Bulgaru - Cont Comert

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA
CATEDRA EVIDENŢĂ CONTABILĂ
CONTABILITATE ÎN COMERŢ
Curs de prelegeri
pentru studenţii specialităţii 361. 1 „Contabilitate”
Chişinău - 2014
Cursul de prelegeri a fost elaborat de către Veronica Bulgaru, doctor,
conferenţiar universitar în corespundere cu cerinţele curriculumului la disciplina
”Contabilitate în comerţ”. Materialul este expus în conformitate cu prevederile Legii
contabilităţii, Standardelor Naţionale de Contabilitate, Planului general de
conturi contabile, titlurilor respective ale Codului fiscal, precum şi ale altor acte
legislative şi normative în vigoare.
Se editează conform hotărârii

comisiei metodico-didactice a
UASM din 2 octombrie 2014,
proces-verbal nr. 1
TEMA 1. ASPECTE GENERALE ALE CONTABILITĂŢII LA
ÎNTREPRINDERILE DE COMERŢ (4 ore)
1.1. Noţiunea şi importanţa comerţului
1.2. Particularităţile contabilităţii la întreprinderile de comerţ
1.3. Principiile contabilităţii în comerţ
1.4. Evaluarea şi formarea preţurilor la mărfuri
1.5. Noţiunea de adaos comercial şi evidenţa lui
1.1. Noţiunea şi importanţa comerţului

Comerţul reprezintă o ramură principală a economiei naţionale, care asigură
schimbul de mărfuri şi servicii atât pe piaţa internă, cât şi externă. Potrivit strategiei
de dezvoltare a comerţului interior pentru anii 2013-2020, comerţul are o importanţă
strategică pentru dezvoltarea echilibrată şi viabilă a sistemelor economic şi social din
republică. Orice ţară, indiferent de nivelul de dezvoltare economică este cointeresată
în extinderea comerţului. Această sferă stimulează creşterea economică, oferă
posibilitatea utilizării noilor realizări tehnologice, contribuie la obţinerea mărfurilor
care nu se produc în ţară, sporeşte cerinţele consumatorilor şi contribuie la ridicarea
nivelului de viaţă a populaţiei autohtone. Într-o asemenea accepţiune, comerţul este
una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind elementul
principal al economiei de piaţă.
Activitate de comerţ – activitate de întreprinzător în domeniul comercializării
mărfurilor produse, prelucrate sau procurate, precum şi în domeniul executării
diverselor lucrări şi prestării serviciilor aferente vânzării mărfurilor, având ca scop
satisfacerea intereselor economice private şi asigurarea unei surse de venit.
Formele principale ale comerţului sunt:
· comerţ cu ridicata;
· comerţ cu amănuntul;
· comerţ combinat;
· servicii comerciale, inclusiv alimentaţia publică.
Comerţ cu ridicata - activitate desfăşurată de comercianţii care cumpără
produse în scopul revânzării acestora către alţi comercianţi sau utilizatori.
Comerţ cu amănuntul - activitate desfăşurată de comercianţii care vând
produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora (consumul final).
Comerţ combinat – activitate desfăşurată de comercianţii care vând, prin
sistemul de autoservire, mărfuri persoanelor juridice şi persoane fizice, înregistrate în
baza de date a comerciantului şi care deţin legitimaţii de acces, în scopul
revânzării/prelucrării sau consumului final al acestora.
Servicii comerciale – activitate oferită cu prilejul operaţiunilor de vânzare,
care asigură avantaje consumatorului, fără a antrena un schimb fizic sub formă de
bunuri.
Serviciu de alimentaţie publică – activitate de pregătire, preparare, prezentare
şi servire a produselor culinare, a celor de cofetărie-patiserie, a băuturilor şi altor
produse pentru consumul acestora în unităţi specializate sau în afara lor, precum şi
activitatea de agrement aferentă acestui proces.
3
Strâns legată de alimentaţia publică este activitatea de cazare hotelieră care se
desfăşoară prin intermediul unor unităţi operative specifice. După importanţa lor,
acestea pot fi:
· unităţi principale: hoteluri, moteluri, hanuri turistice, cabane turistice etc.;
· unităţi complementare: popasuri turistice, sate de vacanţă etc.
În unităţile de cazare hotelieră se mai pot presta şi alte servicii ca: frizerie,
coafură, cosmetică, telefon, fax, schimb valutar, curăţătorie chimică, etc.
Principiile generale de desfăşurare a activităţilor de comerţ:
a) respectarea normelor igienico-sanitare la comercializarea produselor şi
serviciilor;
b) respectarea cerinţelor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare şi a
cerinţelor de comercializare a produselor şi serviciilor, aprobate de Guvern;
d)protecţia drepturilor şi a intereselor consumatorilor;
e) respectarea eticii profesionale.
1.2.Particularităţile contabilităţii la întreprinderile de comerţ

Particularităţile ţinerii contabilităţii la întreprinderile de comerţ sun determinate
de următorii factori:
1. Proprietatea asupra mărfurilor intrate. Mărfurile procurate pentru
vânzare reprezintă proprietatea întreprinderii şi costul lor se înregistrează în contul
217 ”Mărfuri”. Mărfurile aflate pentru păstrare temporară la întreprindere, dar care
nu aparţin acesteia, se înregistrează în funcţie de condiţiile de recepţie - în contul 914
”Bunuri primite în custodie” sau în contul 916 ”Bunuri primite în baza
contractelor de comision”.
2. Formele de vânzare a mărfurilor. Întreprinderile de comerţ pot practica
vânzarea mărfurilor cu ridicata, vânzarea mărfurilor cu amănuntul, comerţul
combinat, precum şi servicii comerciale, inclusiv alimentaţia publică.
3. Modelul de formare a preţurilor de vânzare a mărfurilor (vezi întrebarea 4).
4. Locul de păstrare a mărfurilor. Mărfurile destinate vânzării pot fi păstrate
în depozit, în sala de vânzare sau în magazin.
5. Existenţa şi destinaţia ambalajului. Majoritatea mărfurilor necesită
ambalare. În calitate de ambalaj pot fi: lăzi, cutii, containere etc. Ambalajul poate fi
procurat atât împreună cu mărfurile, cât şi separat. De asemenea poate fi ambalaj de
unică folosinţă şi multicirculant.
6. Tipul afacerii comerciale desfăşurată de întreprinderile de comerţ.
Există tranzacţii comerciale efectuate pe piaţa internă şi activităţi comerciale realizate
în străinătate. Prin urmare, există import şi export de mărfuri. Importul reprezintă
introducerea mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova, iar exportul – scoaterea
mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova în corespundere cu legislaţia vamală.
Aceşti factori influenţează asupra organizării contabilităţii. În fond, evidenţa la
întreprinderile de comerţ se ţine similar ca şi la entităţile din alte ramuri ale
economiei naţionale. Totodată specificul contabilităţii în comerţ este determinat de
componenţa stocurilor, modul de evaluare a mărfurilor, modelul de formare a
preţurilor, formele de vânzare a mărfurilor etc. Astfel, mărfurile urmează a fi evaluate
atât la recunoaşterea iniţială, cât şi la vânzare. Dacă mărfurile s-au trecut la intrări la
4
preţ de vânzare, atunci la momentul vânzării lor se anulează această valoare, chiar
dacă este necesar de a efectua mai multe operaţiuni contabile.
Aceste întreprinderi, în fond, n-au activitate de producţie. Prin urmare, de
regulă, nu folosesc contul 811 ”Activităţi de bază”. În schimb implică:
· contul 831 „Adaos comercial” - pentru evidenţa adaosului comercial inclus
în preţul de vânzare a mărfurilor;
· contul 832 „Încasări din vânzarea bunurilor în numerar” – pentru
evidenţa sumelor încasate din vânzarea mărfurilor cu amănuntul de către
întreprinderile de comerţ cu amănuntul. Contul 832 este destinat pentru generalizarea
informaţiei privind sumele obţinute din vânzarea produselor în magazinele proprii
şi/sau mărfurilor în comerţul cu amânuntul. În creditul contului se reflectă suma
încasărilor (inclusiv T.V.A. şi comisionul)), iar în debit - raportarea lor la venituri şi
calcularea T.V.A.
Exemplu. S-au încasat în casierie din vânzarea mărfurilor cu amănuntul
numerar în sumă de 2400 lei, inclusiv T.V.A.
Operaţiunile economice şi formulele contabile:
1. Reflectarea încasărilor din vânzarea mărfurilor:
debit contul 241- 2400 lei, credit contul 832 - 2400 lei.
2. Reflectarea venitului din vânzări:
debit contul 832 - 2000 lei, credit contul 611 - 2000 lei.
3. Reflectarea T.V.A. aferentă veniturilor recunoscute în casierie:
1.3. Principiile contabilităţii în comerţ

Contabilitatea la întreprinderile de comerţ se ţine în baza următoarelor
principii:
1. Continuitatea activităţii. Prevede întocmirea situaţiilor financiare pornind
de la ipoteza că entitatea îşi va continua în mod normal funcţionarea cel puţin pe o
perioadă de 12 luni din data raportării fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida sau
reduce în mod semnificativ activitatea. Dacă conducerea nu are intenţia şi nu este
nevoită să lichideze întreprinderea sau să reducă considerabil volumul circuitului
mărfurilor, la întocmirea situaţiilor financiare se aplică metodele obişnuite de
evaluare a elementelor contabile. În caz contrar, situaţiile financiare trebuie întocmite
în baza altor principii şi metode. De exemplu, în cazul funcţionării normale a
întreprinderii mijloacele fixe sunt reflectate în bilanţ la valoarea contabilă (fără
amortizare şi pierderi din depreciere cumulate), iar în cazul lichidării întreprinderii –
la valoarea justă.
2. Permanenţa metodelor. Metodele şi regulile de contabilizare acceptate de
întreprindere trebuie să fie aplicate de la o perioadă de gestiune la alta. Este vorba de
permanenţa metodelor de evaluare a activelor şi datoriilor, de calculare a amortizării
mijloacelor fixe şi imobilizărilor necorporale pe parcursul anului de gestiune,
precum şi de la un an de gestiune la altul.
3. Contabilitatea de angajamente impune recunoaşterea elementelor
situaţiilor financiare (cu excepţia elementelor situaţiei fluxurilor de numerar) pe
măsura apariţiei lor, indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau
5
compensării în altă formă. Potrivit acestui principiu veniturile şi cheltuielile se
constată şi se reflectă în contabilitate şi în situaţiile financiare în perioada în care au
avut loc, indiferent de momentul efectiv de încasare sau plată a numerarului.
4. Separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede prezentarea în situaţiile
financiare doar a informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie
contabilizate separat de patrimoniul şi datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;
5. Principiul necompensării, potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv
trebuie să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, adică nu se admite
compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului şi între venituri şi
cheltuieli.
1.4. Evaluarea şi formarea preţurilor la mărfuri

Mărfurile se evaluează conform prevederilor SNC „Stocuri” în felul următor:
· mărfurile procurate – la cost de intrare care cuprinde valoarea de cumpărare,
taxele nerecuperabile (accizele şi taxele vamale), costurile de transport –
aprovizionare (C.T.A.), alte costuri aferente intrării lor în gestiune;
· mărfurile obţinute ca aport în capitalul social – la valoarea aprobată prin
decizia organului împuternicit al entităţii;
· mărfurile primite cu titlu gratuit – la valoarea indicată în documentele de
însoţire;
· mărfurile vândute consumatorilor finali - la preţuri de vânzare cu amănuntul;
· mărfurile identificate în plus la inventariere – la valoarea justă care se
stabileşte în funcţie de starea acestora şi preţul de piaţă;
· mărfurile ieşite din gestiune se evaluează prin una din metodele: metoda
identificării specifice, metoda costului mediu ponderat sau FIFO;
· în bilanţ mărfurile se evaluează la valoarea cea nai mică dintre costul de
intrare şi valoarea realizabilă netă. La valoarea realizabilă netă mărfurile se evaluează
atunci, când aceasta este mai joasă decât valoarea contabilă a lor.
Pentru stabilirea preţurilor de vânzare a mărfurilor sunt utilizate 3 metode:
1. Modelul preţului de achiziţie (costului de intrare). Preţul se formează din:
· suma achitată sau care urmează a fi plătită furnizorului (cu excepţia T.V.A. în
cazul când întreprinderea este înregistrată ca plătitor de T.V.A.) şi C.T.A.;
2. Modelul preţului de vânzare cu amănuntul fără includerea T.V.A. Preţul se
formează din costul de intrare şi mărimea adaosului comercial;
3. Modelul preţului de vânzare cu amănuntul cu includerea T.V.A. Preţul se
formează din costul de intrare, mărimea adaosului comercial şi T.V.A.
Toate metodele pot fi aplicate în practică şi anume:
a) la întreprinderile de comerţ cu ridicata se aplică, de regulă, metodele I şi II;
b) la întreprinderile de comerţ cu amănuntul pot fi solicitate toate trei, însă cel
mai frecvent se aplică metoda a treia.
Întreprinderile de comerţ trebuie să indice în politicile contabile modelul
preţului utilizat pentru evidenţa mărfurilor.
Pentru acumularea şi decontarea C.T.A. aferente mărfurilor intrate şi ieşite sunt
posibile 2 variante:
6
1. Includerea C.T.A. în costul de intrare a mărfurilor la momentul recunoaşterii
acestora;
2. Evidenţa separată a C.T.A. într-un cont analitic autonom sau subcont şi
includerea lor în costul mărfurilor vândute proporţional mărimii veniturilor din
vânzări recunoscute.
În cazul aplicării variantei I sunt posibile 3 metode de repartizare a C.T.A.:
1. Metoda directă. Se foloseşte în cazul cumpărării unui singur tip de marfă.
Esenţa: C.T.A. se însumează la valoarea mărfurilor intrate. Preţul unei unităţi mărfare
se determină după relaţia:
Vi + CTA
Pum = ,
Qi
unde Pum – preţul unei unităţi mărfare;
Vi – valoarea mărfurilor intrate la preţ de cumpărare;
Qi – cantitatea mărfurilor intrate.
2. Metoda proporţional cantitativă. Esenţa: C.T.A se repartizează în raport cu
cantitatea mărfurilor cumpărate (în condiţiile în care mărfurile dispun de aceiaşi
unitate de măsură). Suma C.T.A. ce urmează a fi atribuită la valoarea mărfurilor
intrate se determină după relaţia:
CTA
C.T.A.UM = ´ Qum ,
Qi
unde C.T.A.UM - suma C.T.A. aferentă unui tip de marfă;
QUM – cantitatea unui tip de marfă pentru care se calculează C.T.A.
3. Metoda proporţional valorică. Esenţa: C.T.A. se repartizează în raport cu
valoarea mărfurilor intrate (în condiţiile în care mărfurile procurate au diferite unităţi
de măsură). Suma C.T.A. ce urmează a fi atribuită la valoarea bunurilor intrate se
determină după relaţia:
CTA
CTAUM = ´ Vum ,
Vi
unde Vum - valoarea unui anumit tip de marfă.
Metodele respective pot fi aplicate în cazul, când se poate determina cu
certitudine suma C.T.A. la momentul intrării mărfurilor. Asemenea situaţie, de
regulă, este caracteristică livrării bunurilor cu mijloace de transport ale furnizorului.
Dacă bunurile se livrează cu mijloace de transport propriu şi este dificil a
determina toată suma C.T.A. la momentul intrării acestora, atunci costurile respective
pot fi incluse în costul mărfurilor procurate conform relaţiei:
CTAp
CTAc = ´ Vc ,
Vp
unde CTAC – C.T.A. din luna curentă;
CTAp – C.T.A. aferente mărfurilor procurate în luna precedentă;
Vp – valoarea mărfurilor procurate în luna precedentă;
Vc – valoarea mărfurilor procurate în luna curentă.
Varianta a II de acumulare şi decontarea a C.T.A. presupune sistematizarea
C.T.A. într-un subcont separat din cadrul contului 217 (de exemplu, 2175 “C.T.A.”)
şi repartizarea lor în felul următor:
a) determinarea cotei medii a C.T.A.:
7
CTAsi + CTAi
Kmed = ´ 100 % ,
M sf + Vv
unde CTAsi – C.T.A. aferente mărfurilor existente în stoc la începutul lunii;
CTAi – C.T.A. aferente mărfurilor intrate pe parcursul lunii;
Msf – valoarea mărfurilor existente în stoc la sfârşitul lunii;
Vv – suma veniturilor obţinute din vânzarea mărfurilor în luna curentă.
b) calcularea sumei C.T.A. aferente mărfurilor vândute:
C.T.A.v = Kmed x Vv : 100 %,
Unde C.T.A.v – C.T.A. atribuite la mărfurile vândute.
c) calcularea sumei C.T.A. aferentă mărfurilor rămase în stoc:
C.T.A.s = Kmed x Msf : 100 %,
unde C.T.A.s - C.T.A. aferentă mărfurilor rămase în stoc.
La suma C.T.A. decontată proporţional venitului din vânzări se întocmeşte
formula contabila:
debit contul 711, credit contul 217.
1.5. Noţiunea de adaos comercial şi evidenţa lui

Adaosul comercial - component al preţului cu ridicata sau cu amănuntul, care
reprezintă diferenţa dintre acesta şi preţul de achiziţie/livrare a mărfurilor, indicat în
documentele primare. El trebuie să fie suficient pentru acoperirea costurilor activităţii
comerciale şi obţinerea profitului.
Caracteristicile adaosului comercial sunt:
1. Mărimea adaosului comercial se stabileşte de către vânzător, dar se poate
negocia cu cumpărătorul în momentul vânzării;
2. Mărimea lui se modifică în funcţie de variaţia preţurilor de piaţă a mărfurilor;
3. Nivelul adaosului comercial diferenţiază în funcţie de natura mărfurilor
destinate vânzării şi nivelul profitului aşteptat;
4. Mărimea lui se aplică asupra costului de intrare a mărfurilor, fără T.V.A.
Se cunosc următoarele metode de calculare şi includere a adaosului comercial
în preţul de vânzare a mărfurilor:
1. Metoda procentuală. Se aplică o cotă exprimată în procente de la costul de
intrare a mărfurilor, iar rezultatul obţinut se adaugă la acesta.
Exemplu. Costul de intrare al unei unităţi marfare constituie 20 lei, iar cota
adaosului comercial 30 %. Prin urmare, preţul de vânzare este egal cu 26 lei.
2. Metoda sumei absolute. Se stabileşte o sumă fixă care se adaugă la costul de
intrare al mărfurilor intrate.
Exemplu. Costul de intrare al unei unităţi marfare constituie 20 lei, iar mărimea
adaosului comercial este egală cu 4 lei. Prin urmare, preţul de vânzare este egal acu 24 lei.
3. Metoda adaosului mixt. Constă în îmbinarea cotei procentuale şi a unei sume
fixe. Se utilizează în special la produsele alimentare şi la mărfurile cu caracter
sezonier în dependenţă de accesibilitatea lor pe piaţă.
Exemplu. Costul de intrare al unei unităţi marfare constituie 20 lei, iar mărimea
adaosului comercial este egal cu 4 lei şi 30 %. Prin urmare, preţul de vânzare este
egal cu 31,2 lei [(20+4) + (24 x 0,30)].
8
4. Metoda diferenţei de preţ (suprapreţ). Presupune stabilirea, în prealabil, a preţu-
lui de vânzare în mod arbitrar de către vânzător, în funcţie de conjunctura pieţei similare.
Exemplu. Costul de intrare al unei unităţi marfare constituie 20 lei, iar preţul de
vânzare - 26 lei. Prin urmare, mărimea adaosului comercial este egală cu 6 lei.
Pentru generalizarea informaţiei privind adaosul comercial aferent mărfurilor
intrate şi ieşite se foloseşte contul de pasiv 831 „Adaos comercial”. Contul 831 se
utilizează de întreprinderile de comerţ care ţin evidenţa mărfurilor la preţuri de
vânzare. În creditul contului se reflectă suma adaosului comercial aferent mărfurilor
intrate, iar în debit - suma adaosului comercial decontat la ieşirea acestora. Contul nu
trebuie să dispună de sold final. De aceea la data raportării soldul adaosului comercial
aferent mărfurilor nevândute se stornează, apoi se restabileşte la începutul perioadei
de gestiune următoare. Prin urmare, se întocmesc formulele contabile:
1. Calcularea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate:
2. Stornarea adaosului comercial aferent mărfurilor nevândute şi rămase în
stoc la data raportării:
3. Restabilirea adaosului comercial la începutul perioadei de gestine pentru
mărfurile nevândute:
Nivelul adaosului comercial este stabilit prin Hotărârea Guvernului R.M. nr. 547
din 04.08.95 „Cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a
preţurilor (tarifelor)” (cu modificările şi completările ulterioare). Astfel, persoanele
fizice şi juridice, care desfăşoară activităţi comerciale, determină în mod individual
mărimea adaosului comercial inclus în preţul de vânzare a mărfurilor, cu excepţia
mărfurilor social-importante, pentru care cota adaosului comercial este limitată. De
exemplu: la pâine şi produsele de panificaţie - cota maximă a adaosului comercial
constituie 10 %, inclusiv T.V.A., la uleiul vegetal din floarea-soarelui, untul cu grăsimea
de până la 72 %, smântâna cu un conţinut de grăsime de până la 15 % inclusiv, zahărul,
detergenţii etc. - 20 %, inclusiv T.V.A.; materialele de construcţie - 30 %, inclusiv
T.V.A. Pentru mărfurile social-importante toate cheltuielile de distribuire, inclusiv
costurile pentru transport şi alte costuri legate de procurarea şi comercializarea
mărfurilor în cauză se acoperă pe seama adaosului comercial. La comercializarea
materialelor de construcţie, indiferent de locul de procurare, se permite includerea la
formarea preţurilor cu amănuntul a costurilor de transport de la furnizor pană la locul de
vânzare.
La livrarea ulterioară a mărfurilor, care cad sub incidenţa Hotărârii nr. 547,
fiind considerate mărfuri social-importante, T.V.A. se calculează de la preţul de
livrare, inclusiv când acesta este sub cost. Cât priveşte T.V.A. trecută în cont, aceasta
nu se va corecta şi va rămâne în aceeaşi mărime, cu toate că ea poate depăşi suma
calculată de la livrarea mărfurilor respective.
Totodată la comercializarea mărfurilor social-importante persoanele juridice şi
fizice sunt obligate să indice in facturi preţul liber de livrare sau preţul de procurare şi
mărimea adaosului comercial, iar la comercializarea materialelor de construcţie – şi
costurile de transport pe teritoriul R.M.
9
TEMA 2. CONTABILITATEA ACHIZIŢIEI MĂRFURILOR (2 ore)
2.1.Recepţionarea şi documentarea mărfurilor procurate
2.2.Contabilitatea intrării mărfurilor
2.3.Contabilitatea divergenţilor constatate la recepţionarea mărfurilor
2.1. Recepţionarea şi documentarea mărfurilor procurate

Mărfurile se procură, de regulă, de la agenţi economici autohtoni şi străini, de
asemenea de la persoane fizice care nu practică activitate de întreprinzător. În afară
de aceasta, mărfurile pot fi procurate:
1. Prin delegat propriu. În această situaţie ridicarea mărfurilor de la furnizor are
loc prin delegatul propriu al întreprinderii.
2. Fără delegat propriu. În acest caz furnizorul expediază mărfurile cumpără-
torului, pentru care poate folosi mijloace de transport propriu sau ale terţilor.
Actualmente, pornind de la specificul activităţii comerciale, aprovizionarea
presupune următoarele faze:
1. De expediţie;
2. De recepţie;
3. De stocare;
4. De contabilizare.
În cadrul fazei de expediţie furnizorul expediază marfa beneficiarului. Acesta
poate elibera bunurile fără delegatul cumpărătorului sau prin intermediul acestuia. În
cazul expedierii mărfurilor în lipsa delegatului, furnizorul organizează ambalarea şi
încărcarea lor în transport. Totodată întocmeşte în 2 exemplare procesul-verbal de
autorecepţie, în care indică cantitatea şi calitatea bunurilor livrate în corespundere cu
prevederile contractului. În plus, reflectă unele informaţii specifice mărfurilor şi anume:
codul mărfurilor, simbolul grupei de mărfuri care este utilizat pentru ţinerea evidenţei
curente şi simplificarea modului de decontare ulterioară a bunurilor ieşite etc. Un
exemplar al procesului - verbal rămâne la furnizor, iar al doilea se înmână cărăuşului.
Totodată furnizorul întocmeşte documentele care însoţesc mărfurile şi anume:
factura fiscală sau factura; foaia de parcurs; certificatul de calitate, certificatul veterinar,
certificatul de conformitate (care confirmă producătorul, standardul etc.), paşapoartele
tehnice etc.; factura feroviară (în condiţiile livrării mărfurilor pe cale feroviară).
Dacă mărfurile se livrează prin intermediul delegatului, atunci acestuia i se
eliberează delegaţie, cu care în continuare se prezintă la furnizor. Furnizorul
perfectează aceleaşi documente justificative şi livrează bunurile.
În continuare are loc recepţia mărfurilor. Primirea şi transmiterea acestora în
gestiune se efectuează în corespundere cu Regulamentul cu privire la
recepţionarea mărfurilor conform cantităţii şi calităţii în RM nr. 1068 din
26.10.2000. Astfel, recepţionarea se execută de către gestionari. Pot fi antrenanţi şi
alţi specialişti ai întreprinderii. Recepţia include:
· verificarea cantităţii mărfurilor;
· aprecierea calităţii bunurilor. Se verifică indicatorii calitativi, adică cores-
punderea mărfurilor cerinţelor standardelor tehnice, reţetelor de preparare etc.
Pentru mărfurile primite gestionarul întocmeşte în 2 exemplare fişa de recepţie-
calculaţie, în care indică cantitatea şi calitatea acestora.
10
Dacă la recepţie se identifică unele abateri, cum ar fi: deteriorarea ambalajelor sau
sigiliului încărcăturii, defecte de fabricaţie, lipsuri de mărfuri etc., atunci cumpărătorul
este obligat: să sisteze recepţia mărfurilor; să asigure păstrarea mărfurilor; să perfecteze
actul de suspendare a recepţiei mărfurilor. Totodată cumpărătorul trebuie să anunţe
furnizorul despre devierile constatate, indicând denumirea bunurilor, data expedierii,
numerele facturilor, starea sigiliului etc. La neprezentarea delegatului din partea
furnizorului, recepţia se efectuează în continuare cu participarea reprezentantului unei
organizaţii din afară (expert al unei organizaţii specializate în domeniu) sau în mod
unilateral de către cumpărător, dacă furnizorul a dat acordul.
Rezultatele recepţiei se reflectă în actul primirii mărfurilor conform cantităţii şi
calităţii.
Abaterile constatate pot să provină atât din vina furnizorului, cât şi a delegatului.
Lipsurile identificate din vina furnizorului, de regulă, se refuză de plată. De aceea se cere
de la furnizor o factură corectată în acest sens. În unele cazuri cumpărătorul poate cere
furnizorului o eliberare suplimentară de mărfuri în contul acoperirii lipsurilor constatate.
Dacă pentru divergenţele identificate poartă răspundere delegatul, atunci
lipsurile respective se impun spre recuperare acestuia, ţinând cont de lipsurile în
limita normelor perisabilităţii naturale.
În cadrul fazei de stocare are loc transmiterea mărfurilor persoanei cu
răspundere materială. După primirea bunurilor gestionarul deschide pentru fiecare tip
de marfă fişă de magazie. Totodată datele despre mărfurile intrate se înregistrează în
borderoul centralizator al mişcării mărfurilor, în care se indică denumirea, cantitatea
şi valoarea bunurilor primite. Acest document permite exercitarea operativă a
controlului asupra stocurilor de mărfuri deţinute.
Concomitent facturile fiscale se înregistrează în registrul de evidenţă a procurărilor.
La etapa de stocare mărfurile se regrupează conform regimului intern de
activitate a întreprinderii şi pot fi supuse unei prelucrări suplimentare în scopul
redării aspectului comercial şi anume: reambalarea în cantităţi mai mici, asamblarea
şi reasamblarea etc. Cheltuielile legate de aceste operaţiuni se înregistrează într-o fişă
specială de calcul şi se raportează la cheltuielile de distribuire.
2.2. Contabilitatea intrării mărfurilor

Intrarea mărfurilor la întreprinderile de comerţ poate avea loc în urma:
· încasării de la diferite întreprinderi şi persoane juridice neînregistrate în
calitate de întreprinzători sub formă de: cumpărare, primire cu titlu gratuit, parvenire
ca aport în capitalul social al întreprinderii, returnare de la cumpărători, înregistrare
sub formă de împrumut în natură, obţinere de alte întreprinderi şi persoane culpabile
în contul recuperării prejudiciului material cauzat etc.;
· altor operaţiuni, cum ar fi: înregistrarea plusurilor constatate la inventariere,
transferarea din componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată etc.
Înregistrarea mărfurilor la intrări se efectuează în baza documentelor primare
(facturilor fiscale, facturilor, actelor de achiziţie a mărfurilor etc.). Mărfurile achizi-
ţionate din străinătate sunt însoţite de factura – invoice. La introducerea mărfurilor pe
teritoriul vamal, declarantul prezintă serviciului vamal declaraţia vamală.
Particularităţile contabilizării mărfurilor intrate ţine de:
11
1. Calcularea valorii de intrare a mărfurilor;
2. Calcularea preţului de vânzare a mărfurilor.
Astfel, înregistrarea în conturi a mărfurilor se efectuează în funcţie de
elementele însumate la costul de intrare şi depinde de modelul de formare a preţurilor
de vânzare (vezi tema 2). De menţionat că modelele de formare a preţurilor la mărfuri
se aplică atât la operaţiunile de intrări a acestora, cât şi la ieşirea lor.
Pentru evidenţa mărfurilor se foloseşte contul de activ 217 „Mărfuri”. În debitul
contului se reflectă valoarea mărfurilor intrate, iar în credit - ieşirea acestora. Soldul
contului este debitor şi reprezintă existenţa mărfurilor la finele perioadei de gestiune.
Contul 217 „Mărfuri” se debitează cu creditul conturilor care indică sursa de intrare
a mărfurilor şi se creditează cu conturile, care reflectă direcţiile de ieşire a acestora.
Exemplu. Întreprinderea de comerţ cu ridicata S.R.L. „Vatra” a procurat
mărfuri de la furnizori în valoare de 24000 lei, T.V.A. 4800 lei. Valoarea serviciilor
de transport constituie 1272 lei, inclusiv T.V.A. Suma adaosului comercial aferent
mărfurilor intrate este egal cu 7500 lei. Potrivit politicii contabile, pentru evidenţa
mărfurilor întreprinderea foloseşte modelul preţului de vânzare cu amănuntul, fără
includerea T.V.A.
1. Înregistrarea valorii mărfurilor procurate de la furnizori:
debit contul 217 – 24000 lei, credit contul 521 - 24000 lei.
2. Trecerea în cont a T.V.A. aferentă mărfurilor intrate:
3. Raportarea după destinaţia a costurilor de transportare:
4. Trecerea în cont a T.V.A. aferentă serviciilor de transportare:
5. Calcularea adaosului comercial care se include în preţul de vînzare a
mărfurilor:
2.3. Contabilitatea divergenţilor constatate la recepţionarea mărfurilor.

La primirea mărfurilor se verifică corespunderea cantităţii, calităţii şi compo-
nenţei acestora conform documentele de însoţire, precum şi conformitatea bunurilor
cu prevederile documentelor normative de standardizare şi prescripţiilor tehnice.
Deseori, în cadrul recepţiei mărfurilor se constată devieri dintre datele
documentelor justificative şi existenţa efectivă a acestora. Divergenţele respective pot
constitui atât plusuri, cît şi lipsuri.
Plusurile, la rândul său, pot fi:
1. Acceptate de către cumpărător. Se înregistrează ca o intrare de mărfuri
evaluate la costul de intrare. La momentul recepţiei se întocmeşte bonul de intrare şi
se solicită factură suplimentară de la furnizor. Se reflectă în contabilitate în felul
următor:
a) până la primirea facturii fiscale de la furnizor:
debit contul 217, 232, credit contul 521;
b) după primirea facturii fiscale:
12
2. Respinse de cumpărător care se înregistrează în debitul contului 914
“Bunuri primite în custodie” până la restituirea lor furnizorului. Acestea se transmit
în gestiune în mod similar cu mărfurile intrate.
Lipsurile de mărfuri identificate la recepţie se grupează şi se contabilizează în
funcţie de conţinutul lor economic şi anume:
1. Lipsuri în limita normelor de perisabilitate naturală. Apar în urma uscării,
prăfuirii, fărâmiţării, evaporării etc. Sunt neimputabile şi se reflectă în modul următor:
Conform Codului fiscal se admite trecerea în cont a T.V.A. aferentă lipsurilor
menţionate.
2. Lipsuri din vina furnizorului. De regulă, se refuză de plată şi nu se reflectă în
contabilitate. Se solicită furnizorului o factură corectată corespunzător.
În situaţia când s-a efectuat plată în avans, lipsurile respective se impun spre
recuperare furnizorului prin scrisoare de reclamaţie, la care se anexează actul primirii
mărfurilor. La recunoaşterea lipsurilor (evaluate la valoarea de procurare) se dă
formula contabilă:
3. Lipsuri din vina întreprinderii de transport. Se impută la valoarea de
procurare plus T.V.A. Se reflectă prin formula contabilă:
4. Lipsuri din vina delegatului. Reflectarea în conturi a creanţei persoanei
culpabile se efectuează la recunoaşterea şi prezentarea de către acestea a acordului în
scris privind recuperarea prejudiciului. Se întocmesc formulele contabile:
a) debit contul 226, credit conturile 521 (creanţa include valoarea contabilă a
lipsurilor de mărfuri şi T.V.A. restabilită la buget de la această sumă).
b) Restabilirea T.V.A. la buget de la valoarea contabilă a lipsurilor de active
circulante şi imobilizate:
5. Lipsuri de mărfuri din cauză de forţă majoră. Sunt generate de diverse
calamităţi naturale. Recunoaşterea şi evaluarea pierderilor respective se face numai în
baza documentelor justificative (procese-verbale ale poliţiei rutiere, serviciului
antiincendiar etc.). Se reflectă prin formula contabilă:
13
TEMA 3. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE IMPORT ŞI EXPORT
A MĂRFURILOR ŞI SERVICIILOR (4 ore)
3.1. Contabilitatea importului de mărfuri
3.2. Contabilitatea importului de servicii
3.3. Contabilitatea exportului de mărfuri
3.4. Contabilitatea restituirii T.V.A. în cazul operaţiunilor de export
3.5. Contabilitatea exportului de servicii
3.1. Contabilitatea importului de mărfuri

Importul de mărfuri - totalitatea operaţiunilor privind cumpărarea şi introducerea
pe teritoriul naţional a unor mărfuri din străinătate în conformitate cu legislaţia vamală.
Afacerile de import se efectuează în baza contractelor internaţionale de
cumpărare - vânzare a mărfurilor care se perfectează în corespundere cu Regulile
internaţionale de tălmăcire a termenilor comerciali INCOTERMS. Aceste reguli
prevăd 4 grupe de bază ale termenilor comerciali, care stipulează responsabilităţile şi
obligaţiunile furnizorului şi cumpărătorului la capitolul costurilor aferente
transportării mărfurilor.
Orice persoană juridică sau fizică care efectuează operaţiuni de import trebuie
să posede următoarele documente:
· declaraţia de import;
· factura invoice;
· documente de transport [scrisoare de transport internaţională (CMR), carnetul
TIR sau scrisoare de transport (RCN) – în cazul transportului feroviar];
· parching list – act de însoţire a documentelor de transport care indică tipul şi
ambalarea detaliată a mărfurilor;
· certificat de origine;
· certificate veterinare şi fitosanitare - în cazul produselor agricole;
· licenţa de import. Este necesară în cazuri specifice şi pentru anumite tipuri de
mărfuri (de ex. în cazul importului de tutun);
· certificate de inofensivitate şi de conformitate - pentru produsele
agroalimentare.
La trecerea mărfurilor peste frontiera vamală importatorii achită plăţi vamale
care se numesc drepturi de import. Astfel, potrivit Codului vamal, Legii cu privire
la tariful vamal, Codului fiscal, altor acte legislative şi normative, se percep
următoarele drepturi de import:
· taxa vamală. Cotele se stabilesc conform Tarifului vamal de import (anexa 1
la Lega cu privire la tariful vamal);
· taxa pentru proceduri vamale. Se calculează în baza anexei 2 la Legea cu
privire la tariful vamal;
· T.V.A. Se calculează conform titlului III din Codul fiscal;
· accize. Se calculează conform titlului IV din Codul fiscal;
· alte plăţi şi taxe prevăzute de legislaţie.
Taxa vamală - plată obligatorie percepută de autoritatea vamală la
introducerea sau scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal. Cotele taxelor vamale şi
14
lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către Parlament. Se aplică următoarele
tipuri de taxe vamale:
1. Ad valorem. Se calculează în procente faţă de valoarea mărfurilor în vamă
(de exemplu, 10 % din valoarea citricilor proaspete).
2. Specifică. Se calculează în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă (de
exemplu, 0,25 euro pentru un litru de bere din smalţ).
3. Combinată. Îmbină tipurile de taxe specifice la punctele 1 şi 2 (de exemplu,
15 % + 500 euro pentru o tonă de unt).
4. Excepţională, care la rândul ei se divizează:
a) taxă specială. Se aplică în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la
importul bunurilor în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot cauza prejudicii
materiale producătorilor autohtoni (de exemplu, taxă specială la laptele importat din
Republica Belarus);
b) taxă antidumping. Se percepe în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor
mărfuri la preţuri mai mici decât valoarea lor în ţara exportatoare la momentul
importului. Dacă nu s-ar aplica această taxă producătorii şi comercianţii autohtoni pot
suporta pierderi semnificative (de exemplu, importul de jucării pentru copii din China);
c) taxă compensatorie. Se aplică în cazul când la fabricarea mărfurilor im-
portate s-au fost utilizat subvenţii. Scopul taxei – a nu leza drepturile producătorilor
autohtoni (de exemplu, importul de carne din ţările europene ale căror guverne
subvenţionează producătorii de carne);
În afară de taxa vamală, comercianţii achită taxe pentru efectuarea procedurilor
vamale, care pot fi de 2 tipuri:
1. Pentru exercitarea procedurilor vamale (perfectarea documentelor, exami-
narea încărcăturii, plumbuirea mijloacelor de transport etc.).
2. Pentru păstrarea mărfurilor în depozitele vamei până la legalizarea lor definitivă.
Conform Codului fiscal persoana juridică sau fizică care importă mărfuri se
califică drept subiect impozabil. Ratele T.V.A. sunt stabilite de Codul fiscal (rata
standard – 20 %, rate reduse – 8 % etc.). Sumele T.V.A. aferente bunurilor importate
se plătesc organelor vamale teritoriale şi se trec în cont spre diminuarea datoriei faţă
de buget privind această taxă.
Dacă comercianţii importă mărfuri supuse accizelor, atunci concomitent cu
taxele menţionate achită şi accize (de exemplu, pentru parfumuri, bere, ţigări etc.).
Fără achitarea sumei accizului eliberarea mărfurilor în circulaţie pe teritoriul
Republicii Moldova este interzisă.
De regulă, vămuirea mărfurilor importate are loc la biroul vamal în raza de
activitate a căruia se află sediul importatorului. Procedura de vămuire se finalizează
cu eliberarea actelor şi acordarea liberului de vamă. Operaţiunile de vămuire sunt
efectuate de către brokerul vamal, valoarea serviciilor căruia se confirmă prin factura
fiscală. În acest scop se întocmeşte declaraţia de import, la care se anexează
documentele de însoţire a mărfurilor. În ea se indică: valoarea mărfurilor conform
facturii invoice, taxa vamală, taxa pentru efectuarea procedurilor vamale şi valoarea
mărfurilor în vamă. Ultima include următoarele elemente: valoarea de cumpărare a
mărfurilor, costurile de încărcare, transportare şi asigurare a mărfurilor, taxa vamală
şi taxa pentru efectuarea procedurilor vamale. Pentru mărfurile supuse accizelor în
15
valoarea mărfurilor în vamă se include şi suma accizelor. T.V.A. se calculează şi se
achită de la valoarea mărfurilor în vamă.
Achitarea drepturilor de import se efectuează prealabil sau la momentul vămuirii
mărfurilor. În cel de-al doilea caz achitarea poate fi efectuată atât prin virament, cât şi
contra numerar prin intermediul titularilor de avans. Transferurile bancare se efectuează
cu ordine de plată, iar plăţile în numerar – cu bonuri de casă. Plăţile datorate vamei după
achitarea lor se raportează la majorarea valorii mărfurilor cumpărate.
Formulele contabile aferente operaţiunilor de import a mărfurilor:
1. Virarea numerarului biroului vamal din contul curent în monedă naţională:
2. Includerea taxei vamale şi a plăţilor respective în valoarea mărfurilor importate:
3. Achitarea plăţilor vamale de către titularul de avans:
4. Reflectarea valorii mărfurilor cumpărate din străinătate:
5. Reflectarea costurilor de transport extern şi a primei de asigurare:
debit contul 217, credit contul 521, 533.
6. Trecerea în cont a T.V.A. aferentă mărfurilor importate:
7. Reflectarea diferenţei de curs nefavorabile aferente decontărilor cu
furnizorul, întreprinderea de transport, compania de asigurări:
8. Reflectarea diferenţei de curs favorabile aferente decontărilor cu furnizorul,
întreprinderea de transport, compania de asigurări:
debit contul 521, 533, credit contul 622.
3.2.Contabilitatea importului de servicii

Importul de servicii - prestarea serviciilor de către persoanele juridice şi fizice
nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice rezidente sau
nerezidente a Republicii Moldova, pentru care locul prestării este Republica
Moldova. Prin urmare, când un nerezident prestează servicii unui rezident al
Republicii Moldova, locul livrării acestora este Republica Moldova.
Potrivit Codului fiscal persoanele juridice şi fizice care importă servicii se
califică drept subiecţi impozabili. Se impozitează cu T.V.A. următoarele servicii:
· legate de bunurile imobilizate (de exemplu, asamblarea testarea şi darea în
exploatare a unei linii tehnologice);
· legate de activităţi auxiliare şi transport (de exemplu încărcare, descărcare,
strămutare a bunurilor);
· de publicitate;
· ale consultanţilor, inginerilor, avocaţilor, contabililor etc.
Totodată unele servicii sunt scutite de T.V.A., cum ar fi: energia electrică
importată, serviciile de pregătire şi reciclare a cadrelor, serviciile instituţiilor de
învăţământ legate de procesul de instruire etc.
16
Drept valoare impozabilă a serviciilor prestate reprezintă preţul achitat sau care
urmează a fi achitat de către cumpărător. În valoarea impozabilă se includ toate
plăţile efectuate atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât şi în ţara exportatorului de
servicii. Dacă serviciile ce se importă sunt prestate pe etape, atunci fiecare etapă se
supune impozitării la momentul achitării ei. În cazul când un serviciu se prestează
timp îndelungat neîntrerupt, momentul primirii serviciului se consideră data
decontării beneficiarului de serviciu prestatorului acestuia.
Obligaţia fiscală privind T.V.A. aferentă serviciilor importate apare în
momentul achitării plăţii, inclusiv plăţii prealabile. Subiectul impozabil are dreptul de
trecere în cont a taxei în cauză.
Se deosebesc servicii de import:
· care nu însoţesc mărfuri;
· care însoţesc mărfuri.
Drept documente privind importul de servicii, care nu însoţesc importul de mărfuri,
servesc contractul, factura invoice şi procesul verbal de predare-primire a serviciilor.
O pondere esenţială în totalul serviciilor importate revin serviciilor de
transportare a mărfurilor. Toate serviciile de transport internaţional, cu excepţia celor
de pasageri, sunt însoţite de anumite încărcături. În corespundere cu Legea cu
privire la tariful vamal, serviciile de transport importate se includ în valoarea
mărfurilor în vamă. Astfel, importul de servicii se transformă în import de mărfuri.
Prin urmare, obligaţia fiscală privind T.V.A. calculată de la valoarea mărfurilor în
vamă include şi T.V.A. aferentă serviciilor de transport.
Deseori un rezident al Republicii Moldova oferă altuia servicii de transportare a
mărfurilor dintr-o altă ţară. Dat fiind faptul că serviciile în cauză sunt perfectate printr-o
scrisoare de transport internaţională, transportul se califică drept internaţional. În acest
caz pentru cumpărător serviciile în cauză se califică servicii de import, care se includ în
valoarea mărfurilor în vamă, iar pentru transportator – servicii de export. Importatorul va
calcula şi va achita T.V.A. la momentul vămuirii mărfurilor şi respectiv o va trece în
cont, iar exportatorul va calcula T.V.A. la cota zero.
Formulele contabile privind prestarea şi achitarea serviciilor de import:
1. Reflectarea valorii serviciilor importate:
debit contul 121, 811, 713, 217 etc., credit contul 521.
2. Calcularea T.V.A. aferentă serviciilor importate (se calculează la data
prestării serviciilor conform actului de efectuare a lucrărilor):
3. Achitarea datoriei faţă de furnizor:
4. Trecerea în cont a T.V.A. aferentă serviciilor importate care nu însoţesc mărfuri:
5. Trecerea în cont a T.V.A. aferentă serviciilor importate care însoţesc mărfuri:
6. Reflectarea diferenţei de curs nefavorabile aferente decontărilor cu presta-
torul de servicii:
17
7. Reflectarea diferenţei de curs favorabile aferente decontărilor cu prestatorul
de servicii:
3.3.Contabilitatea exportului de mărfuri

Exportul de mărfuri - totalitatea operaţiunilor privind scoaterea mărfurilor de
pe teritoriul naţional şi vânzarea sau schimbul lor pe piaţa altor ţări.
Operaţiunile de export sunt reglementate de Codul vamal, Legea reglementării de
stat a activităţii comerciale externe, Legea cu privire la tariful vamal, Codul fiscal etc.
Orice comerciant care efectuează operaţiuni de export trebuie să deţină
următoarele documente:
· declaraţia vamală de export. Se completează în 8 exemplare de către brokerul
vamal;
· factura invoice. Nu este un document tipizat. Fiecare exportator îţi elaborează
formularul său, ţinând cont de prevederile Legii contabilităţii la capitolul perfectării
documentelor primare;
· parking list;
· certificat de origine;
· certificate sanitar-veterinare şi fitosanitare;
· licenţă de export (pentru unele mărfuri, de exemplu, pentru metalul uzat).
În afacerile de export serviciul vamal determină valoarea bunurilor ce se
exportă şi respectiv drepturile de export sub formă de proceduri vamale.
Drepturile de export se plătesc prealabil, până la depunerea declaraţiei vamale.
La momentul vămuirii se acceptă plata doar a diferenţei dintre suma calculată şi suma
plătită prealabil. Suma plăţilor vamale se raportează la costurile distribuirii.
Conform Codului fiscal mărfurile exportate se impozitează cu T.V.A. la cota zero.
Operaţiunile economice aferente exportului de mărfuri:
1. Virarea numerarului biroului vamal din contul curent în monedă naţională:
2. Acordarea avansului titularului de avans pentru achitarea drepturilor de export:
3. Achitarea procedurilor vamale:
4. Calcularea creanţei cumpărătorului străin pentru mărfurile vândute:
5. Casarea costului mărfurilor vândute:
6. Încasarea numerarului în contul curent în valută străină cu titlu de achitare a
creanţei cumpărătorului:
cumpărătorii:
9. Reflectarea diferenţei de curs favorabile aferente decontărilor cu cumpărătorii:
18
Conform Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti,
mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, exportatorii sânt
obligaţi să înregistreze în conturile curente încasările din export, sumele transferate în
avans pentru importul neefectuat sau să repatrieze numerarul şi/sau bunurile în urma
altor tranzacţii economice externe în termenele stabilite, după cum urmează:
a) în contractele de vînzare-cumpărare, barter - în termenul stabilit în contract,
dar nu mai mult de un an de la data expedierii mărfurilor respective sau efectuării
plăţii pentru marfă, cu excepţia contractelor de procurare a materialului săditor viticol
şi pomicol, al căror termen este de 18 luni de la data efectuării plăţii;
b) în contractele de prelucrare - 60 de zile calendaristice de la data încheierii
ciclului tehnologic, stabilită în contract.
Pentru nerepatrierea în termen a valutei străine se aplică amendă în mărime de
0,1 % din suma mijloacelor nerepatriate pentru fiecare zi de întârziere.
3.4. Contabilitatea restituirii T.V.A. în cazul operaţiunilor de export

Contribuabilul are dreptul la restituirea T.V.A. aferentă mărfurilor exportate,
dacă dispune de următoarele documente:
· declaraţia privind T.V.A. din care rezultă suma ce urmează a fi restituită;
· registrele de evidenţă a livrărilor şi procurărilor, în care sunt înregistrate
operaţiunile de livrare şi procurare,
· copia contractului, în baza căruia a fost efectuat exportul;
· declaraţia vamală de export;
· factura invoice;
· documentele de transport internaţional (copia) ce confirmă recepţionarea
mărfurilor de către destinatar cu aplicarea ştampilelor organelor vamale ce atestă
transportarea mărfurilor în afara teritoriului vamal.
Modul de restituire a T.V.A. este determinat de Regulamentul privind
restituirea T.V.A. Potrivit prezentului regulament, dacă depăşirea T.V.A. la bunurile
şi serviciile procurate se datorează operaţiunilor de export, comercianţii au dreptul la
restituirea sumei cu care a fost depăşită T.V.A. la bunurile şi serviciile procurate.
Suma T.V.A. pasibilă restituiri din buget depinde de următorii indicatori:
· mărimea depăşirii T.V.A. la bunurile şi serviciile procurate peste T.V.A. la
mărfurile livrate;
· suma T.V.A. aferentă procurărilor care au fost achitate furnizorilor şi
antreprenorilor prin intermediul conturilor curente şi altor conturi deschise la băncile
comerciale;
· produsul dintre cota standard de 20 % sau cota redusă de 8 % a T.V.A. şi
valoarea contractuală a livrărilor impozitate la cota zero.
T.V.A. se restituie din buget în mărimea celui mai mic din aceşti trei indicatori,
iar suma maximă restituită nu trebuie să depăşească ultimul indicator. Restituirea
T.V.A. se efectuează într-un termen de cel mult 45 de zile.
Operaţiunile economice şi formulele contabile aferente solicitării şi restituirii
T.V.A. din buget:
19
1. Reflectarea T.V.A. solicitată de întreprindere spre restituire din buget în baza
cererii depuse la inspectoratul fiscal de stat:
2. Reflectarea T.V.A. aprobată spre restituire din buget după efectuarea
controlului de către organul fiscal:
3. Încasarea T.V.A. restituită din buget:
3.5. Contabilitatea exportului de servicii

Exportul de servicii - prestarea serviciilor de către persoanele juridice şi fizice
rezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice nerezidente ale
Republicii Moldova are căror loc de livrare nu este Republica Moldova.
Pentru determinarea regimului fiscal de aplicare a T.V.A. pentru serviciile prestate
de către un rezident al Republicii Moldova unui nerezident, urmează a stabili locul livrării.
În acest sens, Codul fiscal indică concret tipul serviciului şi locul unde se consideră livrat,
iar pentru serviciile care nu sunt indicate – locul se califică drept sediul persoanei care
acordă serviciul. De exemplu, dacă se acordă servicii privind reparaţia mijloacelor fixe,
atunci locul livrării acestora se consideră locul aflării obiectelor în cauză.
Operaţiunile de export a serviciilor se pot diviza în:
1. Export de servicii care nu însoţesc mărfuri (de exemplu, lucrările de
construcţie-montaj, de consultanţă, avocaţie, contabilitate, arendă a imobilizărilor,
servicii în domeniul culturii, artei, învăţământului, sportului etc.).
2. Export de servicii care însoţesc mărfuri (de exemplu, serviciile de transport
auto, feroviar şi aerian la transportarea diferitor încărcături, precum şi serviciile de
expediţie (asigurarea primirii şi expedierii, încărcării şi descărcării încărcăturilor etc.)).
În primul caz se perfectează factura invoice. Drept temei pentru întocmirea ei
serveşte procesul verbal de prestare a serviciilor. Conform Codului fiscal exportul de
servicii se impozitează cu T.V.A. la cota zero. Datele din factura invoice se trec în
Registrul de evidenţă a livrărilor. În plus, în Declaraţia privind T.V.A. se reflectă
valoarea serviciilor prestate. Dacă pretatorul de servicii beneficiază de un avans,
atunci suma respectivă nu se impune cu T.V.A.
Operaţiunile de export a serviciilor care însoţesc mărfuri sunt legalizate cu
următoarele documente:
· factura invoice;
· contract de prestare a serviciilor;
· scrisoare de transport internaţional CMR – pentru transportul auto;
· scrisoare de transport feroviar;
· conosamentul pentru transportul fluvial şi maritim;
· scrisoare aeriană şi sarcină de zbor – pentru transportul aerian;
· foi de parcurs, borderou de evidenţă a biletelor, borderou de control la
transportarea pasagerilor cu transport auto;
· borderou de evidenţă a biletelor – pentru transportul feroviar etc.
20
Indiferent de tipul de transport prin intermediul căruia se transportă încărcăturile,
precum şi de faptul cine este beneficiarul transportării în regim internaţional, serviciile
de transport se impozitează cu T.V.A. la cota zero pe tot parcursul transportării, inclusiv
şi distanţa parcursă pe teritoriul Republicii Moldova. Această regulă se referă la cazul
când serviciile de transportare sunt perfectate doar cu documente internaţionale.
În cazul când la transportarea bunurilor participă cel puţin 2 transportatori
(unul până la frontiera ţării, altul – după frontieră), atunci serviciile de transportare
prestate pe teritoriul ţării vor fi impozitate cu T.V.A. la cota standard. Suma T.V.A.
se va reflecta în Registrul de evidenţă a livrărilor.
Operaţiunile economice şi formulele contabile aferente operaţiunilor de export
a serviciilor:
1. Calcularea creanţei cumpărătorului aferentă serviciilor prestate:
2. Decontarea costului efectiv al serviciilor prestate:
3. Încasarea de la cumpărători a numerarului în valută străină:
cumpărătorii străini:
5. Reflectarea diferenţei de curs favorabile aferente decontărilor cu cumpără-
torii străini:
TEMA 4. CONTABILITATEA EXISTENŢEI ŞI VÂNZĂRII MĂRFURILOR

ÎN UNITĂŢILE DE COMERŢ CU RIDICATA (2 ore)
4.1.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu ridicata
4.2.Contabilitatea vânzării mărfurilor prin agenţi de expediţie
4.3.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu ridicata în baza plăţilor preliminare
4.1.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu ridicata

Vânzarea mărfurilor cu ridicata - activitatea desfăşurată de comercianţii care
cumpără produse în scopul revânzării acestora către alţi comercianţi sau utilizatori.
Regulile de desfăşurare a comerţului cu ridicata se aprobă de Guvern. Astfel,
comerţul cu ridicata constă în:
· cumpărarea şi concentrarea mărfurilor de la un număr mare şi divers de
producători în vederea aprovizionării comerţului cu amănuntul, precum şi a altor
categorii de cumpărători cu excepţia consumatorilor finali;
· sortarea mărfurilor industriale (de exemplu, după mărime, culoare, model
etc.) corespunzător varietăţii cererii populaţiei;
· revânzarea mărfurilor în cantităţi mai mici către comercianţii cu amănuntul etc.
Practicarea acestui tip de comerţ impune respectarea următoarelor condiţii:
· existenţa unor încăperi de depozitare dotate tehnic, care să asigure păstrarea
produselor în funcţie de natura şi volumul acestora;
21
· dotarea unităţii comerciale cu un sistem de evidenţă computerizată;
· utilizarea mijloacelor de măsurare şi control verificate metrologic.
Desfăşurarea operaţiunilor de comerţ se autorizează de către autoritatea
administraţiei publice locale.
Unităţile de comerţ cu ridicata se clasifică în:
a) depozit – unitate comercială în care se desfăşoară operaţiuni de recepţionare,
depozitare, păstrare şi livrare a mărfurilor în partide mari;
b) depozit al producătorului – unitate de comerţ cu ridicata care aparţine
producătorului şi este amplasată în aceeaşi unitate administrativ teritorială. Operează
exclusiv cu produsele proprii ale acestuia;
c) magazin cash and carry – unitate de comerţ cu ridicata, clienţii căruia sunt micii
detailişti ori firme industriale, în unele cazuri şi consumatori finali. Tipul dat de
întreprindere este o formă de autodeservire în comercializarea cu ridicata a mărfurilor;
d) agent de expediţie – intermediarul care negociază cu furnizorii în vederea
ordinii procurării mărfurilor, însă fără a manipula fizic produsele;
e) reprezentant al producătorului (dealer) – intermediar care vinde produsele
unuia sau mai multor producători;
f) unitate de comerţ cu ridicata care lucrează pe bază de comenzi trimise prin
poştă – foloseşte cataloguri pentru a vinde produse cumpărătorilor în baza comenzilor
efectuate de către aceştia prin intermediul oficiilor poştale ori alte metode asemănătoare;
La vânzarea mărfurilor cumpărătorului i se eliberează, în funcţie de caz, factură,
factură fiscală, bon fiscal, certificat de conformitate, certificat igienic, veterinar etc. În
cazul când marfa are un anumit termen de deservire garantat, întreprinderea aplică
ştampila şi indică data vânzării şi termenul de garanţie în paşaportul articolului.
În cele mai frecvente cazuri, unităţile de comerţ cu ridicata, ţin evidenţa
mărfurilor intrate şi ieşite conform modelului preţului de achiziţie, adică nu calculează şi
nu includ în valoarea de intrare a bunurilor adaos comercial şi T.V.A. În caz contrar, în
condiţiile evaluării mărfurilor conform preţurilor de vânzare este necesar:
1. A calcula adaosul comercial;
2. A reflecta suma adaosului comercial în debitul contului 217;
3. A deconta adaosul comercial din contul 217 la momentul vânzării mărfurilor
şi la întocmirea situaţiilor financiare.
Exemplu. În august 2014 întreprinderea de comerţ cu ridicata S.R.L. ”Dorna” a
comercializat mărfuri în valoare de 22278 lei, inclusiv T.V.A. Costul mărfurilor
vândute constituie 14562 lei. Bunurile au fost livrate cumpărătorului cu mijloace de
transport propriu. Costul serviciilor de transportare constituie 700 lei.
1. Calcularea creanţei cumpărătorilor pentru mărfurile vândute:
debit contul 221 – 22278 lei,
credit contul 611 – 18565 lei,
credit contul 534 –3713 lei T.V.A. (22278 : 6)
2. Reflectarea costurilor de transportare a mărfurilor:
debit contul 712, credit contul 812 – 700 lei
3. Reflectarea costului mărfurilor vândute:
22
4. Înregistrarea în contul curent în monedă naţională a numerarului cu titlu de
achitare a creanţei de către cumpărător:
Dacă unităţile de comerţ efectuează livrări mixte (impozabile şi scutite de
T.V.A.), atunci T.V.A. se contabilizează în felul următor:
1. Se reflectă T.V.A. aferentă mărfurilor cumpărate:
2. Se trece în cont suma T.V.A. determinată conform proratei lunare:
3. Se decontează cota-parte a T.V.A. care n-a fost trecută în cont şi se referă la
livrările scutite de T.V.A. (aceste cheltuieli sunt considerate ca deductibile):
Mărimea trecerii în cont a T.V.A. se determină lunar prin aplicarea proratei faţă de
suma T.V.A. aferentă procurărilor de mărfuri. Mărimea proratei se determină ca raportul
valorii livrărilor impozabile (fără T.V.A.) cu excepţia avansurilor primite către valoarea
totală a livrărilor impozabile (fără T.V.A.) şi a livrărilor scutite, cu excepţia avansurilor
primite. Rezultatul obţinut se înmulţeşte la suma T.V.A. aferentă procurărilor.
4.2. Contabilitatea vânzării mărfurilor prin agenţi de expediţie

Vânzarea mărfurilor cu ridicata prin agenţi de expediţie prevede organizarea
vânzării bunurilor de la depozitul altor întreprinderi către diferiţi cumpărători.
Agent de expediţie – intermediarul care negociază cu furnizorii în vederea
condiţiilor procurării mărfurilor, fără a manipula fizic produsele. El expediază
producătorilor comenzi ale comercianţilor şi organizează ca mărfurile comandate să
ajungă direct de la producător la aceştia. De asemenea, agentul de expediţie îşi asumă
toate riscurile privind circulaţia mărfurilor din momentul acceptării comenzii şi până
la livrarea către client. Acest tip de comerciant efectuează tranzacţii numai cu câteva
categorii de produse care se vând în mod obişnuit în cantităţi foarte mari, cum ar fi
cărbune, cherestea, materiale de construcţii.
Pentru contractarea anumitor mărfuri şi asigurarea transportării acestora de la
furnizor până la depozitul cumpărătorului, agentul de expediţie încasează un comision.
Vânzarea prin agenţi de expediţie se diferenţiază în:
1. Tranzit intransigent (cu participarea agentului la decontări). În acest caz la
vânzarea mărfurilor, producătorul emite factura fiscală în adresa agentului de
expediţie. Acesta, la rândul său, achită furnizorului valoarea mărfurilor conform
documentelor de însoţire. Mărfurile respective nu se depozitează la agentul de
expediţie, ci rămân în continuare la furnizor. Ulterior, agentul vinde mărfurile
cumpărătorului, întocmind documentele necesare. Valoarea mărfurilor vândute va fi
mai mare cu comisionul aplicat pentru participarea în afacere. După revânzarea
mărfurilor, agentul de expediţie încasează de la cumpărător comisionul ce i se cuvine.
2. Tranzit administrat (fără participarea agentului la decontări). În această
situaţie agentului de expediţie organizează vânzarea şi transportarea mărfurilor
cumpărătorilor, iar decontările se realizează nemijlocit între furnizor şi cumpărătorul
final. Agentul de expediţie reflectă suma venitului constatat din prestarea serviciilor
şi T.V.A. aferentă.
23
Specificul esenţial al vânzării mărfurilor prin agenţi de expediţie constă în
faptul că aceste bunuri nu se depozitează şi respectiv nu se înregistrează în
contabilitatea unităţii de comerţ. Prin urmare, contul 217 nu se utilizează în cadrul
operaţiilor respective.
Operaţiunile economice şi formulele contabile în cazul tranzitului intransigent:
1. Reflectarea costului mărfurilor livrate cumpărătorului conform facturii
fiscale eliberate de către întreprinderea de producţie:
debit conturile 711 şi 534, credit contul 521.
3. Calcularea creanţei cumpărătorului pentru mărfurile vândute:
debit contul 221, credit conturile 611 şi 534.
4. Achitarea creanţei cumpărătorului pentru mărfurile vândute:
Operaţiunile economice şi formulele contabile în cazul tranzitului administrat:
1. Calcularea venitului din prestarea serviciilor pentru organizarea vânzării
mărfurilor:
debit contul 221, credit conturile 611, 534.
2. Achitarea creanţei cumpărătorului pentru serviciile prestate:
4.2.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu ridicata în

baza plăţilor preliminare
Deseori, în contractele încheiate între furnizor şi cumpărător se negociază plată
anticipată pentru mărfurile ce urmează a fi expediate. Aplicarea avansului poate fi
stabilită de către furnizor.
Conform prevederilor Codului fiscal data livrării se consideră data eliberării
facturii fiscale sau data primirii plăţii, în dependenţă de faptul ce are loc mai înainte.
Astfel, Codul fiscal califică avansul încasat drept livrare. Prin urmare, la primirea
numerarului sub formă de avans este necesar:
1. Să se reflecte avansul încasat în componenţa datoriilor, de oarece mărfurile
încă nu s-au livrat şi, prin urmare, sumele primite nu reprezintă venituri efective;
2. Să se calculeze T.V.A. din suma avansului primit şi să reflecte datoria la
buget privind această taxă.
Suma T.V.A. se determină prin împărţirea sumei avansului primit la 6 sau ca
produsul dintre suma avansului şi mărimea fixă 16,67 %.
Drept bază juridică de înregistrare a sumei T.V.A. aferentă avansului primit
serveşte ordinul de plată şi extrasul de cont.
După expedierea mărfurilor are loc:
1. Recunoaşterea veniturilor din vânzări şi a costului vânzărilor;
2. Calcularea datoriei la buget privind T.V.A.;
3. Trecerea în cont a sumei avansului încasat şi T.V.A. aferentă.
Dacă mărfurile sunt livrate în luna încasării avansului, atunci nu se calculează şi nu se
reflectă T.V.A. de la suma avansului primit. Aceasta se explică prin faptul că în luna curentă
datoria faţă de buget privind T.V.A. va fi egală cu suma T.V.A. din factura fiscală.
Nu se calculează T.V.A din sumele avansului încasat în cazurile:
24
1. Livrărilor de mărfuri la export, deoarece potrivit articolului 104 din Codul
fiscal acestea sunt impozitate cu T.V.A. la cota zero;
2. La efectuarea ulterioară a livrărilor scutite de T.V.A. (o pate din produsele
alimentare pentru copii etc.).
Dacă mărfurile pentru care s-a primit avans sunt impozitate la cote reduse, la
care cota T.V.A. constituie 8 %, pentru suma avansului primit T.V.A. se calculează în
mărime de 8 %.
1. Înregistrarea avansului primit în contul curent în monedă naţională:
2. Reflectarea T.V.A. aferentă avansului primit:
3. Achitarea datoriei faţă de buget privind T.V.A.:
4. Calcularea creanţei cumpărătorului pentru mărfurile livrate:
debit contul 221, credit conturile 611 şi 534.
5. Decontarea sumei T.V.A. aferente avansului primit:
6. Decontarea sumei avansului primit anterior:
25
TEMA 5. CONTABILITATEA VÂNZĂRII MĂRFURILOR ÎN UNITĂŢILE
DE COMERŢ CU AMĂNUNTUL (4 ore)
5.1. Formele de vânzare a mărfurilor cu plată integrală în numerar
5.2. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plată integrală în numerar
5.3. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plată în rate
5.4. Contabilitatea T.V.A. aferentă livrărilor de pâine, produse de panificaţie,
lapte şi produse lactate
5.5. Utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscala pentru efectuarea
decontărilor in numerar
5.1. Formele de vânzare a mărfurilor cu plată integrală în numerar

Activitate de comerţ cu amănuntul - activitatea desfăşurată de comercianţii
care vând produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora (consumul
final). Se desfăşoară în corespundere cu următoarele acte legislative şi normative:
· Legea cu privire la comerţul interior;
· Hotărârea cu privire la desfăşurarea comerţului cu amănuntul;
· Hotărârea Guvernului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi
control cu memorie fiscală la decontările în numerar.
Formele de vânzare a mărfurilor practicate de întreprinderile de comerţ:
· vânzare cu plată directă la vânzător. În acest caz marfa este eliberată de către
vânzător la bucată, la litru, la kilogram sau preambalate cu încasarea concomitentă a
contravalorii acestora;
· vânzare pe bază de bonuri emise de vânzător. Prevede emiterea de către
vânzător pentru mărfurile solicitate de cumpărător a bonului de plată, cu ajutorul
căruia în continuare se achită valoarea bunurilor în casierie. Bonul conţine informaţii
privind denumirea mărfurilor, preţul unitar de vânzare şi valoarea totală a acestora;
· vânzare pe bază de tichete. În situaţia respectivă mărfurile se eliberează contra
unor tichete vândute prealabil cumpărătorilor. De regulă, tichetul nominalizează
marfa şi confirmă încasarea sumei aferente sortimentelor solicitate şi oferă dreptul
vânzătorului să elibereze bunurile;
· vânzare prin autodeservire. Se bazează pe autodeservirea cumpărătorului cu
mărfuri la bucată, la litru, kilogram sau preambalate şi a căror valoare este achitată de
către cumpărător la ieşirea din magazin;
· vânzare la domiciliu prin birouri de comenzi. Se bazează pe recepţionarea
comenzilor adresate telefonic de clienţi. În acest caz în valoarea mărfurilor pot fi
incluse şi costurile de transport;
· vânzare prin automate. Prevede comercializarea anumitor categorii de mărfuri
(de exemplu, ţigări, ediţii periodice, băuturi răcoritoare etc.) prin automate contra
monedelor metalice sau a jetoanelor fără participarea vânzătorului.
5.2. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plată integrală în numerar

Vânzarea mărfurilor cu plată integrală în numerar - achitarea nemijlocită a măr-
furilor de către cumpărător în momentul vânzării - cumpărării acestora contra numerar.
Pentru evidenţa circulaţiei mărfurilor vândute contra numerar unităţile de
26
comerţ cu amănuntul utilizează prioritar modelul preţului de vânzare cu amănuntul cu
includerea T.V.A. În asemenea situaţie în momentul intrării mărfurilor se calculează
adaosul comercial şi T.V.A. aferentă care se însumează la valoarea de intrare a
bunurilor. În continuare, la vânzarea mărfurilor are loc decontarea T.V.A. şi a
adaosului comercial inclus anterior în preţul de vânzare a bunurilor respective.
1. Înregistrarea valorii mărfurilor procurate:
debit conturile 217, 534, credit contul 521.
3. Reflectarea sumei T.V.A. inclusă în preţul de vânzare a mărfurilor:
4. Reflectarea venitului şi a T.V.A. din vânzarea mărfurilor contra numerar:
debit contul 241, credit conturile 611, 534 sau 832.
5. Casarea valorii contabile a mărfurilor vândute, sumei adaosului comercial şi
a T.V.A.:
debit conturile 711, 831, 534 credit contul 217.
La vânzarea mărfurilor în numerar se eliberează bonul fiscal perfectat de
aparatul de casă cu memorie fiscală. La sfârşitul zilei numerarul încasat se ia la
evidenţă prin dispoziţia de încasare. La vânzarea mărfurilor cu plată în numerar nu
este obligatoriu de a elibera facturi fiscale (cu excepţia cazului când este solicitată de
cumpărător), dacă se utilizează maşini de casă şi control.
Exemplu. Întreprinderea de comerţ (înregistrată în calitate de plătitor al
T.V.A.) a procurat 100 scaune de birou la preţ de 600 lei fiecare, inclusiv T.V.A.
Costurile de transportare a lotului constituie 960 lei, inclusiv T.V.A. Cota adaosului
comercial aferent mărfurilor intrate constituie 25 %. Pe parcursul lunii sa-u vândut în
numerar 80 scaune, fiind încasaţi în casierie 60960 lei, inclusiv T.V.A.
1. Reflectarea valorii mărfurilor procurate:
debit contul 217–50000 lei, credit contul 521 –50000 lei (500 x 100).
2. Reflectarea sumei T.V.A. aferentă mărfurilor intrate:
debit contul 534 – 10000 lei, credit contul 521 – 10000 lei.
3. Reflectarea costurilor de transportare:
debit contul 217– 800 lei, credit contul 521 – 800 lei.
4. Reflectarea sumei T.V.A. aferentă serviciilor de transportare:
debit contul 217- 12700 lei, credit contul 831 – 12700 lei [(50000 + 800) x 25 %].
6. Reflectarea sumei T.V.A. inclusă în preţul de vânzare al mărfurilor:
debit contul 217 – 12700 lei, credit contul 831 – 12700 lei (50000 + 800 +
12700) x 20 %).
7. Reflectarea venitului din vânzarea mărfurilor:
debit contul 241 –50800 lei, credit contul 611 – 50800 lei (60960 - (60960 : 6)).
8. Reflectarea sumei T.V.A. aferentă venitului depus în casierie:
debit contul 241 – 10160 lei, credit contul 534 –10160 lei (60960 : 6).
27
9. Casarea valorii contabile a mărfurilor vândute, sumei adaosului comercial şi
a T.V.A.:
debit contul 711 – 40640 lei (60960 – 10160 -10160) sau (80 x 508),
debit contul 831 – 10160 lei [(60960 – 10160) x 25 : 125] ,
debit contul 534 –10160 lei (60960 x 20 : 120),
credit contul 217 – 60960 lei.
10. Depunerea numerarului încasat în contul curent în monedă naţională:
Modul de calculare a adaosului comercial aferent mărfurilor vândute reflectat
în exemplul de mai sus se utilizează atunci, când la mărfurile procurate se aplică una
şi aceeaşi cotă a adaosului comercial. În caz contrar, când în timpul lunii se vând
mărfuri cu diferite cote de adaos comercial, atunci suma adaosului comercial aferent
bunurilor ieşite se determină în felul următor:
1. Se calculează coeficientul mediu al adaosului comercial după relaţia:
ACsi + ACin
Cmed = ,
Msi + Min
unde Cmed - coeficientul mediu al adaosului comercial;
ACsi – soldul iniţial al adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la
începutul lunii;
ACin – adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în luna curentă;
Msi – soldul iniţial de mărfuri la preţ de vânzare cu amănuntul, fără T.V.A.;
Min – valoarea mărfurilor intrate la preţ de vânzare cu amănuntul, fără T.V.A.
2. Se determină suma adaosului comercial aferent mărfurilor vândute după relaţia:
ACv = Cmed x Vv,
unde ACv – adaosul comercial aferent mărfurilor vândute;
Vv – venitul din vânzări.
Suma adaosului comercial aferent mărfurilor rămase în stoc se determină ca
diferenţa dintre suma adaosului comercial calculat, ţinând cont de soldul existent la
începutul lunii şi suma adaosului comercial aferent mărfurilor vândute.
Exemplu. Unitatea de comerţ cu amănuntul dispune de următoarele solduri şi
rulajele a conturilor la sfârşitul lunii:
1. La contul 217:
· soldul iniţial evaluat la preţ de vânzare cu amănuntul - 870000 lei;
· rulajul debitor – 3360000 lei.
2. La contul 831:
· soldul iniţial - 210000 lei;
· rulajul creditor - 680000 lei.
3. La contul 611:
· rulajul creditor - 3174000 lei.
Determinarea sumei adaosului comercial aferent mărfurilor vîndute şi rămase
în stoc la finele lunii:
1. Se calculează coeficientul mediu al adaosului comercial:
(210000 + 680000 : 870000 + 3360000) = 0,21
2. Se determină suma adaosului comercial aferent mărfurilor vândute:
0,21 x 3174000 = 666540 lei
28
1. Se determină suma adaosului comercial aferent mărfurilor rămase în stoc:
210000 + 680000 - 666540 = 223460 lei
5.3.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plată în rate

Vânzarea mărfurilor cu plată în rate - livrarea mărfurilor cumpărătorilor, care
urmează să se achitate pentru acestea într-o anumită perioadă determinată de timp. În
esenţă, asemenea modalitate de vânzare a mărfurilor constituie acordarea creditului
comercial. Ea este convenabilă, în primul rând, pentru cumpărători, deoarece:
· achită valoarea mărfurilor în rate;
· folosesc mărfurile din momentul procurării acestora.
La categoria mărfurilor vândute în rate se referă: mărfurile de uz casnic,
mobila, telefoanele mobile, alte bunuri stabilite de către întreprinderile de comerţ.
Acesta se oferă persoanelor cu loc de muncă stabil, pensionarilor şi studenţilor.
Valoarea mărfurilor vândute în rate poate fi achitată în modul următor:
1. Întreprinderea, unde este angajat cumpărătorul, se obligă să reţină lunar din
salariul acestuia sumele respective care ulterior se transferă magazinului;
2. Cumpărătorul primeşte credit bancar pentru achitarea datoriei. În acest caz
banca transferă suma necesară magazinului. Cumpărătorul, la rândul său, achită
creditul şi dobânda nemijlocit băncii, fără participarea magazinului la decontări.
Actualmente în practică se aplică doar varianta a doua.
Pentru obţinerea creditului de la bancă în favoarea persoanelor fizice
întreprinderea de comerţ trebuie să reprezinte client al băncii respective. În aceste
scopuri, ea încheie contact de colaborare cu banca şi înaintează spre examinare
situaţiile financiare pentru ultima perioadă de gestiune, certificatul de înregistrare
şi/sau alte documente ce confirmă dreptul de desfăşurare a activităţii.
Riscul legat de nerambursarea creditului de către persoanele fizice revine
băncii, iar întreprinderea de comerţ poartă răspundere integrală pentru calitatea
mărfurilor livrate. În cazul returnării mărfurilor de către client, întreprinderea este
obligată să ramburseze băncii suma creditului neachitat şi dobânda aferentă (calculată
începând cu data efectuării transferului şi până la rambursarea sumei totale).
La livrarea mărfurilor se perfectează în 2 exemplare cont-factura, în care se
indică: denumirea şi adresa magazinului, denumirea şi adresa băncii care efectuează
creditarea, numele şi prenumele cumpărătorului, telefonul de contact, denumirea
mărfurilor vândute, numărul de unităţi, preţul unitar, T.V.A. şi valoarea totală către
plată. Clienţii prezintă următoarele acte: cerere – chestionar (anchetă), buletinul de
identitate, certificat confirmativ de la locul de muncă sau studii privind mărimea
veniturilor (pensionarii - certificat privind mărimea pensiei), poliţa de asigurare,
facturile pe ultimele 3 luni ce confirmă achitarea serviciilor comunale, alte
documente la cererea întreprinderii. Nomenclatorul documentelor poate varia
nesemnificativ de la o întreprindere de comerţ la alta.
Documentele menţionate se prezintă la bancă, unde se examinează posibilitatea
acordării creditului. După examinarea documentelor şi luarea deciziei vizavi de
posibilitatea creditării mărfurilor, se încheie contract de credit cu cumpărătorii de
mărfuri. De regulă, persoanele fizice achită lunar cotele respective de credit. Dacă se
admit abateri de la graficul de rambursare a creditului, se aplică amenzi pentru
29
neonorarea obligaţiunilor prevăzute de contract. De exemplu, în B.C. „Unibanc” S.A.
mărimea amenzii constituie 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere şi se calculează de la
suma creditului neachitat.
Pentru evidenţa circulaţiei mărfurilor vândute în rate se aplică modelul preţului
de vânzare cu amănuntul cu includerea T.V.A.
Exemplu. Magazinul de mobilă a vândut persoanelor fizice mărfuri cu plată în
rate în valoare de 24000 lei, inclusiv T.V.A. Cota adaosului comercial inclus în
valoarea mărfurilor vândute constituie 30 %.
În scopul achitării datoriei pentru mărfurile procurate cumpărătorii au primit
credit bancar în sumă de 24000 lei cu rata anuală a dobânzii 18 %. Creditul urmează a
fi rambursat timp de 10 luni.
1. casarea valorii contabile a mărfurilor vândute, a sumei adaosului comercial
şi a T.V.A.:
debit contul 711 – 15385 lei (24000 – 4000 – 4615),
debit contul 831 – 4615 lei (20000 x 30 : 130),
debit contul 534 – 4000 lei (24000 : 6),
3. Încasarea în contul curent în monedă naţională a numerarului cu titlu de
achitare creanţei cumpărătorilor
5.4.Contabilitatea T.V.A. aferentă livrărilor de pâine, produse de panificaţie,

lapte şi produse lactate
În corespundere cu articolul 96 din Codul fiscal o parte din produsele de pâine
şi panificaţie, produse lactate realizate pe teritoriul RM sunt impozitate cu T.V.A. la
cota de 8 % (de exemplu, produsele alimentare pentru copii împachetate pentru
comerţul cu amănuntul, cu excepţia celor scutite de T.V.A., pâinea, biscuiţii,
pesmeţii, pastele făinoase, laptele şi frişca, chefirul, laptele acru, untul, caşcavalul
etc.). Celelalte produse lactate şi de panificaţie care nu se referă la poziţiile stipulate
de articolul 96 se impozitează cu T.V.A. la cota standard de 20 % (de exemplu,
laptele din soie, îngheţata, colţunaşii cu brânză, clătitele cu brânză etc.).
Din cauza că produsele de panificaţie, laptele şi produsele lactate se impozitează
cu T.V.A. la cota de 8 %, iar bunurile (serviciile) procurate şi folosite pentru
desfăşurarea activităţii de întreprinzător la 20 %, la sfârşitul perioadei fiscale poată să
apară următoarea situaţie: suma T.V.A. aferentă procurărilor depăşeşte T.V.A. achitată
sau care urmează a fi achitată pentru produsele de panificaţie sau lactate.
În corespundere cu actele normative în vigoare contribuabilul are dreptul la
restituirea depăşirii T.V.A. trecute în cont pentru procurările efectuate peste T.V.A.
calculată pentru livrările din perioada fiscală.
30
Suma T.V.A. spre restituire se determină şi se restituie pe fiecare perioadă
fiscală. Dacă întreprinderea are datorii faţă de buget privind T.V.A., alte impozite,
plăţi sau amenzi, suma T.V.A. spre restituire se trece în achitarea acestor datorii.
Suma T.V.A. spre restituire se determină în felul următor:
1. Se calculează limita sumei T.V.A. ce urmează a fi restituită ca produsul
dintre cota de 20 % şi valoarea livrărilor la cota de 8 %;
2. Se admite spre restituire numai suma T.V.A. care se determină ca diferenţa
dintre suma T.V.A. trecută în cont în perioada curentă, ţinând cont de soldul T.V.A.
trecut în cont în perioada precedentă şi suma T.V.A. calculată pentru livrările
efectuate, dar nu mai mare decât suma T.V.A. calculată la p. 1. Suma T.V.A.
neadmisă spre restituire se trece în cont pentru perioada fiscală ulterioară.
Exemplu. Întreprinderea de comerţ dispune de următoarele date aferente
procurărilor şi livrărilor de mărfuri în februarie 2014:
Tabelul 1 - Date privind procurările şi livrările de mărfuri în februarie
2014
Indicatorii Valoarea TVA, lei
Livrări impozitate cu T.V.A. la cota 8 % 80000 6400
Livrări impozitate cu T.V.A. la cota standard 40000 8000
Procurări de valori materiale, inclusiv importul 150000 30000
Soldul T.V.A. trecut în cont din perioada - 4000
precedentă
Depăşirea T.V.A. aferentă procurărilor peste - 19600
T.V.A. aferentă livrărilor
Suma T.V.A .spre restituire - Nu mai mult de 16000
Soldul T.V.A. trecut în cont pentru perioada
ulterioară 3600
Determinarea sumei T.V.A. spre restituire:

1. Se calculează suma depăşirii T.V.A. aferentă procurărilor peste T.V.A.
aferentă livrărilor:
30000 + 4000 - 6400 - 8000 = 19600 lei
2. Se calculează suma T.V.A. spre restituire:
80000 x 20 % = 16000 lei.
Prin urmare, se permite de restituit suma nu mai mare de 16000 lei. Diferenţa
de 3600 lei se trece în cont pentru perioada fiscală următoare.
5.5.Utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscala pentru efectuarea

decontărilor in numerar
În corespundere cu Hotărârea Guvernului cu privire la aplicarea maşinilor
de casă şi control cu memorie fiscală la decontările în numerar toţi agenţii
economici care desfăşoară activitate comercială şi prestează servicii cu plată contra
numerar sunt obligate să utilizeze maşini da casă şi control (M.C.C.). Această
obligaţie se extinde asupra tuturor subdiviziunilor [filială, oficiu, secţie, magazin,
depozit, unitate de prestări servicii (inclusiv taximetrele) etc.] în care contribuabilul
31
primeşte plăţile pentru tranzacţiile comerciale. Totodată în cazul unor tranzacţii
comerciale se permite abandonarea mijloacelor tehnice de înregistrare a încasărilor şi
anume: la vânzarea produselor agricole de fabricaţie proprie pe pieţe, la iarmaroace şi
pe alte teritorii special amenajate în acest scop, la comercializarea ziarelor, revistelor,
biletelor de loterie, în condiţiile desfăşurării activităţii de comerţ în baza patentei de
întreprinzător cu condiţia că veniturile din vânzări ale titularilor de patente nu vor
depăşii 600000 de lei intr-o perioadă de 12 luni consecutive etc. Nomenclatorul
activităţilor respective sunt stabilite prin Lista genurilor de activitate al căror
specific permite efectuarea decontărilor băneşti în numerar fără aplicarea
maşinilor de casă şi control.
Toate întreprinderile sunt obligate sa înregistreze M.C.C. la Inspectoratul
Fiscal de Stat. Pentru fiecare M.C.C. se ţine in mod obligatoriu Registrul maşinii de
casa şi control (R.M.C.C.). Se deschide pe un an calendaristic şi se legalizează în
acelaşi organ fiscal în care a fost înregistrată M.C.C. R.M.C.C. este un document
contabil gestionar, care este numerotat, şnuruit şi legalizat cu semnăturile şi
ştampilele conducătorului întreprinderii, contabilului-sef, sefului Inspectoratului
Fiscal Teritorial de Stat. Constă din doua pârti:
1. Prima parte este destinată pentru înregistrarea informaţiei din rapoartele
zilnice de închidere (de la 1 până la 30 sau 31 a fiecărei luni), autorizate cu semnă-
turile persoanelor responsabile de activitatea financiară la întreprindere;
2. Partea a doua este prevăzută pentru lipirea şi păstrarea rapoartelor zilnice de
închidere.
Ca confirmare a săvârşirii tranzacţiei şi încasării numerarului plătitorului i se
înmânează un bon de casă. Bonul se emite de M.C.C. Concomitent cu bonul în cauză
M.C.C. imprimă în regim automat o bandă de control pe care se transcriu toate datele
fiscale din bonurile de casă eliberate consumatorilor. La finele zilei (sau schimbului)
de lucru se întocmeşte raportul zilnic de închidere care reprezintă un document de
evidenţă cu date fiscale generalizatoare. În baza rapoartelor zilnice sumele încasate de
numerar se înscriu în consecutivitate cronologică în R.M.C.C. Rapoartele zilnice de
închidere se lipesc în registrul menţionat şi deopotrivă cu benzile de control trebuie să
se păstreze la întreprindere nu mai puţin de 5 ani din momentul emiterii acestora.
Bonul de casă trebuie să conţină un şir de elemente obligatorii care sunt
prevăzute de cerinţele tehnice faţă de M.C.C. şi normele metodologice de utilizare a
acestora. Elementele menţionate sunt următoarele: denumirea întreprinderii, locul
amplasării şi codul fiscal; numărul de identificare (de uzină) al maşinii de casă şi
control; numărul de înregistrare al maşinii de casă şi control atribuit de organul fiscal;
numărul curent al bonului de casă; denumirea fiecărui tip de mărfuri sau servicii;
valoarea şi codul cotei T.V.A. pe fiecare tip de mărfuri sau servicii; cantitatea şi
preţul mărfii sau serviciilor; valoarea totală a tuturor mărfurilor (serviciilor)
procurate; data şi timpul emiterii bonului de casă.
Dacă bonul de casă nu conţine măcar unul din elementele enumerate mai sus,
atunci în conformitate cu Codul cu privire la contravenţii se aplică o amendă în
mărime de 50 unităţi convenţionale (1000 lei).
32
TEMA 6. CONTABILITATEA VÂNZĂRII MĂRFURILOR ÎN COMERŢUL
DE CONSIGNAŢIE (2 ore)
6.1. Noţiuni generale privind vânzarea mărfurilor în comerţul de consignaţie
6.2. Contabilitatea operaţiunilor economice la comitent
6.3. Contabilitatea operaţiunilor economice la comisionar
6.4. Contabilitatea comercializării mărfurilor primite în consignaţie de la
persoanele fizice neînregistrate ca întreprinzători
6.1.Noţiuni generale privind vânzarea mărfurilor în comerţul de consignaţie

Unităţile de comerţ pot practica vânzarea mărfurilor în consignaţie. Raporturile
juridice care apar în cadrul comerţului de consignaţie sunt reglementate de Codul
civil al RM (articolele 1061-1972) şi Regulile comerţului de consignaţie.
Vânzarea mărfurilor în consignaţie se efectuează în baza contractului de
comision, conform căruia dreptul de proprietate asupra mărfurilor îl deţine
proprietarul până la momentul vânzării bunurilor cumpărătorilor. Conform Codului
Civil, contractul de comision se încheie între entitatea care primeşte mărfurile în
consignaţie (comisionar) şi persoana fizică sau juridică care transmite bunurile în
consignaţie (comitent) în scopul vânzării lor de către comisionar.
Potrivit clauzelor contractuale, comitentul se obligă să transmită
comisionarului mărfurile destinate vânzării şi să achite un comision, iar comisionarul
să organizeze livrarea lor. Totodată în contract se stabilesc preţurile de vânzare a
mărfurilor, mărimea comisionului, modul de recuperare a cheltuielilor suportate de
comisionar pentru păstrarea bunurilor, procedura de reducere a preţurilor de vânzare
şi de returnare a mărfurilor nevândute.
Contractul se întocmeşte în două exemplare, dintre care primul se înmânează
comitentului, iar al doilea rămâne la comisionar.
În consignaţie se primesc mărfuri noi nealimentare şi alimentare împachetate,
precum şi mărfuri nealimentare care au fost în uz, dar sunt încă utilizabile, nu
necesită reparaţie sau restaurare şi corespund normelor şi cerinţelor sanitare. Potrivit
exigenţelor Sistemului Naţional de Certificare, mărfurile luate în consignaţie în loturi
mici trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate (sau de documente
echivalate acestora), iar produsele alimentare de import - şi de un certificat igienic.
Automobilele, motocicletele, tractoarele, alte vehicule, mecanisme şi remorci
se acceptă în consignaţie numai la prezentarea certificatului de înmatriculare, în care
este aplicată menţiunea subdiviziunilor de examinare şi evidenţă a transportului din
cadrul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor sau altor subdiviziuni
privind radierea lor din circulaţie.
Nu pot fi primite în consignaţie:
1. Mărfurile a căror comercializare conform legislaţiei în vigoare este interzisă
sau limitată;
2. Armament de luptă din dotare sau de serviciu;
3. Echipamente militare, uniforme şi alte articole din sortimentul militar.
Preţul de vânzare a mărfurilor primite de comisionar se stabileşte de către
comitent şi se indică în lista mărfurilor recepţionate în consignaţie, de asemenea pe
eticheta fiecărui obiect.
33
În calitate de comitent pot fi persoane fizice şi juridice.
Mărfurile primite se perfectează prin:
1. Fişa de comitent. Se deschide pentru fiecare comitent şi serveşte pentru
evidenţa analitică a mărfurilor şi completarea borderoului de recepţie a mărfurilor în
consignaţie. Acest borderou se completează în 2 exemplare şi se transmite împreună
cu mărfurile gestionarului;
2. Borderou de evidenţă a mărfurilor în consignaţie care se completează
conform datelor borderoului de recepţie a mărfurilor la consignaţie.
Evidenţa analitică se ţine pe gestionari, tipuri de mărfuri şi comitenţi.
Comitentul are dreptul să rezilieze contractul de comision în orice moment. În
acest caz el este obligat să plătească remuneraţia stipulată comisionarului pentru
actele juridice deja încheiate şi să repare prejudiciul cauzat.
În corespundere cu Regulile comerţului de consignaţie, achitarea cu
comitenţii trebuie să fie executată în termen de 10 zile de la data vânzării mărfurilor.
În cazul în care achitarea cu comitentul se reţine din vina comisionarului, acesta din
urmă plăteşte comitentului o despăgubire în mărimea specificată în contractul de
consignaţie, care pentru fiecare zi de întârziere este de cel puţin 0,5 procente din
suma ce i se cuvine.
6.2.Contabilitatea operaţiunilor economice la comitent

Modul de documentare a operaţiunilor legate de vânzarea mărfurilor în
consignaţie este reglementat de Codul fiscal şi Scrisoarea Inspectoratului fiscal din
18.02.2010 „Privind unele aspecte ce ţin de aplicarea T.V.A., eliberarea facturilor
fiscale şi modalitatea de completare a registrelor de procurări şi vânzări la
efectuarea livrărilor de mărfuri şi servicii în cadrul contractelor de comision sau de
administrare fiduciară”. Astfel, potrivit actelor legislative menţionate, transmiterea
mărfurilor spre vânzare de către comitent comisionarului se califică drept o livrare de
mărfuri. Prin urmare, comitentul efectuează următoarele acţiuni:
· eliberează factura fiscală în adresa comisionarului la valoarea mărfurilor ce urmează
a fi livrate, inclusiv T.V.A. şi o înregistrează în Registrul de evidenţă a livrărilor;
· înregistrează factura fiscală primită de la comisionar la suma recompensei,
precum şi în cazul însărcinării comisionarului de a procura mărfuri de la furnizor în
numele său. În ambele cazuri, comitentul reflectă facturile fiscale în Registrul de
evidenţă a procurărilor, astfel având dreptul de a trece în cont suma T.V.A.
· recunoaşte veniturile din vânzări şi decontează valoarea contabilă a mărfurilor
la momentul prezentării de către comisionar a dării de seamă privind mărfurile vândute;
· înregistrează şi achită comisionul ce i se cuvine comisionarului;
· reflectă cheltuielile aferente vânzării mărfurilor (păstrării etc.) în cazurile în
care acestea se prevăd în contract.
Operaţiunile economice şi formulele contabile la comitent:
1. Reflectarea valorii mărfurilor transmise spre vânzare comisionarului:
2. Reflectarea creanţei comisionarului aferente mărfurile transmise în consignaţie:
debit contul 920.
34
3. Calcularea T.V.A. la momentul emiterii facturii fiscale:
4. Reflectarea veniturilor din vânzarea mărfurilor:
5. Compensarea creanţei aferente T.V.A. calculată anterior:
7. Decontarea creanţei comisionarului aferente mărfurilor vândute sau returnate:
credit contul 920.
8. Calcularea comisionului (fără T.V.A.) care urmează a fi achitat
comisionarului:
9. Trecerea în cont a T.V.A. aferentă comisionului:
10. Compensarea reciprocă a creanţelor şi datoriilor aferente decontărilor cu
comisionarul:
11. Înregistrarea numerarului primit de la comisionar:
debit contul 241, 242, credit contul 221.
12. Reflectarea cheltuielilor aferente comercializării mărfurilor (păstrării etc.).
Înregistrarea se întocmeşte în cazul, în care astfel de cheltuieli se recuperează de către
comitent conform contractului:
debit contul 712, 534 credit contul 544.
6.3. Contabilitatea operaţiunilor economice la comisionar

Comisionarul efectuează următoarele operaţiuni:
· înregistrează în registrul de evidenţă a procurărilor factura fiscală primită de
la comitent pentru mărfurile ce urmează a fi vândute, precum şi factura fiscală în
cazul procurării bunurilor în numele şi din contul comitentului;
· eliberează factură fiscală pentru mărfurile vândute în numele său în adresa
cumpărătorului. Pentru mărfurile livrate la export comisionarul nu eliberează cumpără-
torului factura fiscală. De asemenea nu se eliberează factură fiscală la vânzarea mărfu-
rilor cu amănuntul, cu excepţia cazurilor când factura este solicitată de către cumpărător;
· eliberează factura fiscală în adresa comitentului pentru serviciile prestate pe
care o reflectă în registrul de evidenţă a livrărilor;
· reflectă datoriile faţă de comitent pentru mărfurile vândute efectiv cumpărătorilor;
· calculează T.V.A aferentă valorii mărfurilor vândute;
Operaţiunile economice şi formulele contabile la comisionar:
1. Reflectarea valorii mărfurilor primite pentru vânzare conform contractului de
comision:
debit contul 916.
2. Trecerea în cont a T.V.A. la momentul primirii facturii fiscale şi a mărfurilor
destinate vânzării:
35
3. Calcularea creanţei cumpărătorilor şi determinarea datoriei faţă de comitent:
4. Reflectarea T.V.A. de la valoarea mărfurilor vândute cumpărătorilor:
5. Calcularea venitului sub formă de comision:
6. Reflectarea T.V.A. de la suma comisionului calculat:
7. Casarea valorii mărfurilor vândute cumpărătorilor:
credit contul 916.
8. Stingerea datoriei faţă de comitent privind mărfurile vândute cumpărătorilor
cu suma creanţei pentru serviciile prestate:
9. Încasarea numerarului de la cumpărători:
10. Achitarea datoriei faţă de comitent (fără suma comisionului):
6.4.Contabilitatea comercializării mărfurilor primite în consignaţie de la

persoanele fizice neînregistrate ca întreprinzători
Comisionarul poate comercializa mărfuri primite în consignaţie de la persoane
fizice neînregistrate ca întreprinzători. Conform articolului 90 din Codul fiscal
comisionarul este obligat să reţină impozit pe venit în mărime de 7 % din venitul ce
se cuvine persoanei fizice. Dacă comisionarul este înregistrat drept plătitor de T.V.A.,
atunci va calcula T.V.A. de la suma comisionului ce i se cuvine.
1. Reflectarea valorii mărfurilor primite pentru vânzare conform contractului de
comision:
debit contul 916.
2. Încasarea numerarului din vânzarea mărfurilor:
3. Calcularea venitului sub formă de comision:
4. Reflectarea T.V.A. aferentă comisionului calculat:
7. Reflectarea datoriei faţă de comitent pentru mărfurile vândute cumpărătorilor:
8. Achitarea datoriei faţă de comitent (diminuată cu suma comisionului şi
impozitului pe venit reţinut la sursa de plata):
9. Reflectarea impozitului pe venit reţinut la sursa de plată:
8. Casarea valorii mărfurilor vândute cumpărătorilor:
credit contul 916.
36
TEMA 7. CONTABILITATEA ÎN UNITĂŢILE CU
PROFIL ALIMENTAR (2 ore)
7.1. Structură şi forme de preţuri în alimentaţia publică
7.2. Contabilitatea costurilor legate de prepararea şi vânzarea bucatelor
7.3. Contabilitatea în secţia de producţie
7.4. Calculaţia preţurilor la bucate
7.1. Structură şi forme de preţuri în alimentaţia publică

Alimentaţia publică - activitatea de pregătire, preparare, prezentare şi servire
a produselor culinare, a celor de cofetărie-patiserie, a băuturilor şi altor produse
pentru consumul acestora în unităţi specializate sau în afara lor, precum şi activitatea
de agrement aferentă acestui proces.
Unităţile comerciale cu profil alimentar îşi desfăşoară activitatea în
corespundere cu: Legea privind produsele alimentare; Hotărârea cu privire la
desfăşurarea comerţului cu amănuntul; Hotărârea despre aprobarea Regulilor
de organizare a preparării şi comercializării produselor şi prestării serviciilor în
alimentaţia publică, precum şi Regulamentului de clasificare a întreprinderilor
de alimentaţie publică pe categorii de încadrare după nivelul de servire etc.
În funcţie de tipul, nivelul dotării tehnice, nomenclatorul serviciilor prestate,
entităţile respective pot opta pentru una din categoriile: lux, superioară, categoria I-a,
categoria II-a sau categoria a III-a.
În fond, contabilitatea în unităţile cu profil alimentar se ţine similar ca în
entităţile de comerţ cu amănuntul. Pentru evidenţa existenţei şi circulaţiei mărfurilor
şi bucatelor preparate se utilizează modelul preţului de vânzare cu amănuntul cu
includerea T.V.A. Preţul de vânzare se stabileşte identic ca şi în celelalte întreprinderi
de comerţ, doar că unităţile de alimentaţie publică includ un adaos suplimentar în
preţul de vânzare a mărfurilor şi bucatelor.
Exemplu. Unitatea cu profil alimentar a procurat mărfuri în valoare de 3600 lei,
inclusiv T.V.A. Cota adaosului comercial aferent mărfurilor intrate constituie 30 %,
iar a adaosului suplimentar la etapa preparării şi vânzării bucatelor – 20 %.
Preţul de vânzare cu amănuntul al mărfurilor se determină în felul următor:
1. Se calculează suma adaosului comercial aplicat la mărfuri:
3000 x 30 % = 900 lei
2. Se determină suma adaosului suplimentar la etapa preparării şi vânzării
bucatelor:
(3000 + 900) x 20 % = 780 lei
3. Se determină preţul de vânzare cu amănuntul al mărfurilor:
3000 + 900 + 780 = 4680 lei
Mărfurile şi materia primă folosite pentru preparare pot fi evaluate:
1. La preţuri libere de vânzare cu amănuntul care includ costul mărfurilor şi
materiei prime şi adaosul comercial (destinat acoperirii cheltuielilor de distribuire);
2. La preţuri de vânzare care includ costul mărfurilor şi materiei prime, adaosul
comercial şi adaosul suplimentar la etapa preparării şi vânzării bucatelor.
Prin urmare, în alimentaţia publică există 2 variante de formare şi calculare a
preţului de vânzare a bucatelor preparate:
37
1. Mărfurile şi materia primă se estimează în depozite şi în secţia de producţie la
preţuri libere de vânzare cu amănuntul, iar preţurile de vânzare a bucatelor se calculează
prin aplicarea adaosului suplimentar la valoarea totală a setului de materie primă;
2. Fiecare tip de marfă şi materie primă la momentul recunoaşterii acestora se
estimează la preţ de vânzare care include adaosul comercial şi adaosul suplimentar la
etapa preparării şi vânzării bucatelor. Prin urmare, preţul de vânzare al bucatelor se
determină prin însumarea valorii materiei prime şi mărfurilor folosite pentru
prepararea unui sau altui tip de produse.
7.5.Contabilitatea costurilor legate de prepararea şi vânzarea bucatelor

Pentru evidenţa costurilor legate de prepararea şi vânzarea bucatelor, precum şi
calculaţia costurilor, în literatura de specialitate se recomandă 2 metode:
1. Metoda de producţie;
2. Metoda comercială.
În cazul utilizării metodei de producţie materia primă folosită la fabricarea
bucatelor se evaluează la momentul recunoaşterii iniţiale şi ulterioare la costul efectiv.
Costurile legate de activitatea de producţie se acumulează în contul activ de calculaţie
811. Pe măsura apariţiei costurilor de producţie se întocmeşte formula contabilă:
debit contul 811, credit conturile 211, 531, 533, 541, 124, 213 etc.
Bucatele preparate se estimează la cost efectiv şi se înregistrează prin formula
contabilă:
În continuare, pe măsura vânzării bucatelor se înregistrează următoarele
operaţiuni economice şi formule contabile:
a) casarea costului bucatelor vândute:
debit contul 711, credit contul 216;
b) reflectarea venitului şi T.V.A. aferentă bucatelor vândute în numerar:
debit contul 241, credit contul 611, 534 (sau 832).
Aplicarea metodei comerciale prevede evaluarea materiei prime şi mărfurilor
cumpărate conform preţurilor de vânzare. Astfel, stocurile intrate şi destinate
preparării bucatelor se evaluează iniţial conform costului şi se reflectă în debitul
contului 217. Concomitent are loc calcularea adaosului comercial cu raportarea
acestuia la costul materiei prime prin formula contabilă:
Costurile suportate la etapa fabricării bucatelor se includ în preţul de vânzare prin
intermediul adaosului suplimentar. Pentru evidenţa T.V.A. inclusă în preţul de vânzare a
bucatelor se antrenează contul 534. La vânzarea bucatelor are loc decontarea T.V.A. şi a
adaosului comercial, precum şi recunoaşterea costului vânzărilor şi a veniturilor din
vânzări. Astfel, se întocmesc următoarele formule contabile:
1. Reflectarea sumelor încasate din vânzarea mărfurilor şi bucatelor în
numerar:
2. Reflectarea venitului din vânzări şi a T.V.A.:
3. Decontarea T.V.A. aferentă mărfurilor vândute:
38
4. Decontarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute:
În prezent, pentru evidenţa costurilor legate de prepararea şi vânzarea
produselor, precum şi calcularea costurilor, se foloseşte doar metoda comercială.
7.3. Contabilitatea în secţia de producţie

Materia primă şi mărfurile se primesc în secţia de producţie, de regulă, din
magazie sau depozit. Eliberarea din magazie se efectuează în limita necesităţilor zilnice
care se determină în planul - meniu, ţinând cont de soldurile din ziua precedentă.
Planul - meniu se întocmeşte zilnic de către şeful secţiei de producţie şi în
continuare se aprobă de conducătorul entităţii. În el se indică lista bucatelor ce
urmează a fi preparate şi cantitatea planificată pentru o zi. Bucatele în planul – meniu
se grupează pe tipuri (gustări reci, felurile întâi, doi şi trei, prânz complex etc.) şi
componenţă materială (din peşte, din carne, legume etc.).
În baza planului - meniu şeful secţiei de producţie întocmeşte într-un exemplar
nota de comandă, conform căreia primeşte bunurile din depozit. În ea se indică
cantitatea materiei prime şi mărfurilor necesare pentru prepararea bucatelor. Nota de
comandă rămâne la magaziner, iar planul - meniu la şeful secţiei. Conform notei de
comandă magazinerul întocmeşte bonul de consum sau fişa-limită de ridicare a
valorilor materiale şi eliberează bunurile necesare.
În cazul când preţul de evidenţă a materiei prime şi mărfurilor în depozit diferă
de cel aplicat de secţia de producţie, atunci în documentele de ieşire se reflectă preţul
de evidenţă a bunurilor în depozit. Evidenţa mărfurilor şi bucatelor în secţia de
producţie trebuie să se ţină la preţuri de vânzare.
Pentru consumatori se elaborează o formă specială de meniu în care se arată:
denumirea bucatelor, masa acestora şi preţul de vânzare. Bucatele se grupează după
particularităţile de consumare, adică gustările reci, felul întâi, doi, băuturi şi desert.
Modul de evidenţă a costurilor în secţia de producţie depinde de metoda
selectată – de producţie sau comercială.
Bucatele şi mărfurile se distribuite în baruri, bufete, sălile de masă etc. în baza
fişei zilnice de ridicare a materialelor pentru livrarea articolelor finite. Ea se întocmeşte
zilnic şi se înregistrează într-un registru special. La sfârşitul lunii fişele sunt anexate la
raportul de gestiune al şefului secţiei de producţie. Bucatele vândute trebuie să
corespundă cerinţelor de calitate şi inofensivitate stabilite în actele normative în vigoare.
Formulele contabile şi operaţiunile economice care au loc în secţia de
producţie:
1. Reflectarea valorii materiei prime primite din depozit (magazie):
2. Reflectarea adaosului suplimentar la etapa preparării şi vânzării bucatelor:
3. Casarea valorii bucatelor eliberate în bar, tarabă etc.:
39
7.4.Calculaţia preţurilor la bucate
Prin calculaţie în alimentaţia publică se subînţelege modalitatea de determinare
a preţului de vânzare a bucatelor preparate. Prin urmare, spre deosebire de
întreprinderile industriale şi agricole, în rezultatul calculaţiei se determină preţul de
vânzare şi nu costul efectiv al produselor fabricate.
Drept bază normativă pentru efectuarea calculaţiei serveşte Instrucţiunea privind
formarea preţurilor la întreprinderile de alimentaţie publică ale tuturor agenţilor econo-
mici din RM. Conform prezentei instrucţiuni, în scopul acoperirii costurilor de fabricare şi co-
mercializare a produselor, precum şi obţinerii profitului, se aplică un nivel nelimitat al adaosului
comercial. Mărimea adaosului se determină de către conducerea întreprinderii şi se aprobă prin
ordin. Totodată, în unele cazuri se fixează un plafon maxim al adaosului comercial. Astfel, în
corespundere cu Hotărârea nr. 547 din 04.08.95 pentru întreprinderile cu profil alimentar, ce fac
parte din categoria a III –a, cota maximă a adaosului comercial constituie 30 %, iar pentru cele
de categoria a II – a – 70 % de la valoarea de cumpărare sau a setului de materie primă.
Calculaţia prevede decontarea normativă a materiei prime care este
reglementată prin prevederile Reţetarului bucatelor şi articolelor de culinarii pentru
unităţile de alimentaţie publică. Reţetarul menţionat stabileşte: normele de consum a
materiei prime în masă brută; deşeurile înregistrate în urma condiţionării primare a
materiei prime; normele de consum a materiei prime în masă netă; pierderile
înregistrate la prelucrarea termică; cantitatea normativă a bucatelor preparate etc.
Normele de consum a materiei prime sunt indicate în reţetar pentru materia
primă de categoria standard (de exemplu, carnea de pasăre – fără măruntaie).
Calculaţia preţului de vânzare al bucatelor are loc în fişa de calculaţie. Se
întocmeşte separat pentru fiecare fel de bucate în baza planului-meniu şi culegerii de
recepturi. În ea se indică: denumirea întreprinderii; numărul curent al fişei; denumirea
felului de bucate (gustări, băuturi etc.); denumirea materiei prime; cantitatea de
materie primă conform normei în raport la 100 taine sau 10 kg (sosuri, garnituri,
tocătură etc.); preţul de vânzare a unui tain; masa în grame a unui tain.
Totodată fişa serveşte pentru stabilirea cantităţii şi valorii totale a setului de
materie primă consumată pentru prepararea bucatelor.
Exemplu de calculaţie a preţului de vânzare a bucatelor preparate:
Tabelul 1 - Calculaţia preţului de vânzare al bucatelor „Pui cu ciuperci şi smântână”
Materia primă Preţul liber de vânzare Norma de consum pentru 100 de taine
pentru 1 kg, lei kg lei
Carne de pui 60,00 20,0 1200,00
Ciuperci 50,00 8,0 400,00
Smântână 45,00 4,0 180, 00
Ceapă 12,00 1,0 48,00
Tomate 15,00 3,0 45,00
Pătrunjel 35,00 0,6 21
Piper negru 76,00 0,4 30,40
Sare 5,00 0,4 2,0
Total x x 1926,40
Cota adaosului suplimentar la etapa preparării şi vânzării bucatelor - 65 % 1952,16
T.V.A., 20 % [(1926,40+1952,16) x 20 %] 635,71
Preţ de vânzare cu amănuntul cu includerea T.V.A. 4514,27
Preţ de vânzare pentru un tain (în mediu) 45,14
40
TEMA 8. CONTABILITATEA AMBALAJULUI ÎN
UNITĂŢILE DE COMERŢ (2 ore)
8.1.Clasificarea şi evaluarea ambalajului
8.2.Contabilitatea existenţei şi mişcării ambalajului
8.3.Particularităţile contabilităţii ambalajului returnabil
8.1.Clasificarea şi evaluarea ambalajului

Ambalajul - materiale sau obiecte destinate pentru păstrarea calităţii iniţiale a
mărfurilor, precum şi altor bunuri şi care contribuie la:
1. Majorarea duratei de păstrare a mărfurilor;
2. Îmbunătăţirea aspectului comercial al mărfurilor;
3. Asigurarea integrităţii mărfurilor în timpul transportării, stocării şi
desfacerii.
Ambalajul se clasifică după o serie de criterii:
I. În funcţie de posibilitatea de utilizare se deosebeşte:
a) ambalaj multicirculant – care poate fi utilizat în mai multe cicluri de
circulaţie a mărfurilor;
b) de unică folosinţă – care poate fi utilizat doar o singură dată la ambalarea
bunurilor materiale.
II. După natura materialelor din care este fabricat se distinge:
a) ambalaj din lemn (de exemplu, butoaie pentru lichide, butoaie pentru marfă
uscată, lăzi, coşuri etc.);
b) ambalaj din metal (de exemplu, lăzi, butoaie, bidoane, baloane etc.);
c) ambalaj din pânză, plasă şi rogojină (de exemplu, saci din pânză pentru
zahăr, saci pentru produse de panificaţie, saci mici şi mari, sacoşe etc.);
d) ambalaj din masă plastică (de exemplu, lăzi, bidoane, containere, cutii etc.);
e) ambalaj din mucava (de exemplu, cutii, saci de hârtie etc.);
f) ambalaj din sticlă – (de exemplu, butelii, flacoane, borcane, sticle etc.);
III. În funcţie de durata de exploatare şi valoarea unitară ambalajul poate fi
inclus în componenţa mijloacelor fixe, obiectelor de mică valoare şi scurtă durată,
mărfurilor sau a materialelor.
În componenţa ambalajului de natura mijloacelor fixe se include ambalajul
multicirculant cu termenul de exploatare peste un an şi valoarea unitară peste 6000 lei
sau pragul de semnificaţie stabilit de către entitate. Dacă costul unitar al ambalajului
constituie până la 6000 lei sau termenul de exploatare este de până la un an, atunci
bunurile respective se atribuie la obiectele de mică valoare şi scurtă durată. Ambalajul
care nu reprezintă mijloace fixe sau obiecte de mică valoare şi scurtă durată se califică
drept materiale. La întreprinderile de comerţ ambalajul cumpărat separat sau împreună
cu mărfuri în scopul revânzării se contabilizează în componenţa mărfurilor.
IV. În funcţie de modul de facturare se deosebeşte:
a) ambalaj facturat distinct de mărfuri;
b) ambalaj inclus în preţul mărfurilor cumpărate.
Modul de evaluare a ambalajului este reglementat de SNC „Stocuri”. Astfel,
ambalajul cumpărat de la furnizori se evaluează la costul de intrare, iar cel fabricat în
cadrul întreprinderii - la costul efectiv.
41
8.2. Contabilitatea existenţei şi mişcării ambalajului
Pentru contabilizarea corectă a operaţiunilor privind circulaţia ambalajului este
necesar a cunoaşte:
1. Condiţiile livrării mărfurilor şi ambalajului conform clauzelor contractuale;
2. Informaţia conţinută în facturile fiscale privind livrarea mărfurilor şi a
ambalajului.
3. Tipul ambalajului – nereturnabil sau returnabil.
În componenţa ambalajului nereturnabil se include ambalajul inseparabil de
mărfuri (de exemplu, flacoane pentru parfum), precum şi ambalajul destinat pentru
satisfacerea necesităţilor interne ale întreprinderii. Ultimul poate fi cumpărat de la
furnizori sau obţinut pe teren. Operaţiunile de procurare sunt confirmate prin facturi
fiscale, facturi sau acte de achiziţie a mărfurilor. Întrucât nu există nici un contract între
furnizor şi cumpărător privind returnarea ambalajului, valoarea acestuia se recunoaşte în
componenţa activelor imobilizate sau activelor circulante. Totodată cumpărătorul trece
în cont suma T.V.A. aferentă ambalajului cumpărat. În funcţie de durata de utilizare,
valoarea unitară şi destinaţie, bunurile respective se contabilizează în componenţa
mijloacelor fixe, obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sau a materialelor.
Ambalajul returnabil (multicirculant) urmează a fi restituit în mod obligatoriu
furnizorului, dacă în contract nu se prevăd alte condiţii. Ordinea şi termenii returnării
ambalajului se determină prin clauzele contractuale. În componenţa ambalajului
returnabil se include ambalajul din lemn, din masă plastică şi metal, din sticlă etc.
Pentru contabilizarea operaţiunilor aferente circulaţiei ambalajului se utilizează
contul 217, la care poate fi deschis subcontul „Ambalaj cu marfă şi gol” (pentru
ambalajul neinclus în costul de intrare a mărfurilor). În debitul contului se
înregistrează valoarea ambalajelor intrate, iar în credit – ieşirea acestora.
La livrarea ambalajelor T.V.A. se calculează şi se achită la buget în funcţie de
tipul acestora - nereturnabile sau returnabile.
Dacă unitatea de comerţ cumpără numai ambalaje returnabile, fără a fi
restituite furnizorului, bunurile sunt însoţite de factură fiscală. Prin urmare, furnizorul
va înregistra obligaţia fiscală privind T.V.A. pentru ambalajele vândute, iar
cumpărătorul - trecerea în cont a aceleiaşi sume de T.V.A.
La cumpărarea ambalajului se întocmesc formulele contabile:
1. Debit conturile 217, 211, 213, 121, credit contul 521 - la costul de intrare,
fără T.V.A.
2. Debit contul 534, credit contul 521 - la suma T.V.A.
Exemplu. La 10 aprilie 2014 întreprinderea de comerţ cu ridicata „Migdal” a
cumpărat pentru necesităţi interne 2 butoaie în valoare de 18000 lei, 5 bidoane în sumă
de 2400 lei şi 10000 pungi în valoare de 6000 lei. Valoarea bunurilor include T.V.A. În
aceiaşi lună s-au eliberat în exploatare pentru păstrarea temporară a uleiului 2 butoaie şi
3 bidoane, precum şi s-au utilizat pentru ambalarea mărfurilor 2800 pungi.
1. Reflectarea valorii bunurilor cumpărate de la furnizori:
debit contul 123 – în sumă de 15000 lei,
42
credit contul 521 – în sumă de 22000 lei.
2. Trecerea în cont a T.V.A. aferentă bunurilor materiale cumpărate:
debit contul 534, credit contul 521– în sumă de 4400 lei.
3. Casarea valorii bidoanelor utilizate pentru păstrarea uleiului:
debit contul 712, credit contul 213 – în sumă de 1200 lei.
4. Casarea valorii pungilor utilizate la ambalarea mărfurilor:
debit contul 712, credit contul 211 – în sumă de 140 lei.
8.3.Particularităţile contabilităţii ambalajului returnabil

Ambalajul returnabil se foloseşte în mai multe faze de circulaţie a mărfurilor şi
conform condiţiilor contractuale urmează a fi restituit furnizorului în stare deşartă
după recepţionarea bunurilor de către cumpărător. Operaţiunea de transmitere
temporară a ambalajului de la furnizor la cumpărător nu reprezintă o livrare, întrucât
acesta rămâne în continuare în posesia juridică a proprietarului şi, prin urmare, nu se
casează deopotrivă cu costul mărfurilor livrate şi păstrate în ambalajul respectiv.
Acesta se returnează furnizorului conform condiţiilor stipulate în contractul încheiat
între vânzător şi cumpărător.
Modul de returnare şi achitare a ambalajului returnabil primit împreună cu
mărfuri de la furnizori, determină variantele de evidenţă la cumpărător şi anume:
1. Reflectarea valorii mărfurilor cumpărate în ambalaj returnabil (reflectat
separat în factura fiscală) care ulterior se vinde în aceiaşi stare:
Exemplu. Conform facturii fiscale s-au cumpărat 100 sticle de bere cu costul
unitar 6,25 lei (fără T.V.A.), inclusiv costul unei sticle constituie 1 leu. Mărfurile
urmează a fi vândute împreună cu ambalajul. Formulele contabile:
debit contul 217– 625 lei,
2. Reflectarea valorii mărfurilor cumpărate în ambalaj returnabil care ulterior
se vând fără ambalaj, iar acesta se restituie furnizorului.
Operaţiunile economice şi formulele contabile (pornind de la exemplul precedent):
a) reflectarea valorii mărfurilor procurate şi a ambalajului intrat:
debit contul 217– 525 lei,
debit contul 217 sau 211, subcontul „Ambalaj cu marfă şi gol” – 100 lei,
b) restituirea ambalajului furnizorului:
debit contul 521 – 100 lei, credit contul 217 sau 211 – 100 lei.
3. Dacă ambalajul se descarcă cu mărfuri la momentul recepţiei de către
cumpărător şi se returnează în acelaşi timp furnizorului, atunci ambalajul respectiv nu se
includ în valoarea totală a livrării, ci într-un rând separat al facturii fiscale cu indicarea
denumirii şi valorii acestora. Prin urmare, valoarea lor în conturi nu se înregistrează.
4. Dacă ambalajul rămâne la cumpărător pentru a fi recuperat mai târziu, atunci
la înţelegerea părţilor acesta poate fi recepţionat conform uneia din variantele
existente:
43
§ sau în baza preţului de gaj;
§ sau conform gajului.
Prima variantă prevede stabilirea preţurilor de gaj la ambalajul eliberat
temporar cumpărătorului. La formarea preţurilor de gaj se iau în considerare preţurile
de achiziţie a ambalajului transmis. Totodată, datorită participaţiilor multiple în
circuitul mărfurilor nu este necesar de a separa de fiecare dată suma T.V.A. de la
valoarea ambalajului livrat. Astfel, conform circularei Inspectoratului fiscal de stat nr.
19 din 12 aprilie 2002, la livrarea mărfurilor ambalate în ambalaj multicirculant,
pentru care sunt stabilite preţuri de gaj şi există un acord despre restituirea obligatorie
a acestuia, valoarea ambalajului, inclusiv T.V.A., se reflectă doar într-o coloană
separată a facturii fiscale, iar în celelalte coloane nu se înscrie nimic. Cumpărătorul n-
are dreptul să treacă în cont T.V.A. aferentă acestui ambalaj.
Dacă ambalajul returnabil se referă la inventarul de producţie sau gospodăresc
(de exemplu bidoane şi butoaie metalice sau din masă plastică) şi se contabilizează în
componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, atunci în baza înţelegerii
dintre părţi, cumpărătorul poate să recupereze costurile pentru reparaţia ambalajului
sau o parte din uzura calculată. Aceasta are loc în cazurile, când ambalajul returnabil
nu se restituie furnizorului imediat, ci peste un anumit timp.
În condiţiile variantei a doua furnizorul încasează de la cumpărător o sumă de
numerar în calitate de gaj pentru ambalajul rămas temporar la dispoziţia
cumpărătorului. Sumele respective prezintă drept garanţie pentru realizarea obliga-
ţiunilor la capitolul remiterii ambalajului.
Exemplu. Conform condiţiilor contractuale furnizorul transmite cumpărătorului
împreună cu mărfurile vândute 5 lăzi din masă plastică. Costul de intrare al unei lăzi
constituie 50 lei. Lăzile au rămas temporar la cumpărător pentru a fi recuperate mai
târziu. Pentru asigurarea remiterii ambalajului cumpărătorul a transferat furnizorului
în calitate de gaj 200 lei.
Operaţiunile economice şi formulele contabile la cumpărător:
1. Transferarea din contul curent în monedă naţională a numerarului în calitate
de gaj pentru ambalajul rămas temporar la întreprindere:
debit contul 234, credit contul 242 – 200 lei.
2. Înregistrarea numerarului în contul curent în monedă naţională cu titlu de
restituire a gajului de către furnizor:
În cazul când ambalajul nu se remite furnizorului în termenul prevăzut, acesta se
contabilizează în componenţa activelor (conform facturii fiscale primite de la
furnizor). Operaţiunile economice şi formulele contabile:
1. Reflectarea valorii ambalajului procurat de la furnizor.
2. Transferarea din contul curent în monedă naţională a diferenţei dintre suma
numerarului achitat şi valoarea ambalajului cumpărat:
44
TEMA 9. CONTABILITATEA REDUCERILOR COMERCIALE ŞI
FINANCIARE (2 ore)
9.1. Esenţa reducerilor comerciale şi financiare
9.2. Contabilitatea reducerilor comerciale
9.3. Contabilitatea reducerilor financiare
9.1. Esenţa reducerilor comerciale şi financiare

Reducerile practicate între partenerii de afaceri pot fi clasificate în 2 categorii,
în funcţie de sfera în care acţionează şi anume:
1. Reduceri comerciale.
2. Reduceri financiare.
Reducerile comerciale acţionează numai în sfera circulaţiei mărfurilor şi numai
atunci, când proprietatea asupra acestora se transmite pentru vânzare cumpărătorului.
Reducerile comerciale se clasifică în următoarele categorii:
· rabatul;
· remiza,
· risturnul.
Rabatul - reducerea preţului de vânzare a mărfurilor convenit în prealabil
atunci, când se constată diferenţe de calitate sau abateri de la standard. Determinarea
mărimii rabatului comercial se efectuează de către furnizor împreună cu clienţii săi.
Mărimea rabatului este stipulat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi
şi se aplică asupra preţului de vânzare a mărfurilor, reducându-l în mod corespunzător
şi nicidecum asupra volumului de bunuri livrate.
Rabatul comercial se mai calculează cu diferite ocazii cum ar fi:
1. Vânzarea mărfurilor la „sfârşit de serie” sau „lichidarea de stoc” pentru a
diminua stocurile de mărfuri vechi şi demodate;
2. Vânzări aniversare (de exemplu, aniversarea deschiderii unui magazin,
hramul localităţii etc.);
3. Vânzări promoţionale cu ocazia lansării pe piaţă a mărfurilor noi.
Remiza - reducerea preţului de vânzare a mărfurilor, ţinându-se cont de
volumul vânzărilor efectuate şi de ponderea unor cumpărători în clientela furnizorului
şi respectiv de condiţiile:
· suplinirea volumului de achiziţie până la nivelurile stabilite prin contractul
de cumpărare-vânzare;
· preferinţă pentru produsele oferite de furnizor;
· vânzarea exclusivă a produselor unui singur cumpărător;
· solicitarea unei comenzi semnificative.
Remiza se aplică asupra preţului de vânzare aferent volumului total de
tranzacţii efectuate. Reducerea finală se reflectă în ultima factură care denotă
realizarea condiţiilor contractuale. Dacă valoarea acestei facturi este mai mică decât
reducerea acordată, factura va fi cu semnul minus. În cazul când reducerea acordată
n-a fost inclusă în ultima factură, se poate elibera o factură cu minus pentru toată
suma reducerii calculate.
45
Risturnul - reducerea preţului de vânzare a mărfurilor asupra unui ansamblu de
operaţiuni cu acelaşi cumpărător pe parcursul unei anumite perioade de timp, ţinându-se
cont de continuitatea operaţiunilor în cauză pe viitor cel puţin în aceleaşi proporţii.
Risturnul se stabileşte prin contractul de vânzare - cumpărare în cotă procentuală
pentru totalitatea operaţiunilor perioadei respective, grupate pe tipuri de mărfuri şi
preţuri de vânzare. Acordarea risturnului de către furnizor produce efecte economice atât
pentru el, cât şi pentru cumpărător. Astfel, furnizorul este asigurat că contractul are
probabilitate de a se realiza, ceea ce concomitent va condiţiona sporirea venitului din
vânzări. Cumpărătorul va tinde să atingă nivelul de procurări stabilit prin contract,
întrucât în acest caz va beneficia de o reducere comercială sub formă de risturn.
Reducerile financiare sunt reprezentate de disconturi care se oferă cumpără-
torilor de către furnizori. Ele constau în reducerea sumei creanţei acelor cumpărători,
care îşi achită datoriile înaintea termenului de scadenţă a acestora. Spre deosebire de
reducerile comerciale, reducerile financiare acţionează nu asupra preţului de vânzare,
ci asupra creanţei determinate în baza facturilor eliberate de furnizori.
Mărimea discontului se negociază între furnizor şi cumpărător şi se poate stabili
sub formă de procent unic sau diferenţiat, în funcţie de perioada la care clientul este
dispus să achite datoria furnizorului. Acest moment trebuie să fie stipulat în contract.
Cedarea reducerii financiare de către furnizor condiţionează micşorarea venitu-
lui şi, respectiv, micşorarea sumei T.V.A. datorată bugetului pentru livrarea de
mărfuri. Codul fiscal permite ajustarea sumei T.V.A. cu condiţia că valoarea
impozabilă a livrării în urma acordării discontului depăşeşte mărimea costului de
intrare a mărfurilor vândute.
9.2. Contabilitatea reducerilor comerciale

Reducerea comercială sub formă de rabat se contabilizează în momentul
cedării acestora de către vânzător. Astfel, furnizorul înregistrează în facturi valoarea
mărfurilor diminuată cu mărimea reducerii, ceea ce la cumpărător reprezintă, în
esenţă, preţul de cumpărare a mărfurilor. În acelaşi timp, conform Codului fiscal
valoarea impozabilă a livrărilor de mărfuri nu poate fi mai mică decât costurile de
producţie sau preţul de procurare a mărfurilor, cu excepţia cazurilor când marfa şi-a
pierdut calităţile de consum (cu condiţia confirmării acestui fapt de către organele şi
serviciile abilitate cu astfel de funcţii). Prin urmare, datoria faţă de buget privind
T.V.A. nu poate fi mai mică decât suma T.V.A. trecută în cont aferentă bunurilor
procurate şi vândute la un preţ mai jos decât costul.
Conform condiţiilor contractuale reducerea poate fi oferită după procurarea
unui anumit volum de mărfuri. Până la atingerea volumului respectiv mărfurile intrate
se estimează la valoarea de procurare, fără reducere (remiză sau risturn). După
achiziţionarea cantităţii totale de mărfuri prevăzută de contract întreprinderea de
comerţ obţine remiză (risturn) pentru toate loturile achiziţionate anterior. Mărimea
remizei (risturnului) acordate influenţează atât valoarea mărfurilor existente stoc, cât
şi a celor comercializate. La obţinerea ei se întocmesc următoarele formule contabile:
1. Debit conturile 217, 534, credit contul 521 – stornarea valorii mărfurilor
existente în stoc.
46
2. Debit conturile 521, credit contul 612 – atribuirea remizei aferente mărfurilor
comercializate la veniturile perioadei.
3. Debit contul 534, credit contul 521 – stornarea T.V.A. aferentă reducerii oferite.
Exemplu. Conform condiţiilor contractuale pentru procurarea mărfurilor în
valoare de 400000 lei întreprinderea obţine remisă în mărime de 8 %. În noiembrie 2013
s-au primit mărfuri de la furnizori în valoare de 300000 lei, inclusiv T.V.A., iar în
ianuarie 2014 – în sumă de 100000 lei, inclusiv T.V.A. Pentru respectarea condiţiilor
contractuale furnizorul a oferit remisă în mărime de 32000 lei, care a fost inclusă în
ultima factură fiscală. Totodată în decembrie 2013 s-au vândut mărfuri cumpărătorilor în
valoare 168000 lei, inclusiv T.V.A. Costul mărfurilor vândute constituie 110000 lei.
1. Reflectarea valorii mărfurilor procurate de la furnizor (noiembrie 2013):
credit contul 521 - 300000 lei.
credit contul 611 - 140000 lei,
4. Reflectarea valorii mărfurilor procurate de la furnizor (ianuarie 2014):
credit contul 521 - 100000 lei.
5. Reflectarea remizei aferente mărfurilor vândute în decembrie 2013:
debit contul 521 – 8800 lei, credit contul 612 – 8800 lei (110000 x 8 %).
6. Stornarea T.V.A. aferentă remizei obţinute asupra mărfurilor comercializate:
debit contul 5342 – 1760 lei, credit contul 521 – 1760 lei (110000 x 20 % x 8 %)
sau (8800 x 20 %).
7. Reflectarea remizei aferente mărfurilor rămase în stoc:
debit contul 217 – (17866,7) lei, credit contul 521 – (17866,7) lei [250000 +
83333 – 110000 = 223333 lei; 223333 x 8 % = 17866,7 lei].
8. Stornarea T.V.A. aferentă remizei obţinute asupra mărfurilor existente în stoc:
debit contul 5342 – 3573,3 lei, credit contul 521 – 3573,3 lei (223333 x 20 %
x 8 %) sau (17866,7 x 20 %).
O varietate a reducerilor comerciale prezintă acordarea gratuită a mărfurilor cu
condiţia procurării bunurilor într-o anumită cantitate. De exemplu, fiecare a
unsprezecea unitate se eliberează gratuit sau la procurarea unui lot de mărfuri
cumpărătorul primeşte cadou. Dacă cadoul oferit se reflectă în factura fiscală şi se
referă la categoria mărfurilor procurate, atunci acesta va condiţiona diminuarea
costului de intrare a bunurilor. În cazul în care cadoul nu face parte din categoria
mărfurilor procurate, valoarea acestuia se contabilizează în componenţa veniturilor
financiare.
47
9.3. Contabilitatea reducerilor financiare
Reducerile financiare se contabilizează după achitarea creanţei cumpărătorului.
Astfel, dacă cumpărătorul respectă clauzele contractuale şi achită datoria în termenele
prevăzute de contract, atunci furnizorul eliberează factura fiscală la suma discontului.
Modul de contabilizare a discontului depinde de perioada acordării. Astfel,
dacă realizarea mărfurilor şi achitarea datoriei au avut loc în aceiaşi perioadă de
gestiune, atunci suma venitului calculat şi T.V.A. se stornează prin formula contabilă:
debit contul 221, credit conturile 611, 534 (la furnizor).
Dacă realizarea mărfurilor şi achitarea datoriei au avut loc în diferite perioade de
gestiune, atunci nu se permite corectarea venitului, iar suma discontului (fără T.V.A.)
urmează a fi raportată la cheltuieli. Astfel, se întocmesc următoarele formule contabile:
1. Debit contul 833, credit contul 221 – la suma discontului oferit.
2. Debit contul 712, credit contul 833 – raportarea sumei discontului (fără
T.V.A.) la cheltuieli.
3. Debit contul 833, credit contul 534 – stornarea T.V.A. aferentă discontului
acordat.
Exemplu. Unitatea de comerţ cu ridicata „Ridicom” a vândut mărfuri în valoare
de 240000 lei (inclusiv T.V.A.). S.R.L. „Amacom” cu condiţia acordării discontului
5/15. Astfel, dacă cumpărătorul achită datoria timp de 15 zile, atunci furnizorul reduce
suma datoriei cu 5 %. S.R.L. „Amacom” a transferat peste 8 zile din contul curent în
monedă naţională 240000 lei. Costul mărfurilor vândute constituie 160000 lei.
Operaţiunile economice şi formulele contabile la furnizor (vînzarea şi achitarea
au avut loc în aceiaşi perioadă de gestiune):
1. Calcularea creanţei cumpărătorului:
2. Decontarea costului mărfurilor vândute:
3. Încasarea numerarului în contul curent în monedă naţională cu titlu de
achitare a creanţei cumpărătorului:
debit contul 242 – 228000 lei, credit contul 221 – 228000 lei (2400000 –
2400000 x 5 %).
4. Corectarea venitului şi T.V.A. cu mărimea discontului acordat:
debit contul 221 – (12000) lei,
credit contul 534 – (2000) lei,
credit contul 611 – (10000) lei.
Operaţiunile economice şi formulele contabile la furnizor (vînzarea şi achitarea
au avut loc în perioade de gestiune diferite):
4. Reflectarea discontului oferit:
a) debit contul 833 – 12000 lei, credit contul 221 – 12000 lei.
5. Raportarea discontului (fără T.V.A.) la cheltuieli:
6. Stornarea T.V.A. aferentă discontului acordat:
debit contul 833 - 2000 lei, credit contul 534 – 2000 lei.
48
TEMA 10. CONTABILITATEA RETURNĂRII (REDUCERII PREŢURILOR)
MĂRFURILOR (4 ore)
10.1. Noţiuni generale privind returnarea mărfurilor şi reducerea preţurilor
10.2. Contabilitatea returnării (reducerii preţurilor) mărfurilor la cumpărător
10.3 Contabilitatea returnării mărfurilor la vânzător
10.4. Particularităţile contabilităţii mărfurilor în cazul utilizării maşinilor de
casă şi control
10.5. Noţiuni generale privind returnarea mărfurilor şi reducerea preţurilor

În practica comercială sunt posibile returnări (parţiale sau integrale) de mărfuri
recunoscute la vânzător drept vândute.
La returnarea mărfurilor procurate sau vândute urmează a ţine cont de
următoarele aspecte:
1. Condiţiile returnării mărfurilor se stabilesc în contractul de cumpărare -
vânzare. Dacă în contract nu sunt stipulate asemenea condiţii, atunci potrivit Codului
civil, cumpărătorul este în drept să restituie marfa în următoarele cazuri:
· marfa este primită într-o cantitate mai mică decât cea prevăzută de contract;
· asortimentul mărfii primite nu corespunde celui stipulat în contract;
· marfa primită este necalitativă şi vânzătorul a respins remedierea viciilor sau
remedierea efectuată nu a fost reuşită;
· marfa primită nu include toate părţile componente şi vânzătorul n-a efectuat
completarea în termenul rezonabil;
· marfa care trebuie ambalată este primită fără ambalaj sau în ambalaj defectuos.
2. Pretenţiile privind viciile mărfurilor trebuie înaintate vânzătorului imediat
după depistarea acestora, dar nu mai târziu decât termenul prevăzut în contract. Dacă
în contract termenul nu este stabilit, revendicările pot fi înaintate în cel mult 6 luni
din ziua predării mărfii, iar în privinţa imobilului - în cel mult un an (articolul 783 din
Codul civil). În cazurile în care pentru marfă este stabilit termen de garanţie,
revendicările pot fi înaintate în cursul termenului de garanţie.
3. T.V.A. aferentă mărfurilor returnate şi sumei reducerii preţurilor acestora
urmează a fi corectată atât la cumpărător, cât şi la vânzător;
4. Mărfurile returnate se evaluează în felul următor:
· la cumpărător - la costul de intrare, adică la valoarea la care mărfurile au fost
trecute la intrări;
· la vânzător - la costul vânzărilor, adică la valoarea la care au fost casate.
5. Operaţiunile privind returnarea (reducerea preţurilor) mărfurilor se reflectă
în contabilitate după recunoaşterea de către vânzător a pretenţiilor cumpărătorului şi
întocmirea documentelor respective: proceselor verbale de returnare a mărfurilor;
facturilor, facturilor fiscale care reflectă returnarea (reducerea preţurilor) mărfurilor.
La returnarea (reducerea preţurilor) mărfurilor sunt posibile următoarele
variante de decontări între cumpărători şi vânzători:
· restituirea valorii mărfurilor necalitative - varianta I;
· înlocuirea mărfurilor necalitative cu altele noi - varianta II;
· remedierea viciilor mărfurilor necalitative - varianta III;
49
· reducerea preţurilor la mărfurile necalitative - varianta IV.
10.2. Contabilitatea returnării (reducerii preţurilor)

mărfurilor la cumpărător
Operaţiunile privind returnarea (reducerea preţurilor) mărfurilor la cumpărător:
Varianta I - returnarea valorii mărfurilor necalitative
La returnarea mărfurilor necalitative, după acceptarea de către vânzător a
pretenţiei înaintate, se întocmeşte în 2 exemplare proces - verbal de returnare a
mărfurilor semnat de ambele părţi. Returnarea mărfurilor necalitative vânzătorului se
perfectează prin factură. La primirea facturii fiscale de la vânzător, suma T.V.A.
aferentă mărfurilor returnate se restabileşte la decontările cu bugetul şi se reflectă cu
semnul minus în Registrul de evidenţă a procurărilor.
1. Stornarea valorii (fără T.V.A.) mărfurilor returnate vânzătorilor:
debit contul 217, credit contul 521 sau 234 - dacă valoarea mărfurilor a fost achitată;
2. Stornarea T.V.A. aferentă valorii mărfurilor returnate vânzătorilor conform
facturii fiscale ale furnizorului:
debit contul 534, credit contul 521 sau 234.
3. Încasarea numerarului de la vânzător pentru mărfurile returnate:
Varianta II - înlocuirea mărfurilor necalitative cu altele noi
Se întocmesc aceleaşi documente ca şi în cazul variantei întâi.
1. Stornarea valorii (fără T.V.A.) mărfurilor returnate vânzătorilor:
debit contul 217, credit conturile 521, 522, 544 sau 234 - dacă valoarea
mărfurilor a fost achitată;
2. Stornarea T.V.A. aferentă valorii mărfurilor returnate vânzătorilor conform
facturii fiscale ale furnizorului:
debit contul 534. credit conturile 521, 522, 544 sau 234.
3. Reflectarea valorii mărfurilor noi primite în schimbul celor returnate:
4. Trecerea în cont a T.V.A. aferentă mărfurilor noi primite:
5. Compensarea reciprocă a creanţelor şi datoriilor aferentă returnării
mărfurilor necalitative şi schimbul acestora cu altele. Această formulă se întocmeşte
în cazul în care achitarea mărfurilor a fost efectuată până la returnarea acestora
cumpărătorului.
debit conturile 521, 522, 544, credit contul 234.
6. Transferarea numerarului furnizorului în contul achitării diferenţei dintre
valoarea mărfurilor returnate şi primite - în cazul în care marfa necalitativă a fost
înlocuită prin una mai scumpă:
debit conturile 521, 522, 544, credit contul 242, 241.
7. Primirea numerarului de la vânzător în contul achitării diferenţei dintre
valoarea mărfurilor returnate şi primite - în cazul când marfa necalitativă a fost
înlocuită cu una mai ieftină:
50
Varianta III - remedierea viciilor mărfurilor necalitative
Remedierea viciilor mărfurilor necalitative se admite în corespundere cu
articolul 768 din Codului civil. În cazul returnării mărfurilor necalitative pentru
reparaţie, vânzătorul suportă toate costurile, inclusiv costurile de transportare şi
reparaţie. Reparaţia poate fi efectuată la cumpărător sau vânzător. În ambele cazuri
operaţiunile economice respective se reflectă numai la vânzător.
1. Reflectarea valorii mărfurilor necalitative transmise vânzătorului pentru reparaţie:
2. Reflectarea valorii mărfurilor reparate returnate de la vânzător:
Varianta IV - reducerea preţurilor la mărfurile necalitative
Reducerea preţurilor la mărfurile necalitative se admite în conformitate cu
articolul 771 din Codul civil - în mărimea echivalentă cu costurile necesare pentru
remedierea viciilor constatate. La reducerea preţurilor mărfurilor necalitative cumpără-
torul întocmeşte împreună cu vânzătorul proces verbal de modificare a preţurilor
mărfurilor. Vânzătorul întocmeşte factura fiscală aferentă diferenţei de preţuri.
1. Reflectarea sumei reducerii preţurilor (fără T.V.A.) la mărfurile necalitative
(formulă contabilă de stornare):
2. Stornarea T.V.A. aferentă reducerii preţurilor la mărfurile necalitative.
Formula se întocmeşte la primirea facturii fiscale de la furnizor:
3. Încasarea numerarului de la vânzător pentru reducerea preţurilor la mărfurile
necalitative:
10.3. Contabilitatea returnării mărfurilor la vânzător

Modul de contabilizare a operaţiunilor privind returnarea (reducerea preţurilor)
mărfurilor necalitative la vânzător depinde de perioada în care a avut loc returnarea
(reducerea preţurilor) acestor mărfuri.
Dacă vânzarea şi returnarea mărfurilor a avut loc în acelaşi perioadă de
gestiune, vânzătorul trebuie să storneze toate formulele contabile, care reflectă
comercializarea mărfurilor returnate şi să contabilizeze costurile aferente returnării
acestora (transportarea, încărcarea, descărcarea etc.).
În cazurile în care vânzarea şi returnarea mărfurilor a avut loc în ani diferiţi,
operaţiunile de returnare urmează a fi reflectate prin intermediul contului 833. În
acest caz, în funcţie de varianta acceptată în politicile contabile, pierderile definitive
din returnarea mărfurilor pot fi casate la cheltuielile de distribuire, înregistrate ca
pierderi din rebuturi sau recuperate pe seama provizioanelor.
Varianta I - returnarea valorii mărfurilor necalitative
A. Vânzarea şi returnarea au avut loc în acelaşi an de gestiune
51
1. Stornarea valorii (fără T.V.A.) mărfurilor returnate de la cumpărători:
debit contul 221 sau 544 - dacă valoarea mărfurilor a fost achitată până la
returnare,
credit contul 611.
2. Stornarea T.V.A. aferentă valorii mărfurilor returnate de cumpărători:
debit contul 221 sau 544, credit contul 534.
3. Stornarea costului vânzărilor mărfurilor returnate de cumpărători (conform
notei de contabilitate):
4. Transferarea numerarului cumpărătorilor pentru mărfurile necalitative:
5. Reflectarea cheltuielilor aferente returnării mărfurilor (încărcarea,
descărcarea, transportarea etc.):
Mărfurile returnate pot fi înregistrate la intrări într-un subcont distinct deschis
la contul 217:
B. Vânzarea şi returnarea au avut loc în ani de gestiune diferiţi:
1. Reflectarea valorii de vânzare (fără T.V.A.) a mărfurilor returnate de cumpărători:
2. Stornarea T.V.A. aferentă valorii mărfurilor returnate:
3. Reflectarea costului mărfurilor returnate:
4. Transferarea numerarului cumpărătorilor pentru mărfurile necalitative:
5. Reflectarea costurilor aferente returnării mărfurilor (încărcarea, descărcarea,
transportarea etc.):
debit contul 833, credit conturile 211, 531, 533, 541, 812 etc.
6. Casarea pierderilor definitive din returnarea mărfurilor pe seama
cheltuielilor de distribuire:
6. Decontarea pierderilor definitive din returnare pe seama provizioanelor:
Varianta II - înlocuirea mărfurilor necalitative cu altele noi
1. Stornarea valorii (fără T.V.A.) mărfurilor returnate de cumpărători:
debit contul 221 sau 544 - dacă valoarea mărfurilor a fost achitată până la
returnare,
credit contul 611.
2. Stornarea T.V.A. aferentă valorii mărfurilor returnate de la cumpărători:
debit contul 221 sau 544, credit contul 534.
3. Stornarea costului vânzărilor mărfurilor returnate de cumpărători:
52
4. Reflectarea cheltuielilor aferente returnării mărfurilor (încărcarea, descăr-
carea, transportarea etc.):
5. Reflectarea venitului din vânzarea mărfurilor noi în schimbul celor
necalitative:
6. Calcularea T.V.A. de la valoarea de vânzare a mărfurilor:
8. Compensarea reciprocă a creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor de returnare:
debit contul 544, credit conturile 221, 223, 234.
9. Încasarea numerarului de la cumpărători în contul achitării diferenţei dintre
valoarea mărfurilor returnate şi a celor noi - în cazul când mărfurile au fost înlocuite
cu altele mai scumpe:
debit contul 241 sau 242, credit conturile 221, 223, 234.
10. Transferarea numerarului cumpărătorilor în contul achitării diferenţei dintre
valoarea mărfurilor returnate şi a celor noi - în cazul când mărfurile au fost înlocuite
cu altele mai ieftine:
Varianta III - remedierea viciilor mărfurilor necalitative
1. Primirea de la cumpărător a mărfurilor necalitative pentru reparaţie:
debit contul 915.
2. Reflectarea costurilor aferente reparaţiei mărfurilor returnate:
debit contul 812 - dacă reparaţia mărfurilor se efectuează de către o subdi-
viziune specială a întreprinderii sau
debit contul 261- dacă reparaţia mărfurilor se efectuează în secţia de bază a
întreprinderii:
credit conturile 211, 213, 214, 531, 533, 541, 544, 812 etc.
3. Trecerea în cont a T.V.A. eferentă valorii serviciilor prestate de către
întreprinderile - terţe:
4. Casarea costului lucrărilor de reparaţie a mărfurilor necalitative:
· la cheltuielile de distribuire:
debit contul 712, credit contul 812 sau 261;
· la pierderile din rebut:
· pe seama provizioanelor:
5. Returnarea mărfurilor reparate cumpărătorilor:
credit contul 915.
Varianta IV - reducerea preţurilor la mărfurile necalitative
A. Vânzarea şi returnarea au avut loc în acelaşi an de gestiune
53
1. Reflectarea reducerii preţurilor (fără T.V.A.) la mărfurile necalitative (for-
mulă contabilă de stornare):
2. Stornarea T.V.A. aferentă reducerii preţurilor la mărfurile necalitative:
3. Transferarea numerarului cumpărătorilor pentru mărfurile al căror preţuri au
fost reduse:
B. Vânzarea şi returnarea au avut loc în ani de gestiune diferiţi
1. Reflectarea sumei reducerii preţurilor la mărfurile necalitative:
2. Stornarea T.V.A. aferentă reducerii preţurilor la mărfurile necalitative:
3. Transferarea numerarului cumpărătorilor pentru mărfurile al căror preţuri au
fost reduse:
4. Decontarea sumei reducerii preţurilor la mărfurile vândute:
· la cheltuielile de distribuire:
· pe seama provizioanelor:
10.3. Particularităţile contabilităţii mărfurilor în cazul utilizării

maşinilor de casă şi control
Modul de contabilizare a operaţiunilor privind returnarea mărfurilor în cazul
utilizării maşinilor de casă şi control depinde de faptul când marfa a fost returnată:
· în ziua procurării acesteia, adică până la imprimarea bonului dării de seamă
fiscale pe zi;
· după ziua procurării acesteia, adică după reflectarea încasărilor zilnice în
registrul maşinii de casă şi control şi în registrul de casă.
Dacă cumpărătorul a returnat marfa în ziua procurării, este necesar:
1. A primi de la cumpărător bonul de casă sau alt document care confirmă
procurarea mărfii.
2. A întocmi bonul de primire a mărfurilor returnate în 2 exemplare. Un
exemplar al bonului se anexează la darea de seamă privind mişcarea mărfurilor, iar al
doilea - se transmite cumpărătorului.
3. A elibera cumpărătorului numerarul din casierie pentru mărfurile returnate.
4. A întocmi la finele schimbului actul privind sumele de numerar restituite
cumpărătorilor pentru mărfurile şi bonurile de casă remise.
5. A reflecta suma totală a numerarului achitat cumpărătorilor pentru mărfurile
returnate în registrul maşinii de casă şi control.
La returnarea mărfurilor în ziua procurării acestora nu se întocmesc formule
contabile, întrucât veniturile din vânzări şi sumele T.V.A. se reflectă în conturi cu
scăderea sumelor restituite cumpărătorilor.
54
Dacă cumpărătorul a returnat marfa după ziua procurării acesteia, este necesar:
1. A primi de la cumpărător cererea privind returnarea numerarului.
2. A perfecta bonul de primire a mărfurilor returnate.
3. A elibera cumpărătorului din casierie numerar pentru mărfurile returnate.
4. A reflecta operaţiunile în conturi. Modul de reflectare a mărfurilor returnate
la vânzător este expus la întrebarea 3 (tema în cauză).
Exemplu. Conform bonului de casă din 7 decembrie 2013 întreprinderea de
comerţ cu ridicata S.A. „Avico” a vândut întreprinderii individuale „Struguraş” 40
seturi de pahare în valoare de 10560 lei (inclusiv taxa pe valoarea adăugată). Costul
efectiv al mărfurilor vândute constituie 8240 lei.
La 12 ianuarie 2014 din cauza calităţii inferioare mărfurile au fost returnate. În
urma negocierilor vânzătorul şi cumpărătorul au convenit la o reducere a preţului de
vânzare a unui set de veselă până la 164 lei (inclusiv taxa pe valoarea adăugată). În
aceiaşi zi a avut loc achitarea datoriei cumpărătorului pentru mărfurile ale căror
preţuri au fost reduse. Conform politicilor contabile vânzătorul decontează pierderile
definitive din returnarea mărfurilor la cheltuielile de distribuire.
Operaţiunile economice şi formulele contabile la vânzător:
1. Reflectarea veniturilor din vânzarea mărfurilor obţinute în numerar:
2. Reflectarea taxei pe valoarea adăugată aferentă veniturilor depuse în casierie:
debit contul 241 - 1760 lei, credit contul 534 – 1760 lei.
4. Reflectarea reducerii preţurilor (fără taxa pe valoarea adăugată) la mărfurile
necalitative:
5. Stornarea taxei pe valoarea adăugată aferentă reducerii preţurilor la mărfu-
rile necalitative:
6. Achitarea datoriei faţă de cumpărător:
7. Decontarea reducerii preţurilor la mărfurile vândute la cheltuielile de distribuire:
55
TEMA 11. INVENTARIEREA MĂRFURILOR ŞI CONTABILITATEA
DIVERGENŢILOR CONSTATATE (2 ore)
11.1. Efectuarea şi documentarea inventarierii stocurilor de mărfuri
11.2. Evaluarea şi contabilitatea divergenţilor constatate la inventarierea mărfurilor
11.3. Contabilitatea recuperării lipsurilor de către gestionari
11.1. Efectuarea şi documentarea inventarierii stocurilor de mărfuri

Inventarierea - procedeu de control şi autentificare documentară a existenţei
elementelor de activ şi datorii în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după
caz, care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii la data efectuării
acesteia.
Pentru efectuarea inventarierii se formează o comisie specială, în care se includ
reprezentanţii administraţiei, lucrători din contabilitate şi alţi specialişti (economişti,
tehnicieni etc.). Nu pot fi membri ai comisiei gestionarii depozitelor, supuse
inventarierii, precum şi contabilii, care ţin evidenţa gestiunii respective. Comisia de
inventariere se constituie din cel puţin 3 persoane: preşedinte şi membri, cu excepţia
microentităţilor unde inventarierea se poate efectua de o singură persoană.
Inventarierea se execută la locurile de păstrare a mărfurilor prin numărarea,
cântărirea şi măsurarea fiecărui tip de marfă. Nu se permite însumarea cantităţilor de
mărfuri aflate în diferite încăperi sau depozite. Dacă mărfurile se află în încăperi
separate, atunci comisia sigilează căile de acces la acele încăperi unde nu lucrează
comisia de inventariere. La fel, după încheierea zilei de muncă se sigilează încăperile
unde se efectuează inventarierea. La reluarea lucrărilor, se verifică dacă sigiliul este
intact, în caz contrar se întocmeşte proces verbal de desigilare.
Mărfurile intrate în perioada inventarierii se recepţionează de gestionar în
prezenţa comisiei şi se înregistrează imediat după finalizarea inventarierii. Pe fiecare
document ce însoţeşte mărfurile primite, preşedintele comisiei înscrie „primite după
inventariere”, indicând data şi semnătura. Eliberarea mărfurilor din depozitul supus
inventarierii nu se efectuează până la încheierea inventarierii.
Datele privind existenţa efectivă a mărfurilor se înscriu în listele de
inventariere. Diferenţele dintre rezultatele inventarierii şi datele contabile se reflectă
în registru de verificare a rezultatelor inventarierii, în care se determină plusurile,
lipsurile şi pierderile de la deteriorarea mărfurilor.
La reflectarea rezultatelor inventarierii mărfurilor este necesar a ţine cont de resortare.
Conform Regulamentului privind inventarierea, în cazul când lipsurile nu sunt calificate
drept infracţiuni, se admite posibilitatea compensării reciproce a lipsurilor cu plusurile
constatate. Pentru efectuarea compensărilor reciproce persoanele responsabile trebuie să
prezinte comisiei de inventariere explicaţii detaliate privind cauzele resortării bunurilor.
Decizia definitivă privind compensarea reciprocă o primeşte conducătorul întreprinderii.
Rezultatele inventarierii trebuie să fie reflectate în contabilitate în luna în care
aceasta s-a finalizat.
11.2. Evaluarea şi contabilitatea divergenţilor constatate la

inventarierea mărfurilor
Diferenţele identificate la inventariere se reglementează în felul următor:
56
· plusurile de mărfuri se înregistrează la majorarea veniturilor şi se evaluează
la valoarea justă;
· lipsurile de mărfuri se trec la cheltuielile perioadei şi se evaluează la
valoarea contabilă;
· lipsurile de mărfuri, care depăşesc normele perisabilităţii naturale, se impun
spre recuperare persoanelor culpabile;
· lipsurile şi pierderile din deteriorarea mărfurilor cauzate de accidente,
incendii, calamităţi naturale se atribuie la cheltuielile excepţionale.
În scopuri fiscale sumele plusurilor de mărfuri se includ în componenţa
profitului brut şi se supun impozitului pe venit în baze generale.
În cazul când lipsurile nu sunt considerate infracţiuni şi urmează fi compensate
cu plusurile constatate, este necesar să se îndeplinească următoarele condiţii:
· existenţa riscului de confuzie între sortimentele aceluiaşi tip de marfă, din
cauza asemănării aspectului exterior: culoarea, desenul, dimensiunile, ambalajul etc.
Listele cu sortimentele de mărfuri, care întrunesc condiţiile de compensare, datorită
riscului de confuzie se aprobă anual şi se înregistrează în politicile contabile;
· diferenţele constatate plus sau lipsă să se refere la aceiaşi perioadă de
gestiune, acelaşi gestionar;
· lipsurile constatate să nu provină din sustragerea mărfurilor de către
persoana, care răspunde de gestionarea lor.
Normele de perisabilitate pot fi aplicate doar în cazul determinării lipsurilor
efective.
Diferenţele constatate la inventariere se contabilizează în felul următor:
1.Debit contul 217, credit contul 612 - la valoarea plusurilor de mărfuri;
2. Debit contul 714, credit contul 217 - la diferenţa valorică de preţ aferentă
mărfurilor supuse compensării;
3.Debit contul 714, credit contul 217 - la valoarea lipsurilor constatate la
inventariere;
4.Debit contul 723, credit contul 217 - la valoarea lipsurilor identificate ca
urmare a calamităţilor naturale;
5. Debit contul 713, credit contul 534 – restabilirea T.V.A. trecută anterior în
cont şi aferentă lipsurilor de mărfuri supranormative.
11.3. Contabilitatea recuperării lipsurilor de către gestionari

La calcularea şi recuperarea sumelor prejudiciului material este necesar a ţine
cont de următoarele aspecte:
1. Mărimea prejudiciului material se determină pornind de la valoarea
contabilă a lipsurilor de mărfuri la data constatării acestora;
2. Persoana culpabilă este obligată să recupereze integral prejudiciul în cazul în
care ea poartă răspundere materială integrală. În celelalte cazuri de la persoana
vinovată poate fi reţinută suma care nu depăşeşte salariul mediu lunar al acesteia;
3. Recuperarea de către salariatul vinovat a sumei prejudiciului, care nu
depăşeşte salariul mediu lunar se efectuează prin ordin, care trebuie emis în termen
de cel mult o lună din ziua stabilirii mărimii prejudiciului;
57
4. Lipsurile şi pierderile din deteriorarea mărfurilor care urmează a fi recu-
perate de persoanele culpabile sunt calificate drept ieşiri de active şi se impozitează
cu T.V.A. în baze generale. În acest caz, T.V.A. se include în suma creanţelor
aferente persoanelor vinovate.
Modul de reflectare în contabilitate a sumelor prejudiciului material depinde de
modalitatea recuperării acestuia de persoanele culpabile:
· benevol sau
· prin instanţa judecătorească.
În cazul achitării benevole salariatul poate recupera prejudiciul integral sau
parţial. La înţelegerea părţilor se admite recuperarea prejudiciului în rate. Pentru
aceasta salariatul prezintă un angajament scris cu indicarea termenelor concrete de
achitare. La eliberarea din serviciu în această perioadă, datoria neachitată se restituie
în modul stabilit de legislaţie.
Operaţiunile economice şi formulele contabile privind recuperarea benevolă a
prejudiciului material:
1. Reflectarea creanţei persoanei culpabile (valoarea contabilă a lipsurilor de
mărfuri şi T.V.A. restabilită la buget de la această sumă) privind recuperarea preju-
diciului material:
a) în anul curent:
b) în anii de gestiune ulteriori:
Dacă în angajamentul de plată nu sunt indicate termenele concrete de
recuperare, sumele prejudiciului se recunosc integral ca venituri ale anului de
gestiune cu reflectarea lor în conturi prin formula contabilă:
2. Restabilirea T.V.A. la buget de la valoarea contabilă a lipsurilor de mărfuri:
5. Reflectarea la finele anului a sumelor prejudiciului material reflectate
anterior în componenţa veniturilor anticipate pe termen lung, dar care urmează a fi
recuperate în următoarele 12 luni:
Recuperarea prejudiciului prin instanţa judecătorească se efectuează în cazurile când:
· persoana culpabile nu-şi recunoaşte vina şi suma care urmează a fi reţinută
depăşeşte salariul mediu lunar al acestuia;
· s-a omis termenul de o lună prevăzut pentru emiterea termenului de recuperare;
· lucrătorul nu respectă ordinea de recuperare a prejudiciului.
Până la primirea deciziei de către instanţa judecătorească, întreprinderea poate
să reflecte creanţele contingente (previzibile) în contul extrabilanţier (varianta I) sau
în contul contabilităţii financiare (varianta II). Varianta selectată se reflectă în
politicile contabile.
Varianta I. În acest caz evidenţa creanţelor contingente se ţine la contul 946
A) Până la decizia instanţei judecătoreşti:
58
1. Reflectarea sumei creanţelor contingente ale persoanelor vinovate:
debit contul 920.
2. Restabilirea T.V.A. la buget de la valoarea contabilă a lipsurilor de mărfuri::
B) după decizia instanţei judecătoreşti:
3. Reflectarea creanţei persoanei vinovate privind recuperarea prejudiciului material:
· în anul curent:
· în anii de gestiune ulteriori:
4. Decontarea sumei creanţelor contingente:
credit contul 920.
Dacă persoana este recunoscută nevinovată de lipsurile stabilite, atunci se
decontează creanţele contingente:
credit contul 920.
Varianta II. În acest caz evidenţa creanţelor contingente se ţine la contul 226
A) Până la decizia instanţei judecătoreşti:
1. Reflectarea sumei creanţelor contingente ale persoanelor vinovate privind
recuperarea prejudiciului previzionat:
2. Restabilirea T.V.A. la buget de la valoarea contabilă a lipsurilor de mărfuri::
B) După decizia instanţei judecătoreşti:
3. Reflectarea sumelor prejudiciului material adjudecat conform deciziei
instanţei judecătoreşti:
4. Reflectarea sumelor prejudiciului material care urmează a fi încasate de la
persoanele culpabile în perioada curentă:
Dacă persoana a fost recunoscută drept nevinovată de lipsuri, atunci are loc:
5. Decontarea sumei creanţelor contingente:
6. Achitarea creanţelor de către persoana culpabilă:
debit conturile 241, 242, 531, credit contul 226 (conform articolului 149 din
Codul muncii, cuantumul total al reţinerilor nu poate să depăşească 20 la sută, iar în
cazurile prevăzute de legislaţie - 50 la sută din salariu). La achitarea cu diferite bunuri
materiale se reţine impozit pe venit în mărime de 7 %.
59
BIBLIOGRAFIE
1. Legea contabilităţii nr. 113 – XVI din 27 aprilie 2007 (cu modificările şi
completările din 29 decembrie 2009). In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
90-93/399 din 29.06.2007; nr. 193-196 din 29.12.2009.
2. Codul fiscal. In: Contabilitate şi audit. 2014, nr. 1.
3. SNC “Stocuri”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din
22.10.2013.
4. SNC “Cheltuieli”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237
din 22.10.2013.
5. SNC “Venituri”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237
din 22.10.2013.
6. Planul general de conturi contabile. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013.
7. Hotărâre cu privire la desfăşurarea comerţului cu amănuntul nr. 931 din 8
decembrie 2011. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 222-226 din
16.12.2011.
8. Hotărâre cu privire la aprobarea regulilor comerţului de consignaţie nr. 1010
din 31 octombrie1997. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 079 din
02.12.1997.
9. Hotărâre cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare către stat a
preţurilor (tarifelor) nr. 547 din 04.08.95 (cu modificările şi completările ulterioare).
In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 53-54/426 din 28.09.1995.
10. Bajerean, E ş. a. Contabilitatea în comerţ. Ch: A.S.E.M., 2013. 290 p.
11. Bucur,V.; Ţurcanu, V.; Graur, A. Contabilitatea impozitelor. Ch.: ASEM,
2005. 563 p.
12. Contabilitate financiară. Col. de autori, coord. A. Nederiţa / manual. Ch.:
ASEM, 2003. 637 p.
13. Nederiţa, A. Corespondenţa conturilor conform prevederilor S.N.C. şi
Codului fiscal. Ch.: Contabilitate şi audit, 2007. 639 p.
60
CUPRINS
TEMA 1. ASPECTE GENERALE ALE CONTABILITĂŢII LA

ÎNTREPRINDERILE DE COMERŢ ........................................................................................................3
1.1.Noţiunea şi importanţa comerţului...........................................................................................................3
1.2. Particularităţile contabilităţii la întreprinderile de comerţ........................................................................4
1.3. Principiile contabilităţii în comerţ...........................................................................................................5
1.4. Evaluarea şi formarea preţurilor la mărfuri .............................................................................................6
1.5. Noţiunea de adaos comercial şi evidenţa lui............................................................................................8
TEMA 2. CONTABILITATEA ACHIZIŢIEI MĂRFURILOR .............................................................10

2.1. Recepţionarea şi documentarea mărfurilor procurate ............................................................................10
2.2.Contabilitatea intrării mărfurilor............................................................................................................11
2.3. Contabilitatea divergenţilor constatate la recepţionarea mărfurilor ........................................................12
TEMA 3. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE IMPORT ŞI EXPORT A

MĂRFURILOR ŞI SERVICIILOR.........................................................................................................14
3.1. Contabilitatea importului de mărfuri.....................................................................................................14
3.2. Contabilitatea importului de servicii .....................................................................................................16
3.3. Contabilitatea exportului de mărfuri .....................................................................................................18
3.4. Contabilitatea restituirii T.V.A. în cazul operaţiunilor de export ...........................................................19
3.5. Contabilitatea exportului de servicii .....................................................................................................20
TEMA 4. CONTABILITATEA EXISTENŢEI ŞI VÂNZĂRII MĂRFURILOR ÎN

UNITĂŢILE DE COMERŢ CU RIDICATA ..........................................................................................21
4.1. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu ridicata........................................................................................21
4.2. Contabilitatea vânzării mărfurilor prin agenţi de expediţie ....................................................................23
4.3. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu ridicata în baza plăţilor preliminare .............................................24
TEMA 5. CONTABILITATEA VÂNZĂRII MĂRFURILOR ÎN

UNITĂŢILE DE COMERŢ CU AMĂNUNTUL ....................................................................................26
5.1. Formele de vânzare a mărfurilor cu plată integrală în numerar ..............................................................26
5.2. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plată integrală în numerar ............................................................29
5.3.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plată în rate ..................................................................................30
5.4. Contabilitatea T.V.A. aferentă livrărilor de pâine, produse de panificaţie, lapte şi produse lactate .........30
5.5. Utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscala pentru efectuarea decontărilor in numerar ....30
TEMA 6. CONTABILITATEA VÂNZĂRII MĂRFURILOR ÎN

COMERŢUL DE CONSIGNAŢIE ..........................................................................................................33
6.1.Noţiuni generale privind vânzarea mărfurilor în comerţul de consignaţie ...............................................33
6.2.Contabilitatea operaţiunilor economice la comitent................................................................................34
6.3.Contabilitatea operaţiunilor economice la comisionar............................................................................35
6.4. Contabilitatea comercializării mărfurilor primite în consignaţie de la persoane
fizice neînregistrate ca întreprinzători..........................................................................................................36
TEMA 7. CONTABILITATEA ÎN UNITĂŢILE CU PROFIL ALIMENTAR .....................................37

7.1. Structură şi forme de preţuri în alimentaţia publică...............................................................................37
7.2. Contabilitatea costurilor legate de prepararea şi vânzarea bucatelor ......................................................38
7.3. Contabilitatea în secţia de producţie .....................................................................................................39
7.4. Calculaţia preţurilor la bucate...............................................................................................................40
TEMA 8. CONTABILITATEA AMBALAJULUI ÎN UNITĂŢILE DE COMERŢ ..............................41

8.1.Clasificarea şi evaluarea ambalajului.....................................................................................................41
8.2.Contabilitatea existenţei şi mişcării ambalajului ....................................................................................42
8.3.Particularităţile contabilităţii ambalajului returnabil...............................................................................43
61
TEMA 9. CONTABILITATEA REDUCERILOR COMERCIALE ŞI FINANCIARE ........................45
9.1.Esenţa reducerilor comerciale şi financiare............................................................................................45
9.2.Contabilitatea reducerilor comerciale ....................................................................................................46
9.3.Contabilitatea reducerilor financiare......................................................................................................48
TEMA 10. CONTABILITATEA RETURNĂRII (REDUCERII PREŢURILOR) MĂRFURILOR ....49

10.1. Noţiuni generale privind returnarea mărfurilor şi reducerea preţurilor .................................................49
10.2. Contabilitatea returnării mărfurilor la vânzător ...................................................................................50
10.3. Contabilitatea returnării (reducerii preţurilor) mărfurilor la cumpărător...............................................51
10.4. Particularităţile contabilităţii returnării mărfurilor în cazul utilizării maşinilor de casă şi control .........54
TEMA 11. INVENTARIEREA MĂRFURILOR ŞI CONTABILITATEA

DIVERGENŢELOR CONSTATATE......................................................................................................56
11.1. Efectuarea şi documentarea inventarierii stocurilor de mărfuri............................................................56
11.2. Evaluarea şi contabilitatea divergenţelor constatate la inventarierea mărfurilor ...................................56
11.3. Contabilitatea recuperării lipsurilor de către gestionari .......................................................................57
Bibliografie ..............................................................................................................................................60
62

Bulgaru - Cont Comert

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bulgaru - Cont Comert

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

CATEDRA EVIDENŢĂ CONTABILĂ

pentru studenţii specialităţii 361. 1 „Contabilitate”

Se editează conform hotărârii

1.1. Noţiunea şi importanţa comerţului

1.2.Particularităţile contabilităţii la întreprinderile de comerţ

1.3. Principiile contabilităţii în comerţ

1.4. Evaluarea şi formarea preţurilor la mărfuri

1.5. Noţiunea de adaos comercial şi evidenţa lui

2.1. Recepţionarea şi documentarea mărfurilor procurate

2.2. Contabilitatea intrării mărfurilor

2.3. Contabilitatea divergenţilor constatate la recepţionarea mărfurilor.

3.1. Contabilitatea importului de mărfuri

3.2.Contabilitatea importului de servicii

3.3.Contabilitatea exportului de mărfuri

3.4. Contabilitatea restituirii T.V.A. în cazul operaţiunilor de export

3.5. Contabilitatea exportului de servicii

TEMA 4. CONTABILITATEA EXISTENŢEI ŞI VÂNZĂRII MĂRFURILOR

4.1.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu ridicata

4.2. Contabilitatea vânzării mărfurilor prin agenţi de expediţie

4.2.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu ridicata în

5.1. Formele de vânzare a mărfurilor cu plată integrală în numerar

5.2. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plată integrală în numerar

5.3.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plată în rate

5.4.Contabilitatea T.V.A. aferentă livrărilor de pâine, produse de panificaţie,

Determinarea sumei T.V.A. spre restituire:

5.5.Utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscala pentru efectuarea

6.1.Noţiuni generale privind vânzarea mărfurilor în comerţul de consignaţie

6.2.Contabilitatea operaţiunilor economice la comitent

6.3. Contabilitatea operaţiunilor economice la comisionar

6.4.Contabilitatea comercializării mărfurilor primite în consignaţie de la

7.1. Structură şi forme de preţuri în alimentaţia publică

7.5.Contabilitatea costurilor legate de prepararea şi vânzarea bucatelor

7.3. Contabilitatea în secţia de producţie

8.1.Clasificarea şi evaluarea ambalajului

8.3.Particularităţile contabilităţii ambalajului returnabil

9.1. Esenţa reducerilor comerciale şi financiare

9.2. Contabilitatea reducerilor comerciale

10.5. Noţiuni generale privind returnarea mărfurilor şi reducerea preţurilor

10.2. Contabilitatea returnării (reducerii preţurilor)

10.3. Contabilitatea returnării mărfurilor la vânzător

10.3. Particularităţile contabilităţii mărfurilor în cazul utilizării

11.1. Efectuarea şi documentarea inventarierii stocurilor de mărfuri

11.2. Evaluarea şi contabilitatea divergenţilor constatate la

11.3. Contabilitatea recuperării lipsurilor de către gestionari

TEMA 1. ASPECTE GENERALE ALE CONTABILITĂŢII LA

TEMA 2. CONTABILITATEA ACHIZIŢIEI MĂRFURILOR .............................................................10

TEMA 3. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE IMPORT ŞI EXPORT A

TEMA 4. CONTABILITATEA EXISTENŢEI ŞI VÂNZĂRII MĂRFURILOR ÎN

TEMA 5. CONTABILITATEA VÂNZĂRII MĂRFURILOR ÎN

TEMA 6. CONTABILITATEA VÂNZĂRII MĂRFURILOR ÎN

TEMA 7. CONTABILITATEA ÎN UNITĂŢILE CU PROFIL ALIMENTAR .....................................37

TEMA 8. CONTABILITATEA AMBALAJULUI ÎN UNITĂŢILE DE COMERŢ ..............................41

TEMA 10. CONTABILITATEA RETURNĂRII (REDUCERII PREŢURILOR) MĂRFURILOR ....49

TEMA 11. INVENTARIEREA MĂRFURILOR ŞI CONTABILITATEA

S-ar putea să vă placă și