Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
dimensiuni extrem de mici, deține o multitudine de funcții esențiale pentru funcționarea normală a
organismului. Aceasta își secretă proprii hormoni, dar influențează și funcția secretorie a celorlalte
glande endocrine, astfel că este considerată cel mai important organ endocrin. Află, în cele ce urmează,
ce roluri îndeplinește hipofiza, care sunt afecțiunile asociate ei, ce simptomatologie apare odată cu
funcționarea ei defectuoasă și cum se diagnostichează și tratează eventualele patologii.
Glanda pituitară este un organ de dimensiuni mici (aproximativ cât un bob de mazăre), situat la baza
creierului, imediat sub hipotalamus. Locul său precis are o denumire anatomică, „șaua turcească“, ce
reprezintă o cavitate la nivelul osului sfenoid, pe care glanda o ocupă.
Hipofiza este împărțită în două zone (lobi), diferite atât din punct de vedere anatomic, cât și funcțional.
Acestea poartă numele de hipofiză anterioară (adenohipofiză) și hipofiză posterioară (neurohipofiză).
Legătura dintre hipotalamus și glanda pituitară este una extrem de importantă și se realizează prin
intermediul unui ax vasculo-nervos, numit tijă pituitară. Cu ajutorul ei, hipotalamusul poate secreta
hormoni pe care îi trimite la nivelul hipofizei anterioare, prin traseul vascular al tijei, și, de asemenea,
transmite impulsuri nervoase către hipofiza posterioară, prin intermediul traseului nervos.
Fiecare lob al glandei pituitare are funcții bine delimitate. La modul general, aceștia secretă hormoni pe
care îi trimit mai departe în circulație și care pot avea activitate directă sau pot influența activitatea altor
glande endocrine.
Prolactina (PRL) - implicată în multiple procese: fertilitate, funcționarea normală a ovarelor și testiculelor,
ciclul menstrual, precum și în secreția lactată la femeile care au născut și alăptează;
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) - stimulează secreția cortizolului;
Hormonul de stimulare tiroidiană (TSH) - stimulează activitatea secretorie a glandei tiroide, un organ
endocrin extrem de important în reglarea întregului metabolism;
Hormonul luteinizant (LH) - un alt hormon important în fertilitate, responsabil pentru stimularea
ovulației și secreția testosteronului.
Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) - menține presiunea arterială prin reglarea cantității de apă și
a nivelului de sodiu din vasele de sânge; Oxitocina (sau ocitocina) - implicată în procesul nașterii, prin
provocarea contracțiilor din timpul travaliului, precum și în procesul de alăptare, prin favorizarea ejecției
laptelui.
Există o serie de multiple afecțiuni care pot fi asociate cu o funcționare defectuoasă a glandei pituitare,
dat fiind numărul mare de procese fiziologice în care aceasta este implicată. Cele mai întâlnite dintre ele
sunt:
Sindromul Cushing - este o patologie prin care se secretă în exces hormonul adrenocorticotrop și care
determină, drept consecință, stimularea în exces a secreției de cortizol;
Diabetul insipid - apare ca urmare a lipsei secreției de hormon antidiuretic, fapt ce se manifestă prin
pierderi excesive de lichide prin urină, urmate de sete profundă, constantă;
Simptomatologia resimțită în cazul afecțiunilor hipofizei poate fi dată de către compresia tumorii (dureri
de cap, tulburări de vedere) sau poate fi specifică secreției defectuoase de hormoni, cu manifestări ce
pot include:
Slăbiciune musculară;
Disfuncție erectilă;
Piele uscată.
Diagnostic și tratament
Dată fiind multitudinea de hormoni ale căror secreție și activitate sunt influențate de către hipofiză,
precum și gama largă de manifestări clinice prezente în cazul unei patologii pituitare, diagnosticul poate
fi unul complex. Astfel, în sprijinul istoricului medical și examenului fizic complet, vin mai multe
investigații ajutătoare:
Teste pentru evaluarea nivelului de hormoni la momentul recoltării - sunt teste de sânge, de urina și din
salivă;
Teste dinamice - evaluează funcția de secreție și supresie hormonală (ex: administrarea de hormon de
creștere);
Teste imagistice (radiografie, RMN) - folosite pentru identificarea unei tumori hipofizare și evaluarea
compresiei pe țesuturile din jur.
Tratamentul în cazul adenomului hipofizar este țintit asupra micșorării tumorii și prevenirii compresiei
asupra structurilor din jur. Acest fapt se realizează cu ajutorul:
Radioterapiei - poate fi unicul tratament sau poate fi neoadjuvant (înaintea operației); Tratamentului
medicamentos - folosit pentru restabilirea balanței hormonale și diminuarea simptomatologiei;
Tratamentului chirurgical - scopul intervenției este de a extirpa tumora, cu speranța că aceasta nu va
recidiva.
În concluzie, hipofiza este o glandă endocrină ce deține o funcție extrem de importantă în organism.
Rolurile pe care aceasta le îndeplinește sunt indispensabile, iar o afectare a ei poate avea răsunet asupra
mai multor organe și sisteme, astfel că, la prezentarea oricărui simptom ce poate indica o patologie
pituitară, este esențial să se efectueze un consult medical, pentru identificarea cât mai rapidă a
problemei și instituirea unei scheme terapeutice optime.
Bibliografie: