Proiect de specialitate pentru examenul de

certificare a calificării profesionale

Nivel 3

Calificare profesionala: TEHNICIAN ÎN ACTIVITAŢI ECONOMICE

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:

Dorneanu Georgeta

ELEV:
Şincari Iliuţa Magdalena

1
 INVENTARIEREA
PATRIMONIULUI

*LUCRARE PREMERGĂTOARE
ÎNTOCMIRII SITUAŢIILOR
FINANCIARE ANUALE*

2
 - MOTTO -

„ Atâta timp cât regina

înţelegerilor dintre oameni este
moneda, contabilitatea trebuie să
justifice fiecare bănuţ.”

(„Enciclopedia de gestiune”, Bernarde

Colasse

3
 CUPRINS

Argument ..................................................... 5
CAP I Inventarierea - procedeu al metodei contabilităţii ...... 6
Inventarierea - ca procedeu de constatare faptică ...... 8
1.1.1. Funcţia de bază ..................................................... 9
1.1.2. Funcţia de control ................................................ 9
1.1.3. Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor ......... 10
1.2. Clasificarea inventarierii ............................................. 11
1.2.1. După momentul în care se efectuează activităţile de
inventariere .................................................................................... 11
1.2.2. După gradul de cuprindere ............................... 12
1.2.3. După modalitatea de efectuare ........................ 12
1.2.4. După natura elementelor supuse inventarierii .. 12
1.2.5. În funcţie de condiţiile în care se desfăşoară ... 13
1.3. Etapele inventarierii ................................................... 13
1.3.1. Pregătirea inventarierii .................................... 13
1.3.2. Inventarierea propriu-zisă ............................... 16
1.3.3. Stabilirea rezultatelor inventarierii şi înregistrarea lor în
contabilitate ..................................................................... 18
1.3.4. Documente specifice privind inventarierea .. 19
CAP II Înregistrarea în contabilitate a plusurilor şi
minusurilor cantitative şi valorice ............................................. 21

CAP III Studiu de caz la S.C. PETNI SERV S.R.L. ............... 23

Concluzii .................................................................................... 27
Bibliografie .........................................................................

4
 ARGUMENT

Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a

patrimoniului. Uneori, însă, pot apărea discrepanţe între datele din contabilitate
şi din realitate. Cauzele care pot determina unele necorelări între situaţia
înregistrată şi situaţia reală pot fi: schimbări de produse în substanţa bunurilor
materiale sub influenţa factorilor naturali ( uscare, evaporare, alterare etc.),
greşeli de manipulare privind calitatea bunurilor eliberate, neglijenţă, neatenţie,
greşeli, furturi, delapidări, anumite fenomene economice etc. Concordanţa
dintre informaţiile scriptice şi cele reale se poate verifica cu ajutorul
procedeului numit inventariere.
Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi
care permite compararea datelor obţinute pe această cale cu datele
contabilităţii, îl reprezintă inventarierea
Necesitatea inventarierii patrimoniului unităţilor se explică prin
importanţa deosebită pe care o prezintă pentru activitatea practică a acestora.
În primul rând, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea şi
organizarea evidenţei operative şi contabile la unităţile patrimoniale nou
înfiinţate, iar în al doilea rând, în decursul exerciţiului, ea este determinată de
faptul că între datele contabilităţii şi realitatea de pe teren pot să apară anumite
diferenţe, în plus sau în minus, chiar şi în condiţiile unei bune organizări a
evidenţei operative şi contabile, datorită mai multor cauze dintre care
menţionăm: modificări intervenite la elementele patrimoniale ale unităţii, fie ca
urmare a unor cauze naturale ( cum sunt: uscarea, evaporarea, scăderea în
greutate etc.), fie datorită unor cauze subiective ( ca de exemplu: măsuri
inexacte, sustrageri de mijloace economice); neîntocmirea sau întocmirea
defectuoasă a unor documente; neînregistrarea sau înregistrarea greşită în
conturi a anumitor operaţii; neglijenţa şi neatenţia gestionarilor care
gestionează bunurile şi valorile economice.

5
 Am ales această temă deoarece inventarierea este un procedeu specific
tuturor domeniilor. Necesitatea inventarierii patrimoniului unităţilor se explică
prin importanţa deosebită pe care o prezintă pentru activitatea practică a
acestora.

COMPETENȚE DOBÂNDITE

1. UNITĂȚI DE COMPETENȚE CHEIE

Gândire critică și rezolvare de probleme

Managementul relațiilor interpersonale
Utilizarea calculatorului și prelucrarea informației
Comunicare
Dezvoltarea carierei profesionale
Procesarea datelor numerice
Inițierea unei afaceri

2. UNITĂȚI DE COMPETENȚE TEHNICE GENERALE

Managementul afacerii
Marketingul afacerii
Planificare operațională
Resurse umane
Managementul calității
Finanțarea afacerii
Igienă, securitatea muncii și protecția mediului

3. UNITĂȚI DE COMPETENȚE TEHNICE SPECIALIZATE

Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

6
 Realizarea situațiilor financiare
Finanțe și fiscalitate
Asigurări
Contracte economice
Analiza pieței
Statistică
Negocieri în afaceri
Utilizarea calculatorului în contabilitate
Instrumente de plată

4. UNITĂȚI DE COMPETENȚE SPECIFICE

Managementul calităţii
Înregistrarea evenimentelor şi tranzacţiilor în contabilitate
Comunicare organizaţională
Cunoaşterea noţiunilor teoretice
Efectuarea lucrărilor pregătitoare elaborării Situaţiilor financiare anuale
Completarea Situaţiilor financiare anuale
Reflectarea în contabilitate a operaţiilor economico-financiare
Utilizarea metodelor şi tehnicilor fiscale

7
 CAP I Inventarierea patrimoniului

Inventarierea generală a patrimoniului reprezintă ansamblul

operaţiunilor prin care se constată existenţa şi starea tuturor elementelor de
activ şi pasiv, cantitativ valoric sau numai valoric, aflate în patrimoniul
unităţilor la o anumită dată.
Este lucrarea preliminară elaborării situaţiilor financiare anuale, prin
intermediul căreia se stabilesc atât mărimea reală a patrimoniului, cât şi
evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuală.
În normele care reglementează inventarierea se precizează că aceasta
reprezintă „ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor
elementelor de activ şi de pasiv, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz,
în patrimoniul unităţii, la data la care aceasta se efectuează”.
Inventarierea stă la baza întocmirii unui bilanţ real contribuind la asigurarea
imaginii fidele a societăţii economice şi la aplicarea prudenţei în contabilitate.
Inventarul nu se confundă cu bilanţul, deşi ambele prezintă elementele
patrimoniale la un moment dat, din urmetoarele considerente:
- bilanţul este un document de sinteză şi generalizare întocmit în baza datelor
din conturi, iar inventarul este rezultatul unor operaţiuni de măsurare şi
evaluare a realităţii faptice;
- bilanţul prezintă în mod sintetic şi în expresie valorică elementele de activ şi
pasiv, pe când inventarul descrie amanunţit, cantitativ şi valoric, fiecare
element individualizat din patrimoniu (fiecare sortiment de bunuri materiale,
fiacare furnizor, client, etc);
- bilanţul este rezultatul întregului ciclu de prelucrare a datelor cu ajutorul
procedeelor metodei contabilităţii, iar inventarul este doar rezultatul
contabilizării faptice a existenţei şi stării activelor şi pasivelor. Entităţile
economice au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de
activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe

8
parcursul funcţionării, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în
alte situaţii prevăzute de lege.

1.1. Inventarierea, ca procedeu de constatare faptică, ce face

parte din categoria procedeelor comune disciplinelor economice, îndeplineşte
funcţii multiple, dintre care cele mai semnificative sunt:
1.1.1. Funcţia de bază a inventarierii este cea a stabilirii situaţiei reale a
tuturor elementelor de activ şi de pasiv ale fiecărei unităţi, precum şi a
bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice
sau fizice, în
vederea întocmirii situaţiior financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine
fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei unităţii pentru respectivul exerciţiu
financiar. O inventariere totală a mijloacelor şi a resurselor făcută la înfiinţarea
unei entităţi economico-sociale constituie un punct sigur de plecare în
organizarea contabilităţii.
Delimitarea cheltuielilor aferente producţiei în curs de execuţie,
reorganizarea gestiunilor, modificarea preţurilor, fuzionarea, divizarea sau
încetarea activităţii entităţilor economice reclamă şi ele inventarirea. De
asemenea , încorporarea inventarierii între lucrările contabile de închidere a
exerciţiului permite ca situaţiile financiare anuale să ofere o imagine fidelă a
poziţiei financiare, performanţei, modificarilor capitalului propriu şi fluxurilor
de trezorerie ale entităţilor economice pentru respectivul exerciţiu financiar.
Funcţia inventarierii de stabilire a situaţiei reale nu trebuie văzută numai prin
prisma situaţiilor financiare anuale. Ea se corelează şi cu informaţiile curente
ale contabilitaţii. Analizată din acest punct de vedere, inventarierea este
punctul de pornire şi de închidere a oricărui exerciţiu financiar. Pe baza
inventarierii, se deschid conturile şi tot ea este lucrarea pe care se sprijină
înregistrările ce se fac pentru închiderea conturilor de activ si de pasiv. În urma
contabilizării operaţiunilor de regularizare ( adică valorificarea în contabilitate
a rezultatelor inventarierii), rulajele conturilor de activ şi de pasiv vor reflecta

9
toate oparaţiile economice şi financiare, iar soldurile lor vor exprima realitatea
faptică. Sistematizarea soldurilor acestor conturi va permite, în final, obţinerea
unui sistem de indicatori din bilanţ, ce vor da naştere ecuaţii bilanţiere de
echilibru.
Total active – Datorii curente = Total capitaluri proprii
1.1.2. Funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de
contabilitate şi realitatea fizică. Oricât de riguros ar fi organizată activitatea de
recepţie, depozitare şi eliberare din gestiune a bunurilor economice şi oricât de
bine organizată ar fi contabilitatea acestor elemente patrimoniale, există situaţii
în care apar diferenţe între soldurile scriptice şi realitate. Aceste diferenţe sunt
rezultatul unor modificări cantitative şi calitative determinate de factori
obiectivi şi subiectivi, pe care contabilitatea nu îi poate consemna în momentul
acţiunii lor.
Datele furnizate de contabilitate, de regulă, cu un caracter relativ deoarece:
-bunurile economice suferă pe timpul transportului, manipulării şi depozitării
anumite modificări cantitative şi valorice. Astfel, se înregistrează scăderi
cantitative(perisabilităţi) datorită proprietăţilor fizico-chimice ale elementelor,
materiale care: se usucă, se sparg, se oxidează, se evaporă etc. Unele bunuri îşi
pierd parametri calitativi datorită expirării termenului de garanţie, depozitării
necorespunzătoare etc. Alte bunuri cresc în greutate;
- în anumite gestiuni pot avea loc sustrageri, furturi, risipă, proastă
gospodărire;
- unele date din documentele primare se pot omite cu ocazia înregistrării lor în
contabilitate sau se pot înregistra de mai multe ori, sau se înregistrează eronat,
la altă gestiune sau alt sortiment etc;
- personalul care gestionează bunurile dă dovadă de neglijenţă, confundă
sortimentele;
- unele comenzi în curs de execuţie se anulează datorită renunţării făcute de
beneficiari;
- uneori pot apărea cazuri de forţă majoră ( calamităţi naturale, incendii, etc.).

10
 Prin compararea situaţiei faptice, stabilită prin inventariere, cu situaţia
scriptică din contabilitate se determină plusurile şi minusurile de inventar,
precum şi modul lor de regularizare.
Tot cu ajutorul inventarierii se identifică bunurile inutilizabile, greu
vandabile, comenzi sistate, creanţe neîncasate etc, şi se iau măsuri pentru
preîntâmpinarea apariţiei sau limitarea pagubelor. Analizând cauzele care au
dus la neîncasarea sau neplata la termen a creanţelor şi obligaţiilor se iau
măsuri pentru întărirea disciplinei decontărilor.
Pe baza inventarierii se estimează riscurile la care este supusă entitatea
economică, se stabileşte probabilitatea de încasare a creanţelor , se stabileşte
valoarea de piaţă a elementelor de active pe baza cărora se aplică principiul
prudenţei. În felul acesta, inventarierea, prin funcţia sa, se constituie ca un
instrument de control asupra integrităţii materiale şi financiare a patrimoniului.
1.1.3. Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi
vânzărilor.
Această funcţie este specificată entităţilor economice, care folosesc
pentru evidenţa stocurilor, metoda inventarului intermitent.
Întreprinderile mici şi mijlocii pot utiliza pentru contabilitatea
stocurilor metoda inventarului intermitent. Această metodă presupune
utilizarea conturilor de stocuri numai la începutul şi sfârşitul lunii, iar intrările
din cursul lunii se reflectă în conturile corespunzătoare de cheltuieli. La finele
fiecărei luni, pe baza inventarului, stocurile existente în patrimoniu se reiau în
conturile adecvate, care la începutul lunii următoare se vor reflecta din nou în
cheltuieli.
În condiţiile utilizării metodei inventarului intermitent, inventarierea
lunară a stocurilor este obligatorie şi stă la baza determinării cheltuielilor
materiale şi a veniturilor din producţia stocată.
1.2. Clasificarea inventarierii
1.2.1. După momentul în care se efectuează activităţile de
inventariere,
Distingem:

11
 a)inventarieri periodice (anuale), ce se efectuează cel puţin o dată pe an
şi cuprind întregul patrimoniu al unei entităţi economico-sociale.
În cazul în care inventarierea este efectuată la începutul activităţii
entităţii patrimoniale, ea are ca scop principal stabilirea şi evaluarea
elementelor de activ ce constituie aportul în natură al capitalui socia.
Inventarierea anuală a elementelor de activ şi de pasiv se face, de regulă, cu
ocazia închiderii exerciţiului financiar, avându-se în vedere şi specificul
activităţii fiecărei unităţi patrimoniale. În cadrul entităţilor economice cu
activitate complexă, bunurile pot fi inventariate şi înaintea datei de încheiere a
exerciţiului financiar, cu condiţia asigurării valorificării şi cuprinderii
rezultatelor inventarierii în situaţiile financiare întocmite pentru exerciţiul
financiar respectiv. În baza prevederilor art. 7, alin. (2) din Legea contabilitaţii,
Ministerul Finanţelor Publice poate aproba excepţii de la regula inventarierii
anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea
instituţiilor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite

b)inventarieri exprese, ce se pot efectua:

-elementele de activ dintr-o gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere
anuală, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a
persoanei care are obligaţia gestionării elementelor de activ şi de pasiv, cu
respectarea prevederilor art. 5 alin. (3) Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată. În situaţia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în
Registrul-inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate şi
înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările şi ieşirile de bunuri din
perioada cuprinsă între data inventarierii şi data încheierii exerciţiului
financiar.

1.2.2. După gradul de cuprindere, inventarierea poate fi:

a)inventariere parţială, ce cuprinde numai anumite categorii de bunuri,
creanţe aparţinând unor anumite gestiuni;

12
 b)inventariere generală, ce priveşte toate mijloacele şi resursele din
entitatea economică. Astfel, pe baza prevederilor art. 7, alin. (1) din Legea
contabilităţii , unităţile patrimoniale au obligaţia să efectueze inventarierea
generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel
puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării
activităţii, precum şi alte situaţii.

1.2.3. După modalitatea de efectuare, inventarierea poate fi:

a)inventariere totală, ce se extinde asupra tuturor sortimentelor ce
formează un element patrimonial (sortimente de materiale, sortimente de
produse) asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune, indiferent de natura lor
( terenuri, construcţii, mărfuri).
b)inventariere prin sondaj, ce cuprinde numai unele sortimente sau
unele bunuri dintr-o gestiune. Dacă la inventarierile prin sondaj se constată
nereguli semnificative, acestea se transformă în inventarieri totale.

1.2.4. După natura elementelor supuse inventarierii, distingem:

a)inventarierea imobilizărilor necorporale, corporale şi financiare;
b)inventarierea stocurilor şi a producţiei în curs;
c)inventarierea mijloacelor circulante şi decontare (creanţelor);
d)inventarierea mijloacelor circulante de trezorerie;
e)inventarierea bunurilor aparţinând altor entităţi economico-sociale;
f)inventarierea capitalurilor proprii;
g)inventarierea datoriilor.

1.2.5. În funcţie de condiţiile în care se desfăşoară, inventarierile

sunt:
a)inventarieri ordinare, ce au, de regulă, un caracter normal, planificat;
b)inventarieri extraordinare, ce sunt impuse de anumite situaţii de
excepţii cum ar fi: calamităţi naturale, în cazul modificărilor de preţuri,
predarea-primirea unei gestiuni.

13
 1.3. Etapele inventarierii
Organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv
din cadrul societăţilor economice, societăţilor/companiilor naţionale, regiilor
autonome, instituţiilor naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţilor
cooperatiste, instituţiilor publice, asociaţiilor şi celorlalte persoane juridice cu
şi fără scop patrimonial, precum şi ale persoanelor fizice care desfăşoară
activităţi producătoare de venituri, se efectuează, potrivit
prevederilor Legii contbilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, ale reglementărilor contabile aplicabile, precum şi ale
Ordinului nr 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi
efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv.
Activitatea de inventariere este deosebit de complexă, derulându-se în
mai multe etape succesive, şi anume:
1.pregătirea inventarierii;
2.inventarierea propriu-zisă;
3.stabilirea rezultatelor inventarierii şi înregistrarea lor în contabilitate.

1.3.1. Pregătirea inventarierii este o etapă pregătitoare inventarierii

propriu-zise şi constă în luarea unor măsuri cu caracter organizatoric şi în
efectuarea unor operaţiuni de pregătire contabilă.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane împuternicite
care are obligaţia gestionării elementelor de activ şi de pasiv şi care elaborează
şi transmit comisiilor de inventariere proceduri scrise în acest sens, adaptate le
specificul unităţii. Inventarierea se efectuează de comisii de inventariere
formate din cel puţin doua persoane ( la unităţile mici, inventarierea se poate
efectua de o singură persoană).
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor
supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective.

14
Acolo unde este cazul, comisiile de inventariere sunt coordonate de către o
comisie centrală. În vederea bunei desfăşurări a operaţiilor de inventariere,
administratorii trebuie să ia măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare
de lucru comisiei de inventariere, prin:
- organizarea depozitării valorilor materiale grupate pe sortipodimensiuni,
codificarea acestora şi întocmirea etichetelor de raft;
- ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiunile de valori materiale şi
a celei contabile şi efectuarea lunară a confruntării datelor dintre aceste
evidenţe;
- participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de inventariere;
- asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se
inventariază, respectiv, pentru sortare, cântărire, măsurare, numărare
- asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate ( calitate, sort,
preţ) a unor specialişti din unitate sau din afara acesteia, la solicitarea
responsabilului comisiei de inventariere, care au obligaţia de a semna listele de
inventariere pentru atestarea datelor înscrise;
- dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în număr suficient
pentru măsurare, cântărire, cu mijloace de identificare ( cataloage, mostre,
sonde), precum şi cu formulare şi rechizite necesare;
- dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare
a spaţiilor inventariate;
- asigurarea protecţiei membrilor comisiei de inventariere, în conformitate cu
normele de protecţie a muncii;
- asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor de la magazine, depozite
gestiuni.

Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de

inventariere sunt următoarele:

15
a)înainte de începerea operaţiunii de inventariere, se ia de la gestionarul
răspunzător de gestiunea bunurilor o declaraţie scrisă (datată şi semnată de
gestionar, cât şi de comisia de inventariere) din care să rezulte că:
- gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;
- în afara bunurilor unităţii respective, are în gestiune şi alte bunuri aparţinând
terţilor, primite cu sau fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate sau valoare are
cunoştinţă;
- are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate(livrate), pentru care s-au
întocmit documente aferente;
- a primit sau eliberat bunuri fără documente legale;
- deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor
aflate în gestiunea sa;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa
gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.
b)să identifice toate locurile(încăperile) în care există bunuri ce urmează a fi
inventariate;
c)să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare(cât şi a căilor de
acces, acolo unde este cazul), în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se
întrerup operaţiunile de inventariere şi se părăseşte gestiunea;
d) să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând
data la care sau inventariat valorile materiale, să vizeze documentele care
privesc intrări sau ieşiri de valori materiale,existente în gestiune, dar
neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea
lor la contabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea.

La entităţile de desfacere cu amănuntul, care folosesc metoda global-

valorică, gestionarul trebuie să întocmească şi să depună la contabilitate,
înainte de începerea inventarierii, raportul de gestiune în care să se scrie toate
documentele de intrare şi ieşire a mărfurilor, precum şi cele privind numerarul
depus de caserie, întocmit până în momentul începerii inventarierii;

16
e)să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor din ziua
curentă, solicitând întocmirea monetarului (la gestiunile cu vânzare cu
amănuntul) şi depunerea numerarului la caseria unităţii;
f)să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură sau de cântărire
au fost verificate şi dacă sunt în bună stare de funcţionare.
Dacă operaţiunile de aprovizionare-livrare a bunurilor nu pot fi suspendate, se
prevede crearea unei zone tampon în care să se depoziteze bunurile primite în
timpul inventarierii sau să se permită expedierii la clienţi, iar operaţiunile
respective se vor efectua numai în prezenţa comisiei de inventariere, care va
menţiona pe documentele respective „primit/eliberat în timpul inventarierii”
după caz, în scopul evitării duble su a omisiilor.
1.3.2. Inventarierea propriu-zisă se referă la constatarea, descrierea şi
evaluarea mijloacelor, datoriilor şi capitalurilor proprii în conformitate cu
constatările făcute asupra realităţii acestora. Tehnica folosită în acest scop
depinde de natura categoriilor de valori inventariate şi situaţia lor la acea dată.
Existenţa bunurilor corporale se constată prin observarea directă la locul de
depozitare şi păstrare în prezenţa obligatorie a gestionarului sau persoanei care
îl reprezintă în mod legal.
Inventarierea propriu-zisă se realizează de către subcomisiile de
inventariere la locurile de păstrare a bunurilor iar constatările se înscriu în
listele de inventariere.Listele
de inventariere se întocmesc separat pentru: fiecare loc de depozitare; fiecare
gestiune aparţinătoare unităţii economice; fiecare categorie de bunuri din
cadrul gestiunilor; bunurile aflate la angajaţi pentru folosinţă (scule,
cazarmament etc); bunurile care aparţin altor entităţi (închiriate, în consignaţie,
date spre prelucrare etc); bunuri necorespunzătoare din punct de vedere
calitativ; bunuri fără mişcare, greu vandabile sau cu mişcare lenntă.
Comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecţiile, iar
concluziile la care a ajuns se vor menţiona la sfârşitul listelor de inventariere.
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de
inventariere şi de către gestionar (respectiv gestionarii în cazul gestiunilor

17
colective).În cazul predării-primirii gestiunii listele de inventariere se
semnează atât de gestionarul predător, cât şi de către cel primitor.
Pe baza listelor de inventariere-varianta simplificată se întocmesc alte
liste de inventariere care servesc ca document pentru stabilirea lipsurilor şi a
plusurilor de valori materiale constatate cu ocazia inventarierii şi numai pentru
poziţiile cu diferenţe. Aceste liste de inventariere se întocmesc într-un
exemplar
la locurile de depozitare, de comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de
valori materiale, eventual grupe sau subgrupe, separat pentru valorile materiale
şi mijloacele fixe ale entităţii şi separat pentru cele în custodie, aflate asupra
personalului unităţii la data inventarierii, primite pentru prelucrare.
Listele de inventariere întocmite pentru bunurile în custodie trebuie să
conţină în plus şi numărul şi data actului de predare-primire în custodie.
Listele de inventariere separate se întocmesc şi pentru stocurile de
valori materiale fără mişcare, de prisos, de calitate necorespunzătoare,
depreciate ori fără desfacere asigurată.
Pe baza listelor de inventariere centralizatoare şi a proceselor verbale
de inventariere se întocmeşte anual Registrul-inventar.Acesta este un document
contabil obligatoriu în care se înregistrează, în mod grupat, toate elementele de
activ şi de pasiv.
Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se
face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită şi valoare de inventar,
stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.
Valoarea de inventar, se va înscrie în coloana corespunzătoare din lista de
inventariere centralizatoare, numai în cazul constatării deprecierilor. În cazul
creanţelor şi datoriilor, această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor
probabilă de încasat, respectiv, de plată. Evaluarea se va efectua cu respectarea
principiului pemanenţei metodelor, potrivit căruia modelele şi regulile de
evaluare trebuie menţinute, asigurându-se comparabilitatea în timp a
infomaţiilor contabile. De asemenea, la stabilirea valorii de inventar se va

18
aplica principiul prudenţei, potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările
de valoare datorate deprecierilor, şi anume:
- în cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcţie de
utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei, este mai mare decât valoarea cu
care acesta este evidenţiat în contabilitate, în listele de inventariere se vor
înscrie valorile din contabilitate;
- în cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea
din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar.

Imobilizările necorporale şi corporale constatate ca fiind depreciate se vor

evalua la valoarea actuală a fiecăreia. Corectarea valorii contabile a acestora şi
aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de
depreciere existentă.
De reţinut că evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se
efectuează la costul de achiziţie sau costul de producţie, mai puţin amortizarea.
Evaluarea titlurilor de valoare ( titluri de participare, titluri de
plasament, alte titluri) se efectuează, în cazul celor cotate pe pieţe reglementate
şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, pe baza preţului
mediu ponderat, calculat pe ultimele 12 luni calendaristice, pentru titlurile
tranzacţionate în respectivul interval de timp, iar în cazul titlurilor
netranzacţionate pe pieţele reglementate şi supravegheate, în funcţie de
valoarea activului net pe acţiune.
Evaluarea creanţelor şi a datoriilor se face, de regulă, la valoarea lor
probabilă de încasare sau de plată, în timp ce evaluarea creanţelor şi a
datoriilor exprimate în valută se face la cursul de schimb valutar comunicat de
Banca Naţională a României, valabil pentru data încheierii exerciţiului
financiar.
Scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor, ale căror termene de
încasare sau de plată sunt prescrise se efectuează numai după ce au fost
întreprinse toate demersurile juridice, potrivit legii, pentru decontarea acestora.

19
 1.3.3. Stabilirea rezultatelor inventarierii şi înregistrarea lor în
contabilitate constituie etapa în care se întocmesc situţiile comparative
necesare pentru stabilirea rezultatelor inventarierii, precum şi aceea în care se
înfăptuiesc operaţiile de regularizare a diferenţelor constatate la inventariere şi
înregistrarea lor. Determinarea rezultatelor inventarierii se face prin
compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele
din evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate. Înainte
de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor
stocurilor înscrise în fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru
bunurile inventariate. Erorile descoperite cu eceastă ocazie trebuie corectate
operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin
confruntarea cantităţilor consemnate în listele de inventariere, cu evidenţa
tehnico-operativă pantru fiecare poziţie în parte. Rezultatele inventarierii se
înscriu de către comisia de inventariere, după confirmarea de către
compartimentul de contabilitate a soldurilor scriptice, într-un proces verbal.

1.3.4. Documente specifice privind inventarierea

Procesul verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conţină, în

principal, următoarele elemente: data întocmirii; numele şi prenumele
membrilor comisiei de inventariere; numărul şi data deciziei de numire a
comisiei de inventariere; gestiunea inventariată data începerii şi terminării
operaţiunii de inventariere; rezultatele inventarierii; concluziile şi propunerile
comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi a lipsurilor constatate şi la
persoanele vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legătură cu acestea;
volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile,
fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în
circuitul economic; propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura
obiectelor de inventar şi de clasare sau casare a unor stocuri; constatări privind

20
păstrarea, depozitarea, conservarea asigurării integrităţii bunurilor din gestiune,
precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se
prezintă, în termen de 7 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere,
administratorul entităţii. Acesta, cu avizul conducătorului compartimentului
financiar-contabil şi al conducătorului compartimentului juridic, decide, în
termen de cel mult 7 zile de la primirea procesului-verbal, asupra soluţionării
propunerilor făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Conform art. 7, alin. (3) din Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-
oparativă, cât si în contabilitate, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, în
termen de cel mult 7 zile de la data terminării operaţiunilor de inventariere.
La sfârşitul anului, pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere
centralizatoare şi a proceselor-verbale de inventariere, se întocmeşte Registrul-
inventar. Acesta este un document contabil obligatoriu de îngeristrare anuală şi
de grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului. În el se înregistrează toate
elementele de activ şi de pasiv inventariate, grupate după natura lor, conform
structurii posturilor din bilanţul contabil. Lista de inventariere serveşte ca
document pentru stabilirea lipsurilor şi a plusurilor de valorii materiale
constatate cu ocazia inventarierii prin preluarea din listele de inventariere
numai a poziţiilor cu diferenţe.Pentru bunurile la care comisiile de inventariere
au constatat deprecieri, se întocmesc liste de inventariere distincte care se
preiau, de asemenea, în listele de inventariere.

21
 CAP II Înregistrarea în contabilitate a plusurilor şi
minusurilor cantitative şi valorice

1. Plusuri la mijloace fixe în valoare de 4580 lei conform listei de

inventariere şi
proces verbal de inventariere.
212 = 134 4580
(conform listei de inventariere, proces verbal de inventariere)
2. Plusuri la produse finite în valoare de 1000 lei conform listei de
inventariere şi procesului verbal de inventariere.
345 = 711 1000
(conform listei de inventariere, proces verbal de inventariere)
3. Plusuri de materiale consumabile în valoare de 500 lei conform listei de
inventariere şi proces verbal de inventariere.
3028 = 6028 500
(conform listei de inventariere, proces verbal de inventariere)
4. Plusuri în caseria firmei cu capital privat în valoare de 360 lei conform
listei de inventariere şi proces verbal de inventariere.
5311 = 7588 360
(conform listei de inventariere, proces verbal de inventariere)
5. Minus la materii prime în valoare de 200 lei conform listei de
inventariere şi proces verbal de inventariere.
601 = 301 200
(conform listei de inventariere, proces verbal de inventariere)
6. Minusuri la produse finite în valoare de 450 lei conform listei de
inventariere şi proces verbal de inventariere.
711 = 345 450
(conform listei de inventariere, proces verbal de inventariere)

Se înregistrează în contabilitate următoarele diferenţe constatate la

inventariere:

22
Lipsa neimputabilă a unui aparat de copiat cu valoarea contabilă de 2000 lei
fiind amortizat în valoare de 1500 lei conform listei de inventariere şi proces
verbal de inventariere.
% = 214 2000
2814 1500
6583 500
(conform listei de inventariere, proces verbal de inventariere)
TVA aferentă valorii rămase:
500 X 19% = 95 lei
635 = 4427 95
(conform listei de inventariere)
Un plus de inventar care constă dintr-un ciocan pneumatic evaluat la 3000 lei
conform listei de inventariere şi procesului verbal de inventariere.
2131 = 134 3000
(conform listei de inventariere, proces verbal de inventariere)
Lipsa unui mijloc de transport cu valoarea contabilă de 2500 lei,
complet amortizat conform listei de inventariere şi procesului verbal de
inventariere.
2813 = 2133 2500
(conform listei de inventariere, proces verbal de inventariere)
O entitate care utilizează metoda inventarului intermitent stabileşte, prin
inventariere la sfârşitul perioadei un stoc de materiale consumabile de 1000 de
bucăţi evaluate la preţul unitar de 5 lei, conform listei de inventariere.
Stocul final de materiale consumabile constatat la inventariere la sfârşitul
perioadei:
302 = 602 5000
(conform listei de inventariere)
Sau
602 = 302 -5000
(conform listei de inventariere)

23
 Anularea stocurilor finale din perioada precedentă la începutul perioadei
următoare conform listei de inventariere.
602 = 302 (conform listei de inventariere)

24
 CAP III

STUDIU DE CAZ LA

S.C. PETNI SERV S.R.L.

25
 În încercarea de a aprofunda lucrarea “Inventarierea
patrimoniului” ,voi prezenta în continuare, pe scurt, activitatea unei firme din
Municipiul Suceava, apoi voi anexa documentele specifice temei alese.
Firma S.C. PETNI SERV S.R.L. , având certificatul de înmatriculare
la Registrul Comerţului seria J, nr. 33/1305/06.12.1995, C.I.F. 7931350, cu
sediul în Municipiul Suceava, Str. 6 Noiembrie, nr. 37, bl. T6, sc. A, ap. 3, Jud.
Suceava, având ca activitate – birou cadastral.
La înfiinţare firma S.C. PETNI SERV S.R.L. avea ca asociat unic pe
domnul Catargiu Constantin Foca, iar principala activitate reprezenta
intermedierea telefonică, iar sediul era în Comuna Botoşana, Jud. Suceava.
Ulterior, firma a fost achiziţionată de către domnul Nicuţari Petrea,
asociat unic al S.C. PETNI SERV S.R.L., care a hotărât schimbarea
obiectului de activitate, noua activitate principală fiind: activităţi de
arhitectură, inginerie şi servicii de consultanţă tehnică legate de acestea
(activităţi de cercetare, explorare şi prospectare geologică şi de cartografie şi
lucrări de geodezie, măsurători topografice, lucrări de cadastru funciar, edilitar,
identificări cadastrale). De asemenea noul sediu al societăţii este cel din Str. 6
Noiembrie nr. 37, bl. T6.

În anul 2011, firma a înregistrat următoarele valori:

Cifra de afaceri: 154.875 Ron
Profit net: 18.076 Ron
Patrimoniul societăţii: 148.918 Ron, din care:
capital social: 1.030 Ron
rezerve: 63.936 Ron
profit reportat: 83.952 Ron
Active imobilizate: 198.189 Ron
Active circulante: 216.701 Ron

26
 Prezentarea inventarierii anuale
efectuată de S.C. PETNI SERV S.R.L.

Se procedează la inventarierea anuală a patrimoniului societăţii firma

S.C. PETNI SERV S.R.L. la 31.12.2011.
Domnul Nicuţari Petrea a hotărât , la 10.12.2011, constituirea comisiei
de inventariere în vederea efectuării inventarierii patrimoniului în perioada
15.12.2011 – 23.12.2011, conform Deciziei privind numirea comisiei de
inventariere nr. 17/10.12.2011.
În continuare, la 15.12.2011, administratorul firmei, domnul Nicuţari
Petrea, completează Declaraţia de inventar, din care reiese că societatea nu
posedă valori materiale şi băneşti ce aparţin terţilor, nu există plusuri sau
minusuri în patrimoniu de care să fi luat cunoştinţă ş.a.
În cadrul inventarierii propriu – zise, gestiunile supuse inventarierii au
fost : mijloace fixe, obiecte de inventar, investiţii în curs.
Au fost completate listele de inventariere. Au fost efectuate totalurile la
valoarea contabilă. Acestea se confruntă cu situaţia scriptică (din balanţa de
verificare, fişe de evidenţă).
Se valorifică inventarul, adică dacă există diferenţe faţă de situaţia
scriptică. Se impută dacă sunt lipsuri şi se ştie persoana vinovată, se casează
bunurile degradate, distruse, apoi se înregistrează în contabilitate atât plusurile
cât şi minusurile.
În cazul firmei S.C. PETNI SERV S.R.L. inventarierea a fost
efectuată fără a se constata diferenţe.
Precizare – la sfârşitul anului se completează Registrul Inventar, pe
baza Balanţei de verificare.

27
Concluzii

28
 Luând în considerare partea teoretică cât şi partea practică a lucrării se
poate desprinde următoarea concluzie :

Inventarierea se află în strânsă legătură cu celelalte procedee ale

contabilităţii. Astfel, toate operaţiile economice se consemnează în documente,
iar datele din documente se înregistrează în conturi. Informaţiile din conturi
sunt verificate cu ajutorul balanţei şi se confruntă cu realitatea prin intermediul
inventarierii. Inventarierea stă la baza întocmirii unui bilanţ real, contribuind la
asigurarea imaginii fidele şi la aplicarea principiului prudenţei.

Prin urmare subiectul nu a putut fi acoperit decât în mică măsură urmărind

problemele de esenţă ale inventarierii patrimoniului într-o lucrare de mică
întindere şi cu o aplicaţie practică modestă.

„Inventarierea patrimoniului” reprezintă o încununare a muncii desfăşurate

de-a lungul celor patru ani în cadrul disciplinelor economice şi în acelaşi timp
am demers în obţinerea certificatului de competenţă profesională

BIBLIOGRAFIE

29
 Organizarea contabilităţii financiare a entităţilor economice
Autori : Elena Hlaciuc, Camelia Cătălina Mihalciuc
Editura : Didactică şi pedagogică
Anul : 2008
Pag : 903 – 913

 Contabilitatea financiară românească

Autori : Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea
Editura : Intelcredo
Anul : 2007
Pag : 493 – 500

 Realizarea Situaţiilor Financiare şi Calculaţia Costurilor

Autori : Maria Popan
Editura : Oscar Print
Anul : 2007
Pag : 9 – 16

OMFP 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind

organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura
activelor, datoriilor, capitalurilor proprii
OMFP 3055/2009 cu privire la aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene.
Legea Contabilităţii 82/1991 modificată şi republicată ( 2008 )

30
31