sortiment.
Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:
 operarea cantitativã a stocurilor în fişele de magazine
 întocmirea documentului Borderou de predare a documentelor
 înregistrarea documentelor în “ Fişele de cont analytic pentru valori materiale
 verificarea concordanţei înregistrãrilor din Fişele de magazie cu cele din Fişele de cont
analic
 verificarea concordanţei înregistrãrilor din Fişele de cont analitic cu situaţia din Fişele de
cont sintetic cu ajutorul Balanţelor de verificare analitice
Înregistrările în “Fişele de analitic pentru valori materiale” se fac, document cu document, pe
baza documentelor de intrare-ieşire a bunurilor stocabile în şi din gestiuni care au stat la baza
înregistrãrii în “Fişa de magazie”.

Metoda operativ contabilã sau pe solduri

Utilizarea metodei operativ-contabilă sau pe solduri se bazează pe suprimarea fişelor de

conturi analitice pentru valori materiale de la compartimentul financiar-contabil şi înlocuirea ei cu
fişe centralizatoare a mişcãrilor valorice pe grupe de bunuri.Aceastã metodã presupune evidenţa
mişcãrii stocurilor la contabilitatea materialelor numai în expresie valoricã pe gestuni, conturi de
stocuri şi grupe de bunuri.
Suprimarea fişelor de cont analitice pe feluri de stocuri de la compartimentul financiar-
contabil impune conducerea corectã, cu cea mai mare atenţie, a evidenţei operative a stocurilor la
locurile de depozitare.
Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:
 evidenţa cantitativã a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu ajutorul
Fişei de magazie
 întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fişelor de magazie şi a
documentelor de intrare-ieşire în contabilitate
 întocmirea Registrului stocurilor la sfârşitul lunii în care se trec:
- cantitãţile de stocuri preluate din fişele de magazie
- preţurile unitare
 - totalul valorilor determinate
 întocmirea Fişei centralizatoare a mişcãrilor valorice pe grupe de bunuri

Metoda global valoricã

Aceastã metodă presupune ţinerea evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii, cât şi în
contbilitate. Documentele care se întocmesc sunt Raportul de gestiune şi Fişele de cont pentru
operaţiuni diverse. Periodic, se face un control al concordanţei dintre evidenţa operative şi cea
contabilã.
Aceastã metodă se utilizează mai ales în cazul unităţilor de desfacere cu amãnuntul.
“Aceastã metodă de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi practicată atunci când nu
existã obligaţia legală, iar managerii unitãţilor patrimoniale nu dispun ţinerea unei evidenţe cantitativ
valorice pentru stocurile ce fac obiectul unei gestiuni”.
La locul de depozitare se foloseşte formularul denumit “Raport de gestiune” care se
completeaza numai valoric , pe baza documentelor de depunere a numeraruluirezultat din vânzãri în
casieria unitãţii sau direct în conturile bancare ale acesteia.
La compartimentul financiar-contabil, contabilitatea se ţine cu ajutorul “Fişei de cont pentru
operaţiuni diverse”. Controlul concordanţei înregistrãrilor effectuate la gestiuni şi în contabilitate se
face periodic prin punctajul valoric al documentelor înregistrate în cele douã evidenţe.
Este o metodã cu multiple avantaje mai ales în domeniul reducerii volumului de muncã.

1.4. Contabilitatea sinteticã a stocurilor

Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se realizează cu

ajutorul conturilor din clasa a 3-a din Planul de conturi general, denumitã “Conturi de stocuri şi
producţie în curs de execuţie”.Aceste conturi sunt conturi de bilanţ sau de inventar. Ele furnizeazã
informţii de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor şi producţiei în curs
de execuţie. Soldul lor este debitor şi este un sold care se preia în activul bilanţului.
Conturile de stocuri au funcţia contabilă de activ. Ele se debitează cu valoarea stocurilor
intrate în gestiunea unităţii patrimoniale prin achiziţionarea de la furnizori, aportate de către asociaţi,
realizate din producţia proprie şi din alte surse. Ele se crediteazã cu valoarea stocurilor ieşite din
gestiunea unităţii patrimoniale prin consum, vânzare şi alte destinaţii. Soldul conturilor este debitor
şi reprezintã valoarea bunurilor şi srviciilor în stoc sau în sold la sfârşitul exerciţiului financiar.
Clasa a 3-a de conturi cuprinde urmãtoarele grupe de conturi:
grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale”
grupa 33 “Producţia în curs de execuţie”
grupa 35 “Produse”
grupa 36 “Animale”
grupa 37 “Mãrfuri”
grupa 38 “Ambalaje”
grupa 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţia în curs de execuţie”
Dupa conţinutul economic, conturile din clasa 3 se grupeazã astfel:
 Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare
 Conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a stocurilor,
respectiv conturile 308, 348, 388, 378 şi conturile de provizioane
Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare (la cost istoric), care cuprind
conturi din grupele 30, 33, 34, 35, 36, 37, 38.
 Dupã funcţia contabilă, aceste conturi sunt conturi de active. Ele se debitează cu valoarea
stocurilor intrate.Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite.Soldul final al contului este debitor şi
reprezintă stocurile existente la un moment dat.
Conturile rectificative, sau substractive care au rolul de a corecta valoarea de intrare a
stocurilor.În aceastã categorie intrã urmãtoarele conturi:conturile 308, 348, 368, 388.
Dacã se utilizeazã ca şi conturi de active, conturile de diferenţe de preţ funcţioneazã astfel:
 conturile se debiteazã cu diferemţele de preţ (în roşu sau negru) aferente stocurilor intrate şi se
crediteazã cu diferenţele de preţ aferente stocurilor ieşite
 soldul final al conturilor este debitor şi poate în roşu sau negru, el reprezentând diferenţele de
preţ aferente stocurilor existente în unitate
 contul 378 “Diferenţe de preţ la mãrfuri”, este un cont de pasiv şi începe sã funcţioneze prin a
se credita
 se crediteazã cu adaosul comercial aferent mãrfurilor intrate în unitate
 se debiteazã cu adaosul comercial aferent mãrfurilor ieşite din unitate
 soldul final al contului este creditor şi repezintã adaosul comercial aferent mãrfurilor din stoc
 conturile din grupa 39 sunt conturile din provizioane, şi din punct de vedere a funcţiei
contabile sunt conturi de pasiv
 conturile de provizioane se crediteazã cu valoarea provizioanelor de depreciere constituite sau
majorate
 conturile de provizioane se debiteazã în momentul anulãrii sau diminuãrii provizioanelor
 soldul final al conturilor de provizioane este creditor şi reprezintã provizioanele constituite şi
neutilizate
Contabilitatea sinteticã va reflecta:
 stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentã şi nu poate
fi decât debitor
 intrãrile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocuriloe, ce se vor
înregistrate în debitul conturilor corespunzãtoare
 ieşirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieşire a stocurilor care vor forma
rulajul creditor al conturilor de stocuri
 în baza elementelot menţionate mai sus se va stabili în permanenţã stocul scriptic al
bunurilor
Folosirea acestei metode presupune:
 utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a stocurilor
 folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor, dacã este cazul
 conducerea unei contabilităţi a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de
contabilitate analitiăã descrise mai sus
Contabilitatea sintetică a fluxurilor de stocuri se poate organiza prin folosirea inventarului
permanent sau intermitent. Metoda inventarului permanent, deşi presupune un volum mare de
muncã, asigurã o cunoaştere mai riguroasã a mãrimii stocurilor şi un mai bun control al integritãţii
patrimoniului.Metoda inventarului intermittent poate fi utilizatã de unitãţi patrimoniale mici şi
mijlocii şi se caracterizeazã prin faptul cã în contabilitatea sinteticã nu se urmãresc stocurile intrate şi
ieşite în cursul perioadei de gestiune.
Pentru stocurile aprovizionate din afara unităţii se procedează astfel:
- se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra
conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început
- achiziţiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreazã direct asupra conturilor de
cheltuieli
 - la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate ori provenite din perioada
precedentã, neconsumate, cu care se degreveazã cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de
stocuri
Ieşirile de stocuri se determinã astfel:

Ieşiri=Stoc iniţial + Intrãri – Stoc final

Pentru stocurile provenite din producţie proprie se procedează astfel:

- se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile
constituite cu acestea la finele perioadei precedente
- bunurile obţinute din producţie proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci numai
în evidenţa operativă de la locurile de depozitare
- pe mãsura vânzãrii sau a ieşirii lor se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fãrã sã fie
necesarã destocarea lor
- la finele perioadei se inventariazã bunurile obţinute din producţie proprie, inclusiv cele
provenite din perioada precedentã dar nevândute, şi se înregistreazã asupra conturilor de variaţia
conturilor
Relaţia matematicã de determinare acestor stocuri este urmãtoarea:

Intrãri = Stoc iniţial + Vânzãri – Stoc final

Pentru producţia în curs de execuţie, determinarea se face numai la sfârşitul perioadei prin
metode diferite şi se înregistreazã în contabilitate ca stocuri în conturile corespunzãtoare, dar la
începutul perioadei urmãtoare operaţia respective se stornează.
Metoda inventarului intermitent nu permite un control riguros al gestionării stocurilor şi al
asigurării integrităţii lor.

Capitolul II
Evaluarea stocurilor

2.1.Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

 Stocurile şi producţia în curs de execuţie sunt reflectate în contabilitatea sintetică valoric, cel
mai adesea în contabilitatea analitiăã cantitativ-valorică şi numai cantitativ în evidenţa operativă de
la depozite.
Preţurile utilizate la evaluarea diferitelor categorii de stocuri poartă numele de preţuri de
înregistare.În cazul materiilor prime , materialelor consumabile , materialelor de natura obiectelor de
inventar , ambalajelor achiziţionate din afara unitãţii, acestea pot fi reflectate în contabilitate la:
 costul de achiziţie
 preţul standard
 preţul de facturare
Costul de achiziţie este format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele
nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura
furnizorului. Costul de achiziţie ppoate fi considerat cost istoric şi poate fi luat în considerare la
eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare.
Potrivit IAS 2 “costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpãrare, inclusive taxele de
transport şi celelalte taxe de cumpãrare , costurile de transport şi manipulare şi alte costuri care pot fi
atribuite direct achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt
deduse pentru a determina costul de achiziţie”
Preţul standard este un preţ prestabilit care constã în evaluarea şi înregistrarea stocurilor în
preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada precedentã. El
devine preţ de înregistrare şi presupune evidenţierea distinctã a diferenţelor de preţ faţã de costul de
achiziţie. În cazul utilizãrii preţului standard, se impune actualizarea periodicã a acestuia.
Diferenţele de preţ pot fi favorabile , când preţul standard este mai mare decât costul efectiv,
şi se înscriu în roşu sau nefavorabile, când preţul standard, se impune actualizarea periodicã a
acestuia.
Repartizarea diferenţelor de preţ se face asupra bunurilor ieşite şi asupra stocurilor cu
ajutorul unui coeficient care se calculeazã astfel:

Coeficient = (Soldul iniţial al diferenţelor de preţ + Diferenţe de preţ aferente intrãrilor în

de repartizare cursul anului) / (Soldul iniţial al stocurilor la preţ standard + Valoarea intratã
la preţ standard)

Coeficientul astfel determinat se pondereazã cu valoarea bunurilor ieşite , la preţ standard.

Preţul de facturare al furnizorului este preţul indicat în factura acestuia . Preţurile de facturare devin
preţuri de înregistarare în contabilitate dacã diferenţele de preţ faţã de costul de achiziţie se
evidenţiazã distinct.
Costul de producţie este valoarea alocatã bunurilor obţinute din producţia proprie şi el
cuprinde cheltuielile directe şi cheltuielile indirecte. În afara cheltuielilor care intrã în costul de
producţie , apar unele cheltuieli care nu sunt incluse în costul de producţie şi care se numesc
chletuieli ale perioadei.Astfel de cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manoperã, cheltuieli de
administraţie care nu participã la finalizarea bunurilor tehnice sau prin evaluare.
Valoarea de aport este valoarea alocatã bunurilor aduse ca aport în natura, fie în cazul
constituirii unei societãţi comerciale, fie în situaţia majorãrii de capital. Aceastã valoare se determinã
prin expertize tehnice sau prin evaluare.
Valoarea justã este valoarea alocatã bunurilor dobândite cu titlu gratuity sau prin donaţie.
Valoare justã sau valoare de utilitate se poate determina în funcţie de preţul pieţei, starea sau
amplasarea bunurilor.
 “Valoarea realizabilã netã” reprezintã preţul de vânzare estimate c ear putea fi obţinut pe
parcursul desfãşurãrii normale a activitãţii utilizatorului stocurilor, mai puţin costurile estimate
pentru finalizarea bunurilor şi a costurilor necesare revânzãrii.

2.2. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune

Evaluarea ieşirilor din stoc , respective din gestiune, se face cel mai adese tinând cont de
valoarea de intrare în stoc.
Datoritã faptului cã bunurile stocabile pot fi interschimbabile şi fungibile, în activitatea
practicã este greu sã se identifice în cazul ieşirilor lotul din care se face ieşirea.
Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune în situaţia
utilizãrii costului efectiv de înregistrare în contabilitate sunt:
 metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO)
 metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO)
 metoda costului mediu ponderat CMP

Indiferent de metoda aleasã pentru evaluarea ieşirilor din stoc , “aceastã metodã trebuie
aplicatã cu consecventţã pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un
exerciţiu financiar la altul”.Schimbarea metodei de evaluare în anumite situaţii excepţionale trebuie
sã fie însoţitã de explicaţii privind motivul schimbãrii metodei şi efectele asupra rezultatului.

Metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO)

Denumirea metodei provine din limba englezã “First in, first out”. Aceastã metodã are la
bazã ideea cã primele loturi de bunuri cumpãrate sunt primele care se dau în consum sau sunt
vândute la valoarea de intrare a primei intrãri aferente unui lot. Ca urmare, bunurile ieşite dni
gestiune se evalueazã la valoarea de intrare a primei intrãri aferente unui lot.
Elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele care au fost cumpãrate sau
produse cel mai recent. Metoda se aplicã în cadrul unitãţilor cu o gamã sortimentala diversificatã şi
în perioade în care existã o relative stabilitate a preţurilor.
În condiţiile scăderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect:
 evaluarea ieşirilor la costurile mai scãzute
 evaluarea stocurilor finale la preţuri mai mari
 majorarea profitului din exploatare şi a impozitului aferent
În condiţiile scãderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect:
 ieşirile sunt evaluate la preţurile mai mari
 stocurile sunt evaluate la preţurile mai mici
 reducerea profitului, a impozitului pe profit şi afectarea nesemnificativã a trezoreriei

Exemplu:În problema de mai jos vom prezenta stocul iniţial şi mişcãrile din cursul lunii
aprilie“materie primã”

Data Operaţia Cantitate Cost unitar

 1 IV Stoc iniţial 500 10
2 IV Aprovizionare 200 12
7 IV Consum 400
8 IV Aprovizionare 200 15
9 IV Consum 400

Data Operaţia Intrãri Ieşiri Stocuri

Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare
1 IV Stoc 500 500
iniţial

2 IV Aprov. 200 1,2 240 500 1 500

200 1,2 240
700 740
7 IV Consum 400 1 400 100 1 100
200 1,2 240
300 340
8 IV Aprov. 200 1,5 300 100 1 100
200 1,2 240
200 1,5 300
500 640
9 IV Consum 100 1 100
200 1,2 240
100 1,5 150 100 1,5 150
400 490
Tot 400 540 800 890 100 150

Metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO)

Denumirea metodei provine din limba engleaza “Last in , first out”. În conformitate cu
aceastã metodã, elementele din stoc se vor contabiliza ca ieşiri din stoc în ordinea celor mai recente
intrãri. Pe mãsura epuizãrii successive a fiecãrui lot, stocurile ieşite din gestiune se evalueazã la
costul lotului anterior.
Evaluarea ieşirilor prin metoda LIFO la cele mai recente, adicã la cele mai mari costuri,
micşoreazã rezultatul exerciţiului financiar. Efectele sunt accentuate în perioadele de inflaţie, când
metoda LIFO produce cea mai mica valoare posibilã a rezultatelor, iar costul stocurilor ieşite este
apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.Şi în acest caz documentele
de evidenţã a stocurilor trebuie structurate în mod corespunzãtor.Reluãm exemplul de mai sus prin
utilizarea acestei metode de evaluare a ieşirilor:

Data Operaţia Intrãri Ieşiri Stocuri

Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare
 1 IV Stoc 500 1 500
Iniţial
2 IV Aprov 200 1,2 240 500 1 500
200 1,2 240
700 740
7 IV Consum 200 1,2 240
200 1 200
400 440
300 1 300
8 IV Aprov. 200 300 300 1 300
1,5 200 1,5 300
500 600
9 IV Consum 200 300
200 1,5 200
400 1 500 100 1 100
Total 400 5400 800 940 100 100

Atunci când costul stocurilor este determinat cu ajutorul acestei metode, situaţiile financiare
trebuie sã conţinã informaţii suplimentare care sã prezonte diferenţa între valoarea stocurilor
specificate în bilanţ şi una dintre urmãtoarele valori:
 valoarea cea mai mică dintre valoarea determinată folosind metoda LIFO şi valoarea
realizabilă netă
 valoarea cea mai mică dintre costul current la data bilanţului şi valoarea realizabilă netă

Utilizarea acestei metode conduce la:

 reducerea profitului brut
 scãderea impozitului pe profit şi neafectarea în mod semnificativ a trezoreriei
 descreşterea volumului fizic al activelor la sfârşitul perioadei contabile
 subevaluarea soldurilor la finele perioadei

Metoda costului mediu ponderat

Metoda costului mediu ponderat se poate aplica în activitatea practicã în douã versiuni, şi
anume:
 metoda costului mediu ponderat al ultimei intrãri (CMPUI)
 metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrãrilor dintr-o perioadã (CMPTI)

CMPUI = VP + VI / SP + CI

VP, SP, stocul perecedent valoric şi cantitativ

VI, CI, intrãrile valoric şi cantitativ

Data Operaţia Intrãri Ieşiri Stocuri

Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare
1 IV Stoc 500 10000 5000000
Iniţial
2 IV Aprov. 200 12000 2400000 500 10000 5000000
 200 12000 2400000
700 10571 7400000
7 IV Consum 200 2400000
200 2000000
400 10571 4228400 300 10572 3171600
8 IV Aprov. 200 15000 3000000 300 10572
200 15000
500 12343 6171600

9 IV Consum 200
200
400 12343 4937200 100 12343 1234400
Total 400 54000000 800 9165600 100 1234400

Metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrãrilor dintr-o perioadã

Aceastã metodã este aplicabilã în situaţia combinãrii inventarului permanent cu inventarul

intermitent.
Relaţia matematicã utilizatã este următoarea:

E = Si + I – Sf

Data Operaţia Intrãri Ieşiri Stocuri

Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare Q P.U. Valoare
1 IV Stoc 500 1 500
Iniţial
2 IV Aprov. 200 1,2 240 700
7 IV Consum 400 300
8 IV Aprov. 200 1,5 300 500
9 IV Consum 400 100
Total 400 540 800 1,1555 924,4 100 1,156 11,56

Comparând cele douã variante ale metodei costului mediu ponderat se constatã cã evaloarea
ieşirilor din stoc dupã a doua variantã prezintã avantajul unui calcul simplu, dar nu permite
valorizarea ieşirilor în cursul periodei de gestiune.
Prima variantă oferã posibilitatea evaluãrii ieşirilor în cursul perioadei de gestiune.Aceastã
metodã prezintã inconvenientul unui calcul mai complex.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) şi metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO) sunt
considerate tratamente contabile de bazã iar metoda ultimului intrat- primul ieşit este considerate
tratament contabil alternativ
Capitolul III

Contabilitatea materiilor prime şi materialelor

 3.1. Generalităţi

Această categorie de stocuri este reprezentatã de acele bunuri care sunt achiziţionate de la
terţi (din exteriorul întreprinderii) pentru a fi consummate în procesul de producţie (în interiorul
întreprinderii) şi cuprinde: materiile prime, materialele consumabile şi materialele de natura
obiectelor de inventar.
 Stocurile de materii prime sunt bunuri care participã direct la fabricarea produselor, regãsindu-
se integral sau parţial, în stare iniţialã sau în stare transformatã, în produsul obţinut.
 Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participã sau ajutã la procesul de
fabricaţie sau de exploatare fãrã ade regãsi, de regulã, în produsul realizat.Principalele
categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii, materiale pentru
ambalat, piesele de schimb, seminţele şi materialele de plantat, furajele etc
 Stocuri de materiale de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de bunuri care nu
îndeplinesc cumulative condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizãrilor
corporale, adica, fie au durata de utilizare mai mica de un an, fie au valoarea de intrare mai
mica decât limita legalã. Astfel de bunuri pot fi: echipamentul de protecţie, echipamentul de
lucru şi imbrãcãmintea specialã impuse salariaţilor de normele de protecţie a mmuncii sau de
regulamente speciale; sculele, dispozitivele, verificatoarele (SDV-uri), aparate de mãsurã şi
control (AMC-uri) , mecanismele, matriţele şi alte obiecte similare; baracamentele şi
amenajãrile provizorii de şantier, care sunt bunuri achiziţionate sau contruite în regie proprie
pentru buna funcţionare a şantierelor de construcţii, cum ar fi:bãrãci, podeţe, schele, etc.

3.2. Conturi utilizate

Pentru Planul de conturi general aprobat prin OMFP nr. 306/2002 şi, respectiv, pentru
întreprinderile mari OMFP nr.94/2001 contabilitatea materiilor prime şi a materialelor se realizează
cu ajutorul conturilor din grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale” care are urmãtoarea
structurã:
301 “Materii prime”
302 “Materiale consumabile”
3021 “Materiale auxiliare”
3022 “Combustibili”
3023 “Materiale pentru ambalat”
3024 “Piese de schimb”
3025 “Seminţe şi materiale de plantat”
3026 “Furaje”
3028 “Alte materiale consumabile”
303 “Materiale de natura obiectelor de inventar”
308 “Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”
Conturile 301 “Materii prime”, 302 “Materiale consumabile” şi 303 “Materiale de natura
obiectelor de inventar” sunt, dupã conţinutul economic, conturi de active circulante materiale, iar
dupã funcţia contabilã, conturi de activ.
În situaţia aplicãrii inventarului permanent, aceste conturi se debiteazã cu valoarea la preţ de
înregistrare a materiilor prime şi materialelor intrate în întreprndere şi se crediteazã cu valoarea la
preţde înregistrare a materiilor prime şi materialelor ieşite din activul întreprinderii. Soldul debitor al
conturilor reprezintã valoarea materiilor prime şi materialelor existente în stoc.
În situaţia aplicãrii inventarului intermitent, aceste conturi se debiteazã numai la sfârşitul
lunii cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime şi materialelor existente în stoc, stabilitã pe
baza inventarului , şi se crediteazã sau se debiteazã în roşu la începutul lunii cu valoarea stocului
iniţial de materii prime şi materiale, care se include în cheltuielile aferente acestor stocuri
reprezentate de conturile 601 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”.
Contul 308 “Diferenţe de preţ la materii prime” se utilizeazã atunci când evidenţa stocurilor
de materii prime şi materiale se ţine la un alt cost decât costul de achiziţie (efectiv), respectiv la un
cost standard (prestabilit). Prin urmare, aşa cum aratã şi denumirea, acest cont ţine evidenţa
diferenţelor (în plus sau în minus), dintre costul de achiziţie şi preţul standard aferente materiilor
prime, materialelor consumabile şi materialelor care utilizeazã inventarul permanent. Dupã
conţinutul economic, este un contrectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime şi
materialelor, iar dupã funcţia contabilã, este un cont de activ.
Se debiteazã cu diferenţele de preţ în plus (costul de achiziţie mai mare decât preţul
standard) înregistrate “în negru” sau în minus (costul de achiziţie mai mic decât preţul standard)
înregistrate “în roşu” aferente materiilor prime şi materialelor intrate în gestiune.Se crediteazã cu
diferenţele de preţ în plus (“în negru”) sau în minus (“în roşu”) aferente materiilor prime şi
materialelor ieşite din gestiune. Soldul debitor al contului reprezintã diferenţele de preţ în plus
(nefavorabile, “în negru”) sau în minus (favorabile, “în roşu”) aferente materiilor prime şi
materialelor existente în stoc.

3.3. Operaţii contabile

A. În cazul utilizãrii inventarului permanent

Materii prime şi materiale consumabile evaluate la cost de achiziţie

I. O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintã la începutul lunii
un stoc iniţial de materii prime de 200 kg. evaluat la cost de achiziţie de 1,92 lei/kg. În cursul lunii se
achiziţioneazã 500 kg materii prime la preţul de facturare de 2,1 lei/kg, TVA 19 % achitate ulterior
prin bancã. Cheltuielile de transport aferente acestei achiziţii sunt de 50 lei, TVA 19 % şi se achitã
în numerar. Din stocul de materii prime existent se dau în consum , în cursul lunii, 500 kg evaluate
dupã metoda costului mediu ponderat.

1.Achiziţionare materii prime, conform facurii (500 * 21.000)

% = 401 Furnizori 1249,5

301 Materii prime 1050
4426 TVA deductibila 1995

2.Achitarea cu ordin de plată a materiilor prime

401 Furnizori = 5121 Casa în lei 1249,5

3.Cheltuielile de transport achitate în numerar

% = 5311 Casa în lei 59,5

301 Materii prime 50
 4426 TVA deductibilã 9,5

4.Costul de achiziţie unitar al materiilor prime cumpărate

(1,05 + 50) / 500 = 2,2 lei/kg

5.Consum de materii prime, conform bonului de consum

Cump = (200 * 19,2+ 500 * 2,2) / ( 200 + 500) = 2,12 lei/kg

601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 1060

II. Se cunosc următoarele date legate de materialele auxiliare ale unei întreprinderi: Stoc
iniţial:100 l, evaluat la cost de achiziţie de 1,5 lei/l; cumpãrãri în cursul lunii:400 l la cost de
achiziţie de 1,75 lei/l, TVA 19 %; consum de materiale auxiliare:350 l ; lipsã la inventar: 20 l ; Stoc
final: 130 l.Lipsa la inventar se imputã gestionarului la preţul de 1,8 lei/l, TVA 19 % urmând sã se
recupereze din salariul acestuia .De asemenea, se ştie cã întreprinderea ţine evidenţa stocurilor de
materiale auxiliare la costul (efectiv) de achiziţie, iar ieşirile din stoc sunt evaluate dupã metoda
FIFO.

1.Achiziţionare materiale auxiliare, conform facurii (400 * 1,75)

% = 401 Furnizori 833

3021 Materiale auxiliare 700
4426 TVA deductibilã 133

2.Înregistrarea consumului de materiale auxiliare, conform bonului de consum

FIFO: 100 * 1,5 + 250 * 1,75 = 587,5

6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 587.5

3.Înregistrarea lipsei la inventar (20 * 1,75 = 35)

6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 35

4.Imputarea lipsei

4282 Alte creanţe în legãturã cu = % 42,84

personalul
7588 Alte creanţe din explotare 36
4427 TVA colectatã 6,84
 Materiale consumabile evaluate la preţ standard

1. O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la preţ standard prezintã la începutul lunii un
stoc iniţial de materiale auxiliare de 100 kg evaluate la preţul standard de 1,5 lei/kg, iar diferenţele de
preţ aferente stocului iniţial sunt de 20 lei.În cursul lunii se cumpãrã 400 kg materiale auxiliare cu
preţul de facturare de 1,75 lei/kg, TVA 19 % care se achitã în numerar, şi se dau în consum 300 kg
materiale auxiliare.

1. Achiziţionare materiale auxiliare (preţ standard: 1,5 * 400 ; preţ de facturare: 1,75 * 400 ;
diferenţe de preţ: 0,25 * 400)

% = 401 Furnizori 833

3021 Materiale auxiliare 600
308 Diferenţe de preţ la materii prime şi 100
materiale
4426 TVA deductibilã 133

2. Achitarea în numerar a facturii

401 Furnizori = 5311 Casa în lei 833

3 .Înregistrarea consumului de materiale auxiliare, înregistrate la preţ standard (300 * 1,5 = 450)

6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 3021 Materiale auxiliare 450

4.Calcularea coeficientului de repartizare diferenţelor de preţ aferente ieşirilor din stoc

K308 = (Si 308 + Rd 308) / (Si 3021 + Rd 3021)

= (20 + 100) / (150 + 600)
= 0.16

5.Înregistrarea diferenţelor de preţ aferente consumului de materiale auxiliare (450* 0.16 = 72)

6021 Cheltuieli cu materiale auxiliare = 308 Diferenţe de preţ la materii prime şi 72

materiale

2.O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la preţ standard prezintã la începutul lunii
un stoc iniţial de piese de schimb de 20 buc. Evaluat la preţul stabdard de 20 lei/buc., diferenţele de
preţ aferente stocului iniţial fiind de 16 lei. În cursul lunii se achiziţioneazã 120 buc. Piese de schimb
la preţ de facturare de 17,5 lei/buc, TVA 19 %, cheltuielile de transport facturate tot de furnizorul de
piese de schimb sunt de 60 lei, TVA 19 %, în cursul aceleiaşi luni, 60 buc. piese de schimb.

1. Achiziţionare piese de schimb, înregistrate la preţul standard de 20 lei/buc.

Costul de achiziţie al pieselor de schimb = 120 * 17,5+ 60 = 2160
Preţul standard = 20 * 120 = 2400
Diferenţe de preţ = 2160 – 2400

% = 401 Furnizori 2570.4

3024 Diferenţe de preţ la materii prime 2400
şi materiale
4426 TVA deductibilã 2.40

2.Achitarea cu ordin de platã a facturii

401 Furnizori = 5121 Conturi la bãnci 2570,4

3.Înregistrarea consumului de piese de schimb, înregistrate la preţ standard

(60 * 200= 1200)

6024 Cheltuieli cu piesele de schimb = 3024 Piese de schimb 1200

4.Calcularea coeficientului de repartizare a diferenţelor de preţ aferente ieşirilor din stoc

K308 = ( Si 308 + Rd 308) / (Si 3024 + Rd 3024)

= ( 16 + 224 ) / ( 400 + 2400)
= 224 / 2800 = -0.08

5.Înregistarea diferenţelor de preţ aferente consumului de piese de schimb

(1200 x – 0.08 = -96)

6024 Cheltuieli cu piesele de schimb = 308 Diferenţe de preţ la materii prime şi 96

materiale

B.În cazul utilizãrii inventarlui intermitent

I. O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintă urmãtoarele date
privind materialele consumabile: Soldul iniţial al contului 302 “Materiale consumabile” este în
valoare de 2500 lei, iar stocul iniţial asociat acestui sold este de 100 kg. În cursul lunii se cumpãrã
120 kg materiale consumabile la preţul de 27, lei/kg, TVA 19 % achitate ulterior prin ordin de platã .
La inventarierea de la sfârşitul lunii se constatã un stoc de materiale consumabile de 20 kg. evaluat la
500 lei.

1.La începutul lunii – includerea în cheltuieli a soldului iniţial de materiale consumabile,

pornind de la premise cã se vor consuma în cursul lunii

302 Materiale consumabile = 602 Cheltuieli cu materiale consumabile 2500

2. Achiziţionare materiale consumabile, conform facturii (120 * 27,5)

% = 401 Furnizori 3927

 602 Cheltuieli cu materiale consumabile 3300
4426 TVA deductibilã 627

3.Achitarea cu ordin de plată a facturii

401 Furnizori = 5121 Conturi la bãnci în lei 3927

4.Înregistrarea stocului final de materiale consumabile stabilit la inventariere

302 Materiale consumabile = 602 Cheltuieli cu materialele 500

consumabile

5.Calcularea consumului de materiale consumabile dupã formula:

E = Si + I + S f
2500 + 3300 – 5000 = 5300

II. O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor la cost de achiziţie prezintã la începutul lunii un stoc
iniţial de materii prime de 200 kg. evaluat la cost de achiziţie de 1,92 lei/kg. În cursul lunii se
achiziţioneazã 500 kg materii prime la preţul de facturare de 2,1 lei/kg., TVA 19 % achitate ulterior
prin bancã. Cheltuielile de transport aferente acestei achiziţii sunt de 50 lei, TVA 19 % şi se achitã
în numerar. Din stocul de materii prime existent se dau în consum, în cursul lunii, 500 kg evaluate
dupã metoda costului mediu ponderat. La sfârşitul lunii, prin inventariere, se constatã un stoc de
materii prime de 200 kg.

1.La începutul lunii – includerea în cheltuieli a soldului iniţial de materii prime, pornind de la
premisa cã se vor consuma în cursul lunii (200 * 1,92)

301 Materii prime = 601 Cheltuieli cu materiile prime 384

2.Achiziţionare materii prime, conform facuri (500 * 2,1)

% = 401 Furnizori 1249,5

601 Cheltuieli cu materiile prime 1050
4426 TVA deductibilã 199,5

3.Achitarea cu ordin de plată a materiilor prime

401 Furnizori = 5121 Conturi la bãnci în lei 1249,5

2. Cheltuielile de transport aferente stocului achiziţionat, achitate în numerar

% = 5311 Casa în lei 59,5

601 Cheltuieli cu materiile prime 50
 4426 TVA deductibilã 9,5

4. Determinarea costului unitar mediu ponderat

Cump = (200 * 1,92 + 500 * 2,2) / ( 200 +500)= 2,12 lei/kg

5.Înregistrarea stocului final de materii prime stabilit la inventariere şi evaluat la costul unitar
mediu ponderat (200 * 2,12 = 424)

301 Materii prime = 601 Cheltuieli cu materiile prime 424

6.Calcularea consumului de materii prime

(384 + 1050 + 50) – 424 = 1060

 BIBLIOGRAFIE

1. Deaconu A. Bilanţul contabil al agenţilor econimici – modele de analizã, Editura

Intelcredo, Deva, 1999
2. Dumbravã P. Contabilitate financiarã, Editura Presa universitarã Clujeanã, Cluj Napoca
3. Feleagã N., Tratat de contabilitate financiarã, Editura Economicã, Bucureşti, 1998
Ionaşcu I.
4. Feleagã N., Recunoaştere, evaluare şi estimare în contabilitatea internaţionalã, editura
Malciu L. CECCAR, Bucureşti, 2004
5. Pântea I.P., Contabilitatea financiarã – sinteze şi aplicaţii practice, Editura Intelcredo,
Deva, 2001
6. Pântea I.P. Contabilitatea financiarã – studii de caz şi teste grilã, Editura Intelcredo,
Deva, 2002
7. Paşca N. Situaţii financiare ale unitãţilor economice din România, Editura Presa
Universitarã Clujeanã, Cluj – Napoca, 2002
8. Pop A. Contabilitatea financiarã româneascã armonizatã cu Directivele Contabile
Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura Intelcredo
Deva, 2002
9. Ristea M. Contabilitatea financiarã, Editura Universitarã, Bucureşti, 2004
10. Tiron T.A. Contabilitatea financiarã a societãţilor comerciale mici şi mijlocii, Editura
Dacia, Cluj – Napoza, 2004
 Evidenţa contabilă a materiilor prime
la societatea comercială “AL – BAN “ S.R.L. SIBIU

Sediul societăţii comerciale “AL – BAN” S.R.L. este în localitatea Sibiu, Alea Haiducului,
nr. 6, ap. 40, jud. Sibiu.
S.C. “AL – BAN “ S.R.L. , funcţionează în baza Legii nr. 31/1990, sub formă de societate cu
raspundere limitată, fiind persoană juridică română. Obiectul de activitate a societăţii este 2811
Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice (inclusiv PVC).
Societatea are dreptul de a efectua, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, toate tipurile de
tranzacţii şi operaţiuni comerciale, financiare, cu bunuri mobile şi immobile care sunt considerate
necesare sau utile dezvoltării şi extinderii obiectului său de activitate.
Pentru partea practică a acestei lucrări am înregistrat câteva achiziţii de materii prime la
societatea comercială “AL – BAN “ S.R.L., ce au avut loc pe parcursul lunii octombrie şi
noiembrie 2009. Astfel, pentru fiecare factură, am realizat recepţia ei (nota de recepţie), bonul de
consum, fişa de magazie şi nota contabilă.