Glanda hipofiza si rolul ei in organism

Glanda hipofiza sau pituitară este o glandă având dimensiunea unui bob de mazăre, situată
în şaua turcească, la baza creierului, într-o depresiune a osului sfenoid care poartă numele
de şa turcească. Hipofiza este glanda care controlează funcţiile tuturor celorlalte glande
endocrine. Având în vedere rolul deosebit de important pe care îl au unii hormoni secretaţi
de ea, cât şi pentru legătura directă pe care o are cu hipotalamusul (centrul de control al
sistemului nervos), hipofiza este denumită şi "glanda şefă". Hipofiza este o glandă de
dimensiuni mici, care cântăreşte circa 0,5 g şi are dimensiuni de 10/13/6 mm. Din spaţiul
pe care i-l ofera cavitatea şeii, hipofiza nu ocupă decât două treimi, restul fiind umplut cu
ţesut lax, cu rol de susţinere.
Din punctul de vedere al structurii, glanda hipofiză este alcatuită din două porţiuni, care au
atât structură, cât şi funcţii distincte: lobul anterior (adenohipofiza) şi lobul posterior
(neurohipofiza). Primul lob constituie 80% din glanda şi are în structura sa grămezi
neregulate de celule glandulare. Aceste celule conţin granule în care sunt stocaîi hormonii
secretaţi. Adenohipofiza secretă hormonul de creştere (STH), cu rol în dezvoltarea oaselor
şi a cartilajelor, prolactina (PRL), cu rol în dezvoltarea sânilor şi în apariţia lactaţiei,
hormonul melanocitostimulator (MSH), care intervine în pigmentarea pielii după expunerea
la lumină. Adenohipofiza secretă, de asemenea, hormoni cu acţiune asupra glandelor
endocrine periferice: tireotropul (TSH) care controlează secreţia glandei tiroide,
adrenocorticotropul (ACTH) care controlează secreţia glandei suprarenale, gonadotropii
(FSH si LH) pentru controlul hormoniloe sexuali .
Lobul posterior poartă numele de neurohipofiză şi nu secretă hormoni, ci stochează şi
eliberează în circulaţie urmatorii hormoni: vasopresina sau hormonul diuretic, care are rol
în absorbţia apei de la nivelul rinichilor şi oxitocina, hormon care stimulează celulele
musculare ale uterului şi contribuie la expulzia fătului. Are un rol important şi în ejecţia
laptelui. Absenţa hormonului diuretic duce la apariţia diabetului insipid, boală în care
pacientul are o urină foarte diluată şi în cantitate mare.
Secreţia glandei hipofize este reglată de hormonii glandelor pe care le controlează prin
fenomen de feed-back negativ. Astfel dacă nivelul unui hormon din sânge creşte din diverse
cauze, glanda ghipofiză va secreta o cantitate mai mică de hormon hipofizar care
controlează glanda respectivă. De exemplu, dacă creşte nivelul de hormoni tiroidieni
datorită unui nodul tiroidian (sau din orice altă cauză), atunci nivelul de TSH va fi scăzut.
Consecinţe ale afectării hipofizei sunt gigantismul, acromegalia în caz de creştere a secreţiei
de STH, nanismul hipofizar în caz de scădere a secreţiei de STH. Insuficienţa globală a
hormonilor adenohipofizari determină sindromul Seehan Simmonds. Creşterea secreţiei de
ACTH determină sindromul Cushing. Scăderea ADH determină diabetul insipid.
Hipofiza
Mica glanda endocrina (care secreta hormoni) legata de partea anterioara a creierului.

Descriere - Hipofiza este situata sub hipotalamus, de care este suspendata printr-o mica tija, tija
pituitara (sau hipofizara). Deasupra si in fata hipofizei se gaseste chiasma optica, continand
fibrele nervoase venite de la cele doua retine. Structura interna a hipofizei se compune din doua
portiuni, separate una de alta, functionand independent: antehipofiza in fata si posthipofiza in
spate.

Functionare - Antehipofiza produce 5 hormoni: tireotrofina (TSH), corticotrofina (A.C.T.H.),

gonadotrofinele (FSH si LH) si somatotrofina (STH), responsabila de crestere la copil. Acesti
hormoni se mai numesc si stimuline. Aceste secretii sunt la randul lor comandate de catre
hormonii hipotalamusului. Antehipofiza secreta, de asemenea, prolactina (responsabila de
lactatie la femeie). Posthipofiza serveste drept loc de stocare provizorie a doi hormoni ai
hipotalamusului, hormonul antidiuretic, sau ADH (care impiedica eliminarea apei de catre rinichi
atunci cand ea nu se afla in destula cantitate in organism), si ocitocina (care stimuleaza
contractiile uterului la femeie in timpul nasterii).

Examene - Pentru a studia hipofiza, se practica dozari sangvine ale hormonilor si examene
radiologice (scaner, imagerie prin rezonanta magnetica). O radiografie a craniului poate pune in
evidenta o marire a seii turcesti, semn al unei tumori.

Patologie - Hipofiza poate fi sediul tumorilor, in general benigne (adenom hipofizar,

craniofaringiom). O tumora poate secreta in mod exagerat hormoni (hiperprolactinemie cu
secretarea laptelui de catre san, acromegalie datorata somatotrofinei - cu hipertrofierea organelor;
si invers, o tumora, prin neproducerea secretiilor (adenom cromofob), poate provoca o diminuare
a secretiilor hormonale normale - ceea ce se numeste un hipopituitarism - sau o insuficienta
antehipofizara, cauza a intarzierilor de crestere si a deficitelor in hormoni sexuali. Hipofiza,
atunci cand este sediul unei tumori, poate, de asemenea, sa comprime chiasma optica si sa
provoace o hemianopsie bitemporala: subiectul nu mai are vedere a partilor laterale, ca si cum ar
avea ochelari de cal. Tratamentul tumorilor hipofizare este hipofizectomia (ablatia hipofizei), pe
cale transcraniana sau transnazala, si radioterapia.

Sinonim: glanda pituitara.

Publicat inEndocrinologie

Ne-am obisnuit deseori atunci cand vorbim sau auzim despre glande sau despre endocrinologie
sa mergem cu gandul la glanda tiroida. Pentru multi dintre noi expresia „ai probleme cu glanda”
inseamna in mod automat glanda tiroida si o consideram poate, ca fiind cea mai importanta
glanda endocrina. Fiziologia insa ne spune altceva. Si anume ca „dirijorul” activitatii intregului
sistem endocrin este o glanda mica pe care cei mai multi dintre noi o ignoram: hipofiza.

Hipofiza este situata la baza creierului si este formata din neurohipofiza si adenohipofiza.
Hormonii sintetizati de adenohipofiza sunt sapte: hormonul de crestere (somatotrop), prolactina,
melanocitostimulator, adrenocorticotrop, tireotrop, foliculostimulant si luteinizant.
Neurohipofiza depoziteaza si elibereaza vasopresina si oxitocina.

Fara hormonii sintetizati de hipofiza, glande precum tiroida, suprarenalele, ovarele, testiculele nu
se pot dezvolta si nu pot avea functie normala.

Actiunea hormonilor hipofizari

Hormonul tireotrop are rol trofic asupra tiroidei si este implicat in sinteza hormonilor tiroidieni,
fiind indispensabil pentru secretia tiroidiana. Hormonii luteinizant si foliculostimulant se mai
numesc si gonadotropi si au rol in reglarea ciclului menstrual la femei si in spermatogeneza la
barbati. Secretia anormala a acestora duce la infertilitate. Hormonul adrenocorticotrop este trofic
al corticosuprarenalei, cu efecte metabolice adaptative. Hipersecretia de hormon
adrenocorticotrop duce la aparitia bolii Cushing care are printre manifestari obezitate,
hiperglicemie, hipertensiune. Prolactina impreuna cu estrogenii si steroizii suprarenali sunt
hormoni esentiali pentru dezvoltarea normala a glandei mamare. Este absolut necesar pentru
lactogeneza (productia de lapte). Secretia lui in exces duce la galactoree, amenoree (lipsa ciclului
menstrual), infertilitate, hirsutism. Hormonul de crestere are un rol esential in dezvoltarea
normala, in special a scheletului si a tesuturilor moi. De asemenea, acesta intervine in reglarea
metabolismului general. Absenta lui la copil si adolescent duce la nanism hipofizar - copilul nu
creste in inaltime, dar are o dezvoltare armoniosa in raport cu inaltimea lui si un intelect normal.
Excesul lui duce la acromegalie sau la gigantism, ceea ce reprezinta cresterea accentuata a
scheletului si viscerelor. Secretia lui este influentata de exercitiu fizic, somn, glicemie,
alimentatie si unele medicamente.
Intrebarea care va vine in mod firesc in minte in urma acestor date succinte despre rolurile pe
care le joaca hormonii secretati de hipofiza este: Exista tratamente in aceste cazuri? Raspunsul
este da. Exista tratamente care pot ajuta oamenii cu afectiuni ale hipofizei sa duca o viata
normala.

Efecte asupra copiilor...

In cazul copiilor cu nanism hipofizar diagnosticat la timp, un tratament corect ii ajuta sa se
dezvolte armonios si sa duca o viata normala. De aceea este important ca parintii sa consulte
medicul pediatru si endocrinolog atunci cand micutul lor nu are o statura asemanatoare colegilor
lui. Nu trebuie sa ignoram niciodata la copil modificarile aparute in dezvoltarea lui comparativ
cu a celorlalti copii de aceeasi varsta, in special in cazurile in care nasterea a fost dificila sau
copilul a suferit traumatisme cerebrale.
... si adultilor
In cazul adultilor, semnele deficitelor sau exceselor secretiei hormonilor hipofizari se instaleaza
lent. Din „fericire" patologia hipofizara este de obicei benigna.
In mod constant, ignoram semnele precoce de alarma care arata ca organismul nostru nu
functioneaza normal. Nu luam in seama scaderile bruste in greutate, durerile si senzatiile de
disconfort, starea de deprimare fara motiv, modificarile aparute la nivelul pielii, marimea
mainilor si a picioarelor, modificari ale vocii. De multe ori dam vina pe imbatranire cand, de
fapt, sunt primele semne ale unor boli uneori grave.

Daca prezentati simptome si semne care va ingrijoreaza sau care persista mai mult timp, nu
ezitati sa consultati medicul specialist endocrinolog!

Tumorile hipofizare
verifica-ti sanatatea

sanatate a-z

consulta medicul online

comunitate
Cumpara publicitate pe SfatulMedicului.ro

Pagina printabila

Generalitati
Vezi galerie foto

Tumorile hipofizare sunt procese patologice care apar la nivelul

glandei hipofizare, o structura cu activitate endocrina, localizata la
baza creierului. Desi dimensiunile sale sunt foarte reduse, hipofiza
are un rol foarte important in secretia unor hormoni ce influenteaza
diverse organe si sisteme si participa, in general, la maturarea
organismului.
Tumorile hipofizare reprezinta 10-25% din totalitatea tumorilor cu
localizare intracraniana (hipofiza, trebuie precizat, este o glanda cu localizare endocraniana, fara
a fi si endocerebrala, deoarece nu apartine efectiv parenchimului cerebral).

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Clasificare
 3. Simptomatologie
4. Cauze
5. Diagnostic diferential
6. Prognostic si tratament

ClasificareSus

Tumorile hipofizare sunt clasificate in 3 grupuri:

Adenoame benigne - sunt tumori care nu sunt cancere.

Ele au o rata de crestere foarte lenta si nu au capacitatea de a metastaza (de a se extinde, prin
torentul sangvin, limfatic sau prin contiguitate directa, in alte parti ale organismului, la distanta
de locul neoplaziei initiale).

Adenoame hipofizare invazive - sunt tumori care au capacitate de extindere si invazie in special
la nivelul oaselor craniene sau sinusurilor localizate inferior de hipofiza.

Carcinoame hipofizare - sunt tumori maligne (cancere). Acestea sunt procese care se extind in
sistemul nervos central (creier si maduva spinarii) sau in afara acestuia. Foarte putine din
tumorile hipofizare sunt insa neoplazii.
Aceasta clasificare a tinut cont de comportamentul biologic al adenoamelor si de evolutia lor, si
este la momentul actual unanim acceptata de catre specialistii in domeniu.
Majoritatea tumorilor sunt insa adenoame (prevalenta loreste de peste 17%) si doar o mica parte
din ele sunt simptomatice.Adenoamele invazive (35% din neoplasmele hipofizare) pot invada
duramater, oasele craniului sau sinusul sfenoid. Din totalitatea tumorilor pituitare, carcinoamele
reprezinta doar 0.1- 0.2%.

Adenoamele hipofizare pot fi clasificate in functie de:

A. Anatomia tumorii - sunt grupate in functie de marimea care se determina la masuratorile

radioimagistice, astfel: microadenoame (cu diametrul de sub 10 mm) si macroadenoame (cu
diametrul de peste 1 cm). Macroadenoamele, la randul lor, pot fi macroadenoame incapsulate sau
macroadenoame invazive (localizate sau difuze). Majoritatea tumorilor sunt microadenoame.
Aceasta clasificare a adenoamelor in functie de dimensiuni, extensie si invazivitate se face prin
explorari imagistice foarte amanuntite si complexe.

Acestea sunt reprezentate de examinari neuroradiologice care includ:

- Radiografie de craniu (profil) pentru vizualizarea peretilor ososi ai fosei pituitare, pentru
masurarea diametrelor acesteia si apoi pentru a putea clasifica adenoamele.
- Pneumoencefalografia fractionata dirijata - este o metoda mai complicata prin care se
vizualizeaza cantitatea de aer care va disloca lichidul cefalorahidian din spatiul de deasupra sellei
turcica.
- Angiografia de artera carotida - nu este o investigatie realizata de rutina in cadrul analizelor
paraclinice ale tumorilor hipofizare, ci doar daca sunt suspectate leziuni vasculare.
- Politomografia - reprezinta o metoda speciala de tomografie prin care se realizeaza imagini
detaliate (prin sectiuni plane consecutive) ale unor structuri greu accesibile, utilizand un aparat
special, capabil de a efectua miscari complexe.

CT (computer tomografie) - metoda moderna prin care se pot realiza sectiuni la 3 mm distanta.
Are multe avantaje: vizualizarea structurilor din jurul adenomului, a integritatii capsulei si
peretilor ososi ai fosei si ai caracterului invaziv.

RMN (rezonanta imagistica nucleara) - este chiar mai utila decat CT deoarece poate diferentia
foarte exact structurile osoase de partile moi (in functie de continutul in apa al acestora)

PET (tomografia computerizata cu emisie de pozitroni) permite diferentierea tesuturilor normale

de cel patologice in functie de metabolism.

In momentul actual investigatia imagistica de prima intentie este RMN deoarece poate realiza
imagini multiplanare si contrastul intre tesuturi este de foarte buna calitate. Pentru a identifica un
adenom pituitar in mod corect si cat mai sigur, se recomanda efectuarea de RMN in modul T1,
care evidentiaza foarte clar lobii anterior si posterior precum si relatia dintre glanda hipofiza si
sinusurile cavernoase.
Rezolutia optima a imaginii se obtine prin realizarea sectiunilor la 3mm. RMN este singura
metoda care poate realiza sectiuni axiale, coronale si sagitale ale continutului selar. In plus,
relatiile dintre leziune, chiasma optica si tracturile optice poate fi observata foarte usor.

Tomografia computerizata poate fi foarte utila in realizarea diagnosticului de certitudine in

adenoamele hipofizare, insa pare mai putin sensibila (comparativ cu RMN). Prin CT se pot
vizualiza si eventualele calcificari aparute in masa adenomului. Per ansamblu insa detaliile sunt
mai putine in cazul CT comparativ cu cele obtinute prin RMN.
Zonele anormale ale glandei apar la investigatiile imagistice sub forma unor hipodensitati care
sunt considerate sugestive pentru adenoame. RMN este considerat a fi o buna modalitate de
diagnostic paraclinic si in cazul carcinoamelor, cand se pot evidentia foarte usor mestastaze in
lobii cerebrali, in cerebel, maduva spinala, leptomeninge si spatiul subarahnoidian.

Conform clasificarii radioanatomice, exista 4 stadii de adenoame, dupa cum urmeaza:

Stadiul 1 - adenom cu diametrul de sub 1 cm, fara extensie selara
Stadiul 2 - macroadenom (cu diametrul de peste 1 cm) cu posibila extensie selara
Stadiul 3 - macroadenom cu extindere si invadare a spatiului supraselar
Stadiul 4 - macroadenom ce distruge saua turcica si invadeaza difuz peretii.

B. Criteriile histologice - sunt de o importanta cruciala si constau in examinari la microscopul

optic, microscopul electronic, imunocitochimice.

Ulterior, datele obtinute sunt corelate cu cele clinice si imagistice. Criteriile histologice sunt:

- Tinctoriale - in functie de coloratie sunt cromofobe si cromofile (insa utilitatea clinica este
destul de redusa).

- Imunohistochimice - in functie de hormonul pe care il produce tumora. Astfel, majoritatea se

pare ca sunt adenoame cromofobe, secretante de prolactina, iar restul sunt tumori acidofile (15%)
si bazofile (15%) acestea fiind doar rar exprimate clinic. In peste 20% din adenoame insa nu au
putut fi identificati hormoni secretanti, iar intr-un alt procent semnificativ s-a determinat ca
exista numeroase tumori secretante de mai multi hormoni. Datele obtinute la imunocitochimie se
coreleaza in majoritatea cazurilor cu cele obtinute la analiza concentratiei serice a hormonilor.

- Criterii ultrastructurale - confirma daca leziunea observata are caracter functional sau nu,
caracterizandu-le in functie de gradul de diferentiere ale celulelor care alcatuiesc in mod normal
hipofiza.

C. Criterii functionale - sunt utilizate pentru a defini tumorile in functie de activitatea lor
endocrina. Cel mai frecvent endocrinologii utilizeaza aceste criterii pentru a clasifica functional
adenoamele pituitare corespunzator activitatii secretorii in vivo. Cel mai adesea adenoamele sunt
secretorii (peste 90% din cazuri), iar in ordinea frecventei, hormonii secretati sunt: prolactina
(40%), ACTH (hormonal adenocorticotrof), GH (hormonul de crestere), LH (hormonul
luteinizant), TSH (hormonul tirostimulant). Totusi, peste 30-35% din adenoamele functionale
sunt inactive si devin macroadenoame (cel mai frecevnt tip de macroadenoame).

Utilizand criteriile functionale, adenoamele functionale se impart in:

- Prolactionoame: cel mai frecvent tip de tumora, care secreta prolactina, determinand
hiperprolactinemie (alaturi de un tablou clinic special)
- Adenoame secretante de ACTH (corticotrofe) care asociaza boala Cushing (si sindrom Nelson
ca o complicatie a unui tratament incomplet)
- Adenoame secretante de GH (somatotrofe), care clinic sunt exprimate prin acromegalie sau
gigantism
- Adenoame tirotrofe - secretante de TSH (sunt insa cele mai rare tipuri de adenoame hipofizare)
- Adenoamele gonadotrofe - sunt adesea frecvente in cadrul adenoamelor nefunctionale.

Adenoamele hipofizare nefunctionale nesecretante (sau inactive din punct de vedere endocrin)
sunt in principal gonadotrofe - care secreta FSH sau LH sau subunitati hormonale alfa sau beta
ale acestor hormoni. Astfel de tumori sunt detectate de cele mai multe ori din intamplare in
cursul unor investigatii de rutina realizate pentru alte scopuri. Uneori poate fi vorba si de aparitia
unor simptome neurologice care sa determine prezentarea pacientului la medic. Astfel de tumori
sunt mute din punct de vedere clinic (din punct de vedere endocrinologic, mai corect spus) chiar
daca concentratia hormonilor secretati de ele creste in sange, nu apare simptomatologie aferenta
hipersecretiei lor. Ele sunt cauze de sindrom tumoral hipofizar, cu cefalee si compresie pe nervii
optici.

- Adenoame mixte - ce se caraterizeaza prin secretie combinata de GH si prolactina.

Carcinoamele hipofizare secretante pot determina semne si simptome in functie de hormonii pe

care ii secreta, in functie de dimensiunile masei tumorale, care poate determina compresie cu
importante semne de afectare a structurilor cerebrale din jur, dar si in functie de extinderea
maligna a procesului. Deoarece deocamdata nu exista criterii histopatologice foarte clare pentru
stabilirea caracteristicilor de carcinom hipofizar, diagnosticul de malignitate este rezervat
tumorilor care au metastaze in zone izolate ale sistemului nervos central sau in afara acestuia.
Un studiu recent realizat pe 95 de pacienti cu carcinoame hipofizare a stabilit ca 68% din ele
erau tumori functionale, secretante, iar dintre acestea cele lactotrofe (secretante de prolactina) si
cele corticotrofe (secretante de ACTH) au fost cel mai frecvent intalnite (26%). Pe locul 2 al
frecventei erau carcinoamele hipofizare somatotrofe (producatoare de GH) iar cel mai rar sau
chiar deloc observate au fost carcinoamele secretante de FSH/LH si TSH.
Alte studii au concluzionat ca peste 88% din carcinoamele hipofizare sunt active din punct de
vedere endocrinologic si ca cele secretante de ACTH sunt cele mai frecvente. Desi doar 2-10%
din adenoamele hipofizare sunt cu ACTH, procentul carcinoamelor (cancere maligne) ce produc
astfel de hormoni este insa mult mai mare (25- 35%).
Intr-o serie de 15 cazuri, carcinoamele au manifestat o tendinta impresionanta la metastazare in
special sistemica si mai putin craniospinala - de exemplu, rata metastazelor sistemice a fost de
71% pentru tumorile producatoare de prolactina si 57% pentru cele secretante de ACTH.

SimptomatologieSus

In general, adenoamele hipofizare se caracterizeaza prin aparitia clinica a sindromului endocrin

(care este specific fiecarui tip de tumora) si a sindromului neurologic (aparut prin cresterea in
dimensiuni a tumorii si extinderea ei cu determinarea de compresie pe structurile nervoase din
jur).

Semne si simptome mai rare includ:

- paralizii de nervi cranieni, in special perechea 3, 4, 6
- epilepsie de lob temporal
- hidrocefalie cu hipertensiune intracraniana
- rinoree cu lichid cefalorahidian
- diabet insipid (daca este comprimata tija hipofizara)
- tulburari de reglare a somnului, a ritmului nictemeral, a apetitului, a temperaturii corporale
(prin afectare hipotalamica)
- tulburari de vedere (prin comprimarea fibrelor optice).

Semnele si simptomele din sindromul endocrin sunt exclusiv in functie de tipul de hormon
secretat, si de cele mai multe ori sunt:

Prolactinoame:
- cefalee, defecte de camp vizual (cel mai frecvent la barbati deoarece la acestia apar mai ales
macroadenoame care determina compresie cu sindrom neurologic);
- amenoree sau oligomenoree,
- galactoree,
- infertilitate,
- disfunctii erectile, scaderea libidoului, reducerea volumului seminal.

Adenoame corticotrofe:
- defecte vizuale, cefalee,
- miopatie proximala,
- distributie centripeta a tesutului adipos,
- simptome neuropsihice
- vergeturi, tendinta la rani si cicatrici, tegumente subtiate,
- hirsutism,
- osteopenie.

Adenom tirotrof:
- gusa difuza,
- palpitatii, tremor,
- scaderea in greutate,
- insomnia,
- transpiratii profuze.

Adenoame gonadotrofe: aproximativ 50% din ele sunt nefunctionale, de aceea mai frecvent ele
determina simptome de sindrom neurologic, cu modificarea vederii (sindrom de chiasma optica
cu hemianopsie bitemporala), cefalee, edem papilar, insuficienta hipofizara (datorita compresiei
tijei hipofizare sau chiar a parenchimului glandular, determinate de invazia tumorii). Insuficienta
hipofizara se manifesta cu hipogonadism secundar, cu astenie, hipotensiune, deficit sexual,
deficit tiroid si suprarenal. Mai rar hiperstimulare ovariana, marire in volum a testiculelor sau
cresterea concentratiei testosteronului.

Pe langa manifestarile specifice in functie de tipul de hormon secretat, exista si riscul de aparitie
a apoplexiei tumorale hipofizare. Aceasta complicatie grava se datoreaza unei hemoragii
hipofizare sau infarctizarii unei tumori hipofizare in cazul pacientilor nediagnosticati sau prost
supravegheati. Apoplexia poate sa apara atat in cazul tumorilor secretante, cat si in cazul celor
nefunctionale si este o cauza de insuficienta hipofizara importanta.
Un studiu in care au fost analizate 40 de cazuri de apoplexie hipofizara a prezentat cele mai
frecvente semne si simptome (dar si cele mai precoce) in astfel de situatii. Astfel, 63% din
pacienti au avut cefalee, 50% varsaturi, 61% defecte de camp vizual, 40% paralizii oculare, 13%
deteriorarea starii de constienta, 13% hiponatremie si 5% sincopa. In doar 4 cazuri tumora
hipofizara fusese diagnosticata anterior aparitiei complicatiei.

CauzeSus

Aparitia adenoamelor hipofizare cauzele si mecanismul declansator sunt intens studiate in

acest moment.
Componenta ereditara se pare ca este foarte importanta - adenoamele apar in 3 sindroame
importante cu transmitere genetica:
- neoplazia endocrina multipla I (MEN I)
- complexul Carney (caracterizat prin dezvoltarea concomitenta de mixoame atriale cardiace,
pigmentari maculare tegumentare si tumori multiple de hipofiza anterioara si corticosuprarenala)
- acromegalia familiala izolata.
Foarte multe gene si mutatii ale acestora au fost descrise ca fiind importante in aparitia
adenoamelor si carcinoamelor, printre care PTTG1 (gena de transformare tumorala hipofizara) o
gena recent descoperita care este supraexprimata in tumorile hipofizare. Majoritatea tumorilor
sunt benigne, insa anumiti factori genetici sunt capabili sa influenteze evolutia procesului si sa
determine transformarea sa in neoplazii (prin cresterea agresivitatii, prin inducerea capacitatii de
invazie tisulara).

Diagnostic diferentialSus

Pentru a stabili un diagnostic corect este necesara efectuarea diagnosticului diferential. Acesta se
face cu o serie de boli care determina modificarea aspectului fosei hipofizare si cu situatii incare
apar manifestarile din sindroamele clinice enumerate anterior.

Cel mai adesea, diagnosticul diferential se realizeaza cu:

- anevrisme de artera carotida, sindromul empty sella, fosa larga constitutionala, chisturi
dermoide
- alte tumori hipofizare, craniofaringioame, diverticului si chisturi Rathke, glioame, metastaze
hipofizare ale altor tumori (adesea sunt descoperite si alte metastaze, mai ales in oase). In mod
tipic cancerele de san sau de plaman sunt cele care determina metastaze cerebrale de acest tip.
- desi apar destul de rar, trebuie considerate in diagnosticul diferential si hipofizitele autoimune,
mai ales daca manifestarile clinice au debutat in cursul sarcinii sau postpartum.

Diagnostiul diferential al insuficientei hipofizare se face cu insuficientele endocrine primare din

periferie si cu sindromul de izolare hipofizara.

Prognostic si tratamentSus

Prognosticul pacientilor este influentat in special de tipul tumorilor si de momentul

diagnosticarii acesteia (daca a metastazat sau daca s-a extins comprimand si alte structuri
vecine).

Tratamentul si schemele terapeutice ce pot fi aplicate trebuie orientate in functie de:

- marimea tumorii si eventual extensia ei
- tipul histologic, caracterul functional sau nonfunctional.

Scopul tratamentului este de a distruge celulele tumorale si de a inhiba producerea si secretia de

hormoni, iar metodele sunt complexe, atat medicamentoase (chimiostatice) cat si chirurgicale
(prin abordare transfenoidala sau transfrontala).

Abordarea chirurgicala trebuie combinata si cu radioterapia, pentru o eficienta mai buna a

tratamentului si pentru a reduce riscul recurentelor (mai ales in cazul adenoamelor
hipersecretante de ACTH).
Glanda hipofiza si rolul ei in organism
publicat pe 4 Ianuarie 2008 » 19 comentarii » | 7 etichete »

Ne-am obisnuit deseori atunci cand vorbim sau auzim despre glande sau despre endocrinologie sa
mergem cu gandul la glanda tiroida. Pentru multi dintre noi expresia „ai probleme cu glanda” inseamna
in mod automat glanda tiroida si o consideram poate, ca fiind cea mai importanta glanda endocrina.
Fiziologia insa ne spune altceva. Si anume ca „dirijorul” activitatii intregului sistem endocrin este o
glanda mica pe care cei mai multi dintre noi o ignoram: hipofiza.

Hipofiza este situata la baza creierului si este formata din neurohipofiza si adenohipofiza. Hormonii
sintetizati de adenohipofiza sunt sapte: hormonul de crestere (somatotrop), prolactina,
melanocitostimulator, adrenocorticotrop, tireotrop, foliculostimulant si luteinizant. Neurohipofiza
depoziteaza si elibereaza vasopresina si oxitocina.

Fara hormonii sintetizati de hipofiza, glande precum tiroida, suprarenalele, ovarele, testiculele nu se pot
dezvolta si nu pot avea functie normala.

Actiunea hormonilor hipofizari

* Hormonul tireotrop are rol trofic asupra tiroidei si

este implicat in sinteza hormonilor tiroidieni, fiind
indispensabil pentru secretia tiroidiana.

* Hormonii luteinizant si foliculostimulant se mai

numesc si gonadotropi si au rol in reglarea ciclului
menstrual la femei si in spermatogeneza la barbati.
Secretia anormala a acestora duce la infertilitate.

* Hormonul adrenocorticotrop este trofic al

corticosuprarenalei, cu efecte metabolice adaptative.
Hipersecretia de hormon adrenocorticotrop duce la
aparitia bolii Cushing care are printre manifestari
obezitate, hiperglicemie, hipertensiune.

* Prolactina impreuna cu estrogenii si steroizii suprarenali sunt hormoni esentiali pentru dezvoltarea
normala a glandei mamare. Este absolut necesar pentru lactogeneza (productia de lapte). Secretia lui in
exces duce la galactoree, amenoree (lipsa ciclului menstrual), infertilitate, hirsutism.
* Hormonul de crestere are un rol esential in dezvoltarea normala, in special a scheletului si a tesuturilor
moi. De asemenea, acesta intervine in reglarea metabolismului general. Absenta lui la copil si adolescent
duce la nanism hipofizar - copilul nu creste in inaltime, dar are o dezvoltare armoniosa in raport cu
inaltimea lui si un intelect normal. Excesul lui duce la acromegalie sau la gigantism, ceea ce reprezinta
cresterea accentuata a scheletului si viscerelor. Secretia lui este influentata de exercitiu fizic, somn,
glicemie, alimentatie si unele medicamente.

Glanda hipofiza si rolul ei in organism

publicat pe 4 Ianuarie 2008 » 19 comentarii » | 7 etichete »

Intrebarea care va vine in mod firesc in minte in urma acestor date succinte despre rolurile pe care le
joaca hormonii secretati de hipofiza este: Exista tratamente in aceste cazuri? Raspunsul este da. Exista
tratamente care pot ajuta oamenii cu afectiuni ale hipofizei sa duca o viata normala.

Efecte asupra copiilor...

In cazul copiilor cu nanism hipofizar diagnosticat la timp, un tratament corect ii ajuta sa se dezvolte
armonios si sa duca o viata normala. De aceea este important ca parintii sa consulte medicul pediatru si
endocrinolog atunci cand micutul lor nu are o statura asemanatoare colegilor lui. Nu trebuie sa ignoram
niciodata la copil modificarile aparute in dezvoltarea lui comparativ cu a celorlalti copii de aceeasi varsta,
in special in cazurile in care nasterea a fost dificila sau copilul a suferit traumatisme cerebrale.

... si adultilor

In cazul adultilor, semnele deficitelor sau exceselor secretiei hormonilor hipofizari se instaleaza lent. Din
„fericire” patologia hipofizara este de obicei benigna.

In mod constant, ignoram semnele precoce de alarma care arata ca organismul nostru nu functioneaza
normal. Nu luam in seama scaderile bruste in greutate, durerile si senzatiile de disconfort, starea de
deprimare fara motiv, modificarile aparute la nivelul pielii, marimea mainilor si a picioarelor, modificari
ale vocii. De multe ori dam vina pe imbatranire cand, de fapt, sunt primele semne ale unor boli uneori
grave.

Daca prezentati simptome si semne care va ingrijoreaza sau care persista mai mult timp, nu ezitati sa
consultati medicul specialist endocrinolog!