PROIECT

În contabilitatea financiară
Tema: Contabilitatea în unitațile de comerț cu ridicata

A efectuat studenta

Secția frecvența redusa

A verificat:

Cahul 2018

1
 CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………..3

Capitolul l Proiectarea operațiunilor economice privind documentarea si contul

intrării marfurilor în unitățile de comerț cu ridicata.

1.1 Caracteristica regulilor si metodelor de evaluare a mărfurilor în unitățile de

comerț cu ridicata……………………………………………………………..7
1.2 Contabilitatea și documentarea operațiunilor privind aprovizionarea cu mărfuri
în unitățile de comerț cu ridicata……………………………………………..12

Capitolul ll Contabilitatea si documentarea operațiunelor economice privind

comercializarea mărfurilor în unitațile de comerț cu ridicata.

2.1 Rolul adaosului commercial in unitățilecomerciale. Formele de comercializare

a mărfurilor în unitățile de comerț cu ridicata…………………………………….19

2.2 Contabilitatea și documentarea operațiunilor privind comercializarea mărfurilor

în unitățile de comerț cu ridicata…………………………………………………22

2.3 Inventarierea mărfurilor în unitățile de comerț cu ridicata și contabilizarea

rezultatelor……………………………………………………………………......25

Concluzii…………………………………………………………………………29

Bibliografia………………………………………………………………………30

Anexe…………………………………………………………………………….31

2
 INTRODUCERE

Circulaţia mărfurilor în comerţul cu ridicata reprezintă vînzarea mărfurilor de către

întreprindrile şi organizaţile de comerţ în vederea realizării lor în continuare
nemijlocit consumatorilor. Comerţul cu ridicata constituie veriga de legătură dintre
industrie şi comerţul cu amănuntul.

Unitatea de comerţ cu ridicata reprezintă prima pîrghie a circulaţiei mărfurilor.

Scopul şi rolul acestor unităţi constă în asigurarea unităţilor de comerţ cu
amănuntul cu mărfuri în partidă variată. Unităţile de comerţ cu ridicata nu aplică
adaosuri prea mari, iar volumul cifrei de afaceri e compus din vînzări cu ridicata.

Comerţul este un sector de activitate precisă cu un ridicat grad de complexitate,

structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importante revin
distribuţiei cu amănuntul, depozitării mărfurilor şi aprovizionării cu ridicata,
precum şi activitaţilor de export-import. Într-o asemenea accepţiune comerţul
reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind
elementul principal al economiei de piaţă, indifirent de forma acesteia. Potrivit
conceptului de dezvoltare durabilă a societăţii, comerţul are o importanţă strategică
pentru dezvoltarea echilibrată şi viabilă a sistemelor economice şi sociale din orice
ţară.

Noţiunea de comerţ are un conţinut complex, determinînd o funcţie economică ce

constă în a cumpăra materii prime sau produse pentru a le revinde în acelaş stadiu
fizic, dar în condiţii convenabile consumatorilor. În acelaş timp, aceeaşi noţiune
defineşte profesiunea unui grup de agenţi economici, care acţionează în cadrul
pieţei, asigurînd actele de schimb. Sub aspect juridic, noţiunea de comerţ defineşte
transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor şi serviciilor, precum şi
prestaţiile de servicii realizate între diferite stadii ale producţiei sau direct între
producător şi consumator, care, deasemenea, se consideră că reprezintă acte de
comerţ.

Comerţul prin complexa sa activitate realizată, îndeplineşte numeroase funcţii,

destinate să asigure un flux normal al producţiei spre locurile de consum, în cele
mai bune condiţii posibile.

Principala funcţie a comerţului, care caracterizează însuşi conţinutul

activităţii sale, o constituie cumpărarea mărfurilor de la producători sau colectori şi
transferarea acetsora în depozite, în vederea pregătirii lor pentru vînzarea către
utilizatorii finali sau internediari.
3
 O a doua funcţie materializează activităţi derivate din prima, dar foarte
importante pentru actul comercial. Este vorba de stocarea marfurilor, care ia forma
unor preocupări permanente de a asigura echilibrul dintre cerere şi ofertă de
mărfuri în cadrul pieţei. Funcţia respectivă se datorează locului de intermediar pe
care comerţul cu ridcata îl ocupă între producţie şi consum.

Circulaţia mărfurilor, realizată ca operaţie de vînzare-cumpărare a

mărfurilor, reprezintă activitatea economică de bază a întreprinderilor comerciale.
În cadrul acestei activităţi, întreprinderile comerciale au sarcina de a realiza
procesul permanent de aprovizionare, păstrare şi vînzare a mărfurilor în vederea
satisfacerii cît mai complete a cerinţelor consumatorilor. Cu alte cuvinte, prin
comerţ se realizează circulaţia produsului social sub forma schimbului marfă-bani,
a bunurilor materiale destinate consumului productiv sau individual.

Activitatea întreprinderilor comerciale este deosebit de complexă, cuprinzănd,

îndeosebi, trei sectoare principale de activitate : vînzarea mărfurilor alimentare,
nealimentare şi de alimentaţie publică. Procesul de vînzare cumpărare presupune
aprovizionarea cu mărfuri, transportul şi depozitarea acestora, precum şi
desfacerea către cumpărători. Aceste procese sînt corelate şi se influenţează
reciproc, necesitînd cheltuieli de muncă vie şi materializată.

În cadrul analizei circulaţiei mărfurilor este necesar să se verifice şi să se

evidenţieze măsura în care întreprinderea comercială răspunde – ca parte a
sistemului – total sau parţial la realizarea optimă a funcţiilor economice ale
comerţului.

Comerţul îndeplineşte numeroase funcţii, destinate să asigure un flux normal al

producţiei spre locurile de consum, în cele mai bune condiţii posibile, şi anume :

• cumpărarea mărfurilor de la producători şi transferarea acestora în depozite,

în vederea pregătirii lor pentru vînzarea către utilizatori finali sau intermediari -
principala funcţie a comerţului, care caracterizează însuşi conţinutul activităţii sale;
• stocarea mărfurilor - funcţie ce materializează activităţi derivate din prima,
dar foarte importante pentru actul comercial ;

• fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe care le livrează producţia,

asortarea loturilor respective, formarea sortimentelor comerciale şi asigurarea
micilor partizi care urmează a fi puse la dispoziţia consumatorilor ;

• transferul mărfurilor către zonele şi punctele cele mai îndepărtate, izolate

pentru a fi vîndute consumatorilor ;

4
• crearea condiţiilor de realizare efectivă a actului de vînzare-cumpărare -
funcţie strict specifică comerţului ;

• activitatea de informare a consumatorilor potenţiali şi a intermediarilor, cît şi

o serie de acţiuni specifice de influenţare a comportamentului de cumpărare şi
consum, de sprijinire a procesului de vînzare - funcţie de asigurare a promovării
produselor prin diferite tehnici (publicitate, marchandizing).

• cercetarea doleanţelor utilizatorilor, sugestiilor acestora, a capacităţilor de

cumpărare, a gradului de instruire, a obiceiurilor de consum care stau la baza
fundamentării politicilor comerciale - funcţie generată de dezvoltarea societăţii
contemporane.

În conformitate cu Legea Republicii Moldova „Cu privire la comerţul

interior” nr.749 din 23.02.96, instituţiile care practică operaţiile comerciale şi
volumul desfacerilor e alcătuit în cea mai mare parte din comercializarea
mărfurilor, pot fi atribuite la unităţi de comerţ. Pentru a determina ramura de
activitate a unei unităţi comerciale e necesar de a respecta următoarele principii:

1. Dacă marfa e însoţită de scrisoare de trăsură, atunci tranzacţia se atribuie la

comerţ cu ridicata;

2. Dacă realizarea mărfii se documentează prin cecul de casă, atunci tranzacţia

e determinată drept vînzare cu amănuntul;

3. Există cazuri cînd marfa este eliberată în baza facturii către instituţii cu
menire socială, atunci se atribuie tranzacţia la comerţ cu mica ridicata (comerţ cu
amănuntul).

Contabilitatea atît din punct de vedere teoretic, cît şi practic, reprezintă un

domeniu important de cunoaştere. Aceasta se explică prin obiective diverse pe care
le urmăreşte în asigurarea integrităţii patrimoniului şi a rezultatelor activităţii
întreprinderii.

În acest context, un domeniu de interes pentru mulţi agenţi economici îl

constituie contabilitatea mărfurilor şi a operaţiilor marfare, în prizma reglarii
relaţiilor marfă-bani-marfă în interesul comun al partenerilor economici. Demersul
logic al prelucrărilor contabile ce ţin de operarea stocurilor de mărfuri reprezintă
principalul obiectiv al departamentelor de specialitate din cadrul fiecărei
întreprinderi. Pentru aceasta, se fac prelucrări succesive, lună de lună, în cadrul
aceluiaş exerciţiu financiar, respectîndu-se astfel micşorările şi creşterile de
substanţă în cadrul fiecărei grupe de mărfuri.

5
 Scopul lucrării se axează pe cercetarea şi prezentarea căilor de ajustare a
incertitudinelor generate de ordinea contabilizării circulaţiei de mărfuri în cadrul
activităţii comerciale din Republica Moldova, în conformitate cu practica contabilă
de peste hotare în acest domeniu şi potrivit prevederilor SNC.

Lucrarea de faţă este elaborată pe prevederile Legii contabilităţii a Regulamentului

pentru aplicarea Legii contabilităţii , a Planului de conturi general şi normelor de
utilizare a acestuia, a legislaţiei în vigoare pînă la data elaborării ei, a documentării
făcute la întreprinderea Societatea pe Acțiuni ” AUGUR-PERLA”. ,, Dezvăluirea
acestei teme se va face în baza materialului practic a Societatea pe Acțiuni ”
AUGUR-PERLA” înregistrată la camera înregistrării de stat cu numarul de
identificare de stat 1002600047714 (anexa.nr.1) şi activează în baza autorizatiei
sanitare nr.278 din 29.06.2016 (anexa nr.2).

6
Capitolul l Proiectarea operațiunilor economice privind documentarea si
contul intrării marfurilor în unitățile de comerț cu ridicata.

1.1 Caracteristica regulilor si metodelor de evaluare a mărfurilor în

unitațile de comerț cu ridicata.

Problema evaluării reprezentă, probabil, cel mai controversat subiect din

contabilitate. Aceasta are în vedere atribuirea unei valori monetare unei operaţiuni
economice. Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care constă
în măsurarea valorică a activelor, datoriilor, capitalului propriu, veniturilor,
cheltuielilor şi rezultatelor financiare.

Ca procedeu al metodei contabilităţii, evaluarea este strîns legată de celelalte

procedee, a căror aplicare aste condiţionată de exprimarea valorică a operaţiilor
economice. Necesitatea evaluării este impusă de calculul costului produselor,
deoarece elementele componente ale acestuia, fiind exprimate în unităţi de măsură
diferite (ore de muncă, kg, m 2, m3 etc.), nu se pot însuma, altfel decît prin
intermediul etalonului bănesc.

De asemenea, centralizarea şi generalizarea informaţiilor privind existenţa,

micşorarea şi transformarea elementelor patrimoniale, cu ajutorul bilanţului,
calcularea unor indicatori economico-financiari sintetici este posibilă numai dacă
acestea sînt exprimate valoric.

Evaluarea în contabilitate se efectuează atît în mod curent pentru reflectarea

operaţiilor economice şi financiare care au loc în cursul perioadelor de gestiune şi
care modifică mărimea valorică a elementelor patrimoniale, cît şi în mod periodic
cu ocazia inventarierii elementelor patrimoniale şi a elaborării documentelor de
sinteză financiar-contabilă. Deci, evaluarea în contabilitate este prezentă în toate
momentele rotaţiei capitalului (fluxurile materiale şi financiare, procesele
economice de modificare şi transformarea a valorilor) precum şi în momentele de
sintetizare, raportare şi analiză a situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obţinute. În
funcţie de modul şi timpul efectuării deosebim trei tipuri de evaluare contabilă :

Evaluarea iniţială

Evaluarea curentă

Evaluarea ulterioară (de bilanţ).

Evaluarea iniţială se efectuează la data intrării activelor sau înregistrării datoriilor,

precum şi a formării capitalului propriu, constatării veniturilor, cheltuielilor şi
determinării rezultatului financiar. La baza evaluării iniţiale a activelor
7
întreprinderii stă principiul conta­bilizării la valoarea de intrare (costul efectiv).
Conform acestui principiu, obiectivul contabilităţii nu constă în aflarea valorii care
poate să se modifice după efectuarea operaţiunii economice, ci în determinarea
acesteia în momentul efectuării operaţiunii.

Astfel, valoarea de intrare (costul efectiv) a activului se determină în momentul

procurării (creării) acestuia şi figurează în evidenţă la acelaşi nivel pînă cînd
activul nu va fi utilizat, reevaluat sau nu va ieşi întreprindere.

Valoarea de intrare a activelor procurate poate fi determinată numai în baza datelor

documentelor primare privind preţurile de procurare şi consumurile aferente
procurării (creării) activelor (factura de expediţie, ,factura fiscală, procesul-verbal
privind serviciile prestate etc.).

Valoarea de intrare a activelor procurate de la terţi include valoarea de procurare,

consumurile aferente procurării, precum şi consumurile aferente aducerii acestora
în stare de lucru sau alte consumuri apărute la procurarea sau pregătirea acestora
pentru utilizare (vînzare).

Valoarea de intrare a activelor create cu forţele proprii ale întreprinderii cuprinde

toate consumurile efective aferente creării acestora: consumurile directe de
materiale, consumurile directe privind retribuirea muncii, inclusiv contribuţiile la
asigurările sociale, consumurile indirecte de producţie. Suma efectivă a
consumurilor suportate (costul efectiv) serveşte drept bază a evaluării iniţiale a
producţiei în curs de execuţie, produselor finite, semifabricatelor, instrumentelor şi
altor active de fabricare proprie.

Activele primite pe calea schimbului se evaluează într-o consecutivitate strictă prin

una din următoarele metode:

la valoarea venală a activelor primite în schimb ajustată cu suma mijloacelor

băneşti achitate sau primite;

la valoarea venală a activelor transmise în schimb ajustată cu suma mijloacelor

băneşti achitate sau primite;

la valoarea de bilanţ a activelor transmise în procesul schimbului;

la valoarea contractuală stabilită în contractul încheiat între participanţii la

operaţiunea de schimb.

Activele primite cu titlu gratuit se evaluează la valoarea de piaţă stabilită la

momentul intrării. Dacă valoarea de piaţă confirmată lipseşte, valoarea de intrare

8
se determină de experţii independenţi sau în baza datelor din documentele de
primire-predare.

Activele intrate în contul aporturilor fondatorilor la capitalul statutar al

întreprinderii nou-create se evaluează la valoarea convenită de fondatori şi
întreprindere (drept bază pentru determinarea acesteia serveşte preţul de piaţă).

Pe lîngă evaluarea iniţială care reprezintă baza de evaluare a patrimoniului

întreprinderii sînt necesare şi alte metode de evaluare, utilizarea cărora ar asigura
urmărirea totală şi continuă a activităţii economice a întreprinderii.

Aplicarea evaluării curente este condiţionată de complexitatea determinării valorii

de intrare (costului efectiv) separat pe tipuri de mărfuri şi materiale în momentul
înregistrării acestora la întreprindere. Acest lucru se explică prin faptul că aceleaşi
tipuri de mărfuri şi materiale pot fi procurate de la diferiţi furnizori la diverse
preţuri.

În afară de aceasta, numeroase tipuri de consumuri aferente achiziţionării

mărfurilor şi materialelor vizează cîteva tipuri de valori procurate şi pot fi
repartizate între ele numai după generalizarea datelor contabile pentru luna curentă,
adică la începutul lunii de gestiune următoare. Din această cauză este imposibilă de
asemenea şi evaluarea produselor finite la costul efectiv în cazul predării acestora
la depozit în cursul perioadei de gestiune.

Există următoarele metode de evaluare curentă:

metoda costului normativ.

metoda vînzărilor cu amănuntul

metoda identificării

metoda costului mediu – ponderat;

metod FIFO (prima intrare – prima ieşire);

metoda LIFO (ultimul intrat – primul ieşit);

Metoda costului normativ se utilizează pentru evaluarea curentă, controlul

operativ şi mişcarea materialelor, produselor finite şi produselor în curs de
execuţie. Utilizarea acestei metode are la bază nivelul normativ (preconizat) al
costului efectiv al stocurilor procurate (create) care apoi se corectează.

De exemplu, la începutul perioadei de gestiune următoare, în baza datelor privind

consumurile efective aferente perioadei de gestiune precedente, se determină costul
9
produselor finite şi producţiei în curs de execuţie. Abaterile (economiile,
depăşirile) costului efectiv de la cel normat se reflectă în contabilitate şi astfel
costul normat se aduce pînă la cel efectiv. Pentru ca aceste abateri să nu fie
semnificative, costurile normate se revizuiesc periodic în scopul apropierii lor de
consumurile efective.
Metoda vînzărilor cu amănuntul se utilizează, în special, la întreprinderile de
comerţ. De regulă, aceasta se aplică pentru evaluarea unei cantităţi mari de mărfuri
cu un profit practic similar în preţul de vînzare şi un sortiment care se modifică
rapid. În contabilitatea curentă fluxul mărfurilor se evaluează la preţuri de vînzare
cu evidenţierea adaosului comercial sau la valoarea de procurare.

Prin metoda identificării se determină costul unitar al mărfurilor şi materialelor

care, de regulă, nu sînt reciproc substituibile, adică sînt fabricate şi destinate unor
proiecte speciale. În acest scop este necesar a ţine evidenţa consumurilor pe fiecare
unitate concretă de stocuri, a determina valoarea acestora la finele perioadei prin
adunarea valorii de intrare a fiecărei unităţi concrete. Cheltuielile se determină de
asemenea în baza valorii individuale a fiecărei unităţi. Această metodă se utilizează
la întreprinderile cu preţuri înalte la mărfuri sau la întreprinderile cu un sortiment
limitat de mărfuri şi materiale (de exemplu, automobile, bijuterii).

Evaluarea prin metoda costului mediu ponderat prevede reflectarea în

contabilitate a mărfurilor şi materialelor la valoarea medie a stocurilor disponibile.

EXEMPLU 1 Să se evalueze ieşirile şi stocul final reieşind din datele iniţiale

explicație Nr de factura cantitatea preț valoarea

Stoc inițial - 10 22.33 223.3
intrare Anexa 3 250 22.33 5582.5
iesire Anexa 4 5 22.33 111.65
Stoc final - 255 22.33 5694.15
Val.stoc.int. + Val.intrării 223.3+55882.5

Cant. din stoc + Cant.intrată 10+250

Evaluarea ieşirilor: 5 * 22.33=111.65

Evaluarea stocului final: 255 * 22.33=5582.5

Verificare: Stoc iniţial = Intrări – Ieşiri

(223.3+55882.5) – 111.65 = 5694.15

10
Metoda FIFO constă în evaluarea stocurilor la preţurile primelor achiziţii.
Conform acestei metode stocurile vor fi casate la preţurile de procurare ale
loturilor respective în ordine cronologică pe măsura intrării lor, după regula:
“prima intrare – prima ieşire”.

EXEMPLU 2

eplicație Nr de factura Cantitatea preț valoarea

Stoc inițial 30 12 360
iesire Anexa nr 5 20 12 240
intrare Anexa nr 6 150 12.85 1927.5
iesire Anexa nr 7 10 + 40 12 si 12.85 120 +514
Stoc final 110 12.85 1413.5

Metoda LIFO , în comparaţie cu metoda FIFO, prevede că stocurile trebuie să fie

casate la preţurile, începînd cu ultimul lot de mărfuri şi materiale achiziţionat,
conform ordinii: “prima intrare – ultima ieşire”.

EXEMPLU 3

explicatie Nr. De factura Cantitatea Pret Valoarea

Stoc initial 30 12 360
iesire Anexa nr 5 20 12 240
intrare Anexa nr 6 150 12.85 1927.5
iesire Anexa nr 8 50 12.85 642.5
Stoc final 10 + 100 12 si 12.85 120 + 1285

Folosirea acestor metode este determinată de faptul că în condiţiile economiei de

piaţă, diferite cantităţi din acelaşi stoc figurează în contabilitate la diferite preţuri în
raport cu sursa de aprovizionare şi momentul aprovizionării.

11
1.2 Contabilitatea și documentarea operațiunilor privind aprovizionarea cu
mărfuri în unitățile de comerț cu ridicata.

Aprovizionarea cu mărfuri se efectuează în baza contractelor încheiate anterior

prin următoarele forme:

- pe răspunderea furnizorului - furnizorul poartă răspunderea pe toata perioada

transportării mărfurilor până la locul de destinaţie;

- prin delegatul propriu al unităţii comerciale - unui lucrator al întreprinderii i se

eliberează o delegaţie (forma 2 sau 2a) în scopul aprovizionării cu mărfuri de la
furnizor . Răspunderea o poartă persoana dată;

- prin depozite de repartizare - aprovizionarea de la acest depozit se efectuează în

baza Notei de Comandă.

EXEMPLU 4 Interprinderea Econom Ivan ( Anexa nr 4) face comanda de marfa

la agent economic. Adoua zi marfa ajunge la locul de destinație cu expedițiea.

Principalele documente întocmite la aprovizionarea cu mărfuri sunt de 2

tipuri:

1 Documente de transport şi marfă: factura fiscal(Anexa nr 10), factura de

expediţie(Anexa nr 3),certificate sanitar veterinar(Anexa nr 11) certificat de
calitate (Anexa nr 12) , certificat de provenienţă, specificaţie de conţinut(Anexa 15,16,17);

2 Documente de plată : ordin de plată, dispoziţie de casă de plată ( Anexa 13),

cec de decontare, etc.

Principalele căi de aprovizionare cu mărfuri a unităţilor de comerţ cu ridicata

sunt:

1 de la furnizori / producători

2 din import

3 prin depozite de repartizare ( Anexa nr 3 )

4 prin intermediul titularilor de avans etc.

Principala sursă de aprovizionare cu mărfuri a unităţilor de comerţ cu

ridicata o constituie furnizorii. Relaţiile cu furnizorii sunt reglementate de
contracte încheiate anterior. Mărfurile primite de la furnizori sunt supuse recepţiei
cantitative şi calitative (Anexa nr 12), recepţia mărfurilor se efectuează conform
Regulamentului cu privire la recepţionarea mărfurilor conform cantităţii şi calităţii
12
aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM N1068 din 20.10.2000. În cazul stabilirii
unor divergente intre datele documentelor primite şi marfa recepţionată efectiv se
întocmeşte Act / Proces - verbal de recepţie în care se indică cantitatea efectiv
primită, preţul şi valoarea. Acest document este întocmit şi semnat de către
membrii unei comisii de recepţie în care trebuie sa fie prezent un reprezentant al
furnizorului sau a organelor de stat, sau a unei organizaţii necointeresate. La
primirea mărfurilor de la furnizori divergentele stabilite pot fi clasificate astfel:

După natura lor diferenţele pot fi:

Cantitativ – valorice (cantitatea efectiv recepţionată nu corespunde cu cea

din factura fiscală)

Calitativ – valorice (calitatea mărfii primite nu corespunde celei contractate)

Diferenţele cantitativ – valorice după sensul lor pot fi:

- plusuri,

- lipsuri

Plusurile după modul de soluţionare sunt de 2 feluri:

- plusuri admise(acceptate) în gestiune – dacă marfa se încadrează în prevederile

contractuale,se contabilizează ca o intrare de marfă;

- plusuri respinse (neacceptate în gestiune) - dacă marfa nu se încadrează în

prevederile contractuale, cantităţi de marfa de care întreprinderea nu are nevoie şi
le ia la păstrare pentru o perioadă şi apoi le restituie furnizorului, se întocmeşte
proces verbal de preluare a mărfurilor în custodie, se contabilizează în debitul
contului 921”Valori de mărfuri şi materii prime în custodie”.

Lipsurile pot fi:

- lipsuri din vina furnizorului (în cazul cînd marfa nu a fost achitată se solicită
furnizorului o factură fiscală cu suma corespunzătoare; dacă plata s-a efectuat în
avans, furnizorul devine debitor în mărimea valorii mărfurilor şi sumei TVA
aferente.

- din vina organizaţiei de transport (se impută acesteia la costul de aprovizionare a

mărfii lipsă plus adaosul comercial şi TVA, se contabilizează analogic lipsurilor
din vina furnizorului cu unica deosibire că se utilizează contul 539);

- din vina delegatului propriu al unităţii de comerţ (se impută acestuia la costul de
aprovizionare a mărfii lipsă plus adaosul comercial şi TVA);
13
- Lipsurile ce reprezentă perisabilităţi în limita normelor (se trec la cheltuieli
comerciale ale unităţii de comerţ)

- Lipsurile ce reprezentă pierderi din cauza calamităţilor naturale (se trec la

cheltuielile perioadei ale unităţii de comerţ)

Evidenţa mărfurilor în unităţile de comerţ se ţine în contul 217 „Mărfuri”, în

unităţile de comerţ cu ridicata se utilizează contul 2171 „Mărfuri în unităţile de
comerţ cu ridicata”.Organizarea contabilităţii mărfurilor în unităţile de comerţ
depinde de momentul achitării mărfurilor achiziţionate:

1. Achitare ulterioară

Valoarea mărfurilor achiziţionate de la furnizori:

Dt 217.1

Dt 534.2

Ct 521

Înregistrăm valoarea cheltuielilor de transport:

Dt 217.5

Dt 534.2

Ct 521, 539

P.S: Poate fi de asemenea înregistrat în acelaşi cont 217, subconturile luate anterior
pot fi luate arbitrar

Achitarea:

Dt 521

Ct 242

Achitare prealabilă

1. Avansul acordat furnizorului:

Dt 224

Ct 242

2. Primirea mărfurilor de la furnizori:

14
Dt 217.1

Dt 534.2

Ct 521

3. Cheltuielile de transport:

Dt 217.1

Dt 534.2

Ct 521

4. Trecerea în cont a avansului acordat anterior:

Dt 521

Ct 224

Contabilizarea lipsurilor de mărfuri constatate la recepţie

Diferente cantitativ valorice constatate la recepţie sub forma de lipsuri din vina
furnizorului, Varianta 1

1. Înregistram mărfurile stabilite ca lipsă din vina furnizorului:

Dt 714

Dt 534.2

Ct 521

2. Înaintarea reclamaţiei furnizorului:

Dt 229

Ct 612

Ct 534

3. Achitarea reclamaţiei de furnizor:

Dt 242

Ct 229

Varianta 2
5. Înregistram mărfurile stabilite ca lipsă din vina furnizorului:
15
Dt 714

Ct 217.1

Înaintarea reclamaţiei furnizorului şi achitarea reclamaţiei de furnizor- la fel ca la Varianta 1.

Diferente cantitativ valorice constatate la recepţie sub forma de lipsuri în limita normelor de
perisabilitate naturala.

1. Înregistram mărfurile stabilite ca lipsă în limita normelor de perisabilitate:

Dt 712

Ct 217.1

2. Înregistram TVA pentru mărfurile stabilite ca lipsa în limita normelor de perisabilitate:

Dt 713

Ct 534

Diferente cantitativ valorice constatate la recepţie sub forma de lipsuri din vina
delegatului propriu al unităţii de comerţ. Gestionarul achită lipsa la preţ de vînzare
cu TVA .

1. Înregistram mărfurile stabilite ca lipsă din vina gestionarului

Dt 714

Ct 217.1

2. Înregistram creanţa gestionarului pentru mărfurile stabilite lipsă din vina lui

Dt 227

Ct 534.2

Ct 612, 515

3. Înregistram achitarea creanţei gestionarului pentru mărfurile stabilite lipsă

Dt 241 (531)

Ct 227

4. Trecerea veniturilor anticipate la veniturile perioadei:

Dt 515

Ct 612

16
Aprovizionarea cu mărfuri a unităţii de comerţ cu ridicata prin intermediul
titularului de avans:

Eliberarea avansului din casă:

Dt 227

Ct 241

Primirea mărfurilor:

- în mărimea avansului

Dt 217.1

Dt 534.2

Ct 227

- la suma diferenţei (în cazul cînd valoarea mărfurilor depăşeşte mărimea

avansului)

Dt 217.1

Dt 534.2

Ct 532

Achitarea lucratorului a diferenţei:

Dt 532

Ct 241

Exemple

EXEMPLU 5 : O unitate de comerţ cu ridicata se aprovizionează cu mărfuri de la

furnizori conform facturii care cuprinde (Anexa nr 9):

a) valoarea mărfii la preţ contractual – 9233.09 lei

b) TVA - 20% - 1846.61 lei

c) Total spre plata – 11079.70 lei

Achitarea cu furnizorul s-a efectuat ulterior prin transfer.

17
EXEMPLU 6 : O unitate de comerţ cu ridicata achită un avans unui furnizor în
mărime de 100% de la valoarea mărfurilor ce urmează sa le livreze(inclusiv TVA)
în sumă de 188 400 lei. Conform facturii s-au primit mărfuri de la furnizori:

a) Valoarea mărfurilor - 150 000 lei

b) TVA - 20% - 30 000 lei

c) cheltuieli de transport, fără TVA - 7000 lei

d) TVA - 20 % - 1400

e) Pentru plata - 188 400 lei

EXEMPLU 7 : O unitate de comerţ cu ridicata achită un avans unui furnizor în

mărime de 100% de la valoarea mărfurilor ce urmează sa le livreze(inclusiv TVA)
în sumă de 188 400 lei. Conform facturii s-au primit mărfuri de la furnizori:

a) Valoarea mărfurilor - 150 000 lei

b) TVA - 20% - 30 000 lei

c) cheltuieli de transport, fără TVA - 7000 lei

d) TVA - 20 % - 1400

e) Pentru plata - 188 400 lei

La recepţie s-au constatat diferente cantitativ valorice sub forma de lipsuri în sumă
- 170 lei (fără TVA) Din ele - 100 lei sunt din vina furnizorului, iar restul se
încadrează în limita normelor de perisabilitate naturala. Furnizorul recunoaşte
reclamaţia. Achitările se efectuează prin intermediul contului curent în valută
naţională.

EXEMPLU 8: La recepţie se constată lipsuri din vina delegatului propriu al

unităţii de comerţ în sumă de 500 lei (cost de achiziţie). Gestionarul achită lipsa la
preţ de vînzare cu TVA în caserie.

EXEMPLU 9: Unui lucrator al întreprinderii i s-a eliberat avans din casa în suma
de 900 lei pentru aprovizionare cu mărfuri. în baza documentelor justificative
prezentate de titular (Decontul de avans, Facturile, Cec) s-a înregistrat următoarea
informaţie:

a) valoarea mărfurilor - 800 lei b) TVA - 20% - 160 lei

Titularului de avans i se restituie diferenţa de sumă cheltuită.

18
Capitolul ll Contabilitatea si documentarea operațiunelor economice privind
comercializarea mărfurilor în unitațile de comerț cu ridicata.

2.1 Rolul adaosului commercial in unitățilecomerciale. Formele de

comercializare a mărfurilor în unitățile de comerț cu ridicata.

Adaosul comercial : suma cuprinsa intre pretul cu amanuntul si pretul cu ridicata,

destinata acoperirii cheltuielilor de circulatie si obtinerii profitului de catre toate
societatile comerciale participante la cumpararea si revanzarea marfurilor.

Determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute este un calcul

economic contabil în conexiune directă cu modul de stabilire a rezultatului
financiar, iar acestea sunt influenţate la rândul lor de mărimea relativă şi absolută a
adaosului comercial aferent mărfurilor vândute. Practica contabilă comercială
determină acest indicator pe cale indirectă după metoda procentului mediu de
adaos, care se bazează pe datele cumulate de la începutul anului până la sfârşitul
lunii de referinţă furnizate de conturile: 217, 611, 821.

In tara noastra se cunosc doua forme ale comertului si anume: comertul cu ridicata
si comertul cu amanuntul.

Un rol important in cadrul sistemelor de distributie a marfurilor revine comertului

cu amanuntul, care, alaturi de comertul cu ridicata, reprezinta o veriga intermediara
in fluxul relatiilor producator-consumator. Intr-o asemenea acceptiune, cunoasterea
multiplelor aspecte pe care le ridica ansamblul proceselor ce dau profilul acestei
activitati ofera atat orientarea, cat si instrumentarul de actiuni de care au nevoie
intreprinderile din domeniul circulatiei marfurilor.

In conceptul distributiei marfurilor, comertul cu ridicata include toate activitatile

implicate in vanzarea de bunuri sau servicii catre cei care le cumpara pentru a le
revinde sau pentru a le folosi in scopuri comerciale.

Comertul cu ridicata are menirea de a oferi servicii si siguranta partenerilor

de afaceri, antrenati in circulatia marfurilor si de a asigura sistemul de facilitati
pentru realizarea unui inalt grad de profitabilitate pentru toti agentii presupusi de
un circuit comercial care sa cuprinda producatorul, comerciantul cu ridicata,
comerciantul cu amanuntul si utilizatorul sau consumatorul final.

Comertul cu ridicata reprezinta un stadiu al marfurilor, in cadrul caruia au

loc operatiuni de vanzare-cumparare a marfurilor cu scopul revanzarii ulterioare. In
consecinta, continutul activitatii de comert cu ridicata in achizitionarea de marfuri
in partizi mari si desfacerea acestora in partizi mici, dar asortate, catre comertul cu

19
amanuntul si, in unele cazuri, catre unitati care cumpara diferitele produse in
vederea prelucrarii lor ulterioare.

EXEMPLU 10 Îintre cumparator si agent economic se intocmeste contract de

vînzate-cumparare

Purtand amprenta activitatii pe care o desfasoara, intreprinderile ce

actioneaza in cadrul verigii comertului cu ridicata se caracterizeaza si ele printr-o
serie de trasaturi distincte, trasaturi care le situeaza in sfera intereselor agentilor
economici din cadrul tuturor celor patru componente ale pietei – piata marfurilor si
serviciilor, piata fortei de munca, piata capitalurilor si piata schimburilor monetare.

O prima caracteristica a intreprinderilor de comert cu ridicata se refera la

faptul ca acestea trebuie sa fie firme cu o mare acoperire financiara.

A doua caracteristica are in vedere specializarea activitatii de comert cu

ridicata pe familii de produse.

A treia caracteristica este data de faptul ca intreprinderile de comert cu

ridicata intervin atat in cadrul fluxului produselor realizate de producatorii
indigeni cat si de cei externi.

O ultima caracteristica se refera la existenta unor servicii comerciale bine

puse la punct si incadrate cu personal de inalta calificare.

Data fiind complexitatea relatiilor generate de interventia comertului cu

ridicat in fluxul produselor, rolul acestuia trebuie analizat pe ansamblul economiei,
vazut atat in raport cu producatorii, cat si cu comertul cu amanuntul. In raport cu
producatorii, sistemul de relatii bazat pe prezenta cometului cu ridicata ofera o
serie de avantaje care, pe ansamblul pietei, exercita infuente multiple, asigurand
continuitatea activitatii comerciale, o mobilitate corespunzatoare in ceea ce
priveste orientarea marfurilor in raport cu cererea, precum si asigurarea unei forte
de echilibru, fara oscilatii puternice de la un sezon la altul sau de la o zona la alta.

Datorita faptului ca lanseaza si plateste comenzi care se refera la partizi

mari de marfuri, comertul cu ridicata, permite producatorilor, prin alimentarea
constanta a fluxurilor financiare, sa-si continue fara intrerupere activitatea,
evitandu-se astfel orice stagnare a productiei, ce s-ar putea interpune intre
momentul realizarii produselor si momentul asigurarii vanzarii acestora.

Comertul cu ridicata isi esaloneaza comenzile in timp, pornind de la

informatiile pe care le obtine prin intermediul unitatilor cu amanuntul, cu privire la
evolutia si oscilatiile consumului. O asemenea esalonare a comezilor, cat si
20
previziunile pe care le elaboreaza cu privire la viioarele evolutii ale consumului
contribuie, de asemenea, la regularizarea productiei, evitarea rupturilor de stoc sau
a unor suprasolicitari bruste ale productiei.
Comertul cu ridicata, ca mijloc de legatura intre comertul cu amanuntul si
producatori, permite acestora din urma sa aiba informatii pretioase asupra modului in
care le sunt primite produsele.

Comertul cu ridicata poate participa la campaniile de promovare a vanzarilor

alaturi de diferitele categorii de revanzatori si, intr-un mod general, la toate formele de
actiune capabile sa ajute detailistii si, deci, de a antrena consumatorul.

Rolul economic al comertului cu ridicata este dat de catre o serie de avantaje care
prezinta importanta atat pentru intreprinzatorii ce actioneaza in domeniul respectiv, cat si
pentru circuitul economic general din cadrul pietei.

Comertul cu ridicata permite, in frecvente cazuri, detailistilor sa beneficieze

de preturi mai joase decat daca s-ar aproviziona direct de la producator, ca urmare
a sistemelor de remize care nu se acorda decat pentru achizitionare unor cantitati
foarte mari.

Pornind de la asemenea considerente, specialistii evidentiaza faptul potrivit

caruia firmele de comert cu ridicata sunt utilizate cand reusesc sa fie mai eficiente
in urmatoarele directii:

- vanzarea si promovarea produselor, avandu-se in vedere ca respectivii agenti,

prin personalul calificat din sectorul vanzari, ofera producatorilor posibilitati
operationale de a intra in relatii comerciale cu un numar mare de mici
intreprinzatori cu cheluieli substantial mai reduse;

- asigurarea sortimentelor necesare comerciantilor cu amanuntul, comerciantii cu

ridicata avand capacitatea de a alege diferitele articole si de a realiza sortimentele
respective fara alte investitii de efort din partea furnizorilor sau din partea clientilor
aprovizionati;

- finantarea unor tranzactii in unele situatii cand intreprinzatorii din comertul cu

ridicata sunt capabili de a oferi marfurile pe credit clientilor lor sau de a le
comenda furnizorilor anticipat o serie de marfuri, platindu-si concomitent facturile;

- servicii si consultanta de management, in aceasta privinta avandu-se in

vedere,comerciantii cu amanuntul ce pot beneficia de sprijin in ceea ce priveste
pregatirea personalului, gestiunea stocurilor, prezentarea marfurilor si utilizarea
anumitor tehnologii comerciale.

21
2.2 Contabilitatea și documentarea operațiunilor privind comercializarea
mărfurilor în unitățile de comerț cu ridicata.

Vânzarea mărfurilor se efectuează prin diferite forme în dependenţa de tipul

unităţii comerciale. Astfel pentru unităţi de comerţ cu ridicata sunt caracteristice
următoarele forme de vânzare:

1 - prin tranzit : Aceasta forma se poate efectua în 2 variante :

a) cu participarea bazei de comerţ cu ridicata la decontări;

b) fără participarea acesteia

2 - prin depozite de repartizare

Pentru unităţile de comerţ cu amănuntul sunt caracteristice următoarele forme de

vânzare:

1 - vânzarea cu plata imediata în numerar; Are mai multe variante :

- prin autoservire;

- cu plata direct la vânzător;

- prin bon emis de vânzător;

- prin livrare la domiciliu; etc.

2 - vânzarea cu mica ridicata;

3 - vânzarea cu plata amânată;

4 - vânzarea prin cartele magnetice;

5 - vânzarea prin comerţul de consignaţie;

Documentele aferente vânzării mărfurilor sunt identice cu cele întocmite la

aprovizionarea cu mărfuri, numai se schimba persoana care întocmeşte aceste
documente.

In unităţile de comerţ cu ridicata organizarea contabilităţii vânzărilor este

influenţată în mare măsura de momentul achitării mărfurilor cumpărate, astfel în
cazul achitării în avans formulele contabile vor fi următoare:

1 Primirea avansului de la cumpărători :

Dt 242

22
Ct 523

2 Reflectarea TVA de la avans:

Dt 225

Ct 534.2

3 Achitarea TVA de la avans:

Dt 534.2

Ct 242

4 Înregistrarea livrării mărfurilor cumpărătorilor:

Dt 221

Ct 611

Ct 534.2

5 Compensarea reciproca a avansului primit cu creanţa formată (se înregistrează la

suma mai mica dintre avans şi creantă) :

Dt 523

Ct 221

6 Suma TVA calculata de la avans se trece în cont:

Dt 534.2

Ct 225

In cazul când avansul este mai mic decât suma creanţei achitarea definitiva cu
cumpărătorul se înregistrează astfel:

Dt 242

Ct 221

La fel apare în acest caz şi o anumita datorie fata de buget privind TVA, la
achitarea căreia se înregistrează:

Dt 534.2

Ct 242

23
O alta forma de achitare caracteristica pentru unităţile de comerţ cu ridicata este
achitarea ulterioara:

1 Livrarea mărfurilor cumpărătorilor

Dt 221

Ct 611

Ct 534.2

2 Achitarea cumpărătorilor

Dt 242

Ct 221

3 Achitarea TVA

Dt 534.2

Ct 242

Caracteristic pentru ambele forme de achitare este înregistrarea costului mărfurilor

vândute:

Dt 711

Ct 217

EXEMPLU 11 : În baza facturii s-au vândut mărfuri cumpărătorilor cu condiţia

achitării totale în avans prin virament. Factura fiscală cuprinde:

• valoarea mărfurilor, preţ - 234 000 lei;

• taxa pe valoare adăugată 8% -?

Total -?

Costul mărfurilor vîndute – 187 000 lei

24
2.3 Inventarierea mărfurilor în unitățile de comerț cu ridicata și
contabilizarea rezultatelor.

Inventarierea mărfurilor este necesara deoarece în patrimoniul unităţii comerciale

aceste valori ocupa o pondere insemnata. Controlul gestionar al mărfurilor este una
din pirghiile de baza prin care se realizeaza functia de control a contabilităţii. Prin
control gestionar contabilitatea urmăreşte şi asigura integritatea valorilor materiale
incredintate gestionarului. De asemenea isi realizeaza asa obiective ca:

- cunoasterea fondului de marfa detinut a dinamicii şi structurii acestuia;

- primeste la timp informatie necesara pentru efectuarea conducerii eficiente a

unităţii comerciale;

Controlul gestionar al integritatii valorilor materiale în primul rind se efectuează

prin inventariere.

Prin inventariere se verifica concordanta intre datele reale şi cele inregistrate în

contabilitate. De asemenea prin inventariere se poate cunoaste existenta efectiva a
mărfurilor la un anumit moment, atit în expresie naturala cit şi valorica.

EXEMPLU 12 Se depisteaza lipsuri sau surplusuri de marfa la deposit de

repartizare. Se intimpla asa ceva din neatenție. Adoua zi este trimisa marfa lipsită
sau facturra fiscal pe marfa în surplus.

In dependenta de scopul urmărit inventarierea poate fi:

1) pentru control gestionar;

EXEMPLU 13 Depozitaru face inventarierea in fiecare zi dupa ce pleaca

expedițiea. Cantitatea marfei trebuie sa coencida dupa sold. ( Anexa nr 14)

2) pentru schimbari de preţ(inainte de reevaluare);

3) inventariere statistica;

Necesitatea inventarierii rezulta din 2 momente:

1 – în timpul perioadei este necesar de a efectua verificarea activităţii gestionarilor

;

2 – la sfârşitul perioadei inaintea intocmirii rapoartelor financiare, inventarierea

este necesara pentru a cunoaste cantitatea de mărfuri şi de a efectua evaluarea lor
în rapoarte financiare;

Rolul inventarierii în cadrul controlului gestionar consta în următoarele:

25
- stabilirea existentei efective a patrimoniului pentru compararea situaţiei
efective cu datele contabilităţii;

- stabilirea mărfurilor care partial sau integral si-au pierdut calitatile initiale.
De asemenea a modelelor invechite;

- depistarea bunurilor neutilizate în scopurile de vânzare ulterioara;

- verificarea respectarii regulilor şi conditiilor de păstrare a stocurilor de

mărfuri;

Inventarierile se pot efectua odata sau de mai multe ori în cursul anului precum şi
în următoarele situaţii:

1 – predarea sau primirea de gestiuni;

2 – în cazul furturilor sau sustragerilor, abuzurilor sau deteriorarii bunurilor;

3 – în caz de reevaluare sau necesitate de reevaluare a mărfurilor;

EXEMPLU 14 Din greșala depozitarului a fost calculate marfa incorrect și nu

coincide cu datale din 1C. În acest caz se face reevaluarea.

4 – la cererea organelor de control, etc

EXEMPLU 15 Se efectuieaza control fiscal la interprindere. Se face inventarierea

înainte de control si la sfirșitul perioadei.datele la inventarierea finala trebuie ca
coencida cu 1C.

Inventarierea se efectuează în baza unui plan de control gestionar în care se prevad:

gestiunile la care se va efectua inventarierea mărfurilor, termenul inceperii
inventarierii, perioada inventarierii, etc.

Inventarierea se efectuează de catre o comisie de inventariere numita de

conducatorul întreprinderii şi consta din: seful comisiei şi membrii comisiei, care
pot fi lucratorii contabilităţii, reprezentanti ai conducerii.

La întreprinderile mari şi mijlocii comisia trebuie sa fie formata din cel putin 5
persoane.

Etapele inventarierii:

1) Pregatirea inventarierii - la aceasta etapa comisiei i se inmineaza dispozitia sau

ordinul de inventariere în care se contine: - gestiunea ce urmeaza a fi inventariata;

- componenta comisiei de inventariere;

26
 - obiectul inventarierii;

- perioada efectuarii inventarierii;

Ca obiect al inventarierii pot servi mărfurile şi ambalajele aflate la depozite,

magazinele de desfacere cu amănuntul, unităţi de alimentaţie publică la fel şi
mijloacele băneşti aflate în aceste unităţi. De asemenea ca obiect al inventarierii
pot forma mărfurile şi ambalajele aflate în curs de aprovizionare, cele expediate de
asemenea şi cele primite în custodie, primite la prelucrare şi mărfurile primite
spre vânzare în consignaţie .

La prima etapa comisia de inventariere opreste procesul de circulaţie a mărfurilor

în cadrul gestiunii şi sigileaza incaperile de păstrare a mărfurilor, ambalajelor,
mijloacelor băneşti. Comisia întocmeşte un proces verbal de sigilare a incaperilor,
verifica aparatele de măsura. De asemenea controleaza ultimele documente ce
caracterizeaza circulaţia mărfurilor şi ambalajelor şi solicita gestionarului o
declaratie de inventar. în aceasta declaratie gestionarul specifica următoarele:
- incaperile şi locurile unde se afla la păstrare mărfurile şi ambalajele incredintate
lui;

- ultimele documente privind circulaţia mărfurilor şi ambalajelor, de

asemenea şi ultimul raport de gestiune/darea de seama;

- faptul ca toate mărfurile şi ambalajele sunt însoţite de documente şi

toate documentele privind circulaţia valorilor materiale au fost inregistrate în
contabilitate;

- daca are în gestiune sau a eliberat din gestiune valori materiale sau
băneşti fără documente;

- daca are cunostinte despre existenta unor plusuri sau lipsuri de valori
materiale sau băneşti;

Gestionarul întocmeşte darea de seama la ziua inventarierii, care apoi este vizata de
seful comisiei de inventariere şi este transmisa în contabilitate.

2) Desfăşurarea inventarierii – La aceasta etapa se efectuează constatarea faptica a

existentei mărfurilor şi ambalajelor în gestiune – operaţie ce se efectuează prin
cintarire, măsurare, numarare, în functie de natura şi caracteristicile valorilor
materiale. Stocurile de mărfuri şi ambalaje stabilite faptic sau efectiv se
înregistrează intr-o lista de inventariere care poate fi de 2 feluri:

27
 - lista de inventariere (INV – 1) – aceasta se utilizeaza pentru gestiunile unde
se tine evidenţa global-valoric;

- lista de inventariere (INV – 2) – se utilizeaza pentru gestiunile unde se

duce evidenţa cantitativ-valorica şi se întocmeşte separat pentru mărfuri şi
ambalaje.

Lista de inventariere se întocmeşte în 3-i exemplare dintre care un exemplar

ramine la gestionar şi următoarele 2 exemplare se utilizeaza de catre membrii
comisiei şi mai tirziu un exemplar se transmite în contabilitate. în listele de
inventariere datele se înregistrează imediat după determinarea cantitatilor ce au
fost inventariate în ordinea în care au fost grupate (sau cum se afla la unitatea
data). Stocurile în lista de inventariere se evalueaza la aceleasi preţuri care sunt
folosite pentru inregistrarea valorilor materiale în contabilitate (preţ cu amănuntul,
preţul de vânzare). După finisarea lucrarilor de inventariere pe fiecare foie sau fila
se calculeaza totalurile pe cantitate şi respectiv pe valoare şi numai după aceia
comisia de inventariere efectuează totalizarea listelor de inventariere şi incepe
recapitularea listelor de inventariere intr-un singur exemplar care va cuprinde:

- nr fiecarei liste;

- totalul indicatorilor cantitativi;

- valoarea totala a bunurilor inventariate.

După aceasta se incepe stabilirea rezultatelor inventarierii sau diferentelor de

inventar şi se stabilesc cauzele care le-au generat şi persoanele vinovate.

3) Stabilirea şi regularizarea diferentelor de inventar

28
 CONCLUZII
În teza prezentă se precaută contabilitatea circulaţiei mărfurilor în baza
materialului practic al SA „AUGUR - PERLA”.

Lucrarea a inclus cele mai importante probleme din domeniul organizării

contabilităţii în unităţile de comerţ cu ridicata.

Studierea temei respective oferă posibilitatea de a reliefa rolul organizării

contabilităţii în comerţul cu ridicata - verigă importantă atît în circulaţia
mărfurilor, cît şi în realizarea producţiei şi satisfacerea nevoilor, sistemul de
evidenţă contabil - fiabil şi adecvat cu sarcinele şi obiectivele sale, asigură
protejarea activelor întreprinderii şi exactitatea evidenţei sintetice şi analitice.

Analizînd materialul practic SA „AUGUR - PERLA” privind contabilitatea

circulaţiei mărfurilor în unităţile de comerţ cu ridicata la putem menţiona
faptul că evidenţa aprovizionărilor, existenţei şi vînzărilor de mărfuri se ţine
în conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate și Planul conturilor
evidenţei contabile.

De menţionat că contabilitatea se ţine în mod automatizat, în pachetul de

programe „1C”.

În încheiere pot spune că factorii forţei de muncă în ansamblu au contribuit

la creşterea volumului de vînzări. Cu toate aceste pe viitor întreprinderea
dispunde de rezerve de creştere a volumului de vînzări din contul utilizării
mai efective a timpului de lucru.

29
 Bibleografiea
1 Kotler, Ph. Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1997;

2 Dumitru Patriche, Ion Stanescu, Mihai Grigorescu: Bazele comertului, biblioteca

digitala;

2 Ph. Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1997;

3 Mihaiela Dumitrana. Contabilitatea în comerţ şi turism. Bucureşti, 1996;
4 A.Nederiţă şi alţii. Contabilitate financiară, Chişinău, 1999 ;
5 T.Tuhari. Evidenţa contabilă în unităţile comerciale, Chişinău, 1995 ;
6 M.Paraschivescu, V.Păvaloaie. Metode de contabilitate şi analiză financiară.
Editura Neurom, Focşani, 1994 ;
7 Al.Gheorgiu. Analiza activităţii economice a întreprinderilor. Editura
didactică şi pedagogică. Bucureşti, 1982 ;
8 M. Cadula. Analiza activităţii economice în comerţ. Bucureşti, 1982 ;
9 M.Cristea, M.Niculescu. Analiza activităţii şi eficienţei economice a
comerţului. Bucureşti, 1989;
10 Petre Şerban. Analiza activităţii economico-financiare. Bucureşti, 1995 ;
11 Dumitru Mărgulescu. Analiza economico-financiară a întreprinderii. Tribuna
economică. Bucureşti, 1994 ;
12 C.Stănescu. A.Işfăţescu, A.Băicuşi. Analiza economico-financiară (cu aplicaţii
în societăţile comerciale, industriale de construcţie şi de transport), Editura
economică, Bucureşti, 1996 ;
13 I. Bărtîncea. Analiza economică şi financiară a societăţilor comerciale. Editura
ETA, Cluj-Napoca, 1996.
14 Cоколов Я.В. Бухгалтерский учет в торговле, Москва,Экономика,1986;
Бабкина Л.К., Марченко В.Н. Бухгалтерский учет в торговых
организациях и предприятиях. Москва, 1984 ;

30
ANEXE

31