Comunicarea verbală

Realizat : Ciocan Ecaterina

Brînza Sanda
Grupa : SB 1442

Coordonator : Barbăscumpă Aliona

 Plan
 Introducere
 Volumul timpului destinat comunicării
 Seminificația mimicii(sprancenele,ochii, gura)
 Limbajul corpului
 Discursul public
 Discursul și comunicarea non-verbală
 Concluzie
 Introducere

Comunicarea verbală reprezintă transferul de informații prin intermediul limbajului

oral, între un emițător și un receptor. Comunicarea face parte din viața de zi cu zi și este
modalitatea prin care transmitem idei, sentimente, emoții si păreri, pentru a socializa,
negocia si influența.

Constituie mijlocul principal prin care se desfășoară relațiile oficiale cu publicul.

Acest tip de comunicare prezintă următoarele avantaje în raport cu celelalte tipuri de
comunicare:
1       permite emițătorului să-și expună ideile rapid si ușor;
2       asigură controlul prin feed-back;
3       permite folosirea tehnicilor persuasive, dar și gestica și mimica;
4       asigură posibilitatea controlului fluxului informațional, pe toata durata derulării
comunicării.
 Volumul timpului destinat comunicării
Volumul timpului destinat comunicării- un
mare gânditor spunea că a vorbi prea mult
înseamnă a atenta la timpul celui ce te ascultă.
De aceea fiecare mesaj trebuie să fie laconic,
conţinând doar informaţia  strict necesară.
Înainte de a ne angaja într-o comunicare şi a ne
expune trebuie să ţinem cont de câteva reguli:
 gradul de interes al celor prezenţi faţă de
subiectul pe care dorim să îl expunem
 oportunitatea abordării subiectului  şi timpul de
care dispun cei prezenţi pentru a asculta
mesajul.
Întodeauna dintr-un mesaj trebuie de scos
informaţia de prisos. Este foarte important de a
oferi un mesaj concis, provocând curiozitatea şi
dându-i posibilitatea interlocutorului să afle
detaliile care îl interesează.
 Seminificația mimicii
Mimica este acea parte a corpului nostru care comunica: fruntea incruntata semnifica
preocupare, manie, frustare; spancenele ridicate cu ochii deschisi ne induce catre o stare de
mirare de surpriza; nasul incretit inseamna neplacere iar buzele stranse inseamna nesiguranta,
ezitare, ascuserea unor informatii.
1. Capul impins inainte ne induce cu gandul ca la un semn de amenintare.
2. Capul plecat inseamna supunere iar capul aplecat oblic inseamna perfidie.
3. Cel care inalta capul , isi descopera gatul, zona vulnerabila, aratand astfel ca nu se teme, ca
are sentimentul propriei valori.
4. Ridicarea batoșa a capului înseamna aroganta.
5. Capul lăsat destins pe spate este un semn de autu predare sau o senzație trezita de amintiri
sau ascultarea muzicii preferate, deconectare de ce îi inconjoara.
6. Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointe, ascultare in opozitie cu înclinarea la
stanga care denota scepticism, critica, indoiala.
 Sprâncenele arată tipul afectiv al omului, precum și gradul de ințelegere între minte
și inima. Ele au o formă moștenită care prin mișcarea în timpul vieții se modifică. Ridicarea
sprâncenelor se face în semn de salut, de recunoștința și acest lucru îl putem numi chiar
salutul ochilor.

A devenit ca o zicală atunci cand se spune ca ochii sunt fereastra sufletului si este cu

siguranta foarte adevarat ca forma, stralucirea, culoarea si , desigur, miscarea lor dezvaluie
foarte multe informatii despre interiorul persoanei respective.

Ochii stralucitori, vii, caracterizeaza o persoana isteata si vioaie, in timp ce ochii lipsiti de

stralucire denota nu numai oboseala si descurajare , ci si o prabusire spirituala.

Ochii transmit mesaje legate de starile sufletesti.Privirea poate fi blanda, catifelata, dura,
prietenoasa..
Exista mai multe moduri de a privi:
a) privirea paralelă, la distanță mică denotă o persoană adâncită în gândurile sale și
care nu dorește să perceapă mediul inconjurător.

b) privirea drept în ochii este un semn al dorinței de cooperare cu interlocutorul,

demonstrându-i acestuia interesul și cunoașterea valorii sale. Această privire denotă
onestitate, corectitudine și conștiința de sine.

c) privirea de sus în jos se poate datora diferenței de înaltțme sau a pozitței partenerilor
de discuție si acest lucru poate sa denote dominare, mandrie, aroganța.

d) privirea de jos în sus are aceași cauza ca și cea precedenta si denota supunere sau
dorința de agresivitate.

e)privirea laterala, respectiv oblica, poate fi orientata spre stanga sau drepta, de sus sau
de jos si exprima mai multe tipuri de informatii prein combinarea acestor elemente.
!!! Când cineva încearcă să-și aducă aminte ceva va privi spre stânga, iar când va
inventa sau va minți, spre dreapta.

• Gura este cea mai mobila zona a feței ea ne permite sa intre hrana, bautura si aerul
ce ne sunt necesare;ea musca, ea ne rosteste gandurile, ea rade cand suntem bucurosi.
• Gura deschisa cu barbia lasata inseamna repaus lipsa de activitate.
Gura inchisa poate insemna dorinta de a negocia tacit sau respingerea unui
contact verbal.Gura inchisa cu buzele stranse indica inchiderea in sine, solitudine,
incapatanare, proasta dispozitie.
• Gura si buzele pot realiza diferite mimici, cum ar fi cea de degustare, de
savurare, de protest, de ingrijorare.
.Zambetul autentic este expresia unei stari de bucurie, de acceptare si implica si
participarea ochilor.Initial dezvelirea dintilor a fost un gest de amenintare , ulterior a
evoluat spre un gest de prietenie. Zambetul poate fi fabricat, prostesc, relaxat, dulceag,
stramb, de frica, resemnat. Râsul este o manisfestare tipic unama, ea este eliberatoare
de tensiuni interne. Copii rad mai mult decat adultii.Rasul poate fi cinic, agresiv,
eliberator, blazat, ingrijorat.
 
 LIMBAJUL CORPULUI

Comunicarea este esentiala in societate, iar limbajul corpului este tot mai des
analizat de interlocutori.  Un discurs sau pur si simplu o discutie nu este
relevanta doar datorita mesajului pe care cel in cauza il transmite pe cale
verbala, ci si limbajului corpului. 
Inclinarea capului poate fi un
semn al lipsei de incredere, a
rusinii sau timiditatii, dar
poate simboliza si interesul pe
care il prezinta o persoana sau Intentia de a bate pe cineva pe
un obiect pentru tine, iar umar este un semn de curaj, dar
atingerea urechii poate si de putere si control a situatiei
semnifica o urma de sau a persoanei in
indecizie.  cauza . Miscarea mainilor in sus
si in jos in timpul unei discutii
semnifica transmiterea
unor mesaje pozitive si
importante.
Daca se intampla sa lasi privirea in
jos in timpul unei discutii sau
altercatii, atunci te poti considera
vinovat, subordonat sau temator.
Incruntarea poate reprezenta faptul
ca nu ai inteles mesajul care ti-a fost
transmis, iar faptul ca nu te uiti in
ochii celuilalt atunci cand porti o
discutie tradeaza lipsa de incredere
pe care o ai in acea persoana
 Discursul public
Un discurs public înseamnă capacitatea de a vorbi coerent, de a pregăti și organiza
un material și de a ne controla verbal și non-verbal (tonul, mimica feței, gesturile),
de a capta și de a menține atenția cuiva etc. Abilitatea de a susține un discurs implică
un set întreg de abilități de comunicare. Orice ajunge să susțină cu succes un discurs
ajunge să aibă mai multă încredere în sine, scapă de timiditate mai ușor, învață să
comunice mai eficient (mai clar, mai logic) și are, astfel, un impact mai mare asupra
celor cu care vorbește
I. Introducerea Structura discursului
În introducere trebuie să facem minim 4 lucruri:
1.Salutăm publicul și ne prezentăm.  putem începe salutând publicul într-
un mod mai oficial sau mai familiar. 
2.Captăm atenția publicului. Putem începe povestind o întâmplare sau un caz celebru 
3.Precizăm cât mai clar, după momentul de captare a atenției, care
este subiectul discursului despre ce vorbim. 
4.Prezentăm o hartă a discursului (un rezumat în câteva fraze)

II. Cuprinsul discursului

Trebuie să conțină o detaliere a hărții discursului prezentată în Introducere. Important:
1. Expuneți logic ideile principale, argumentele, informațiile relevante pentru fiecare idee. 
2. Este recomandabil să folosim expresii specifice în trecerea de la o idee la alta. 
3. Discursul e mai bine să fie mai scurt decât lung și plictisitor. 

III. Încheiere
În Încheiere trebuie să prezentăm iarăși harta discursului și insistăm asupra unei idei ce
reprezintă concluzia noastră. 
Înainte de a încheia, trebuie să mulțumim pentru atenția acordată și să rugăm pe cei care
ne ascultă să ne adreseze, dacă au, întrebări referitoare la prezentare. Este important să
ascultăm întrebările până la capăt.
 Discursul și comunicarea non-verbală
Pentru a trece peste emoțiile normale ce țin de discursul public este bine ca cel care vorbește
să se gândească că, de fapt, este singur cu fiecare persoană la cere se uită. Este important să
zâmbim din primul moment. 
 Desigur, privirea este extrem de importantă în cadrul discursului public. 
Comportamentul non-verbal pe care îl adoptăm se va reflecta asupra publicului.
Gesturile noastre mențin atenția și denotă faptul că noi credem în ceea ce spunem.  Daca
vedem că nu suntem ascultați, atunci trebuie să schimbăm stilul nostru de prezentare: trebuie
să vorbim mai tare și să gesticulăm puțin mai intens, să schimbăm subiectul, să spunem o
glumă etc.
 Concluzie
Comunicarea verbală este forma cea mai avansată de comunicare umana, depinzând
de o similaritate de limbaj între emiţător şi receptor. Ea se sprijină pe folosirea
cuvântului în comunicare.
Comunicarea verbală reprezintă o fereastră a noastră, a eu-lui, are un rol primordial
fiind folosită în viata de zi cu zi dar şi în relaţiile interumane din cadrul unei
organizaţii, trebuie tratată ca o parte integrantă a responsabilităţii fiecărei persoane faţă
de cei din jur.