MINISTERUL EDUCAŢIEI

INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI

BACĂU

COLEGIUL TEHNIC “ GHEORGHE ASACHI “ - ONEŞTI

str. Republicii nr.45, Oneşti, Bacău
Tel/Fax: 0234 314477
E-MAIL: gsamonesti@yahoo.com

Nr. înregistrare: ............/...........................

PROIECT PENTRU SUSȚINEREA EXAMENULUI DE

CERTIFICARE A CALIFICĂRII ABSOLVENȚILOR
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL, FILIERA
TEHNOLOGICĂ,
NIVEL 4
PROFIL: SERVICII
SPECIALIZARE: TEHNICIAN IN ACTIVITĂȚI ECONOMICE
Îndrumător: Absolvent:
Prof. RĂVOIU MIHAELA Burlenghea Bianca

CLASA a XII-a B1
CONTABILITATEA
MĂRFURILOR
 CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL 1. Conceptul de marfă....................................................................pag. 4

CAPITOLUL 2. Evaluarea mărfurilor în contabilitate........................................ pag. 6

CAPITOLUL 3. Metode de evidență a mărfurilor............................................... pag. 8

CAPITOLUL 4. Conturi de evidență a mărfurilor................................................pag. 12

CAPITOLUL 5. Principalele documente privind mărfurile

și operațiile specific mărfurilor.............................................................................pag.13

CAPITOLUL 6. Monografie contabilă privind contabilitate mărfurilor..............pag.16

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anul școlar 2023-2024

 ARGUMENT

În trecut, semnificaţia cuvântului marfă a fost diferită faţă de cea actuală. Se folosea
cu semnificaţia de avere, avuţie, animale. De asemenea, cuvăntul „negoţ”,la plural,”negoaţe”
era folosit cu sensul de comerţ, dar şi de marfă.
În cadrul contabilităţii, un loc important îl ocupă şi înregistrarea principalelor operaţiuni
economice ce au loc la nivelul unei societăţi comerciale de desfacere cu amănuntul.În
cazul in care nu s-ar efectua înregistrarea sistematică şi cronologică a tuturor operaţiunilor
economice, care constituie o sursă reală de informaţii, comerţul cu amănuntul s-ar desfăşura
în mod haotic, la nivelul societăţii comerciale înregistrându-se minusuri sau plusuri
nejustificative. O gestionare eficientă a stocurilor, o desfacere ritmică şi constantă a
producţiei asigură o corectă utilizare în continuare pentru a reîmprospăta stocurile
materiale cu produse noi, de o calitate superioară ce va satisface necesarul de cerere a
produselor pe piaţă, toate acestea reprezentând perpetuarea activităţii societăţii comerciale
şi realizarea de noi obiective ale acesteia.
Pe baza consultării materialului bibliografic în domeniu am încercat să cuprind într-o
formă accesibilă, noţiunile ce fac obiectul societăţii comerciale cu amănuntul şi înregistrarea
acestora în contabilitate.
Practicarea unei cote mari de adaos la produse greu vandabile va determina blocarea
unor mijloace băneşti, ceea ce nu este deloc indicat în comerţul cu amănuntul.
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice
întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în
mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii.
Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii dau conţinut funcţiei
comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vânzări stabilite
de managerii firmei.
În cadrul societăţilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea mărfurilor la
preţ cu amănuntul numărul tranzacţiilor de cumpărări şi vânzări este nelimitat în cursul unei
perioade de gestiune luată în considerare, deoarece mărfurile sunt acele elemente de stocuri
care se achiziţionează în vederea revânzării fără a suferi modificări sau cu modificari
neesenţiale.
Derularea operaţiunilor de cumpărări şi vânzări de mărfuri se face de regulă plecând
de la preţul de vânzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adică preţul definitiv
negociat între vânzător şi cumpărător. Mărfurile la preţ de vânzare cu amănuntul presupun o
evaluare iniţială la preţ de vânzare, ajungându-se la valoarea preţului cu amănuntul prin
aplicarea marjei brute.
Pentru susținerea examenului de certifcare a competenșelor nivel 4 am elaborate
lucrarea cu titlul “Contabilitatea mărfurilor” deoarece astăzi jumătate din societățile
comerciale se ocupă de comercializarea mărfurilor sub diferite forme. Contabilitatea
mărfurilor reprezintă o problematică interesantă în domeniul contabilităţii prin multitudinea
de situaţii care apar legate de mărfuri (consignaţie, amănunt, en -gros, import, export, etc.).
De-a lungul timpului, ştiinţa studierii mărfurilor a purtat diferite denumiri, dintre care
cea mai cunoscută este aceea de „Merceologie”. Cuvântul de „Merceologie” derivă din
latinescul ”merx” ,”mercis” şi grecescul logos (ştiinţa, cunoaşterii).
Mi-am structurat lucrarea în 6 capitole.
 CAPITOLUL 1
Conceptul de marfă

Conform Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 1, o marfă este un activ din

grupa active circulante dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
 este deţinut în scopul de a fi vândut;
 se aşteaptă să fie realizat sau este aşteptat să fie văndut sau consumat în
cadrul procesului de producţie specific obiectului de activitate al
întreprinderii;
 se aşteaptă să fie realize în termen de 12 luni de la data întocmirii bilanţului
contabil;
 reprezintă numerar sau echivalente de numerar.
Mărfurile fac parte din structura stocurilor și reprezintă valori materiale sub formă
de bunuri şi servicii necesare la desfăşurarea proceselor de producţie sau pentru
comercializare.
Stocurile sunt elemente ale activelor circulante deţinute în scopul vânzării pe
parcursul unei desfăşurări normale ale activităţii, în curs de producţie, în vederea vânzării sau
sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care vor fi utilizate în procesul de
producţie sau pentru prestarea de servicii.
Ca structuri contabile bilanţiere, elementele considerate stocuri, conform reglementărilor
contabile internaţionale, trebuie să îndeplinească condiţiile generale incluse în definiţia
activelor, adică să fie resurse controlate de întreprindere, provenind din evenimente trecute şi
de la care se aşteaptă obţinerea de avantaje viitoare sub forma fluxurilor de lichidităţi.
Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la
producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economico-
financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare agenți economici,
cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera că există 3 categorii
importante de unitați patrimoniale cu profil comercial și anume: en gros sau cu ridicata, en
detail sau cu amănuntul și mixte. Unitățile comerciale en gros sunt cele care asigură
desfășurarea acestei forme de circulație a mărfurilor, efectuând operațiuni de cumpărare a
bunurilor de consum, în cantități mari și foarte mari, de la producătorii și furnizorii interni și
externi, precum și vânzarea lor în partizi (loturi) mari către alți agenți economici, de regulă cu
profil comercial en detail inclusiv de alimentație publică. Vânzările se pot efectua și către alte
unități patnimoniale, de asemenea, cu profil commercial en gros.
Unitățile comerciale cu profil en detail realizează această formă de circulație a
mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulă, de la unitățile en gros, dar și de la
producatorii și furnizorii interni, în partizi (loturi) mici sau relativ mici, precum și vânzarea
lor către populație, inclusiv prin unități de alimentație publică. Mărfurile se vând în starea în
care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă în vederea consumului în unități
operative special amenajate (restaurante, bufete ș.a.).
Unitățile comerciale mixte efectuează atât operații de comerț en gros, cât și en detail.
Pentru unitățile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au ca obiect de
activitate principal sau complementar atât cumpărarea, cât și revânzarea marfurilor in scopul
obtinerii unui profit
 Aceste unități desfășoară, de regulă activități ce se încadrează în diverse domenii de
activitate. În categoria mărfurilor, care au o structură eterogenă se includ atât bunurile pe care
agentul economic le cumpăra în vederea vânzării în starea în care au fost achiziționate, cât și
produsele finite transferate de unitățile producătoare în magazinele proprii de prezentare și
desfacere, precum și acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor
consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor ș.a., devenite disponibile în cadrul
patrimoniului unității economice și care vând terților așa cum au fost cumpărate.
Organizarea contabilității mărfurilor este influențată într-o anumită măsură de prețul
de înregistrare ce se utilizează și care, în funcție de categoria în care se încadrează unitatea
patrimonială și implicit de opțiunea sa, poate fi costul efectiv de achiziție, prețul prestabilit
(standard), prețul cu amânuntul sau en gros.
 CAPITOLUL 2
EVALUAREA MĂRFURILOR ÎN CONTABILITATE

Evaluarea corectă a patrimoniului prezintă importanţă deosebită pentru exactitatea şi

sinceritatea informaţiilor pe care le conţine bilanţul contabil referitoare la situaţia
patrimoniului şi a rezultatelor obţinute în perioada financiară încheiată, comparativ cu
perioada financiară precedentă.

În funcţie de modul de efectuare în timp a evaluării şi în funcţie de scopul urmărit se

disting mai multe momente principale de evaluare a mărfurilor, şi anume:

 evaluarea la intrare în patrimoniu;

 evaluarea la inventariere;
 evaluarea la bilanţ (închiderea exerciţiului);
 evaluarea la ieşire din patrimoniu.

A. Evaluarea mărfurilor la data intrării în patrimoniu este practicată la înregistrarea

operaţiilor economice în contabilitate pe tot parcursul desfăşurării activităţii, fiind
numită şi evaluare curentă. Regula generală de evaluare la intrarea în patrimoniu este
costul istoric.
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi
prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în
care se găsesc în prezent.
Aceste costuri pot fi:
Costul de achiziţie, pentru bunurile dobândite cu titlu oneros; care cuprind:
 preţul de cumpărare;
 taxe de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care întreprinderea le poate recupera
de la autorităţile fiscale);
 costuri de transport, manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de
produse finite, materiale şi servicii.
Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse pentru a
determina costurile de achiziţie.
Costurile de prelucrare a stocurilor rezultate din producţie proprie includ:
 costurile direct aferente unităţilor produse, cum ar fi costurile cu manopera directă;
 costurile indirecte, adică alocarea sistematică a regiei de producţie, fixă şi variabilă,
generată de transformarea materialelor în produse finite.
Alte costuri, care se includ în costul stocurilor numai în masura în care reprezintă
costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se gasesc în prezent.

De exemplu, poate fi adecvată includerea în costul stocurilor a regiilor generale sau

costul proiectării produselor destinate anumitor clienţi.
 B. Evaluarea mărfurilor la data inventarierii se face la valoarea actuală (justă, de
piaţă) sau de utilitate, denumită şi valoare de inventar. Valoarea de inventar este deci
egală cu valoarea actuală, care este o valoare estimată, ce se apreciază în funcţie de
piaţă şi de utilitatea bunului pentru unitatea comercială.

Potrivit Regulamentului privind inventarierea valoarea de inventar este valoarea

stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale la momentul inventarierii în funcţie de
utilitatea bunului şi preţul de piaţă (art.11).
Astfel, la inventariere fiecare element patrimonial se evaluează la valoarea actuală ţinând
seama de utilitatea bunului în unitate şi de preţul pieţei.
La data inventarierii pot fi stabilite valori, care delimitează stocurile în următoarele categorii:
 stocuri care nu prezintă nici o depreciere şi pentru care valoarea de inventar
este egală cu valoarea de intrare (de bilanţ);
 stocuri depreciate fizic faţă de starea lor de intrare în patrimoniu, care se
evaluează la preţul posibil de valorificare şi la care, ca urmare, valoarea de
inventar este mai mică decât valoarea de înregistrare;
stocuri la care utilitatea sau preţul pieţei creşte şi deci valoarea de inventar
este mai mare decât valoarea de intrare.
Evaluarea mărfurilor la bilanţ (închiderea exerciţiului). Evaluarea bilanţieră a
stocurilor constituie o acţiune complexă, efectuându-se cu prilejul închiderii conturilor la
finele exerciţiului, în vederea întocmirii bilanţului contabil. Ca regulă generală, şi cerinţă a
S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale” şi IAS 2 Stocuri, la întocmirea bilanţului
contabil: Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea
realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă este preţul de vânzare estimat în condiţiile normale de
activitate, diminuat cu costurile necesare finalizării lor, precum şi cu costurile de vânzare.
Costul stocurilor de mărfuri nu este recuperabil dacă aceste stocuri:
 au suferit deteriorări;
 au fost uzate moral integral sau parţial;
 preţurile lor de vânzare s-au diminuat;
 au crescut costurile estimate pentru finalizare sau costurile estimate; necesare pentru a
efectua vânzarea.

Evaluarea mărfurilor la ieşirea din patrimoniu

La ieşirea din gestiune, stocurile se pot evalua în funcţie de natura elementului evaluat,
folosind una dintre următoarele metode:
 metoda identificării specifice;
 metoda costului mediu ponderat CMP;
 metoda primul intrat – primul ieşit FIFO;
 metoda ultimul intrat – primul ieşit LIFO;
 metoda costului standard;
 metoda preţului cu amănuntul.
 Stocurile ce pot fi individualizate pentru fiecare categorie se evaluează prin metoda
identificării specifice. În acest caz, valoarea de ieşire este aceeaşi cu valoarea de intrare,
adică evaluarea se realizează la cost istoric.
Pentru stocurile fungibile ce nu pot fi identificate unitar, normele contabile recomandă
utilizarea următoarelor metode: metoda costului mediu ponderat, metoda FIFO şi metoda
LIFO.
Metoda costului mediu ponderat – presupune calculul unui preţ mediu, lunar
(varianta globală) sau după fiecare intrare (varianta parţială) ce se aplică la cantităţile ieşite
din gestiune.
CMP =(𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖𝑛𝑖ţ𝑖𝑎𝑙+𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟ă𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 î𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑛𝑖𝑖)/
𝑐𝑎𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖𝑛𝑖ţ𝑖𝑎𝑙+𝑐𝑎𝑛𝑡𝑖𝑡ăţ𝑖𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑡𝑒 î𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑛𝑖𝑖
Sau
CMP = (Q*pret stoc initial + Q*pret aferent fiecarei intrari) / (cantitati stoc initial + cantitati
intrate), unde Qreprezinta cantitatea de produs.
Metoda FIFO – prima intrare – prima ieşire (first in – first out) presupune evaluarea
stocurilor la ieşirea din gestiune în ordinea cronologică a intrărilor, la costul de achiziţie al
loturilor respective. Pe măsură ce stocul iniţial se epuizează se trece la următoarea intrare.
Această metodă evaluează ieşirile la preţurile cele mai vechi şi cantităţile rămase în stoc la
preţurile cele mai recente.
Metoda LIFO – ultima intrare-prima ieşire (last in – first out) se caracterizează prin
faptul că ieşirile sunt evaluate la valoarea ultimului lot intrat.
În literatura de specialitate este prezentată alături de metodele descrise mai sus, metoda
următoarei intrări – primei ieşiri (next in – first out) care presupune evaluarea ieşirilor de
stocuri la un preţ estimativ al următoarei facturi. Dezavantajul acestei metode este
reevaluarea permanentă a stocurilor pentru a nu obţine un sold negativ.1
Agenţii economici au libertatea de a-şi alege metoda, însă odată aleasă trebuie menţinută pe o
perioadă îndelungată pentru a se putea asigura comparabilitatea datelor în timp.2În
perioadele inflaţioniste este avantajoasă aplicarea metodei LIFO, în perioadele de
stabilitate economică este bine de aplicat metoda costului mediu ponderat. Dacă se aplică
metoda LIFO în perioadele de scădere a preţurilor stocurile consumate se evaluează la
valoarea minimă ceea ce conduce la creşterea profitului. Metoda FIFO aplicată în momentele
de creşteri de preţ evaluează ieşirile la preţurile cele mai scăzute ceea ce duce la o creştere a
rezultatului. Schimbarea metodelor influenţează rezultatul exerciţiului nejustificat de aceea
dacă se doreşte schimarea metodei ea trebuie să fie justificată.
De precizat este faptul că în prezent Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 2
nu mai recomandă utilizarea metodei LIFO.
Unităţile economice ce au ca obiect de activitate producţia de bunuri utilizează
metoda costului standard ce presupune evaluarea bunurilor la intrarea şi ieşirea din gestiune
la preţuri standard. La sfărşitul perioadei de gestiune când se determină costul efectiv, se
calculează diferenţe de preţ aferente intrărilor şi ieşirilor înregistrate. Diferenţe de preţ
aferente ieşirilor se calculează cu ajutorul unui coeficient de repartizare care se aplică la
valoarea ieşirilor la preţul prestabilit.

K =sold iniţial la diferenţe de preţ+diferenţe înregistrate în cursul perioadei

sold iniţial al contului de stoc+valoarea intrărilor de stoc la preţ standars în cursul perioadei
Unităţile de comerţ cu amănuntul evaluează mărfurile lcu ajutorul metodei preţului
cu amănuntul. Acesta aste format din costul de achiziţie, adaosul comercial (marja
comercială) şi TVA neexigibilă. Costul de achiziţie este preluat din facturile de la furnizori,
adaosul comercial se calculează prin aplicarea cotei de adaos practicată de comerciant asupra
costului de achiziţie iar cota de TVA –ul neexigibilă se aplică la primele două componente
ale preţului cu amănuntul, însumate. Pentru a repartiza diferenţele de preţ la ieşirea din
gestiune a mărfurilor vândute se utilizează un coeficient de repartizare K, care se aplică la
rulajul creditor al contului – Venituri din vânzarea mărfurilor.
K =Si la diferenţe de preţ la mărfuri+Rc al diferenţelor de preţ
(Si al mărfurilor− Si al TVA nedeductibilă) + (Rd al mărfurilor −Rc al TVA nedeductibilă)
 CAPITOLUL 3. METODE DE EVIDENȚĂ A MĂRFURILOR

Metodele de evidență a mărfurilor sunt:

 Metoda inventarului permanent – asigură cunoașterea în orice moment a nivelului
stocurilor, cu ajutorul conturilor de mărfuri, realizându-se în acest fel un inventor
scripic continuu. În acest sens în contul de mărfuri se înregistrează toate operațiile de
intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor,
atât cantitativ cât și valoric.
Determinarea nivelului stocurilor impune ca toate operațiunile de intrare- ieșire să fie
evaluate la același tip de preț indiferent care ar fi acesta.
Plecând de la posibilele prețuri de evaluare, metoda inventarului permanent se poate prezenta
în mai multe variante:
 Inventar permanent la cost de achiziție – se caracterizează prin avaluarea stocurilor și
mișcării mărfurilor la cost de achuziție care de regulă este fluctuant pentru același
sortiment de marfă. Această flucturație presupune calculul costului de achiziție
aferent mărfurilor vândute după anumite procedee și nume:
 procedeul costului mediu ponderat
 procedeul epuizării succesive a stocurilor
 Inventar permanent la cost standard – metoda se poate aplica în condițiile unei
relative stabilități a prețului , astfel încât , înainte de corectarea cu diferențele , costul
standard al mărfii ieșite să aibe o valoare informațională ( fiind foarte apropiat de
costul efectiv de achiziție ).
Inventar permanent la preț de vâmnzare – evaluarea stocurilor ,intrărilor și ieșirilor de
mărfuri se face la preț de vânzare , prețul de vânzare include costul de achiziție și marja
brută .
 Metoda inventarului intermitent – se poate aplica la întreprinderile mici și mijlocii și
presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii
stocurilor la finele perioadei .
Costul de achiziție a mărfurilor vândute = valoarea stocului inițial + valoarea intrărilor –
valoarea stocului final.

De ce inventar permanent?
Modul de contabilizare a stocurilor, și anume utilizându-se metoda
inventarului permanent sau cea a inventarului intermitent, trebuie stabilit de către
administratorul entității prin politicile contabile. Decizia aparține persoanelor
răspunzătoare de gestiunea entității. Fiecare metodă are atât avantaje, cât și
dezavantaje, iar alegerea uneia sau alteia dintre metode trebuie să se facă
analizând cel mai bun raport dintre acestea.

Dacă entitatea urmărește un control strict al gestiunii, va opta pentru aplicarea

metodei inventarului permanent. Aceasta permite ca după fiecare operațiune de
intrare sau de ieșire să fie cunoscut stocul atât cantitativ, cât și valoric. Așa cum am
precizat, metoda are atât avantaje, cât și dezavantaje.
Printre avantaje se numără:

 este cea mai cunoscută și mai utilizată metodă;

 este ușor de aplicat;
 permite verificarea permanentă a gestiunii;
 riscul de sustrageri, fraude și erori este mult diminuat;
 deprecierile și minusurile pot fi ușor urmărite.
Dintre dezavantaje amintim:

 presupune un volum important de muncă, fiecare intrare și ieșire necesitând

operațiuni contabile;
 deprecierile și lipsurile sunt fiscalizate.

Metoda permite organizarea contabilității în funcție de specificul activității și de

cerințele proprii. În acest sens se poate opta pentru organizarea gestiunii stocurilor
utilizând metoda operativă la locul de depozitare, evidența ținându-se atât cantitativ
(pe categorii, grupe, subgrupe, tipuri etc.), cât și valoric, iar contabilitatea să fie
condusă pe fișe de cont valoric cu desfășurare pe gestiuni. De asemenea, se poate
opta pentru metoda cantitativ-valorică, pe fișe de cont analitic, cantitativ și valoric, iar
în ceea ce privește gestiunile, pentru evidența cantitativă. Metoda global-valorică
presupune o evidență valorică atât privind gestiunile, cât și contabilitatea.

Formula de calcul al soldului final (Sf) este:

Sf = Si + I – E,

unde:
Si – sold inițial;
I – intrări;
E – ieșiri.
Așadar, în ceea ce privește utilizarea metodei inventarului permanent se pot
desprinde următoarele concluzii:

 se asigură o protecție ridicată a gestiunii;

 se reduce deductibilitatea cheltuielilor privind stocurile datorate sustragerilor,
deprecierilor, minusurilor de inventar.

De ce inventar intermitent?
Spre deosebire de metoda inventarului permanent, cea a inventarului
intermitent constă în stabilirea stocurilor doar la finele perioadei (lună, trimestru, an),
prin inventariere, care se face cu respectarea Normelor privind organizarea și
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.861/2009.

Pct. 291 alin. (2) din secțiunea 4.5 a OMFP nr. 1.802/2014 precizează că
inventarierea faptică a stocurilor de către entitățile care utilizează metoda
inventarului intermitent trebuie să se facă cel târziu la finele perioadei de raportare
pentru care se determină obligațiile fiscale.

Principala caracteristică a acestei metode constă în trecerea direct pe

cheltuieli a stocurilor achiziționate, fără a fi afectată gestiunea stocurilor. Altfel spus,
intrarea stocurilor nu se înregistrează prin conturile de stocuri din clasa 3, ele fiind
trecute în conturile de cheltuieli din clasa 6.

Costurile efective cu stocurile se stabilesc prin inventarierea faptică, făcându-

se diferența între valoarea stocurilor inițiale la care se adaugă valoarea intrărilor și
valoarea stocurilor la finele perioadei stabilite prin inventariere:

E = Si + I – Sf,
unde:
E – valoarea stocurilor ieșite;
Si – sold inițial;
I – intrări;
Sf – stoc final stabilit prin inventariere.

Pe baza inventarierii faptice se constituie stocul la finele perioadei prin

diminuarea cheltuielilor și înregistrarea intrării stocurilor în conturile
corespunzătoare. La începutul perioadei, stocul constituit la finele perioadei se
contabilizează ca o ieșire de stoc și afectează cheltuielile.

La nivelul gestiunii, stocurile sunt urmărite cu ajutorul evidenței tehnico-

operative pe baza fișei de magazie sau în alt mod stabilit de managementul entității
în conformitate cu procedurile interne.

Printre avantajele acestei metode se numără:

 necesită un volum redus de muncă;

 este ușor de aplicat;
 deprecierile și lipsurile nu sunt fiscalizate.

Dintre dezavantaje amintim:

 este o metodă mai puțin cunoscută și utilizată;

 nu permite verificarea permanentă a gestiunii;
 riscul de sustrageri, fraude și erori este mult ridicat;
 deprecierile și minusurile nu pot fi urmărite.
 CAPITOLUL 4. CONTURI DE EVIDENȚĂ A MĂRFURILOR

Înregistrarea în contabilitatea financiară a evenimentelor şi tranzacţiilor legate de

stocuri se efectuază cu ajutorul conturilor din clasa 3 din Planul General de Conturi.
În general, conturile de stocuri au funcţie contabilă de activ cu excepţia conturilor de
diferenţe de preţ şi a conturilor de ajustări pentru depreciere. Conturile de stocuri cu funcţie
contabilă de activ prezintă la începutul perioadei de gestiune sold iniţial debitor, se debitează
cu valoarea stocurilor intrate în gestiune, se creditează cu valoarea stocurilor consummate sau
descărcate din gestiune iar la sfârşitul perioadei de gestiune prezintă sold final debitor care
exprimă valoarea stocurilor aflate în stoc.
Conturi utilizate în evidența mărfurilor:
371 MĂRFURI
 Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri.
Contul 371 “Mărfuri” este un cont de activ.
 În debitul contului 371 “Mărfuri” se înregistrează:
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate (401, 408, 446, 327, 542);
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate de la entităţi afiliate sau de la
entităţi legate prin interese de participare (451, 453);
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor primite de la unitate sau subunităţi (481,
482);
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură al
acţionarilor/asociaţilor (456);
 valoarea mărfurilor aduse de la terţi (357, 401);
 valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile,
materialelor de natura obiectelor de inventar, animalelor şi păsărilor şi ambalajelor,
vândute ca atare (301, 302, 303, 361, 381);
 valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite transferate magazinelor proprii
(345);
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor constatate plus la inventar şi a celor
primite cu titlu gratuit (607, 758);
 valoarea adaosului comercial şi taxa pe valoarea adăugată neexigibilă, în situaţia în
care evidenţa mărfurilor se ţine la preţ cu amănuntul (378, 4428);
 valoarea terenurilor folosite pentru construirea de ansambluri de locuinţe destinate
vânzării, reclasificate ca mărfuri (211).
 În creditul contului 371 “Mărfuri” se înregistrează:
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzare şi lipsurile
de inventar (607);
 valoarea adaosului comercial şi a taxei pe valoarea adăugată neexigibilă aferentă
mărfurilor ieşite din gestiune (378, 4428);
  valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor livrate unităţii sau subunităţilor (481,
482);
 valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor trimise la terţi (357);
 valoarea donaţiilor şi pierderilor din calamităţi (658, 671);
 valoarea mărfurilor care fac obiectul participării în natură, potrivit legii, la capitalul
social al altor entităţi, în schimbul dobândirii de participaţii în capitalul acestora (261,
263, 265).
Soldul contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la
sfârşitul perioadei.
378 DIFERENȚE DE PREȚ LA MĂRFURI
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența adaosului comercial (marja comerciantului)
aferent mărfurilor din unitățile comerciale.
Contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a
mărfurilor.
În creditul contului 378 „Diferențe de preț la mărfuri” se înregistrează:
 valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371). În debitul
contului 378 „Diferențe de preț la mărfuri” se înregistrează:
 valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune (371).
Soldul contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în
stoc la sfârșitul perioadei.

CONTUL 607 CHELTUIELI PRIVIND MĂRFURILE

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor privind mărfurile. În debitul contului
607 „Cheltuieli privind mărfurile” se înregistrează:
 valoarea mărfurilor vândute, constatate lipsă la inventariere, depreciate ireversibil
(371);
 valoarea mărfurilor și a produselor aflate la terți pentru care au fost emise documentele
de livrare sau constatate lipsă la inventar (354, 357);
 valoarea mărfurilor achiziționate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent
(401);
 sume în curs de clarificare (473).

CONTUL 707 “VENITURI DIN VÂNZAREA MĂRFURILOR”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența veniturilor din vânzarea mărfurilor.
În creditul contului 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” se înregistrează:
 prețul de vânzare al mărfurilor, vândute clienților (411);
 prețul de vânzare al mărfurilor, pentru care nu s-au întocmit facturi (418);
 sumele încasate în numerar din vânzarea mărfurilor (531);
 sume cuvenite din vânzări de bunuri și prestări de servicii către entități afiliate, entități
asociate și entități controlate în comun (451, 453).

CONTUL 4428 TVA NEEXIGIBILĂ

 Contul 4428 „Taxa pe valoarea adaugată neexigibilă” este un cont bifuncțional. Soldul
contului reprezintă taxa pe valoarea adaugată neexigibilă. Se utilizează în urmatoarele
situații:

 Funcționează ca și un cont de activ când au loc primiri, cumpărpări, recepționări de

bunuri de la furnizorii de la care nu a sosit factura. In contabilitate se va înregistra
TVA neexigibil in loc de TVA deductibil până la sosirea facturii de la furnizor, astfel
funcționând ca și un cont de activ.
 Funcționează ca și un cont de pasiv atunci când se vând bunuri, se execută lucrari
clienților cărora nu li s-a întocmit factură. Contul 4428 (TVA neexigibil) va înlocui
contul 4427 TVA colectat până la întocmirea facturii.
În momentul întocmirii facturii către clienți contul 4428 se va închide prin debitarea
sa în corespondență cu contul 4427.
 CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE DOCUMENTE PRIVIND MĂRFURILE ȘI
OPERAȚII SPECIFIC MĂRFURILOR

Principalele documente justificative utilizate de agenţii economici pentru înregistrarea

stocurilor sunt:
Avizul de însoţire a mărfii - se întocmeşte la vânzarea mărfurilor şi serveşte la
înregistrarea în contabilitate a bunurilor vândute precum şi la descărcarea gestiunii, ca
document însoţitor pe durata transportului. Se întocmeşte în două sau mai multe exemplare.
La furnizor circulă la delegatul care realizează transportul în vederea semnării de primire, la
compartimentul de desfacere în vederea înregistrării stocurilor livrate şi pentru întocmirea
facturii, la compartimentul financiar-contabil după care se arhivează la compartimentul de
desfacere sau la compartimentul fianciar-contabil. La cumpărător documentul circulă la
magazie pentru încărcarea bunurilor recepţionate, la compartimentul de aprovizionare pentru
înregistrarea cantităţilor achiziţionate şi la compartimentul financiar-contabil în vederea
înregistrării în evidenţa contabilă a tranzacţiei unde se şi arhivează.
Factura fiscală – se întocmeşte la livrarea bunurilor cu sau fără avizul de însoţire.
Are aceleaşi funcţii ca şi avizul de însoţire a mărfii şi în plus constituie document justificativ
pentru decontarea tranzacţiei efectuate. Acest document atestă trecerea dreptului de
proprietate asupra bunului tranzacţionat de la o persoană la alta (juridică sau fizică).Se
întocmeşte în două exemplare.
Nota de recepţie şi constatare de diferenţe - se întocmeşte la recepţia bunurilor
aprovizionate şi este document justificativ pentru intrarea în gestiune a bunurilor
achiziţionate şi înregistrarea în contabilitate. Se completează în două sau trei exemplare fie la
locul de depozitare fie în unitatea cu amănuntul. Dacă se constată diferenţe la recepţie
documentul se întocmeşte în trei exemplare de către comisia de recepţie. Circulă la gestiune,
pentru încărcarea bunurilor ce fac obiectul tranzacţiei în gestiune, la compartimentul
financiar-contabil (toate exemplarele), la furnizor (exemplarul nr. 2), la unitatea de transport
pentru comunicarea lipsurilor identificate (exemplarul 3) şi la compartimentul financiar-
contabil pentru înregistrarea în evidenţa contabilă.

Bon fiscal – este documentul emis de casa de marcat, serveşte ca document

justificativ pentru înregistrarea în contabilitate a vânzărilor de mărfuri cu amănuntul şi
conţine următoarele elemente obligatorii:
denumirea şi codul fiscal al unităţii emitente;
adresa locaţiei în care se găseşte casa de marcat;
 seria aparatului;
 numărul de ordine;
 data şi ora emiterii;
 denumirea bunurilor vândute, cantitatea vândută;
 preţ unitar;
  valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei
de taxă;
 valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Agentii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de

servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale,
au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea
clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură.

Raportul fiscal de închidere zilnică (Raportul Z) – este documentul de finalizare a

gestiunii în fiecare zi de lucru.3 Pe baza acestuia, agenţii economici ce au ca obiect de
activitate comerţul cu amănuntul, înregistrează în evidenţa contabilă veniturile obţinute din
activitatea de comerţ/prestări servicii. Unităţile economice respective au obligaţia să asigure
arhivarea şi păstrarea raportului Z pe o perioadă de 10 ani.

Operații specifice mărfurilor

Mărfurile se pot înregistra în contabilitate la costul de achiziţie, preţul cu ridicata şi preţul cu

amănuntul. Conform reglementărilor contabile, bunurile procurate cu titlu oneros sunt
evaluate şi se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie, cost în care sunt incluse
preţul de cumpărare, cheltuielile de transport, şi alte cheltuieli generate de bunul achiziţionat
(numite şi cheltuieli accesorii). Cheltuielile accesorii determină mai multe soluţii la
înregistrarea lor în contabilitate cu efecte asupra cheltuielilor cu mărfurile.

Reglementările contabile şi Directivele Europene prevăd includerea cheltuielilor accesorii în

preţul de înregistrare al mărfurilor.

Evidenţa mărfurilor la costul de achiziţie: acestă metodă se utilizează în cazul

mărfurilor fungibile.

Exemplu: S.C. Beta S.R.L. achiziţionează de la un furnizor următoarele mărfuri:

Înregistrăm achiziția de mărfuri

5 500 Kg. Marfa A * 5lei/Kg. = 27 500 lei

7 200 Kg Marfa B * 4,5lei/Kg = 32 400 lei

8 000 Kg Marfa C * 4,25lei/Kg = 34 000 lei

Total valoare mărfuri = 93 900 lei

Unitatea efectuează plata contravalorii transportului CFR (document: scrisoare de

trăsură) achitată prin virament în valoare de 9 600 lei.

Determinarea costului de achiziţie al mărfurilor:

Valoarea mărfurilor: 93.900 lei

Transport CFR: 9.600 lei

Cost de achiziție: 103.500 lei

Repartizarea cheltuielilor accesorii asupra fiecărui sortiment de mărfuri se

efectuază astfel:

K = Cheltuieli accesorii

𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚ă𝑟𝑓𝑖𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜r𝑚 𝑓𝑎𝑐𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖:

= 9600

93 900

= 0,10

Tabel nr. 4 Calculul costului de achiziţie al mărfurilor

Denumirea U/M Cantitate Preţ Valoare Cheltuieli Valoarea Cost

mărfurilor recepţionată facturat factură
accesorii mărfii la cost unitar de
repartizate de achiziţie achiziţie

Marfa A Kg. 5 500 5,00 27 500 2 850 30 350 5,51

Marfa B Kg 7 200 4,50 32 400 3 340 35 740 4,96

Marfa C Kg 8 000 4,25 34 000 3 410 37 410 4,67

Total 20 700 - 93 900 9 600 103 500 -

Înregistrarea plăţii cheltuielilor de transport

401/02 Furnizori (CFR) = 5121 Conturi la bănci 9 600

Achiziţionarea de mărfuri se înregistrează astfel:

371 Mărfuri = % 103 500

371/01 30 350

371/02 35 740

371/03 37 410

401 Furnizori 103 500

401/01 Furnizori (mărfuri) 93 900

401/02 Furnizori (CFR) 9 600

Se vând, conform facturii, mărfuri la următoarele preţuri de vânzare, TVA 19%,

astfel: Marfa A - 3 200 kg * 6,25 = 20 000 lei

Marfa B - 3 500 Kg * 6,04 = 21 140 lei

Marfa C - 6 000Kg * 5,83 = 34 980 lei

Total = 76 120 lei

Înregistrarea vânzării de mărfuri conform facturii:

4111 Clienţi = % 90 582,8

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 76 120

4427 TVA colectată 14 462,8

Înregistrarea cheltuielilor aferente mărfurilor vândute, conforma facturilor din cursul

lunii:

Marfa A - 3 200 kg * 5,25 = 16 800,00 lei

Marfa B - 3 500 Kg * 5,04 = 17 640,00 lei

Marfa C - 6 000Kg * 4,83 = 28 980,00 lei

Total = 63 420,00 lei

607 = 371 Mărfuri 63 420,00

Cheltuieli privind mărfurile

Evidenţa mărfurilor la preţul cu ridicata este specifică unităţilor de desfacere en gros.

Preţul cu ridicata este format din costul de achiziţie al mărfurilor preluat din factura
furnizorului şi adaosul comercial practicat de unitatea economică. Principalele înregistrări
specific acestei metode de evidenţă sunt:

Achiziţionarea de mărfuri, conform facturii, de înregistrează astfel:

%= 401 Furnizori 371 Mărfuri

4426 TVA deductibilă

Recepţia mărfurilor presupune şi înregistrarea adaosului comercial:

371 = 378 (cost de achiziţie * cota de adaos) Mărfuri Diferenţe de preţ
la mărfuri

Vânzarea mărfurilor la preţul cu ridicata:

4111 Clienţi = %

707 Venituri din vânzarea mărfurilor

4427 TVA colectată

Descărcarea mărfurilor din gestiune:

% = 371 Mărfuri Rulaj creditor 707

607 Cheltuieli privind mărfurile Costul mărfurilor

378 Diferenţe de preţ la mărfuri K * Rulaj creditor 707

K = 𝑆𝑖𝑐 378+𝑅𝑐 378

371+𝑅𝑑 371
𝑆𝑖𝑑

Exemplu: S.C. Beta S.R.L. care are ca obiect de activitate comerţul cu ridicata,
achiziţionează mărfuri de la furnizor pe baza facturii nr. 15 din 15/03/2021 în valoare de 12
000 lei, TVA 19%. În aceeaşi dată se recepţionează mărfurile şi se înregistrează adaosul
comercial de 10% pe baza notei de recepţie şi constatare de diferenţe nr. 16. În data de
27/03/2021 se vând mărfuri în valoare de 9 800 lei, TVA 19% conform facturii şi se descarcă
gestiunea de mărfurile vândute ştiind că soldul iniţial al mărfurilor este în valoare de 6 400 lei
şi soldul iniţial al diferenţelor de preţ la mărfuri este de 582 lei.

Înregistrarea achiziţionării de mărfuri:

% = 401 Furnizori 14 280

371 Mărfuri 12 000

4426 TVA deductibilă 2 280

Înregistrarea adaosului comercial:

371 Marfuri = 378 Diferenţe de preţ la mărfuri 1 200

Vânzarea mărfurilor la preţul cu ridicata:

4111 Clienţi = % 11 662

707 Venituri din vânzarea 9 800

mărfurilor

4427 TVA colectată 1 682

1682

Descărcarea mărfurilor din gestiune:

% = 371 Mărfuri 9 800

607 Cheltuieli privind mărfurile 8 909

378 Diferenţe de preţ la mărfuri 891

K = 𝑆𝑖𝑐 378+𝑅𝑐 378

𝑆𝑖𝑑 371+𝑅𝑑 371

= 582+1200

6400+13200

= 1782/19600

= 0,09

Adaosul comercial aferent vânzărilor se determină în comerţul cu ridicata pentru

fiecare vânzare în parte, ca diferenţă între preţul cu ridicata şi costul de achiziţie (lucru
posibil datorită faptului că evidenţa analitică se ţine după metoda cantitativ-valorică). Însă,
unii autori propun determinarea acestuia în mod global, pe baza coeficientului mediu de
adaos comercial.
 Evidenţa la preţul cu amănuntul este folosită în comerţul cu amănuntul pentru a
măsura costul stocurilor cu articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care nu au marje similare
şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă de determinare a costului. 4 Conform
acestei metode stocurile de mărfuri se înregistrează astfel:

Achiziţionarea de mărfuri conform facturii fiscale se înregistrează astfel:

% = 401 Furnizori

371 Mărfuri

4426 TVA deductibil

Recepţia mărfurilor presupune înregistrarea şi a adaosului comercial şi a TVA neexigibilă:

371 = %

Mărfuri 378 (cost de achiziţie * cota de adaos)

Diferenţe de preţ la mărfuri

Vânzarea mărfurilor la preţul cu amănuntul:

4428 (Cost de achiziţie +adaos com) TVA neexigibilă *Cota de TVA

5311 Casa în lei = %

707 Venituri din vânzarea mărfurilor

4427 TVA colectată

Descărcarea mărfurilor din gestiune:

% = 371 Mărfuri

Valoarea vănzărilor la preţul cu amănuntul

607 Cheltuieli privind mărfurile

Costul mărfurilor

378 Diferenţe de preţ la mărfuri K * Rulaj creditor 707 4428 TVA neexigibilă
Rulaj creditor 4427

K =𝑆𝑖𝑐 378+𝑅𝑐 378

(𝑆𝑖𝑑 371−𝑆𝑖𝑐 4428) + (𝑅𝑑 371−𝑅𝑐 4428)

 Exemplu: S.C. Beta S.R.L. care are ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul,
achiziţionează mărfuri de la furnizor pe baza facturii nr. 15 din 15/03/2021 în valoare de 12
000 lei, TVA 19%. În aceeaşi dată se recepţionează mărfurile şi se înregistrează adaosul
comercial de 10% pe baza notei de recepţie şi constatare de diferenţe nr. 16. În
4
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 2 – Stocuri, paragraf 22

data de 27/03/2021 se vând mărfuri în valoare de 9 800 lei, TVA 19% conform bonului fiscal
şi se descarcă gestiunea de mărfurile vândute ştiind că soldul iniţial al mărfurilor este în
valoare de 6 400 lei, soldul iniţial al diferenţelor de preţ la mărfuri este de 469 lei şi soldul
iniţial al TVA neexigibilă este în valoare de 1239 lei.

Înregistrarea achiziţionării de mărfuri:

% = 401 Furnizori 14 280

371 Mărfuri 12 000

4426 TVA deductibilă 2 280

Recepţia mărfurilor presupune înregistrarea şi a adaosului comercial şi a TVA

neexigibilă:

371 = % 3 708

Mărfuri 378 1 200

Diferenţe de preţ la mărfuri

4428 2 508

TVA neexigibilă

Vânzarea mărfurilor la preţul cu amănuntul:

5311 Casa în lei = % 9 800

707 8 236

Venituri din vânzarea mărfurilor

4427 TVA colectat 1 564

Descărcarea mărfurilor din gestiune:

607 Cheltuieli privind mărfurile 7 495

378 Diferenţe de preţ la mărfuri 741

4428 TVA neexigibilă 1 564

% = 371 Mărfuri 9 800

K =𝑆𝑖𝑐 378+𝑅𝑐 378

(𝑆𝑖𝑑 371−𝑆𝑖𝑐 4428) + (𝑅𝑑 371−𝑅𝑐 4428)

= 469 + 1200 = 1669

(6400−1239) + (15708−2508) =

=18361

Activ Pasiv

Construcţii 20 000,00 Capital social subscris vărsat 3 500,00

Mărfuri 8 083.96 Rezerve legale 800,00

Clienţi 5 000,00 Profit sau pierdere 66,32

Conturi la bănci în lei 5 000,00 Credite bancare pe termen lung 28 208,00

Casa în lei 632,59 Furnizori 3 722,50

Diferenţe de preţ la mărfuri 851,05

TVA de plată 2,43

TVA neexigibilă 1 566,25

Total pasiv 38 716,55

Total activ 38 716,55

 CAPITOLUL 6. MONOGRAFIE CONTABILĂ PRIVIND CONTABILITATEA
MĂRFURILOR

S.C. Comaliment S.R.L. s-a înfiinţat în anul 2010 şi are ca obiect de activitate
vânzarea cu amănuntul de produse alimentare şi anume: Are sediul în Mun.Oneşti,
Bulevardul Republicii, Nr. 45 şi are un capital social în valoare de 3 500 lei subscris de doi
asociaţi: Mironescu Teodor şi Iosiv Mihai. Unitatea are 6 salariaţi: 3 vânzători, 1 şofer, un
contabil şi un administrator. Societatea se ocupă cu aprovizionarea şi vânzarea de mărfuri
alimentare, cu plata la vânzător cu evidenţa bonurilor de vânzare pe casa de marcat.

Înregistrarea operaţiilor specifice mărfurilor la preţul cu amănuntul în luna

aprilie/2013

La data de 01/04/2013 S.C. COMALIMENT S.R.L. prezenta următoarea situaţie:

În cursul lunii aprilie, S.C. COMALIMENT S.R.L. a efectuat următoarele operaţii:

 În data de 05/04/2021, pe baza foii de vărsământ nr. 25 se depune la bancă suma de

600 lei.
 În data de 10/04/2021 se plăteşte datoria către un furnizor în valoare de 2 750 lei cu
ordin de plată nr. 32.
 Se vând mărfuri pe baza bonului de casă nr. 1246 în data de 15/04/2021,astfel:

Nr.crt. Denumirea U.M. Cantitate Preţ Adaos TVA Preţ unitar Valoare
mărfuril cu
unitar comercial
amănuntul
1 Cremwurşti Kg. 12 8,50 1,27 1,85 11,62 139,44
2 Parizer Afumat Kg. 15 5,00 0,75 1,09 6,84 102,6
3. Kaiser afumat Kg 8 15,00 2,25 3,27 20,52 164,16
Total 406,2
 Se descarcă gestiunea de mărfurile vândute pe baza bonului de casă şi a raportului
zilnic de vânzări, în data de 30/04/2021.
 Se închid conturile de TVA pe baza Decontului de TVA, în data de 30/04/2021 .
 Se închid conturile de venituri şi cheltuieli, conform notei contabile nr. 65 în data de
30/04/20.
 Analiza contabilă a operaţiilor

 Ridicarea banilor din caserie şi depunerea la bancă:

+Viramente interne 581/A/D – 600,00 lei
-Casa în lei 5311/A/C – 600,00 lei
-Viramente interne 581/A/C – 600,00 lei
+Conturi la bănci în lei 5121/A/D – 600,00lei
Plata datoriei către furnizor:
 Furnizori 401/P/D – 2750,00 lei
 Conturi la bănci în lei 5121/A/C – 2750,00 lei
 Vânzarea mărfurilor:
 + Casa în lei 5311/A/D – 406,2 lei
 +Venituri din vănzarea mărfurilor 707/P/C – 329,03 lei
 +TVA colectată 4427/P/C –77,17 lei
 Descărcarea mărfurilor din gestiune:
 -Mărfuri 371/A/C – 406,2 lei
 +Cheltuieli privind mărfurile 607/A/D – 286,26 lei
 -Diferenţe de preţ la mărfuri 378/PD –42,77lei
 -TVA neexigibilă 4428/P/D – 77,17 lei
 Închiderea conturilor de TVA:
 -TVA colectată 4427/P/D – 77,17 lei
 +TVA de plată 4423/P/C –77,17 lei
 Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli:

-Cheltuieli privind mărfurile 607/A/C – - Venituri din vânzarea mărfurilor 707/P/D

286,26 lei 329,03 lei
+Profit sau pierdere 121/A/D – 286,26 lei + Profit sau pierdere 121/P/C – 329,03 lei

Registrul Jurnal

Nr. Document Explicaţie Simbol cont Sume

crt. Data Tip Nr. Debit Credit Debit Credit
1 05/04/ Foaie de 25 Ridicarea banilor 581 5311 600,00 600,00
vărsământ din caserie
2021
Depunerea banilor
la 5121 581 600,00 600,00
bancă
2 10/04/ Ordin de 32 Plata furnizorului 401 5121 2 750,00 2 750,00
2021 plată
3 15/04/ Bon casă 1246 Vânzare de mărfuri 5311 % 406,2
2021 707 329,03
4427 77,17
4 30/04/ Bon casă 1246 Descărcarea % 371 406,2
2021 Raport Z mărfurilor din 607 286,26
gestiune 378 42,77
4428 77,17
 5 31/03/ Decont de 3 Închiderea 4427 4423 77,17 77,17
conturilor
2021 TVA
TVA
6 31/03/ Notă 64 Închiderea 121 607 286,26 286,26
conturilor de
2021 contabilă
venituri şi cheltuieli
707 121 329,03 329,03

K =𝑆𝑖𝑐 378+𝑅𝑐 378

(𝑆𝑖𝑑 371−𝑆𝑖𝑐4428) +(𝑅𝑑 371−𝑅𝑐4428)

= 851,05
(8083,96−1566,25)

= 851,05 = 0,13
6517,71
BIBLIOGRAFIE

 Deju M., Muntean M., Rotilă A. şi colaboratorii, Contabilitate generală -

Concepte.Aplicaţii şi studii de caz, Editura Alma Mater, Bacău, 2010

 Dumitrana M., Caraiani C., Bazele contabilităţii, Editura Universitară, Bucureşti,

2011

 Feleagă L., Feleagă N., Contabilitate financiară – o abordare europeană şi

internaţională, vol. I şi II, Ed. Economică, Bucureşti, 2007

 Feleagă N., Ionaşcu I., Tratat de contabilitate financiară, vol. I si II, Editura
Economică, 1999

 Ristea M., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară,

ADRESE INTERNET:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate#Politici_contabile.
http://www.contabilii.ro
http:// HYPERLINK "http://www.contzilla.ro/"www.contzilla.ro
https://referatulmeu.eu/referate/referate-contabilitate/contabilitatea-marfurilor

NOTE DE CURS:
 Lector. Univ. Dr. Rotilă A. - Contabilitate financiară aprofundată, Bacău, 2009

ANEXE

Anexa 1 Registrul Cartea Mare

D 1012 Capital social subscris vărsat C D 1061 Rezerve legale C D 121 Profit sau
pierdere C

Sic 3 500 Sic 800 Sic 66,32

Rd - Rd Rc -
TSd Rc - TSd - TSc 286,26 329,03
- 800
TSc 3 500 - Rd 286,26 Rc 329,03
Sfc 3 500 Sfc 800 TSd 286,26 TSc 395,35
Sfc 109,09
D 1261 Credite bancare pe t. lung C D 212 Construcţii C D 371 Mărfuri C

Sic 28 208 Sid 20 000 Sid 8 083,96

Rd - Rc - Rd - Rc - 406,2

TSd - TSc 28 208 TSd 20 000TSc - Rd - Rc 406,2

Sfc 28 208 Sfd 20 000 TSd 8 083,96 TSc 406,2

Sfd 7677,76

D 378 Diferenţe de preţ la mărfuri C D 401 Furnizori C D 4111 Clienţi C

Sic 3 722,50

2 750

Rd 2 750 Rc -

TSd 2 750 TSc -

Sfc 972,5

D 4423 TVA de plată C D 4427 TVA colectată C D 4428 TVA neexigibilă C

Sic 2,43 77,17 77,17 Sic 1 566,25

77,17 Rd 77,17 Rc 77,17 77,17

Rd - Rc 77,17 TSd 77,17 TSc 77,17 Rd 77,17 Rc -

TSd - TSc 79,6 - - TSd 77,17 TSc 1 566,25

 Sfc 79,6 Sfc 1489,08

D 5121 Conturi la bănci în lei C D 5311 Casa în lei C D 581

Viramente interne C

Sid 5 000 Sid 632,59 600 600 600

600 2 750 Rd 406,2 Rc 600 Rd 600 Rc 600

Rd 600 Rc 2 750 TSd 1 038,79 TSc 600 TSd 600 TSc 600

TSd 5 600 TSc 2 750 Sfd 438,79 - -

Sfd 2 850

D 607Cheltuieli privind mărfurile C D 707 Venituri din vânzarea mărfurilor C

329,03 329,03

Rd 329,03 Rc 329,03

TSd 329,03 TSc 329,03

Anexa 2 Balanţa de verificare

Nr. Simbol Denumire cont Sold iniţial Rulaje Total sume Sold final
cont

D C D C D C D C

1 1012 Capital social - 3500 - - - 3500 - 3500

subscris vărsat

2 1061 Rezerve - 800 - - - 800 - 800

legale

3 121 Profit sau - 66,32 286,26 329,03 286,26 395,35 - 109,09

 pierdere

4 1621 Credite - 28208 - - - 28 208 - 28208

bancare pe
termen lung

5 212 Construcţii 20000 - - - 20000 - 20000 -

6 371 Mărfuri 8083,96 - - 406,2 8083,96 406,2 7677,76 -

Diferenţe de preţ
la mărfuri
7 378 - 851,05 42,77 - 42,77 851,05 - 808,28

8 401 Furnizori - 3722,5 2750 - 2750 3722,50 - 972,50

9 4111 Clienţi 5000 - - - 5000 - 5000 -

10 4423 TVA de plată - 2,43 - 77,17 - 79,6 - 79,6

11 4427 TVA colectată - - 77,17 77,17 77,17 77,17 - -

12 4428 TVA - 1566,25 77,17 - 77,17 1566,25 - 1489,08

neexigibilă

13 5121 Conturi la 5000 - 600 2750 5600 2750 2850 -

bănci în lei

14 5311 Casa în lei 632,59 - 406,2 600 1038,79 600 438,79 -

15 581 Viramente - - 600 600 600 600 - -

interne

16 607 Cheltuieli privind - - 286,26 286,26 286,26 286,26

mărfurile

17 707 Venituri din - - 329.03 329,03 329,03 329,03 - -

vânzarea
mărfurilor

TOTAL 38716,5538716,555454,86 5454,86 44171,41 44171,41 35966.55 35966.55

Colegiul Tehnic ,,Gheorghe Asachi” Onești