Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hipofiza, cunoscută și sub denumirea de glandă pituitară, este un organ endocrin care, deși este
de dimensiuni extrem de mici, deține o multitudine de funcții esențiale pentru funcționarea
normală a organismului. Aceasta își secretă proprii hormoni, dar influențează și funcția
secretorie a celorlalte glande endocrine, astfel că este considerată cel mai important organ
endocrin.
Anatomie
Glanda pituitară este un organ de dimensiuni mici (aproximativ cât un bob de mazăre), situat la
baza creierului, imediat sub hipotalamus. Locul său precis are o denumire anatomică, „șaua
turcească“, ce reprezintă o cavitate la nivelul osului sfenoid, pe care glanda o ocupă.
Hipofiza este împărțită în două zone (lobi), diferite atât din punct de vedere anatomic, cât și
funcțional. Acestea poartă numele de hipofiză anterioară (adenohipofiză) și hipofiză posterioară
(neurohipofiză).
Legătura dintre hipotalamus și glanda pituitară este una extrem de importantă și se realizează
prin intermediul unui ax vasculo-nervos, numit tijă pituitară. Cu ajutorul ei, hipotalamusul poate
secreta hormoni pe care îi trimite la nivelul hipofizei anterioare, prin traseul vascular al tijei, și,
de asemenea, transmite impulsuri nervoase către hipofiza posterioară, prin intermediul
traseului nervos.
Fiecare lob al glandei pituitare are funcții bine delimitate. La modul general, aceștia secretă
hormoni pe care îi trimit mai departe în circulație și care pot avea activitate directă sau pot
influența activitatea altor glande endocrine.
->Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) - menține presiunea arterială prin reglarea cantității
de apă și a nivelului de sodiu din vasele de sânge;
->Oxitocina (sau ocitocina) - implicată în procesul nașterii, prin provocarea contracțiilor din
timpul travaliului, precum și în procesul de alăptare, prin favorizarea ejecției laptelui.
Există o serie de multiple afecțiuni care pot fi asociate cu o funcționare defectuoasă a glandei
pituitare, dat fiind numărul mare de procese fiziologice în care aceasta este implicată. Cele mai
întâlnite dintre ele sunt:
Sindromul Cushing - este o patologie prin care se secretă în exces hormonul adrenocorticotrop
și care determină, drept consecință, stimularea în exces a secreției de cortizol;
Diabetul insipid - apare ca urmare a lipsei secreției de hormon antidiuretic, fapt ce se manifestă
prin pierderi excesive de lichide prin urină, urmate de sete profundă, constantă;
- Slăbiciune musculară;
- Disfuncție erectilă;
- Piele uscată.
Diagnostic și tratament
Dată fiind multitudinea de hormoni ale căror secreție și activitate sunt influențate de către
hipofiză, precum și gama largă de manifestări clinice prezente în cazul unei patologii pituitare,
diagnosticul poate fi unul complex. Astfel, în sprijinul istoricului medical și examenului fizic
complet, vin mai multe investigații ajutătoare:
Teste pentru evaluarea nivelului de hormoni la momentul recoltării - sunt teste de sânge, de
urina și din salivă;
Teste imagistice (radiografie, RMN) - folosite pentru identificarea unei tumori hipofizare și
evaluarea compresiei pe țesuturile din jur.
Tratamentul în cazul adenomului hipofizar este țintit asupra micșorării tumorii și prevenirii
compresiei asupra structurilor din jur. Acest fapt se realizează cu ajutorul:
Bibliografie: