…………………………..Lista Prescurtărilor….………………………..

Abd - Abdomen/ minal Front - Frontal P/u - Pentru

Acț - Acțiune/ onează Genit - Genital Poster - Posterior
Art - Articulație/ (se) articulează Gl - Glandă Porț - Porțiune
Alcăt - Alcătuit Infer - Inferior Pres - Presiune
Buc - Bucală Inter - Internă Prof - Profund
Cav - Cavitate Later - Lateral Reg - Regiune
Cel - Celule Ligm - Ligament Repr - Reprezintă
Cerv - Cervical Limit - Limită Sangv - Sanvin
Col Vert/ c.v. - Coloană Loc - Localizare Segm - Segment
vertebrală Lomb - Lombară Sit - Situat
Constit - Constituie
Marg - Margine Super - Superior
D/e - Deoarece
Mas - Masculin Superf - Superficial
Deg - Deget/ e
Membr - Membru Supraf - Suprafață
Delimit - Delimitat
Menț - Menține St - Stânga
Dezv - Dezvoltare
Micș - Micșorează Str - Strat
Dimens - Dimensiune
Mișc - Mișcări Struct -Structură
Dors - Dorsală
Muș - Mușchi Torac - Toracice/ ică/ cală
Dr - Dreapta
Naz - Nazală Trans - Transversal
Efect - Efectuează
Niv - Nivel Țes - Țesut
Elem - Elemente
Nr - Număr Vert - Vertebre
Extremit - Extremitatea
Orient - Orientat
Fem - Femenin
Orif - Orificiu
Form - Formează
..……..……..…….…Anatomia..…….......…….………
..…….…...……Osteologia generalități.….....….………
Scheletul este divizat în axial - craniu (29), col vert (26) şi cutia toracică (25), şi complementar - oasele membr super (64) şi infer
(62).
Masa totală a oaselor constituie 14-20% din masa corpului.

Funcţ. mecanice ale sistemului osos:

- De sprijin: realizată prin fixaţia viscerelor şi ţes. moi (muş, fascii).
- De aparat antigravitar: contribuie la respingerea forţelor gravitaţionale, care apasă asupra corpului.
- De locomoţie: se manifestă prin formarea pârghiilor lungi şi scurte, puse în acţiune de muş.
- De protecție: se realizează datorită form. canalelor osoase, cav. osoase, oasele protejează şi măduva osoasă, sit în inter. lor.

Funcț. biologice:
- Țes. osos reprezintă organul principal al metabolismului sărurilor minerale din organism, contribuind la menținerea la un niv
constant - homeostatic - a componenței ionice a lichidelor din organism datorită procesului neîntrerupt de histogeneză;
- Țes. osos este un depozit al sărurilor minerale din organism, necesare procesului de hematopoieză;
- Funcţ. hematopoetică;
- Măduva osoasă reprezintă unicul izvor de cel. imunocompetente din organism;
- Depozit de sânge, în care se află 50% din cantitatea de sânge circulant ;
- Posedă capacitatea de creştere şi regenerare, aflându-se într-o permanentă modelare, adaptare, reorganizare, îmbătrânire;
restructurarea ţes osos are loc atât de intens, încât la adult el se reînnoieşte pe deplin timp de 10 ani;
- Țes. osos reprezintă unul din componenţii principali necesari în dezv. normală a cel măduvei osoase; participă la histogeneza
ţes. hematopoietic este o particularitate funcţională importantă a ţes. osos.

Clasificarea oaselor
Tubulare - constituie scheletul membr şi execută funcţ de pârghii. La ele deosebim corpul (diafiza) în inter cărora se află
canalul medula; 2 epifize - proximală / distală, înzestrate cu feţe articulare, tapetate cu cartilaj articular; între diafiză şi epifize
până la vârsta de 22-25 ani deosebim o porţ osului numită metafiză ce corespunde zone de creștere a osului în lungime.
Distingem oase tubulare lungi, ce form scheletul braţului, antebraţului, coapsei şi gambei, şi oase tubulare scurte - falangele
degetelor, oasele metacarpiene şi metatarsiene. (Humerus/ Fernur)
Spongioase - în struct cărora predomină ţes osos spongios, acoperit cu o lamelă subţire de ţes osos compact .
Distingem oase spongioase lungi (Coaste/ Stern) şi oase spongioase scurte (Vertebre, Oase carpiene, Tarsiene şi Sesamoide).
Plate - participă la form cav corpului şi a centurilor (Oasele bolții craniene, Coxalul şi Omoplatul) . (Sternul/ Coastele)
Mixte - au o struct complicată. Ele constau din părţi ce diferă după form şi struct (Oasele bazei craniului/ Vertebrele)
Pneumatice (Aerofore) - au în corpul lor cav tapetate cu mucoasă şi pline cu aer (Oasele craniului: frontal, sfenoid, etmoid,
maxila , temporalul). (Frontalul/ Sfenoidul)

Unirile dintre oase

- Sinartroze (Uniri neîntrerupte) - Art. fixe, imobile, nu posedă cav articulară de aceea se execută mişc reduse.
* Se clasifică în:
Sinfibroze (uniri prin intermediul țes conjunctiv fibros dens); (Membrane/ Ligamente);
Sincondroze (uniri prin intermediul ţes conjunctiv);
Sinostoze (uniri temporale prin intermediul țes cartilaginos, ulterior înlocuit cu țes osos );
Ex: Sincondroza pieselor osoase ce alcăt osul coxal.

- Diartroze (Uniri întrerupte) - Art. posedă un grad variabil de mobilitate.

Elemente principale (obligatorii) şi auxiliare.
*Obligatorii: Fețele articulare ale oaselor, tapetate cu cartilaj; Capsula articulară; Cav articulară cu o cant de lichid sinovial
* Se clasifică în: Amfiartroze Artrodii Ex: Amfiartroze - art. semimobile dintre corpurile vertebrale.

- Simfize (hemiartroze) - form de tranziţie sinartroze şi diartroze (fibroase/ cartilaginoase).

-NU are capsulă articulară; Supraf. inter a fisurii NU este tapetată cu membrana sinovială;
-Pot fi consolidate cu ligamente interosoase. Ex: Simfiza pubiană - la unirea oaselor bazinului
……………………….……….……..Coloana vertebrală……………………………….………..

33-34 piese de oase, vertebre. Rol: Protecție, Static, Biomecanic.

Conform topografiei:
* Vert. Cervicale (7) = C1-C7;
* Vert. Toracice (12) = Th1-Th12;
* Vert. Lombare (5) = L1-L5;
* Vert. Sacrale = S1-S5;
* Vert. Coccigiene (3-5) = Co1-Co3 -3
Conform structurii:
* Adevărate (Cerv./ Torac./ Lomb.), d/e vert este un os mobil, independent.
* False (Sacrale/ Coccigiene), d/e se sudează între ele, form. o. Sacru/
Coccis.
Discurile intervertebrale:
Form. simfiza care unește corpurile vert.
Reprezintă cartilajul ce se întrepune între 2 vert.
Curburile: Lordoză cerv (înainte); Cifoză torac (înapoi);
Lordoză lomb (înainte); Cifoză sacrococcigiană (înapoi).
2 Ligamente lungi: Ligm. longitudinal anter/ poster;
* Ligm. Galben - Arcurile vertebrale; * Ligm. Inter/ Supraspinale - Procese spinoase;
* Ligm. Intertransversale - Procese transversale; * Ligm. Nucal - Procese spinoase di reg. cerv.;
* Ligm. Longitudinal anter/ poster - Unesc corpurile vertebrelor.
* Aticulația Zigapofizară - Procese articulare; * Art. Sacrococcigiană - Sacrul cu Coccisul;
* Art. Atlantooccipitală (anteroflexia, exprimarea aprobării, adducția, abducția capului);
* Art. Atlantoaxială (Rotirea capului în st/ dr).

Vert. Cervicale (7) .

(C4) - V. Super. Atlas Axis

(C1) - V. Super. (C2) - V. Postero-super.

(C7) - V. Super.
(C1) - V. Infer. (C2) - V. Anter.

- Corp - mic; - Nu are corp; - Corpul posedă un dinte;

- Procesor spinos - scurt; - Este alcăt. din 2 arcuri (anter/ poster);
- Prin orif. transversal trec artera și vena vertebrală
Vert. Toracale (12) .

(T6) - V. Super. (T6) - V. Later.

- Pe corpul lor se află 2 foveole costale super.,

și 2 f.c. infer., care se unesc cu capul coastei.

- Fațetă = Fosa .
Fosa transversocostală se articul. cu tuberul coastei.

Vert. Lombare (5) .

(L2) - V. Super. (l2) - V. Later.

- Corpul vertebrei are dimensiuni mari; .

- Posedă procesele mamilare și accesoriu.

Vert. Sacrale (5) și Coccigiene (3-5) .

Osul Sacru: O bază; Un vârf; 2 fețe anter (pelviană) și dorsală; 2 fețe later.
Coccisul: Format din vertebre atrofiate.
………………….…….….….…...……..Cutia toracică……..…….…….……………….………..
Stern - os plat, median, nepereche, sit în partea anter a toracelui. .
Posedă: Manubriu, Corp, Proces xifoid .
Coaste - 12 perechi de oase plate, înguste, lungi, curbate. .
- Coastele Adevărate (1-7); .
- Coastele False (8-12); .

- Apertura toracică super - prima pereche de coase/ marginea super a sternului.

- Apertura toracică infer - corpul vertebrei toracale 12/ coastele infer/ procesul xifoid.
* Art. costovertebrale/ costotransversale (coaste=vertebre toracale) - ridicarea/ coborârea coastelor.
* Art. sternocostale (coaste super=stern).

……….…….….….…….....,……..Oasele membrului superior.……..…….….……….………..

Oasele centurii scapulare Oasele membrului liber

- Clavicula - Humerus = Braț
- Scapula - Ulna/ Radius = Antebraț
- Mâna propriu-zisă: Carp, Metacarp, Falange .

Oasele centurii scapulare .

Clavicula - Os tubular scurt, pereche; limita dintre gât şi torace;

Cuprinsă între manubriul sternului și acromion; Are forma literei ,,S” culcat;
Orientată transversal.
Formată din:
* Un corp;
* 2 extremităţi: Sternală - orient. medial (p/u artic. cu manubriul sternului);
Acromială - orient later (p/u artic. cu acromionul) ;
* 2 curburi inetale: Medială - orient spre stern, cu cav anter;
Laterală - cav poster;
* 2 fețe: Super;
Infer (Tubercul conoid, Linia trapezoidă ( servește p/u inserția ligm),

Scapula - os plat; Formă triunghiulară; Sit în partea posterosuper a toracelui; Se întinde între primul spațiu intercostal şi
coasta a 8-a.
Prezintă:
* 2 fețe: Dorsală (spina scapulei (imparte fața dors în 2 fose: Supra/ Infraspinoasă - servesc la inserţia muș centuril scapulare),
Costală (prezintă fosa subscapulară - inserția muș omonim).
* 3 unghiuri: Super; Infer; Later: cel mai voluminos, se comp din 2 elem: Cav glenoidală; Procesul coracoid).
* 3 margini: Super; Infer; Later.
* Art acromioclaviculară: (extremit later a claviculei), plană, puțin mobilă.
* Art sternoclaviculară: (extremit sternală a claviculei), în formă de șa după configurație.
Braț .
Humerus - os tubular lung.
Format din:
* Corp (diafiză) - formă triedrică, prezintă 3 fețe:
- Anteromedială (posedă: Tuberozitatea deltoidă - inserția muș. deltoid);
- Anterolaterală;
- Poster - (Posedă: Șanțul nervului radial - prin care trece nervul radial).
* 2 Epifize: Proximală (super) - Pornește cu corpul prin colul chirurgical
(cele mai frecvente fracturi);
—La epifiza proximalăndistingem elem:
- Capul humerusului (privește medial, în sus puțin poster);
- Col anatomic (Șanț circular care desparte capul de restul epifizei);
- Tubercul mare - (later de cap);
- Tubercul mic - (anter de cap);
- Șanț intertubercular - (inserția capului lung cu muș biceps brahial).
Distală (infer) - 1 condil și 2 epicondili: - medial; - lateral.
—Condil (alcăt din trohlee), se unește cu ulna, iar capitul cu radiusul.
3 fose: Coronoidiană - deasupra trohleei, se unește c procesul coronoid al ulnei;
Radială - deasupra capitului, se unește ce capul radiusului;
Olecraniană - deasupra trohleei, pe fața poster a epifizei, în ea olecraniul ulnei.

Antebraț .
Ulna - os tubular lung sit în partea medială a antebrațului;
Alcătuit din:
* Corp - formă triedrică; 3 fețe (inter, anter, poster); 3 margini (p/u inserția muş);
* 2 Epifize: Proximală - prezintă incizura ulnei cu care se art trohleea humerusului.
Posterosuper de incizura ulnei se loc olecraniul și anteroinfer procesul coronoid al ulnei.
Distală se art cu extremit distală a radiusului şi procesul stiloid.

Radiusul - os tubular lung sit în partea later a antebrațului.

Alcătuit din:
* Corp - formă triedrică, 3 fețe (inter, anter, poster), 3 margini (p/u inserția muș),
în partea super a marginii mediale conține incizura ulnară a radiusului. (p/u art, cu ulna);
* 2 Epifize: Proximală - capul radiusului (se află foseta capului radiusului care se art cu condilul humeral); colul radiusului;
tuberozitatea radiusului.
Distală - are aspect triunghiular, 3 fețe: anter, poster și later.

Oasele mâinii propriu-zise - 27 oase împărțite în 3 grupe: Carp, Metacarp și Falange .

8 carpiene, 5 metacarpiene, 14 falange. .
Oasele Carpiene - dispuse în 2 rânduri: - Proximal; .
- Distal. .
* De la degetul MARE la mic .
- Proximal: Scafoid, Semilunar, Piramidal, Piziform. .
- Distal: Trapez, Trapezoid, Capitat, Os cu cârlig. .
Oasele Metacarpiene - 1 corp, 2 epifize: Proximală; .
Distală. .
- Proximal: Baza se art cu oasele meta/carpiene; .
- Distal: Corpul se art cu falanga proximală. .
O. Degetelor (falange) - Police, Indice, Mediu, Inelar, Mic. .

* Falanga distală se termină cu o tuberozitate, p/u inserția unghii.

Articulații: Art Mâinii: Mediocarpiană (rând proximal+rând distal);

Art Scapulohumeral (umărului) capul humeral+cav glenoidă a scapulei); Intercarpiene (oasele carpiene între ele);
Art Cotului = humeroulnară, humeroradială, radioulnară proximală; Carpometacarpiene (o. carpiene cu rândul distal)
Art Cubitală; Art Radiocarpiană (rândul proximal al carpului cu radiusul);
………………….….….….…...Oasele membrului inferior..…….…….….…………….………..

Oasele centurii pelviene Oasele membrului liber

(Bazinul) - Femur = Coapsa
- Tibia/ Fibula = Gamba
- Piciorul propriu-zisă: Carp, Metacarp, Falange .
Oasele centurii pelviene .

Bazin - se compune din 2 oase coxale (se unesc înainte între ele), iar
înapoi cu sacrul și coccigele.
* Coxalul - Pâna la vârsta 14-16 ani, este alcăt din 3 oase aparte unite cu cartilaj;
- Ilion - 2 porț: corpul ilionului (alcătuiește porț infer a osului);
aripa ilionului (sit în partea super a osului);
- Ischion - 2 porț: Corp și Ramură;
- Pubis - alcăt din: Corp;
2 ramuri (super/ infer).

Corpurile acestor oase pe fața exter form cav acetabulară,

care constit o fosă articulară p/u capul femurului.

Diametrele bazinului MARE

* Distanţa spinarum = 24-25 cm, distanţa dintre spinele anter super iliace.
* Distanța cristarum = 26-28 cm, distanţa dintre punctele aripilor osului iliac.
* Distanța intertrohanterică = 28-30 cm, distanţa dintre trohanterele mari
ale ambelor femure.

Diametrele bazinului mic

● Diametrele intrării în bazin:
* Diametrul anteroposter conjugata adevărată ginecologică = 11 cm,
distanţa dintre promontoriu şi proeminența porţ poster a simfizei pubiene.
* Diametrul rect (anterposter) - conjugata anatomică = 11,5 cm,
Dintre marginile super ale promontoriului şi simfizei pubiene.
* Diametrul transversal = 13 cm, distanța dintre cele mai distanțe puncte
de pe linia terminală.
* Diametrul oblic = 12cm, distanța dintre art sacroiliacă şi proeminența pubică.
● Diametrele ieşirii din bazin:
* Diametrul transversal sau biischiatic = 11 cm, uneşte cele 2 tuberozităţii ischiadice.
* Diametrul anterposter = 9-11 cm, dintre vârful coccisului şi marginea infer a simfizei pubiene.

Coapsa .
Femur - cel mai mare/ lung os tubular.
Este format din:
- Corp (Diafiză) - formă cilindrică, supraf netedă (cu excepţia marginii
poster - liniei aspre (se bifurcă delimitând fosa poplitee);
-2 epifize: Proximală (capul femurului/ se art cu osul coxal) - la limit dintre col și
corp se află 2 trohantere: mare/ mic (Anter - între ele trece linia trohanterică,
Poster creasta intertrohanterică);
Distală - formată din 2 condili: medial/ later, Anter - converg form fața patelară,
Poster separați prin fosa intercondilară, mai sus de condil se află epicondil cu
aceeași denumire (medial/ later).

Rotula (Patela) - os sesamoid, participă la form art genunchiului,

are: bază, vârf, 2 fețe (anter/ poster (se art cu femurul)).
Gamba .

Tibia - os tubular lung.

Este alcăt din:
- Corp - Forma triunghiulară, 3 feţe, 3 margini;
- 2 Epifize: Proximală - 2 condili (medial/ later),
super separați prin eminenţa intercondilară;
Distală - maleola medială şi incizura fibulară
(p/u unirea cu fibula).

Fibula (Peroneu) - os tubular lung.

Este alcăt din:
- Corp - Prismatic triunghiular, 3 fețe, 3 margini;
- 2 Epifize: Proximală - Cap, vârful capului fibulei.
Infer capul fibulei trece prin colul fibulei;
Distală - maleola laterală.

Oasele piciorului propriu-zis - 26 de oase împărțite în 3 grupe Tars, Metatars și Degete .

7 tarsiene, 5 metatarsiene, 14 falange

Oasele Tarsiene - dispuse în 2 rînduri:

* Proximal (2 oase mari): Astragal, Calcaneu.
* Distal (5 oase): Navicular, 3 o. Cuneiforme (medial, later,
intermediar), Cuboid

Oase metatarsiene - Cap, Corp, Bază.

Oasele degetelor - (1)Haluce, (5)Mic.

* Falanga distală se termină cu tuberozitate, p/u inserția unghii

rotaţie).
Art Transversală a tarsului (șopar) = talonaviculară + calcaneocuboidă;
Art Talocrurală piciorului cu gamba;
Articulațiile:
Art Coxofemurală (șoldul) - acetabulul coxalului+capul femurului;
* Flexia/ extensia în jurul axului sagital, adducția/ abducția, mişc
circulare;
Art Genunchiului - art complexă/ compusă.
Participă: femurul, tibia, patela.
* Mișc în jurul a 2 axe: Frontal (flexia/ extensia), Vertical (mişc de
Art Interfalangiene; Art Tibiofibulară;
Art Tarsometatarsiene (lisfrang); Art Metatarsofalangiene.
….……………..….…..…….…...…...Oasele craniului…....……….…….….………….………..
23 oase: Mandibula/ Osul hioid - Mobile; Celelalte - Fixe.

Neurocraniu (encefal/ craniu cerebral) 8 oase Viscerocraniu (carcasa osoasă a feței) 12 oase
(Bolta craniană, baza craniului, fața inter/ exter) (Orbite, cav nazală/ bucală, fosa intertemporală/ pterogopalatină)

Frontal (i) Mandibula (i)

Sfenoid (i) Vomer (i)
Occipital (i) Hioid (i)
Etmoid (i) Palatin (p)
Temporal (i) Nazal (p)
Parietal (i) Lacrimal (p)
Zigomatic (p)
Maxila (p)
Cornetul nazala infer (p)
Neurocraniu .

Frontal - os pneumatic, d/e conţine sinusul frontal.

Formează: părţile anter a boltei şi bazei craniene, cav nazală şi orbitele.

* Părţile componente:
--- Squama - 2 fețe (exocraniană şi endocraniană)
* Infer- marginile supraorbitale;
* Later - apofiza zigomatică;
* Medial - glabela;
* Super - tuberculii frontali.
--- Părţile orbitale:
* Participă la formarea orbitelor;
În partea later se află fosa glandei lacrimale;
--- Porţ nazală:
* Sit între porţ orbitale şi participă la formare cav nazale.

Sfenoid - os pneumatic, d/e conține sinusul sfenoidal. (Formă - Viespe în zbor)

* Părţile componente:
- Corp (6 fețe și pe cea super se află şaua turcească)
- Fosa hipofizara, în care este sit hipofiza;
- Tuberculul şeii turceşti;
- Speteaza șeii turceşti.
* 3 perechi de apofize:
- Aripi mari (orif rotund; oval; spinos);
- Aripi mici (fisura orbitală; canalul optic);
- Procesele pterigoidiene (lama later; medială).

Occipital - os plat, form porţ posteroinfer a craniului cerebral.

3 părţi:
- Porț bazilară - 2 fețe (exo/ endocraniană),
* faţa exocraniană form bolta faringelui;
* faţa endocraniană form clivusul.
-Părțile later - conțin condilii occipitali, mai sus
de condili se află canalul hipoglos.
- Squama - 2 fețe (exo/ endocraniană).
* Pe exocraniană se află protuberanţa occipitală
exter de la care pleacă liniile nucale super/ infer.
* Pe endocraniană se află protuberanța
occipitală inter, participă la form eminenţei
cruciforme
Etmoid - os pneumatic. Formează baza craniului, cav nazală, orbitele.
Format din:
Lama criburoasă - conține un șir de orif, de formă dreptunghiulară.
Lamela perpendiculară - 2 porț: Super - form creasta cocoșului (crista gali);
Infer - împreună cu vomerul form septul nazal;
Labirintele etmoidale - pe marginile later ale lamelei criburoase, alcăt din cel
etmoidale, care form sinusul etmoidal.
Din fața inter atârnă în cav nazală - cornetul nazal sup şi mediu.

Temporal - os pneumatic , cel mai complicat os.

* Constituie:
- Porţ squamoasă (solzul): -apofiza zigomatică ; -arcada zigomatică ; -fosa
mandibulară;
- Porţ pietroasă (Piramidal): 3 feţe, 3 margini, bază şi vârf.
* Faţa poster - meatul auditiv inter;
* Faţa infer - porneşte procesul stiloid, iar cel mastoid se află poster de meatul
auditiv exter;
* Între acestea se află orif stilomastoidian;
* La niv piramidei se află canalul carotid;
* În piramida temporalului se găseşte cav timpanică (urechea medie) şi labirintul
osos (urechea internă);
* Cav timpanică comunică cu nazofaringe, alveolele pneumatice şi apofizele
mastoidiene prin trompa auditivă.
- Porţ timpanică: meatul auditiv extern;
- Procesul mastoidian şi procesul stiloid.

Parietal - os plat. Formează porţ laterosuper a bolţii craniene prezintă o lamă

osoasă patrulatera concava, 2 feţe. Faţa super posedă - tubercul parietal.
4 Margini: Later - squamoasă (se uneşte cu squoama temporalului);
Antero-frontală;
Postero-occcipitală;
Medială - sagitală.;
4 Unghiuri: Anter - frontal;
Poster - occipital;
Antero-later - sfenoidal;
Postero-later - mastoidian.

Viscerocraniu .

Mandibula - os pneumatic, mobil.

Alcăt cu oasele temporale art temporomandibulare
- Corpul mandibulei (forma potcoavă, marginea infer - baza mandibulei;
marginea super - arcul alveolar (alveole dentare 16)
Anter pe marginea infer a corpului se află protuberanța mentală,
iar later - câte un tubercul și un orif mental.
Pe fața inter se evidențiază spina mentală și linia milohioidiană;
- 2 ramuri - se termină cu 2 apofize: Coronoidă/ Condilară.
Vomer Cornetul nazal infer - Repr o lamelă osoasă subțire și curbată ce se
Constit o lamelă trapezoida prinde de peretele later al cav nazale și împreună form meatul nazal infer.
sit în cav nazală şi impreună
cu lamela perpendiculară a
osului form septul nazal.

Nazal - os par, de forma unei Lacrimal - os par mic, sit în peretele

lame patrulatere alungite. medial al orbitei. La el distingem un șanț lacrimal
Unindu-se cu osul nazal din partea și o creastă lacrimală. Participă la form
opusă, form rădăcina nasului. canalului nazolacrimal și a fosei sacului lacrimal.

Palatin - Participă la form cav naz, buc, orbitei.
Este alcăt din 2 lamele: Orizontală și Perpendiculară.
Ambele lamele se unesc între ele sub unghi drept.
Lamela orizontală: se unește cu apofiza palatină
a maxilei și form palatul dur.
Lamela perpendiculară: participă la form peretelui
later al cav nazale.
Zigomatic - os par ce consolidează
craniul facial. Prin dimensiuni determină
forma feței. La el distingem:
- Corp; 3 fețe (later/ temporală/ orbitală);
2 Epifize: Frontală - se ridică sus/ joncționează cu apofiza
zigomatică a osului frontal și cu aripa mare a osului sfenoid.
Temporală - participă la form arcadelor zigomatice.

Maxila - os pneumatic, par. Posedă: Corp - conține sinusul maxilar (Highmore).

4 fețe: Anter (cu o gropiță - fosa canină și orif infraorbital);
Poster (infratemporală); Naz (participă la form peretelui cav nazale);
Orbitală (form peretele infer a orbitei, este delimit de cea anter de la marginea
infraorbitală).

Hioid - sit în reg. gâtului, între mandibulă și gât. Endobaza (baza internă a craniului) : (3 fose cerebrale):
Este alcătuit din : -Anterioară - formată din părțile orbitale ale oaselor frontale și aripile ;
-Corp mici ale sfenoidului. -Centru - Creasta cocoșului ;
-2 perechi de apofize (coarnele mari și mici). - Anterior - orificiul orb. - Medie - intră în corpul și aripile
mari ale sfenoidului, fețele anter. ale piramidelor și părților squamoase
ale oaselor temporale. -Centru - șaua turcească cu fosa hipofizară;
-Laterală - șanțul carotid, fisura orbitală;
- Posterior - orif. rotund , orif. oval , orif, oval; - Marg. poster - orif. lateral

*Anterior - impresiunea trigemenă, operculul cav. timpanice, eminența arcuată ;

*Poster. - part. osul occipital și fețele poster. ale piramidelor oaselor temporale;
*Centru - orif./ occipital mare; *Poster - orif. acustic intern,meatul acustic intern
*Anterior - clivus ;
Exobaza (baza externă a craniului), superioară : *La unirea osului temporal cu occipital se
-Posterior - fețele externe ale oaselor occipital, temporal și sfenoid. formează orificiul jugular.
-În centru - orificiul mare occipital; -Lateral - condilii occipitali;
-Mai sus de condili - canalul hipoglos; - Bilateral - orif. extern al canalului carotid.
-Lateral de partea timpanică a osului temporal - orificiul acustic extern.
……….…..….………Miologia.…..........……….………
 Muș Spatelui .
Muș Superficiali
Trapez Ridică/ Rotește/ Apropie scapula de c.v.

Dorsal mare * Pronează/ Adduce membr super la trunchi

* Extensează/ Coboară brațul ridicat

Levator al scapulei (sub trapez) Ridică/ Deplasează scapula spre c.v.

Romboizi mare/ mic Deplasează scapula spre c.v./ în sus

Dințat poster super Ridică coastele

Dințat poster infer Coboară coastele

Muș Profunzi:
* Superficial (tot spatele):
Spleniu al capului * Foarte dezv/ funcț statică

Spleniu al gâtului * Menț c.v. în poziție verticală

Erector al c.v. * Suport: corp, coaste, organe

* Mediu
Transversospinal Orient oblic, form câteva straturi

* Profund
Interspinali

Intertransversali Sit în profunzime sub stratul mediu

Suboccipitali:------------------------------------------------------------------------------------
* Mare/ mic drept poster al capului
Retroflexia/ înclinarea later a capului
* Oblic infer/ super al capului

Muș Toracelui .
Muș Superficiali
(Acț art centurii scapulare)
Pectoral mare Coboară brațul ridicat/ adduce la trunchi

Pectoral mic * Deplasează scapula în anter;

* Ridică coastele; * Dilată toracele.

Subclavicular Trage clavicula în jos/ înainte

Dințat anter (8 coaste) * Deplasează scapula în anterolater;

* Ridică coastele; * Dilată toracele.

Muș Proprii (autohtoni)

Intercostali externi (câte 11) Ridică coastele

Intercostali interni Coboară coastele

Subcostali Coboară coastele

Transversal al toracelui *Coboară coastele; *Participă la actul de expirație

Diafragma - muș respirator principal. Separă cav torac de cea abd. Dilată toracele.
3 părți: Lombară (2 pedunculi: Dr/ St) (Hiat aortal: aorta, duct torac, hiat esofagian)
Costală; Sternală. În centru tendinos se află orif venei cave.
Fascii: Pectorală (are 2 foițe: superf/ prof)
- Superf (din anter muș dințat anter);
- Prof: fascia clavipectorală: muș pectoral mic, subclavicular; fascia endotoracică: din inter torac trece prin diafragm.
 Muș Abdomenului .
Peretele later:
Oblic abd extern Orient de sus în jos - ultimele 8 coaste;
* Coboară coastele;
* Flectează c.v.;

Oblic abd inter * Coboară coastele;

* Flectează c.v.;
* Ridică bazinul.

Abd transversal * Form presa abd;

* Micș dimens cav abd.

Peretele anter:
Drept abd * Coboară cutia toracică;
* Flectează c.v.;
* Ridică bazinul.

Piramidal Tensionează linea albă

(formațiune tendinoasă densă)

Peretele later:
Pătrat lomb Menține c.v./ o înclină spre sine

Muș Gâtului .
Muș Superficiali * Ridică pielea;
Pielos (platisma) * Retrage colțul gurii.

Sternocleidomastoidian Ridică/ flectează capul.

Cu inserție pe osul hioid: * Act de vorbire/ masticație;

* Suprahioidieni:----------------- * Coboară mandibula;
Geniohioideu * Ridică osul hioid cu laringele.

Stilohioideu Ridică osul hioid

Milohioideu Ridică osul hioid cu laringele/

mandibula

Digastric * Ridică osul hioid

* Coboară mandibula

* Infrahioidieni:------------------- * Apropie hioidul de laringe;

Tiroideu * Trage laringele în jos.

Omohioideu Trage osul hioid în jos

Sternohioideu Trage osul hioid în jos

Sternotiroideu Trage laringele în jos

Muș Profunzi .
* Grup later:
Scaleni:
Anter; Mediu (1); Poster(2) Ridică costele 1,2

* Grup medial (prevertebral)

Lung al gâtului * Flectează reg cerv a c.v.
* Aflexia capului/ îl înclină later.
Dințat anter/ later al capului
 Muș Capului .
Maseteri:
Maseter
* Acț mandibula
Temporal
* Masticație/ actul vorbirii/ deglutiției
Pterigoid medial/ later

Mimici:
* Muș bolții craniene: * Trage pielea frunții în sus;
Occipitofrontal
(Aponervoză craniană - venter * Ridică sprâncenele;
frontal/ occipital)
* Form riduri transversale.
Temporoparietal

Piramidal al nasului Form la rădăcina nasului - șanțuri

și pliuri transversale

* Muș din jurul fantei palpebrale: * Trage spâncenele în jos;

Orbicular * Închide palpebrele.

Sprâncenos Trage pielea frunții jos medial

* Muș din jurul narinelor:

Nazal Acț asupra nărilor/ aripilor nasului

Depresor al septului nazal Trage septul nazal în jos

* Muș din jurul pavilionului urechii: * Sunt subdezv;

Auricular: Anter/ Super/ Poster * Acț asupra pavilionului urechii.

* Muș din jurul fantei labiale

(orif buc): Închide orif buc
Orbicular al gurii

Mental Trage pielea reg mentoriene sus/

later form pe ea gropițe

Buccinator Trage colțul gurii îndărăt

Rizoriu Form gropițe pe obraji

Zigomatic mic Ridică colțul gurii

Zigomatic mare * Muș râsului;

* Trage colțul gurii sus/ exterior.

Depresor al colțului gurii Trage colțul gurii jos/ later

Depresor al buzei infer Trage colțul buzei super jos/ later.

Levator al colțului gurii Trage colțul buzei super sus/ later.

Levator al buzei super Ridică buza super

Particularitățile de struct a muș mimici:

- Nu sunt acoperiți de fascie; - Se încep de pe os și se inseră în piele;
- Sunt așezate în jurul orif feței; - Determină starea emoțională a omului.
 Muș Membrului Superior .

Tipul Grupul Mușchiul Funcția

Deltoid * Partea Anter (claviculară) - Flexia brațului;

* Partea Mijlocie (acromială) - Abducția brațului;
* Partea Poster (scapulară) - Extensia brațului.

Muș Centurii Supraspinos Adduce brațul

Scapulare Infraspinos Supinația brațului

Rotund mic este Sinergitul muș infraspinos

Rotund mare Extensia/ Pronația brațului

Subscapular Adduce/ Pronează brațul

Coracobrahial Flectează brațul

* Flectează brațul în art umărului;

Anter (Flexori) Biceps brahial * Flectează antebrațul în art cotului;
* Supinația brațului.
Muș
Brahial Flectează antebrațul în art cotului
Brațului
Triceps brahial * Flectează antebrațul în art cotului;
Poster (Extensori) * Adduce/ Extensează brațul.

Anconeu Extensia antebrațului

1–Superficial (Later-ulnar):
* Brahioradial;
* Pronator rotund;
* Flexorul radial al carpului;
* Palmar lung; * Flectează/ Pronează mâna/ antebrațul
Anter (Flexori) * Flexorul ulnar al carpului.

2:
–Flexor superf al deg Epicondil medial (H) - Porț distală (antebraț)
și oaselor mâinii.
Muș 3:
–Flexor prof al deg (ulnar)
Antebrațului –Flexor lung al policelui (radial)

4:
–Pronator pătrat

1–Superficial:
* Extensor radial lung al carpului;
* Extensor radial scurt al carpului;
* Extensor al deg;
* Extensor al deg mic; Extensează/ Supinează mâna/ antebraț.
Poster (Extensori) * Extensor ulnar al carpului.

2–Profund:
* Supinator; Epicondil later (H) - Porț distală (antebraț)
* Abductor lung al policelui; și oaselor mâinii.
* Extensor scurt al policelui;
* Extensor lung al policelui;
* Extensor ulnar al indicelui.

Abductor scurt al policelui Abduce policele

Later (al policelui)
Opozant al policelui Efect mișc de opoziție al policelui
Muș mâinii Eminența tenară
Flexor scurt al policelui * Adduce policele;
(reg later a palmei)
Adductor al policelui * Flectează policele.
 Medial (deg mic) Palmar scurt Formează cute mici pe piele

Eminența hipotenară Adductor al deg mic Adduce deg mic

Muș (reg medială a palmei) Flexor scurt al deg mic Flectează deg mic
mâinii Mediu (mână) Lumbricali (4) * Flectează falangele proximale;
* Extensează falangele mijlocii/ distale a deg.
Reg dorsală a mâinii
Intercostali:
(între grupuri) * Palmar (3) (spațiile intermetacarpiene) Adduc deg: 2,4,5 spre deg mijlociu (3)

* Dorsali (4) Abduc deg: 1, 2,4 îndepărtându-le de la deg 3

 Muș Membrului Inferior .

Tipul Grupul Mușchiul Funcția

Iliopsoas (psoas mare+iliac) Flectează coapsa în porț lomb a c.v./ înclinând bazinul/
trunchiul înainte.

Intern Psoas mic Supraf anter a muș psoas mare (nu este prezent mereu)
Muș
Obturator intern Rotește coapsa înafară
Centurii (aderă muș gemeni:
Pelviene super/ infer)

(Bazinul) Piriform Rotește coapsa înafară, cu abducere parțială

1–Str Superficial:
* Gluteu mare Extensia coapsei, o rotește înafară

* Tensor al fasciei late Tensionează tractul iliotibial

Extern 1–Str Mediu:

* Gluteu mediu Abduce coapsa
(reg fesieră/ later
a bazinului) * Pătrat al femurului Rotește coapsa în afară

1–Str Profund:
* Gluteu mic Abduce coapsa

Obturator extern Rotește coapsa în afară

Croitor Flectează coapsa în afară, Abduce coapsa în afară

Cuadriceps al femurului:
Anter * Drept al femurului; * Flectează coapsa;
(Flexori) * Vast later;
Muș * Vast medial; * Extensia gambei în art genunchiului.
* Vast intermediar.
Coapsei (se concresc într-un tendon comun)

Biceps al femurului * Extensia coapsei; * Flexia gambei în art genunchiului.

Semitendinos * Extensia coapsei; * Flexia gambei.

Poster
(Extensori) Semimembranos * Extensia coapsei; * Flexia gambei.

Grațios * Adduce coapsa; * Flexia gambei.

Mediali Pectineu * Abduce/ flexează coapsa.

(Addutor)
Adductor Lung/ Scurt * Abduce/ flexează coapsa.

Adductor mare * Adduce/ extensează coapsa.

Tibial anterior * Supinația/ Extensia piciorului în art talocrurală;

* Înclină gamba înainte
Anter
Extensor lung al deg * Extensia piciorului în art talocrurală și a deg 2-5 în art
metatarsofalangiană

Extensor lung al halucelui * Extesnsia halucelui/ Piciorului în art talocrurală

1–Superficial:
Triceps al gambei: Flectează gamba/ piciorul (flexie plantară)
Muș * Gastrocnemian (2)
(cap: medial/ lateral)
Gambei * Soleu
Poster
2–Profund:
* Popliteu; Flectează gamba rotind-o în interior
 * Flexor lung al deg Flectează gamba rotind-o în exterior

Poster * Flexor lung al halucelui * Flectează halucele; * Flectează/ Adduce piciorul.

Muș * Tibial poster * Flexia plantară a piciorului; * Adduce/ supinează piciorul

Gambei Peronier lung
(se inseră pe oasele metatarsiene: 1-2/ * Flexia plantară a piciorului; * Pronează piciorul
osul cuneiform medial)
Later
Peronier scurt Flexia plantară a piciorului
(se inseră pe oasele metatarsiene: 5)

Dorsali Extensor al deg Extesnsia dorsală a deg

Extensor scurt al halucelui Extesnsia halucelui

Muș Plantari: Abductor scurt al halucelui Abduce halucele

Piciorului Medial Flexor al halucelui * Flexia halucelui;
(halucele)
Adductor al halucelui * Adduce/ Flectează halucele.

Lateral Abductor al deg mic Flectează/ Abduce falanga proximală.

(deg mic)
Flexor scurt al deg mic Flectează deg mic.

Flexor scurt al deg Flectează deg 2 și 5

Mediu Pătrat al plantei Flexia deg

(reg planară
intermediară) Lumbricali (4) * Flectează falangele proximale;
* Extensează falangele mijlocii/ distale a deg 2-5.

Interosoși:
* Palmari (3) Flectează falangele proximale ale deg proximale 3 și 5
(spațiile intermetacarpiene)

* Dorsali Flectează falangele proximale ale deg proximale 2-4

..…….....………Sistemul Respirator.….....…….………
Căile respiratorii: Organe respiratorii:
Inferioare: Superioare: Plămâni
* Laringe * Nasul extern
* Traheea * Cav naz
* Bronhiile * Nazofaringe

Căile respiratorii .
Particularități de structură şi funcţii ale căilor respiratorii:
1. Prezența cartilajelor (mobilitatea);
2. Epiteliul ciliat (purifică aerul);
3. Gl mucipare şi seroase (leucocitele - umecteaza);
4. Plexuri cavernoase venoase (încalzirea aeruluii);

Importanța căilor respiratorii:

1. Umectează aerul;
2. Curăţă aerul de praf;
3. Purifică aerul.

Viscer Topografie Structură externă Structură internă Funcții

(Organ)

Nas Nas extern - o Nasul Extern - - - - - - - - - - - - - - Cav naz - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Nasul

proeminență - Rădăcină - sit sub glabelă; În fiecare jumătate a cav naz distingem: extern:
mediană, - Spinarea nasului - form la - Vestibul naz - acoperit din inter de pielea nasului Adăposte
Super se află unirea celor 2 lame later. extern care intră în cav prin nări. Comportă gl şte o
glabela; - Aripile nasului - repr părțile sebacee, sudoripare şi vibrise (perişori aspri). parte a
Infer - buza infer a părților later. - Fosa naz propriu-zisă: (5 pereți) cav naz.
super; Cu marg lor infer - delimit 1) Anter - peretele nasului extern; Împlineşt
Bilater - obraji. Nările (căi de acces p/u aer în 2) Poster - nazofaringele; e funcţ
Are forma unei cav naz, și de ieșire a 3) Super - oasele naz, partea naz a osului frontal, de estetică
piramide acestuia). lamela criburoasă a osului etmoid şi corpul osului şi realiz
triunghiulare, cu - Apexul nasului - cu care se sfenoid; protecţia
vârful în sus, termină spinarea nasului. 4) Inferior - apofizele palatine ale oaselor maxilare şi cav nav.
baza - în jos. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de lamelele orizontale ale oaselor palatine. Cav naz:
------------ Comportă un schelet osos și 5) Lateral - fața naz a corpului şi de apofiza frontală Purifică,
Cav naz - este cartilaginos, form din: a maxilei, de osul lacrimal, de labirintul etmoidal, de umectea
separată de oase naale; lamela perpendiculară a osului senoid. ză şi
septul naz în 2 apofizele frontale ale maxilei. Peretele later - se divizează în 3 meaturi naz: temperea
părți simetrice: - Super, mediu, infer, fiecare are câte un cornet (cu ză aerul
Cartilajele:
- Anter - se care comunică sinusurile naz). inspirat,
- Later al nasului;
deschid pe față -------------------------------------- senzaţii
- Mare al aripii nasului;
prin nări; Pereţii cav naz sunt tapetaţi cu tunica mucoasă olfactive.
- Alare mici;
- Poster - prin (umectează/ purifică).
- Septului nazal
coane comunică Tunica mucoasă este tapetată de epiteliul ciliat.
–Se unesc între ele și cu
cu rinofaringele. -Reg olfactivă (senzații olfactive) - părţile super ale
oasele adiacente prin str de
cav naz care comportă cel senzoriale olfactive.
ţes conjunctiv.
-Reg respiratorie - tapetată cu epiteliul ciliat (purifică
aerul), comportă gl mucipare/ seroase și conține
plexuri cavernoase veroase (încălzește aerul).

Sinusuri -4 perechi de compartimente pneumatice sit în * Sinusurile: * Umecteazǎ/ purifică;;

paranazale jurul foselor naz, cu care comunică prin orif • Frontal; * Dezinfectază aerul;
speciale. • Sfenoidal; * Scade din greutatea scheletului
-Sinusurile sunt căptuşite de o mucoasă care se • Maxilar (highmore); craniului;
prelungește cu mucoase din cav naz. • Etmoidal. * Izolator termic;
-Datorită lor se măreşte supraf de contact a * Rezonator al sunetelor
aerului cu mucoasa.
Viscer Topografie Structură externă Structură internă Funcții

Laringe Ocupă o poziție mediană
în reg anter a gâtului -
form proeminenţa care la
femei abia este evidentă/
la bărbați mai tare (mărul
lui Adam).
Este sit la niv vert cerv
4-6. În partea de sus este
suspendat de osul hioid,
de jos el e unit cu
traheea. Anter şi bilater
este cuprins de lobii gl
tiroide, poster se află
laringofaringele.
Cav larungelui - dimens
laringelui la femei și copii
sunt mai mici, coardele
vocale sunt mai scurte de
aceea tembrul vocii este
mai înalt, odată cu vîrsta
dimens laringelui cresc.
Îndeosebi la băieţi în
perioada pubertară. La
această vârstă se
constată schimbarea vocii
tembrul devine mai jos.
În struct intră cartilajele, art şi muș. Cav laringelui (3 compartimente): -Respiraţie;
* Muş (3 grupe): - C. super (vestibului laringelui) - -Protecţie a
— Dilatatori ai glotei: se întinde de la intrarea în laringe căilor
- muș cricoaritenoid poster; până la pliurile vestibulare, între respiratorii;
— Constrictori ai glotei: care se află fisura vestibulului. -Fonație;
- muș cricoaritenoid later; - C. mediu interventricular - cav Cav laringelui.
- muș tiroaritenoid cea mai îngustă, se întinde de la Egalizarea
— Tensori ai coardei vocale: pliurile vestibulului (în partea de pres aerului
- muș vocal sus până) la coardele vocale (în din
- muș cricotiroid partea de jos), între pliul nazofaringe cu
* Cartilajele: vestibulului şi coarda vocală pe cea din cav
- Impare: fiecare latură se află ventricul urechii mijlocii.
epiglotic; tiroid; cricotiroid laringian, Coardele vocale - dr şi st
- Pare: delimitează glota (fisura vocală),
aritenoide; cuneiforme; corniculate care constit cea mai îngustă parte
* Unirile: a cav laringelui. Coardele vocale,
acț între ele ele şi cu osul hioid prin extinse între cartilajul tiroid şi
art și ligm. cartilajele aritenoide realiz fonația.
* Articulațiile: La contractarea muş laringelui în
Mobilitatea cartilajelor laringiene urma deplasării cartilajelor se
este asigurată de 2 art pare: modifică lărgimea glotei şi gradul
- art cricoaritenoidă de extensie a plăcilor vocale. Aerul
- art cricoaritenoidă respirat face să vibreze coardele
Şi de muş respectivi care le vocale acestea producând sunete.
acţionează. - C infer - sit sub glotă, cav
* Ligamentele - cartilajele cu osul ifraglotică se dilată şi continuă în
hioid. cav traheii.

Trahee Începe de la limit infer a laringelui, la niv vert Constituită din 16-20 semiinele Este alcăt din tunica Conduce
cerv 6 şi se termină la niv vert torac 5, unde cartilaginoase constituie 2/3 din mucoasă, cu baza aerul
se bifurcă în 2 bronhii principale (bifurcația circumferința traheii, sunt submucoasă, tunicile spre
traheei). Are forma unui tub de 9-11cm, putin deschise în sens poster fibromio-cartilaginoase plămâni,
aplatizat în sens antero-poster. datorită semiinelelor lumenul și conjunctive. Tunica umectea
* Conform topografiei are 2 porţiuni: rămâne hiant, cartilajele fiind mucoasă conţine ză şi
- Cervicală - traheea are adiacenţă la gl incomplete în partea poster și epiteliul vibratil purifică
tiroidă, poster de trehee - esofagul, bilater - creează un perete membranos. pluristratificat, care aerul.
fascicului neurovascular dr/ st. Cartilajele sunt unite prin conţine gl mucipare şi
- Toracică - anter-arcul aortei şi timusul, dr/ st intermediul ligm inelare. foliculi limfatici (cili).
- pleura mediastinală dr/ st.

Bronhii Bronhiile - Bronhia principală dr - (6-8 semiinele) - Peretele bronhial este asemănător cu Cale de
principale dr şi st ocupă o porţ verticală, este mai scurtă şi cel al traheii; conducere
pornesc de la mai largă, se prezintă ca o prelungire a - Scheletul este form din semiinele a aerului
bifurcația traheei traheii. cartilaginoase; către
(vert torac 5) şi se - Bronhia principală st - (9-12 semiinele) - Peretele bronhiilor este unul plămâni
îndreaptă spre ocupă o porţ orizontală, este mai lungă şi membranos, deschis în partea poster;
hilul plămînului mai îngustă - Interior sunt tapetate cu tunica
respectiv. * Exter sunt acoperite cu adventiţie. mucoasă.
Organele respiratorii (Plămâni) .

Topografie Structură externă Structură internă Funcții

Plămânii (dr/ st) * Fețe: Arborele Bronhial (totalitatea Plămînii

sunt sit în cav - Diafragmală (baza plămânului) - orient spre diafragm; bronhiilor) este form din: sunt
torac, în - Costală - convexă, este adiacentă supraf inter cutiei Bronhia segmentară se împarte în organe
jumătăţile ei (dr/ torac; ramuri, care ajung până la pereche
st). - Medială (se află hilul plămînului) - orient medial spre Bronhiola lobulară intră în Lobulul cu rol de
- Poster - c.v. organele mediastinului; pulmonar. respiraţie,
- Anter/ Later/ –Faţa costală este delimit de cea medială de marg anter. Din inter lobului pornesc (18-20) care
Poster - Hil - impresiune ovală. Bronhiole terminale, de la care furnizează
Peretele toracic Prin hil în plămân pătrund: Bronhia principală, Artera deviază dicotomic O2
- Infer - pulmonară, nervi. * Bronhiole respiratorii și Canalele întregului
Diafragma Ies: 2 vene pulmonare, vase limfatice. alveolare ce conțin Alveole corp și
* Fiecare au Toate formaţiunile constituie Rădăcina plămânului. pulmonare - form Acinul pulmonar elimin
sacul său ------------------------------------------ (unitatea morfofuncţională a CO2 din
pleural. Plămân dr: Plămân st: plămânului).* Totalitatea acinilor sânge.
* Plămânii, sit în -mai scurt/ lat, -mai îngust / lung pulmonari form Arborele Alveolar
sacii pleurali sînt sub diafragm - ficatul pe faţa medială (face parte din parenchimul
separaţi unul de + o mică incizură cardiac posedă incizură respirator al plămânului).
altul de către cardiacă aprofundată Nr de acini - până 15 mii.
mediastin, care - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -Lobii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - * Fiecare plămân are 10 segm.
încorporează -Superior -Superior Bronhia segmentară intră în
cordul cu vasele -Mediu -Inferior segment (constit o porţ a
magistrale, -Inferior plămânului orient cu baza spre
esofagul şi alte - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Incizuri - - - - - - - - - - - - - - - - - - faţa organului/ cu apexul spre
organe. -Orizontală -Oblică rădăcina lui, şi este alcăt din lobuli
-Oblică pulmonari).

Pleură
Pleura - Tunica seroasă a plămânilor. Se împarte în 2 foițe: Viscerală (Tapeteaza plămânul de la supraf) și
Parietală (Costală/ Diafragmală/ Mediastinală) (Tapetează peretele cav torac).
Pleura Viscerală (Pulmonară) - Concrește tenace cu țes organului și pătrunde în şanţurile dintre lobii pulmonari.
Pleura Parietală - Concreşte cu fața inter a peretelui torac.
Super (la niv aperturii super a cutiei torac)
- Pleura costală și mediastinală trec una în alta şi form Cupola Pleurei.
Cav pleurală - spațiu fisurat închis, se află între pleura parietală și viscerala. În aceasta cav se află o cant mica
de lichid seros, care umectează foițele pleurei p/u a reduce frecarea. Sinusurile pleurale se form în locurile de
trecere a pleurei costale în cea diafragmală şi mediastinală. Aceasta constituie niște spații de rezervă plu cav
pleurale dr şi st, servesc drept recipiente în care se poate acumula lichidul pleural. Exemple: Sinusul
costodiafragmal, frenicomediastinal şi costomediastinal.
------------------------------------------------------------------------
Limitele pleurei:
Cupola pleurei dr şi st, ajung pînă la colul coastei 1, ceea ce în poster corespunde apofizei spinoase a vert cerv
7. Anter cupola pleurei se ridică cu 3-4 cm mai sus de coasta 1 (cu 1-2 cm mai sus de claviculă).
Limita anter a pleurei costale, dr şi st, are o traiectorie diferită.
" Din dr, această limit, poster de art sternoclaviculară coboară în jos poster de stern pina la coasta 6, unde
deviază în dr şi trece în Limit infer a pleurei , care pe linia medioclaviculara intersectează coasta 6, pe linia
axilară anter - coasta 8, pe linia axilară medie - coasta 9, pe linia axilară poster - coasta 10, pe linia scapulară -
coasta 10, şi trece spre c.v. la niv colului coastei 12, unde limita infer trece în limita poster a pleurei.
* Din st, Limit anter a pleurei parietale porneşte de la cupola tot aşa cum şi din dr - poster de art
sternoclaviculară . Apoi se îndreaptă poster de stem în jos pina la cartilajul coastei 4, aici intersectează marg st
a sternului şi coboară pînă la cartilajul coastei 6, unde trece în Limit infer a pleurei. Limit infer a pleurei din st e
sit ceva mai jos decât cea din dr. Poster, ca şi din dr la niv coastei 12, ea trece în Limita poster. Limita poster a
pleurei coboară de la cupola pleurei în jos de - a lungul c.v. pâna la colul coastei a 12, unde trece în limita infer

Mediastin
- Constit un complex de organe sit între cav pleurale dr şi st. Anterior - delimit de stern/ Posterior - de porț torac a c.v./ Bilater - de
pleura mediastinală dr şi st. Mediastinul, în sus se extinde până la apertura super a cutiei torac, în jos - până la diafragm. Mediastinul se
divizeaza în 2 compartimente: Super şi Infer (Anter/ Mediu/ Poster).
Mediastinul super este delimit de cel inter, de planul orizontal imaginar - trasat de la locul joncțiuni manubriului stemului cu corpul
stemului până la discul intervertebral dintre corpurile vert torac 4 și 5.
În Mediastinul Super sunt sit: Timusul, Porț super a venei cave super. Arcul aortei cu vasele ce pleacă de la el, Traheea. Porț super a
esofagului ș.a.
În Mediastinul Infer Anter - Artera, Venele torac inter, Vasele parasternale ș.a.
În Mediastinul infer Mediu - Cardul cu pericardul, Vasele magistrale ce pleacă de la el, Bronhiile principale ș.a.
În Mediastinul infer Poster - Porț torac a aortei descendente, Nervi vagi, Esofagul , etc.
Limitele (Percusia)
Plămânilor Plamân dr
Apexul depăşeşte niv claviculei cu 2 cm, iar al coastelor 1 cu 3-4 cm. Poster apexul plămânilor se proiectează la niv
apofizei spinoase a vert cerv 7. De la apex pornețte Limit lui anter, care trece spre art sternoclaviculară dr, apoi
coboară în jos poster de stern până la cartilajul coastei 6, și aici trece în Limit infer a plămânului dr, aceasta
intersecteaza pe Linia medioclaviculaă - coastei 6/ pe linia axiară anter - coastei 7 pe linia axilară medie - coasta 8 / pe
linia axlară poster - coasta 9/ pe linia scapulară coasta 10/ pe linie paravertebrala coasta 11. Aici limi infer a
plămânului se întoarce brusc în sus și trece in limit poster. Limit poster coasta 11.
Plămân st
Apexul se află la acelaşi niv ca şi plâmânul dr. Limit anter trece spre art sternoclaviculară, apoi poster de stern
coboară până la niv coastei 4, aici deviază brusc în st - formand incizura cardiacă, şi apoi coboară vertical în jos pana
la coasta 6, aici începe Limita infer (se afla mai jos de limit infer a plămînului dr). Pe linia paravertebrală limit infer
trece în Limit poster (sit de-a lungul c.v. pe partea st).

Mecanismul Respirația este totalitatea proceselor, în urma cărora se produce consumarea de către organism a O2 şi elimin CO2.
respirației * Respirația omului cuprinde urmatoarele procese:
1. Schimbul de aer dintre mediul extern şi alveolele pamânilor (Respirația externă/ ventilație pulmonară).
2. Schimbul de gaze dintre aerul alveolar şi sânge, care circulă prin capilarele pulmonare (difuziunea gazelor în
plămâni.
3. Transportul gazelor de către sânge.
4. Schimbul de gaze dintre sânge şi țes în capilarele tisulare (Difuziunea gazelor în țes);
5. Consumarea oxigenului şi elimin bioxidulul de carbon de către cel (Respiraţia celulară).

Respirația " Respiraţia pulmonară sau externă, adică schimbul de aer dintre alveolele plămânilor şi mediul extern se realizează în
pulmonară urma mişc respiratori ritmice ale cutiei torac.
* În inspirație volumul cusel torac şi al plămânilor se măreşte, pres din al scade şi aerul intră in alveolele pulmonare
prin căile respiratorii
* În expirație volumul cutiei torac şi al plămânilor se micşorează, pres din ei creşte şi aerul iese afară.
* În alveole are loc schimbul de gaze dintre aerul alveolar şi sânge. Oxigenul aerului alveolar este absorbit de sângele
capilarelor, care înconjoară alveolele, iar bioxidul de carbon este elimin din sângele acestor capiare în aerul alveolar.

Capacitatea * Volumul inspirației - 500 ml aer * Volumul inspirației suplimentare - 2500 ml aer
pulmonară * Volumul expirației - 500 ml aer * Volumul expirației suplimentare - 1000 ml aer
* Capacitatea vitală a plămânilor - 500 ml + 2500 ml + 1000 ml = 4000 ml * Volumul rezidual - 1000 - 1500 ml aer.

Mecanismul Se măreşte volumul cav torac (se produce in urma ridicării coastelor (contractează muş intercostali extern) şi
inspirației coborând diafragmului (fibrele musculare ale diafragmului se contractă - cupola lui devine mai plată, şi lasă jos );
organele cav abd sunt impuse jos, later și înainte, volumul cutiei torac creşte.

Mecanismul Muş respirator se relaxează; coastele se lasă în jos şi cupola diafragmului se ridica - volumul cutiei torac se
expiratiei micș.Expirația se realiz în mod pasiv/ färă participarea muş.

Respirație
în hipobarie Pres joasă - Boala de altitudine (de munte) - hipoxie.

Respirație
în hiperbarie Pres înaltă - Boala de Cheson.

3 metode:
Respirație 1. Pomparea ritmică a aerului prin căile respiratorii (Cea mai răspândită);
artificială 2. Dilatarea sau comprimarea ritmica artificială a cutiei torac, care imită mişc respiratorii naturale;
3. Stimularea ritmica electrică a muş respiratoril.
..…….…...………Sistemul Digestiv.….....…….………

Totalitatea organelor ce îndeplinesc f-ția de

digestie și absorbție a alimentelor
(prehensiunea, modificările fizice și chimice
ale alimentelor, absorbția ,,nutrimentelor”,
excreția reziduurilor neabsorbite).

Cavitatea bucală (porțiunea incipientă a sistemului digestiv). .

Dinții - tratarea mecanică a alimentelor,mărunțire, frământare. .
Limba - amestecă hrana cu saliva evacuată în cavitatea bucală din glandele salivare. .
Din cav. buc. alimentele trec prin faringe, esofag, apoi sunt propulsate în stomac - chimul
alimentar se reține p/u câteva h, și se expune tratamentului cu suc gastric, se rarefiază, se amestecă
intens și se expune digestiei. În intest subț - chimul venit continuă tratamentul chimic, ulterior cu bila, cu secreții ale
pancreasului și gl intestinale. Bila (ficat) și sucul pancreatic, se scurg la începutul intest subț - Duoden. În Jejun și Ileon
se continuă amestecarea intensă a chimului, asigură tratarea sa chimică completă, și absorbția eficientă a materiilor nutritive
în capilarele sangvine și limfatice situate în pereții lor. În continuare masele indigeste și inabsortibile nimeresc în intest. gros
- alcăt din cec, colonul ascendent/ transvers/ descendent/ sigmoid și rectul. În intest gros are loc absorbția apei și
form maselor fecale din deșeurile alimentare.

Cavitatea bucală .
Cav buc - porţ. incipientă a tubului digestiv şi este sit. în partea infer a craniului facial. Cav. buc. este împărțită prin arcadele
alveolodentare în 2 compartimente: vestibulul bucal şi cav. buc. propriu-zisă. Aceste compartimente comunică prin fanta dintre
dinţii super şi cei infer. Accesul în vestibulul cav. buc. - orif buc. Cav. buc. este constituită din 5 pereţi:
- Perete anter - form din buze;
- 2 Pereţi later - form de obraji;
- Perete infer - planşeul diafragmului bucal (form. din muș. părţii super. a gâtului);
- Perete super - bolta palatină (palatul dur / moale);
- Partea poster - un orif - vestibulul faringian - cav. buc. comunică cu faringele.
Vestibul faringian - delimitat anter - uvulă; infer - rădăcina limbii; later - arcurile palatine

Buzele (peretele anter) - (buza super/ infer), reprezintă. nişte cute musculo-cutante.
Mare rol estetic, în definirea fizionomiei şi participă la mimică. În construcţia buzelor intră
straturile: pielea, stratul musc. (muș orbicular al gurii) şi mucoasa (acoperă buzele pe faţa lor
inter, în vestibulul cav. buc. trece pe apofizele alveolare ale maxilarelor şi form pe linia mediană
frîurile buzei super şi buzei infer. Mucoasa buzelor conţine numeroase gl. salivare mici.

Obrajii (pereții later) - conţin în profunzimea sa muş buccinator. Faţa exter - acoperit de piele, cea inter - de mucoasă.

Bolta palatină (peretele super.) - 2 porț: palatul dur/ moale.

Palatul dur - ocupă ⅔ anter, reprezentat de apofizele palatine ale maxilei și lamele orizontale ale oaselor palatine.
Aceste formațiuni osoase sunt tapetate de mucoasă, care continuă gingiile.
Palatul moale - ocupă ⅓ poster a bolții palatine și constituie țes fibros și muș. Mucoasa care tapetează palatul moale în part
super = continuare a mucoasei cav. nazale, iar în part infer = trece în membrana mucoasă a palatului dur. Porț anter a palatului
moale este dispusă orizontal, iar cea poster - atârnă liber form vălul palatin (la mijloc are o excrescență - uvula). De la marginile
later ale vălului palatin pornesc 2 arcuri: palatoglos/ palatofaringian, între arcuri se află - fosa tonsilară ocupată de amigdala
palatină.
– Muș palatului moale răspunde de ridicarea vălului palatin, îl alipesc de pereții faringelui: poster și later - separând porț. nazală
a faringelui de celelalte părți ale lui. Această se întâmplă în timpul mișc de deglutiție - previne pătrunderea alimente în cav.
nazală.
– Mușchiul palatului moale răspunde de coborârea vălului palatin și de îngustarea accesului în vestibulul faringian, separă din
bolul alimentar porț mici care sunt îndreptate în faringe.
 Diafragmul planșeul buc. (peretele infer) - form din muș din
porț super a gâtului. Pe acest perete e sit limba. Între limbă
și planșeu - reg sublinguală, în care se deschid ducturile gl.
submandibulare și sublinguale.

Vestibulul faringian (part poster) - reprez un orif,

prin care cav buc comunică cu faringe, super este delimitat de
palatul moale, later - de arcurile palatine, infer - de rădăcina limbii.

Limba - organ muscular, foarte mobil, sit pe peretele infer al cav buc.
Multe f-ții: participă la masticație, deglutiție, articularea vorbirii, poartă pe supraf lui papile gustative.
Conformaţia exter: constituită din corp, vîrf şi rădăcină.
2 feţe: super (dorsală) (posedă șanțul terminal (în formă de V)), limita dintre corp și rădăcină)
şi infer, şi 2 margini laterale.
Struct limbii - tunica mucoasă a limbii o învelește și îi oferă cul roz. Pe fața dorsală și pe margini
ea are un aspect catifelat din cauza papilelor linguale (formațiuni ce conțin receptori specifici ai
gustului). Papilele: valate ,fungiforme, foliate, filiforme și conice. Membrana mucoasă a rădăcinii
NU are papile, dar are proeminențe cu foliculi limfatici, ce form amigdala linguală. La trecerea
mucoasei din part infer în planșeul buc. form frenulul limbii, bilater se află plica linguală(în care este
gl. omonimă).
MUȘ– pari: proprii (cu inserție în profunzimea limbii)--muș longitudinal super, infer, transversal și vertical,
: scheletici (inserați pe oasele capului și profunzimea limbii)--muș genioglos, hioglos, stiloglos.
Acțiune - la contracția lor limba își modifică forma și poziția.

Dinții - organe dure, cul albicioasă, implantați în alveolele maxilarelor.

- Rol principal: captarea, decuparea și triturarea alimentelor.
- Rol fonetic - articularea sunetelor. Dinții contribuie la definirea fizionomiei, a figurii individuale.
Struct dintelui: coroană, col și răd. Coroana - cea mai masivă porț și proeminează de asupra gingiei. În alveola dentară se află
- rădăcina. Fiecare posedă 1-3 rădăcini. Rădăcina se termină cu apex, în care se află un orif. Colul - o îngustare între coroană și
răd. În inter dint. - cav. dent. Orif apexului dint deschide intrarea în această cav, și pe aici intră vasele sangvine și nervi.
Cav dent conține - pulpa dint.. Subst dintelui este alcăt din - Dentina (masa de
fond a dintelui, sit în jurul cav dent și a canalului radicular), Adamantină (smalț
dentar) (Pe din afară, coroana dintelui) și Ciment (răd). În alveolele dentare,
răd dinților concresc tenace cu periostul dent (periodontul).
—La copii, primii dinți apar la 5-7 luni, la 2-5 ani - nr. lor până la 20.
—Dinții de lapte (deciduali). La 5-7 ani, cad dinții de lapte-cresc d. permanenți.
La matur- 32 dinți. După form și dimens coroanei, locul amplasării dinților în
alveolele maxilarelor - 4 form de dinți: incisivi; canini; premolari și molari.
- Incisivii - decupare hranei - coroană în form de daltă, o rădăcină;
- Caninii - sfâșierea hranei - coroană conică cu vârf acuminat, o rădăcină lungă;
- Premolarii - fragmentare - poster de canini, form rotundă/ovală, pe fața
ocluzivă a coroanei sunt 2 tuberculi - asigură fragmentarea/ tirurarea, o răd
uneori apexul bifurcat.;
- Molarii - triturarea alimentelor - posteriori de premolari.
Molarul 3 (Molar de minte - cel mai mic și mai întârziat în erupție.
- Coroana molarilor are form cuboidă, pe fața ocluzivă are 3-5 tubercului - contribuie la triturarea alimentelor.
Molarii infer - 2 răd, iar cei super - 3 răd.
 Dinții sunt dispuși simetric în 2 rânduri: super, inf.
Rândul super - 16 dinți.
2 perechi de 8 = 2 incisivi, 1 canin, 2 premolari, 3 molari.
Formulă dent. - înregistrarea dinților în form de serie de cifre.

- Dinții maxilei Printre cei temporari

lipsesc premolarii, molari 2
- Dinții mandibulei .
/ / .
Stânga Dreapta

*La fete erupția dinților se produce mai devreme.

Deosebirile dintre dinții permanenți și cei deciduali - după struct sunt identici.
Deciduali de 2 ori mai mici ca dimensiune. Dinții de lapte au o cul albă-albăstruie, cei permanenți o cul albă cu nuanță gălbuie.
Rădăcinile dinților deciduali sunt subdezvoltați.

Ocluziune dentară - La apropierea maxilarelor are loc angrenarea dinților super și infer. Această angrenare -
Ocluziune. În caz de agrenare norm, grație dimens mari a arcadei alveolare și orientării dinților seriei super spre exter, dinții
maxilei acoperă parțial dinții mandibulei (angrenare în foarfecă sau exactă).

Gingiile - reprez membrana mucoasă ce tapetează apofizele alveolare a maxilei și mandibulei, proeminează sub form de
arcuri la limita dintre vestibulul cav buc și cav buc propriu-zisă. Membrana mucoasă - compactă, groasă, încorsetează colul
dintelui, concrește tenace cu apofizele alveolare.

Glandele salivare - Se împart în: mari și mici.

Denumirea Gl mici depinde de localizare), avem glande labiale, bucale, palatine, linguale.
Glandele salivare mari - pare, sit în afara limit cav buc, ducturile lor se deschid în ea. Se disting - parotidă, submandibulară,
sublinguală. După tipul secrețiilor: seroase, mucoase, mixte. Saliva - amestec de secreții a gl.
- Gl parotidă - gl de tip seros, cea mai mare, sit anteroinfer de pavilionul urechii, pe fața
later a ramurii mandibulei, moale, struct lobulară. Ductul parotid - 5-6 cm,
traversează fața later a muș buccinator, se deschide la niv molarului 2 super.
- Gl submandibulară - gl mixtă, sit medial și puțin în jos de corpul mandibulei.
Ductul submandibular - se îndreaptă în sus, de la muș milohioidian paralel cu planșeul
cav buc, se deschide în vîrful papilei sublinguale.
- Gl sublinguală - dimens mici, de tip mucos, sit deasupra muș milohioidian, pe planșeul cav buc, în plica sublinguală, o parte
posedă ducturi excretoare scurte ce se deschis de sinestătător în cav buc.
Ductul principal - însoțește canalul excretor al gl submandibulare, se deschide la vîrful papilei sublinguale.

Digestia în cavitatea bucală - fărâmițarea în cav buc, umectarea cu salivă și

form bolului alimentar (aprox. 15-16 sec.), apoi se înghit, (contracții musculare) se
împing în faringe, apoi în esofag, tot în cav buc se determină gustul și comestibilitatea.

Sistemul digestiv

—----Tubul digestiv—-- -—---Anexe ale tubului—--

Cavitatea bucală, Faringe, Esofag, Stomac, Ficat, Vezica biliară, Pancreas.
Intestin subțire și gros.
………….….……………Organe ale s. Digestiv…….….…..……….………….
Topografia Structura Externă Structura Internă Funcț.

Faringe -form de tub aplatizat anteroposter.

-4 pereți: anter (multe orif - coanele, vestibulul
Interior
Tunica mucoasă aderă în
Cale respiratorie și
alimentară,
De la porț bazilară
faringian, accesul la laringe), poster (nu are membrana fibroasă a faringelui ventilarea urechii
a osului occipital
orif), later, super (bolta faring.). (fascia faringo-bazilară). medii, fonație,
până la C7.
-3 părți: La niv nazofaringelui - tapetată funcț de apărarea
Poster - c. vert,
1 Nazofaringe - la niv coanelor. de epiteliu ciliat, celelalte părți - a organismului.
muș prevertebrali
2 Orofaringe - de la vălul palatin până la epiteliu pavimentos
cu spațiul
accesul în laringe (vestibulul faringian). pluristratificat. În mucoasa
retrofaringian;
3 Laringofaringe - la niv accesului în faringe faringelui - gl mucoase
Later - fasciculele
până la trecerea faringelui în esofag. (înlesnește lunecarea bolului
vasculo-nerv ale
Fața inter - la trecerea peretelui super în poster alimentar).
gîtului (artera
- amigdala faringiană (acumulare de țes Exterior
carotidă, vena
limfoid). Părțile later, poster de coane - orif Tapetat cu tunica mucoasă (baza
jugulară inter,
faringian al trompei Eustache. Poster de acest submucoasă) + adventiție, în
nervul vag);
orif -amigdala tubulară. Inelul limfoepitelial part de sus fascia faringobazilară
Anter - (sus) cav
Pirogov-Waldeyer - (la intrarea în faringe) acoperă muș
naz/ (jos) cav buc,
constituit din: amigdale palatine (2), tubare (2) MUȘ FARINGELUI - constrictori
laringele
(nazo), linguală, faringiană (oro). (super/ mediu/ infer a
Peretele anter (infer) - se află un orif ce duce la faringelui), longitudinali
laringe, infer de el - Mărul lui Adam (stilofaringian, palatofaringian).

Esofagul Tub aplatizat

antero-poster.
Structura peretelui:
Tunica externă - adventiția (țes fibros conjunctiv lax)
Conduct
musculo-membr
25-30 cm, de la C6/ C7.; cav
Posedă niște Tunica musculară - 2 strat: exter longitudinal și inter anos prin care
torac; cav abd; pătrunderea
îngustări : circular. trec alimentele
în stomac spre st de T10 -
I Cricoidian - la niv Baza submucoasă - bine dezv, form pliuri longitudinale din faringe în
T12.
C6 - C7. (unde (la contactul cu bolul alimentar contribuie la mărirea stomac.
-3 părți:
faringele trece în lumenului esofagului).
Cervicală (între trahee și c.
esofag) Tunica mucoasă - conține gl
vert)
II Bronhoaortică - mucoase ale esofagului și
Toracică (la începutul
la niv T4 - T5 ganglioni limfatici solitari.
mediastinului super apoi
(unde esofagul
infer - poster, la niv T4
contactează cu
esofagul vine în tangență cu
bronhia st)
arcul aortei, se intersectează
III Diafragmală- la
cu bronhia st);
niv penetrării
Abdominală (adiacentă
esofagului prin
lobului st a ficatului).
diafragm.

Stomacul Peretele anter și poster.

La unirea acestor pereți se form curbura mică a
Structura peretelui stomacului:
Tunica externă a stomacului este tunica
Expune
chimul
Partea super a
stomacului, orient dextosuperior, și curbura mare seroasă (peritoneul) - acoperă organul din aliment
cav abd sub
a stomacului, orientată sinistroinfer. În partea toate părțile. ar
diafragm și ficat.
super a curburii mici este locul de pătrund a Stomacul - poziție intraperitonială tratame
¾ din stomac se
esofagului în stomac - orif cardiac, iar partea Tunica musculară - bine dezvolt și alcăt din ntului
află în hipocondru
stomacului circumiacentă la acest orif se 3 straturi: cu suc
st, iar ¼ în reg
numește - cardia. În st de cardia este prolabare, - Exter - longitudinal; gastric,
epigastrică.
care constituie fundul (bolta) stomacului. Pe - Mediu - circular - Inter - oblic. îl
Începe la niv T11
curbura mică a stomacului, în porț ei infer mai În porț pilorică stratul muscular circular rarefiaz
și se termină la
este o prolabare - incizura unghiulară. Partea form sfincterul piloric. ă, îl
niv T12 - L1.
pilorică - compartiment dr, mai îngust al Tunica mucoasă a stomacului form nr amestec
Anter, stomacul
stomacului. Limit dintre stomac și duoden plice gastrice (au orient variată). La niv ă intens
vine în adiacență
constituie un șanț circular - Pilor, care trecerii stomacului în duoden se află - valva și îl
cu diafragmul, în
corespunde locului de ieșire din stomac - orif pilorică, care la contractarea sfincterului expune
dr lui este sit
piloric. Corpul stomac - partea medie a piloric separă cav stomacului de cea a digestiei
ficatul.
stomacului, sit între partea cardiacă și fund (din duodenului.
Poster de stomac
st) și partea pilorică (din dr). Toată suprf mucoasei stomacului comportă
se află rinichiul st
Capacitatea medie a stomacului la matur - cca. niște proeminențe mici - arii gastrice, pe
cu gl suprarenală,
3l (1,5-4l). suprf cărora se află foveolele gastrice. Ele
pancreasul și
Stomacul își modifică form și dimens în f-ție de prezintă orif gl gastrice. Acestea secretă suc
splina.
gradul de umplere, starea organelor adiacente. gastric p/u tratarea chimică a alimentelor.
 Topografia Structura externă Structura Internă Funcț.

Ficat….…...…..…. Ficat - cel mai voluminos viscer, un

organ glandular cu f-ții multiple.
Exter - tunica seroasă repr de peritoneu.
E sit intraperitoneal. Sub peritoneu este o
Participă la
digest
Sit în cav abd, în dr, sub
cul roșie-brună, consistența moale. tunică fibroasă (capsula Glisomi). (elabor bila)
diafragm.
2 Fețe: Prin hil această capsulă fibroas pătrunde în de
Limit lui super - pe linia
-Diafragmală (convexă, orient parenchimul organului cu vas sangv. hematopoie
medioclaviculară se află
antero -poster și este adiacentă la 2 Lobi; 5 sectoare; 8 segmente. ză, elabor
la niv spaț 4 intercost.
fața infer a diafragmului); Struct - gl de ramificație compusă, căile metabolim,p
Coboară brusc în
*De la diafragm la această față vine secretoare- constituite de canalele biliare rot, lipid,
ferolater pânà la 10
ligamentul falciform al ficatului în Unitatea morfofuncț - lobulul hepatic. grăsimilor,
intercost pe linia axilară
lobii dr și st. Lobulii hepatici sunt alcăt din cel hepatice f-ție de
medie; la acest niv limit
-Viscerală (orient infero-poster). (hepatocite), dispuse în lamele, cu orient neutralizare
super și infer se unesc
*Pe această față distingem 3 șanț radiară. Între trabecule sunt sit capilare (detoxifier)
form marginea infer a
(2- orient în plan sagital, 1 - sangv sinusoide, iar în centrul lobulului -
lobului dr. Spre st de
frontal). vena centrală. Pereții capilarelor
spaț intercost 4 limit
Șanțul sagital st se află la niv intralobulare - cel endoteliale de form
super coboară în jos. Pe
ligamentului falciform al ficat, stelată (cel Kupfer), pot îngloba subst.
linia parasternală dr limit
delimitând Lobul hepatic st, (mai circulante în sânge, sunt apte de a acapara
super se află la niv spaț
mic) de Lobul hepatic dr (mai și digera bacterii, resturi de eritrocite,
5 intercost, pe linia
mare). În part anter a șanț este sit globuli mici de grăsime (fagocitoza). Între
mediană anter intersect
Ligamentul rotund, în cea poster - hepatocitele ce produc bila trec capilare
apendicele xifoid și se
Ligamentul venos (rudiment al biliare. Între lobuli se află mici cant de țes
termină la niv fixării
ductului venos la făt). Șanț sagital conjunctiv, unde sunt sit canaliculele
cartilajului 8 costal st la
dr = mai lat, în porț sa anter interlobulare (biliare), artere şi vene. În
cartilajul 7, unde limit
conține Vezica biliară, iar în porț mod obişnuit artera/ vena/ canaliculul
super și infer se unesc la
poster se află Vena cavă infer. interlobular form:TRIADA HEPATICĂ
marginea later a lobului
—Șanțul sagital dr/st se unesc (Fallo).
st al ficatului. Limit infer
printr-un șanț transversal - Hil Canaliculele biliare interlobulare - form
a ficatului trece de la niv
hepatic (în el pătrunde: vena canale biliare. În ficat se form canalul
spaț 10 intercost din dr
portă/artera hepatică proprie/nervi hepatic dr, ce iese din lob dr al ficatului și
spre st pe marginea infer
și iese: ductul hepatic comun/ vase canalul hepatic st, care iese din lobul st al
a arcului costal dr până
limfatice. ficatului.
la locul limit infer și
Pe fața viscerală a lobului dr hepatic În hilul ficatului aceste 2 canale devin
super ale ficatului la niv
mai distingem 2 lobi mai mici: Lobul confluente, form ductul hepatic comun care
unirii cartilaj 8 costal din
pătrat (sit anter de hilul hepatic)/ confluează cu canalul cistic - form ductul
st la cartilaj 6.
lobul caudal (sit poster de hil). biliar comun (Coledoc).

Vezica Fund- porț lărgit

mijloc
Corp- part de Fața liberă
peritoneu (trece pe
- Rezerv
or în
Biliară Col- part îngustă = continuă cu ea de pe ficat și care se
Așezată în ductul cistic,(de 3-5cm). crează tunica seroasă acumul
part anter a Ductul Cistic + ductul Hepatic = a vezicii. În locuri ează
șanț Ductul Biliar Comun (Coledoc). unde tunica lipsește bila
longitudin dr Se deschide împreună cu ductul este acoperită de elabor
al ficatului pancreatic adventiție de
(în fosa în porț descendend a duodenului, Tunica musculară - ficat.
vezicii biliare în locul de deschidere se află un sfincter(sfincterul Oddi) (regl scurgerea bilei cel musculare netede
și fața și sucului pancreatic în intest. Tunica mucoasă -
viscerală a Bila elabor de ficat se acumulează în vezica biliară în care se varsă prin form pliuri în inter.
ficatului). canalul cistic din canalul hepatic comun. În duoden bila nimerește pe măsura
necesităților.
 Topografie Structura externă Structura Internă Funcț.

Intestinul Distingem: duoden, jejun și ileon.

Duodenul - part incipientă a intest subț,
Duodenul - acoperit de peritoneu.
Inter - plicile cilculare (caracteristice p/u tot
Din stomac
chimul
subțire sit pe peretele poster al cav abd. intest subț), menite p/u a mări suprf. alimentar
Partea 4 părți: super/ descend/ orizontală/ ascend. *În porț descendentă - plici longitudinale, la ajunge în
incipientă a Flexura duodeno-jejunală (trece în exter papila duodenală mare - Papila lui FATER intest subț
tubului digestiv, jejun) la niv vert lomb 1-2. (printr-un orif se deschide ductul biliar comun) , unde are loc
localiz în reg NU are mezou, sit retroperitonial. la exter infer papila duodenală mică (se deschide digestia
celiacă infer de Ampula - porț incipientă a duodenului. ductul accesor al pancreasului). În lumenul lui se intestinală, cu
stomac și de --- --------- -------------- deschid gl duodenale. participarea
colonul Jejunul și ileonul - porț mezenterică a Jejunul și ileonul - Acoperit de peritoneu, sucului
transvers (până intestinului subțire. suspendate de mezou (trec vase sangv, limf și pancreatic, a
în cav pelviană). Sit mai jos de colonul transversal al nervi). La trecerea ilionului în cec - form o bilei și sucului
De la niv L1 și intest gros , form 14-16 anse. ⅖-jejun și îngroșare. enteric.
se termină în ⅗-ileon. Tunica seroasă = peritoneu, sit pe o bază
fosa iliacă dr. subseroasă, după tunica musculară (strat
Lungimea: 5-7m longitudinal și circular). Inter de tunica musculară
Diametrul: este baza submucoasă (foarte bine dezv).
mereu scade. Tunica mucoasă - form plicile circulare, conține
vilozități intestinale (în centru se află capilar
limfatic (sinus chilos)). În jurul sinusului se află
arteriole și venule. Pe suprf vilozităților se deschis
gl intestinale (elabor suc gastric).
*Mucoasa conține foliculi limfatici solitari.
*În mucoasa ileonului mai sunt foliculi limfatici
agregați (plicile PEYER) - acumulări de țes limfoid

Intestinul gros *E compartimentul terminal al sist digest.

*Caracteristici distinctive:
Situat în cav abd și cav
1) Fața exter posedă 3 traveuri (longitudinale -
micului bazin. Urmează
bandeletele colonului (concentrarea strat
după intest subț.
muscular longitudinal la acest niv)).
Lungimea = 1.5-2m
Bandeleta mezocolică/ omentală/ liberă.
2) Între bandeletele colonului există nr prolabări
sacciforme ale peretelui colonului - haustrele
colonului, separate între ele prin nişte şanțuri.
Haustrele se form din cauza necoincidenței în
lungime a bandeletelor şi porț de colon dintre
bandelete.
3) Pe fața exter a colonului de-a lungul
bandeletelor liberä și omentală sunt sit nişte
prolabari ale tunici seroase, ce conțin țes adipos -
apendicele epiploice.
*Intest gros se începe cu intest cec (sit în fosa
iliacă dr/ prevăzut cu apendicele vermicular),
urmează colonul (4 părți: colonul ascendent/
transvers/ descendent/ sigmoid) și se termină cu
intest rect (deschizându-se în exter cu orif anal).
Structura peretelui colonului
La exter - tunica seroasa, urmată de
. În el se
definitiveaz
baza subseroasă. Apoi urmează ă procese
tunica musculară (a cărei strat digest, se
mulează și
longitudinal nu е prezent ре toată
se evacuă
suprf colonului), dar form 3 bandelete în exter
musculare, iar stratul circular este masele
repartiz pe toată lungimea colonului fecale, se
uniform. Ваzа submucoasă şi tunica realiz digest
mucoasă sunt bine dezv. Mucoasa NU celulară.
form vilozităţi. Există doar pliuri
semilunare ale colonului, care coincid
limit dintre haustre. În tunica
mucoasă se observă nr gl intestinale.
În tunica mucoasă şi în baza
submucoasă sunt ganglioni limfatici
solitari, iar în peretele apendicelui
vermiform sunt ganglionii limfatici
agregaţi ai apendicelui vermiform
Ext Int
------------------------------------------------------- Structura peretelui rectului .
Cec - sit în fosa iliacă dr/ constituie porț inițială a intest gros. (mai jos de locul de *Membrana exter a rectului în porț ei
pătrundere a intest subț în cel gros. super - peritorneu (tunica seroasă),
Pe fața posteromedială se întâlnesc într-un singur punct bandeletele colonului și de acoperă rectul din toate părțile (poziț
la acest niv pornește. apendicele vermiform. Locul de trecere a ileonului în cec - orif intraperitoneala)
ileocecal (dotat cu valva ileocecală, constituită din 2 pliuri ale mucoasei, această *În partea medie rectul este acoperit
valvā împiedică retropulsarea conținutului intest gros în cel subț. de peritoneu din 3 părți (poziț
Cecul = poziț intraperitoneală. mezoperitoneală), iar în treimea infer
Colonul ascendent - prelungirea cecului, orient în sus, sit în partea dr a abd, se rectul NU este acoperit de peritoneu
proiectează în reg later dr. Ajungând la fața viscerală a ficatului, coteşte brusc, form (poziție extraperitoneală) și tunica lui
flexura dr a colonului, trece în colonul trans. exter este prezentată de adventiție.
Colonul ascendent = poziț mezoperitoneală. Stratul mediu este tunica musculară,
Colonul transvers - dispus transversal în cav abd, se întinde de la flexura dr a prezentă prin stratul longitudinal și
colonului până la flexura st a colonului, unde colonul transvers trece în descendent stratul circular. Stratul muscular circular
Colonul transversal = poziț intraperitoneala. în reg canalului anal form sfincterul
Colonul descendent - începe de la flexura st a colonului transvers, trece în jos, anal (involuntar). Tunica inter este
ajunge la niv fosei iliace st, unde trece în colonul sigmoid. mucoasa, care conține gl intestinale și
Colonul descendent = poziț mezoperitoneala. foliculi limfatici solitari. *Mucoasa
Colonul sigmoid - sit în fosa iliacă st, se întinde de la niv crestei osului iliac în sus rectului mai form și pliuri transversale
până la artera sacroiliaca, la niv careia trece în rect. (se află în ampula rectului, în nr de 2-3)
Colonul sigmoid = poziț intraperitoneală și longitudinale (În canalul anal tunica
Rectul - part terminală a intest gros. În el se acumuleaza, din organe mase fecale. mucoasă form 6-10 pliuri longitudinale,
Sit în cav bazinului mic. Poster de rect se afla sacrul și coccisul. care se lărgesc în sens infer - pilieri
Anter de el la bărbaţi: prostata, vezica urinară, veziculele seminale și ampulele anali, iar depresiunile între pilieri-
canalelor deferente, iar la femei: uterul şi vaginul. sinusurile anale).

Absorbția - pătrunderea diferitor subst din mediul exter în organe și limfă sau mai simplu diviziunea subst. Absorbția
se realiz parțial în cav buc (ex: administrarea medicamentelor sublingual (nitroglicerina). În stomac - absorbția este
neînsemnată (sarurile minerale sunt absorbite foarte încet, subst nutritive practic nu se absorb. În duoden la fel se absorb o
cant mica de subst. Sunt scindate doar 53-63% glucide și proteine și o cant mica de lipide. Cea mai intensă absorbție este în
intestin, jejuno-ileon, această ajunge până la 2-3 l pe oră, suprf absorbției este foarte mare (1300 m^2), d/e mucoasa
intestinală posedă multe vilozități intestinale acoperite cu microvilozități Vilozitatea funcționează ca o pompa de aspirație.

Topografia Structura externă Structura internă Funcț.

Pancreas Gl voluminoasă cu o dublă secreție

- exter/ inter.
În structură se disting 2 părți componente. Masa
principală a sa are funcț exocrină și este alcăt din lobuli
Secretă
enzime
Sit în cav abd, Gl complexă alveolotubulară. (seсretă sucul pancreatic ре care îl varsă în duoden). în
în sens ……………Exocrină……………. Lobulii pancreatici sunt constituiți din acini. Celelalte duoden
transversal la Сap- sit la niv vert L1 - L3 în ansа glandulare ale acinilor secretă suc pancreat. Ducturile care
niv L1- L2, (potcoavă) duoden.. excretoare lobulare încep cu canaliculele excretoare, ajută la
poster de Coгp- intersectează din dr spre st acestea colectând secretul acinilor. Confluând, digestie.
stomac, O poziț L1 și trece în porț mai îngustă = canaliculelele excretoare ale acinilor form ducturile Produce
retroperitoneal coada. Corpul are 3 fețe (anter, intralobulare ce se varsă în ductul principal. hormonii
a. poster și infer) și 3 margini. Ductul pancreatic principal (Wirsung) trece paralel cu insulină
Lungime=14-1 Coada- trece-n st și-n sus spre hilul axul lung al pancreasului și se deschide în porț și
8cm și o lățime splinei. Poster de coadă se afla desсendentă a duodenului împreună cu ductul coledoc. glucagon
de 3-9 cm. suprarenala st și rinichiul st până în Uneori mai există și ductul pаncreat accesor, care ia care
Masa la matur splină. națtеre din ductul pancreat principal, străbate capul reglează
este de 80 gr. duodenului și se deschide în papila duodenala micӑ. folosirea
A 2-a parte a pancreasului, cu mult mai mica, are funcț glucozei
endoсrină. Este form dintr-o mulțime de grămăjoare de către
сelululare dispersate între lobuli pancreas, (insulele) cel.
Cel Langerhans.
Ele secretă 2
hormoni - insulina/
glucagonul
(metab glucidelor)
Splina 2 Fețe :
-fața diafragmală (în adiacență
Sit în cav abd, în cu diafragmul)
reg hipocondrică -fața viscerală (în adiacență cu
st, la niv coastelor stomacul, rinichiul st, coada
9-11. pancreasului. Fața viscerală
posedă hilul lienal - loc de
intrare a vaselor sangv/nervi.
Dimensiunile depind de cant de
sânge inter (de obicei este de
mărimea unui pumn încleștat
(la bătrânețe se reduce)).
Tapetată de peritoneu (din toate părțile) ce
concrește cu tunica fibroasă. De la tunica
Produce limfocite ce
se elimină în sânge,
fibroasă pornesc - trabeculele lienale sângele trecând prin
(trabecule de țes conjunctiv), între trabecule - splină se eliberează
pulpa splinei. Distingem pulpa roșie (între de eritrocite pe cale
sinusurile venoase, alcăt din ochiuri de țes dezagregare
retucular pline cu eritrocite/ leucocite/ (,,cimitirul
limfocite/ macrofagi), pulpa albă - din noduli eritrocitelor,,).
limfoizisplenici și vagine limfoideperiarteriale Funcț de rezervor p/u
(alcăt limfocite/ cel ale țes limfoid (captive în sânge.
ochiuri ale stromei reticulare)). Prin fiecare
nodul limfoid trece o arteră centrală.

Intestinul gros Asemănări Intestinul subțire

Lumen larg, Lungime mică, NU Secretă hormoni Componente ale canalului alimentar Lumen îngust, Lung mare, Secret hormoni

Conține la exter benzi, haustre, apednice epiploice Mucoasa peretelui conține foliculi NU conține haustra și apednice epiploice
limfatici solitari și agregați

Absoarbe apa din reziduurile indigestibile Absorb subst. din alimente Absoarbe nutrienții degerați

Mucoasa NU form vilozități, Viscere tubulare Mucoasa form vilozități,

NU are pliuri circulare pe suprf inter. Form din pliuri circulare pe suprf inter.

Posedă plicile semilunare Mucoasa posedă gl intestinale NU posedă plici semilunare

Cec, colon, rect și canal anal. Posedă ampula Duodenul, jejunul și ileumul.

Muș longitudinali - aranjați în 3 benzi numite Teniae coli. Conține strat circulare de muș longitudinali

Peretele este sacculat. Peretele este neted

Ficat Asemănări Pancreas

Produce bila Rol important în digestie Produce sucul pancreatic

Cel mai voluminos viscer, este un organ glandular Secretă sucuri digestive care Gl voluminoasă cu o dublă secreție - exter/
cu f-ții multiple, cul roșie-brună, consistență moale. participă în metab. inter. Reprez o gl complexă alveolotubulară.

Posedă 2 fețe Organe glandulare Form din cap, corp, coadă.

…………………………………….……………………Sucurile……………….…………..………….……………….
S. Gastric S. Pancreatic S. Intestinal Bila
-Secret de stomac -Secretat de pancreas -Secretat de (intest subț) gl -Secretat de ficat/ depozitat în vezica biliară
-Are proprietăți Lichid incolor cu reacț alcalin intestinale de pe suprf -Cea mai mare parte se elimină în componența maselor
bactericide (NaHCO3); mucoasei între vilozități fecale.
-Conține proteaze, - Scindează toate subst. (jejun/ileon). -Se produce fără întrerupere de cel hepatice, se scurge în
(scindează nutritive din alim: prot/ lip/glu; - Conţine enzime care acţ la intest prin sistemul canalelor biliare;
proteinele) - Scindează molecule suprf mucoasei intestinale: -Se acumulează în vezica biliară;
-Transformă proteice până la aminoacizi; – oligopeptidazele -Componența -acizi biliari, pigmenți biliari, colesterină și
pepsinogenii în -Sucul conține: hidrolizează oligopeptidele alte substanțe.
pepsine *Lipază=descomp lip în până la aminoacizi. -Bilirulina-unul din pigmenții biliari;
-Favorizează glicerină/ acizi grași; – lipaza intestinală acţ la fel -Stercobilina-pigment ce atribuie maselor fecale cul
închegarea *Amilaza/ maltaza=scindz ca şi cea pancreatică. respectivă
laptelui, transf polizah în monozah – dizaharidazele (maltază, -O parte din bilurină se absoarbe din sânge;
cazeinogenului În *Nucleaza=acizii nucleici. zaharază, lactază) desfac -Importanța în digestie- activitatea multor fermenți (lipazei
cazeină - Secreția pancreatică se dizaharidele maltoză, sucului pancreatic și sucului intestinal);
-Prezența lizocimei reglează pe cale nervoasă/ zaharoză (zahărul din sfeclă) -Contribuie la emulsionarea grăsimilor;
și a acidului humorală şi lactoză (zahărul din lapte) -Rol important în asorbirea lipidelor vit K, stimulează
clorhidric. - În sucul gl duodenale a fost în monozaharide: glucoză, peristaltismul intestinelor, suspendează procesele de
-Aciditatea gl depistată o enzimă specială - fructoză, gala scindează putrefacție în intestine.
gastrice are un enterochinaza, care tranf molecule proteice în -De el depinde mirosul și aspectul maselor fecale;
caracter,,adaptiv, tripsinogena, ferment inactiv aminoacizi; scindează -Excitanții humorali-secretina și gastrina;
-Se elimină timp al sucului pancreatic, în form molecule proteice în -Hormonul duodenal holecistochinina declanșează
de 24 h 1.5-2.5 l sa activă - tripsina. aminoacizi; lactoză. contracțiile vezicii biliare.
…..….….….……Sistemul Urogenital.…..…..….………
Sistemul urinar

Organe Organ. de evac. Organ. de depozit. Organele de elimin.

. uropoetice a urinei a urinei a urinei din organism

Rinichii Calicile renale Vezica urinară Uretra mas/fem.

Bazinetul renal

Ureterele

Topografia Structura Structura internă Funcț.

externă

Rinichii Form - bob de fasole/

cul roșie închisă/
Capsulele rinichilor Organ
Sit în reg lomb/ Rinichiul este acoperit de capsula fibsroasă (ușor detașabilă). La exter extret
consistență densă. - capsula adipoasă (bine dezv pe fața poster /rol important în fixarea or
bilater de c. vert/ pe
2 Fețe: Anter/ Poster rinichi.) Exter de capsulă - fascia renală (foița prerenală/ retrorenal). care
fața inter a peretelui
2 Poli: Super/ Infer *Anter de fascie este peritoneul parietal. form
abd poster.
2 Margini: Medială/ Structura Rinichiului și evac
Sit retroperitonial.
Later În secțiunea front are o struct omogenă. urina.
Încep la niv vert T11
În porț de mijloc a Sub capsula fibroasă - parenchimul renal (dintr-o subst periferică -
până la L3. Rinichiul
marginii mediale - corticală/ subst profundă - medulară). Parenchimul delimitează sinusul
st este mai sus
hilul rinichiului. În hil renal. Sinusul renal conține elementului pediculului renal.
decât cel dr Fața
intră: artera renală/ Subst corticală - struct neuniformă/ alcăt din sectoare deschise/
poster contactează
nervi, iese din hil: întunecate (alternează într-e ele). Sectoarele deschise - porț radiată.
cu diafragma și muș
ureterul/ vena Secțiunile închise - porț convulată. Nu conține nefroni.
peretelui poster a
renală/ vase limf Subst medulară - aspect de sectoare triunghiulare (delimitate prin
cav abd (conturează
(aceste formațiuni coloane renale). Aceste sectoare se numesc - piramide renale
o depresiune - lojă
form pedunculul (Malpighi), cîte 10-15 p/u fiecare rinichi. Fiecare piramidă are o bază
renală). Polul super
renal). Hilul renal (orient spre subst corticală)/ un vârf (form de papilă)/ ea conține - orif
limitrofiază cu gl
trece într-o papilare, în care se deschid - canaliculele papilare. Particularitățile de
suprarenală. Fața
depresiune unde se struct a rinichilor și vaselor sangv împart rinichiul în segmente (5).
anter a rinichiului dr
înfundă subst. Fiecare segment = 2-3 lobi. 1 Lob renal=1 piramidă renală+subst
vine în adiacență cu
rinichilor - sinus corticală adiacentă/ delimitat de vase sangv. Fiecare lob comportă
ficatul și flexura dr a
renal. În el se află: subst sa corticală (până la 600 lobuli corticali). Lobulul cortical alcăt
colonului. Marginea
calicile renale mari, dintr-o porț convulată/ delimitat de lobuli adiacenți (vase sangv).
medială a rinichiului
mici/ bazinetul renal/
dr limitrofiază cu
vase sangvine/ nervi/
Unitatea Morfofuncț a Rinichiului-Nefronul
porț descendentă a Rinichiul - gl tubulară complexă, tuburile ei - canaliculi renali.
țesut adipos.
duodenului. Fața Extremitatea închisă a fiecărui canalicul renal - capsula
anter a rinichiului st (Șumleanscki-Bowman) - are aspect a unei cupe cu pereți dubli ce
vine în contact cu înconjoară glomerul - un conglomerat de capilare sangv. Peretele inter
stomacul/ al capsulei reprez un epiteliu unistratificat pavimentos (contactează
pancreasul/ flexura intim cu glomerul). Glomerul + capsula = corpusculul renal. Ei sunt sit
st a colonului. Poziț în subst corticală a rinichi. Capsula corpusculului renal continuă cu
topografică este tubul contort (porț proximală a canaliculului nefronului)/ urmat de
asigurată - aparat ansa nefronului (ansa Henle) (intră în subst corticală apoi în
de fixare (loja medulară/ continuă cu tubul contort distal. Corpusculul renal+tuburile
renală/ pedunculul contorte (proximală/ distală)+ansa Henle = NEFRONUL (realiz
renal/ tunicile secreția urinei). 1rinichi=1mln nefroni. Tubul contort distal se varsă în
renale/ presiunea tubul colector. Tuburile renale recte (sit în piramidele renale/ p/u
intraabd. (rol elimin urinei/ se deschis cu orif papilelor renale în cav calicelor renale
important, mici. Fiecare papilă la vârful piramidei - calice renal mic. Unirea 2-3
menținută de calice=calice renal mare. Unirea 2-3 calice mari=bazinet renal.
contractarea muș Bazinetul renal în reg hilului trece în ureter. Calicile renale mari/
presiei abd. mici+bazinet renal+ureter = căile excretoare a rinichiului. Pereții lor
au struct identică-tunica mucoasă+musculară+adventiția.
 Vascularizarea rinichiului
Vascularizația rinichiului se realiz prin artera renală (ramură a aortei abd), care la niv hilului renal se împarte în 5 ramuri.
Fiecare ramură vasculariz un anumit - segment renal. De la ramurile segmentare încep arterele interlobare, care la baza
piramidelor, între subst corticală și medulară, form arcade arteriale. De la ele încep arterele interlobulare, care lansează
vase aferente scurte rulate, ce pătrund în stratul cortical și se îndreaptă spre capsulele nefronilor. În inter capsulelor vasele
aferente form glomeruli renali. Din fiecare glomer - iese un vas arterial de calibru mai redus – arteriola aferentă eferentă,
care form altă rețea capilară în jurul canaliculelor renale. De la rețeaua capilară își iau originea venele ce însoțesc vasele
arteriale respective și confluând form, venele renale, ce se varsă în vena cavă infer.

Topografia Structura externă Structura internă Funcț.

Ureterele Ureterele - 2 organe tubulare.

Lung =25-30 cm întinse între vârful
Peretele este alcăt din 3 tunici:
1. Inter - tunica mucoasă - form pliuri
Evac
urinei
Încep din partea bazinetului (st/ dr) și vezica din
longitudinale
îngustă a bazinetului urinară. rinichi
renal, se termină la 2. Medie - tunica musculară, în partea super este
*3 Părți: în
niv intrării în vezica Abd - întinsă de la joncțiunea alcăt din 2 straturi - longitudinal/ circular, în partea vezica
biliară. pieloureterală până la niv liniei infer din 3 straturi: inter/ exter - longitudinale şi urinară.
Dispuși retroperitoneal terminale a pelvisului osos. Aceasta mediu - circular.
este subîmpărțită de creasta iliacă În rezultatul contracțiilor tunicii musculare ureterul
într-un segment lomb si unul iliac. efect mișc peristaltice, propulsând urina spre
Pelviană - de la strâmtoarea super
vezica urinară.
a bazinului până la vezica urinară.
Este subîmpărțită în: segment 3. În exter ureterul este tapetat de advenţie.
parietal și segment visceral (liber). *Cele 2 orif ureterale și orif uretral al vezicii
Intramurală - intraparietală/ urinare constituie unghiurile trigonului vezical
intramurală. Lieutaud.

Vezica urinară Organ cavitar/ impar. Peretele vezicii urinare este alcăt: din tunica mucoasă, Rezervor
Sit în cav micului Form/ dimens vezicii baza submucoasă, din tunica musculară și parțial din de urină.
bazin poster de variază în funcț de gradul tunica seroasă. În locurile unde tunica seroasă lipseşte, Din
simfiza pubiană. de umplere cu urină. acest
membrana exter este adventiția.
Când vezica este Vezica umplută-form rezervor
plină cu urină, apexul ovală. Volumul vezicii Tunica mucoasă - tapetează vezica urinară din inter form urina
ei proeminează urinare la matur - aprx. pliuri în vezică în stare evac. Când vezica urinară se umple este
deasupra simfizei 250 - 500ml. cu urină, pliurile tunicii mucoase se nivelează. Tunica evac
pubiene și 3 Părți: mucoasă este mobilă și se plisează cu uşurință, exceptând prin
contactează cu -Anterosuper - orient spre o porț mică în reg fundului vezical - Trigonul vezical, uretră în
peretele anter al abd. peretele abd anter - unde membrana mucoasa aderă intim la membrana exter.
Poster, vezica urinară Apexul vezicii. Apexul
musculară. La vârful acestui trigon, pe tunica mucoasă
(bărbați) vine în vezicii trece în partea cea
raport cu porț mai largă-Corpul vezicii. există orif inter al uretrei, iar la capetele limit poster a
terminale ale ductelor -Continuându-se trigonului vezical se află 2 orif ureterice.
deferente, cu Posteroinfer, corpul vezicii Baza submucoasă - este dezv. Tunica mucoasă este
veziculele seminare și trece în Fundul vezicii. mobilă, se poate plisa cu uşurință. În reg trigonului vezical
rectul. -Infer - se îngustează baza submucoasă lipsește. Spre exter de ea în peretele
(femei) - uter/ vagin. infundibuliform și trece în vezicii urinare se află Tunica musculară, alcăt din 3
uretră. Această parte -
straturi. Straturile inter şi exter (orient longitudinal), iar cel
colul vezical. În porț
infer a colului vezical se mediu (puternic, e orient circular). În reg orifi inter al
află-orif inter al uretrei. uretrei stratul mediu circular este dezv și form sfincterul
vezicii urinare.

Uretra masculină Asemănări Uretra feminină

* Se form fosa naviculară la niv glandulului * Comportă gl uretrale * Tunica mucoasă comportă
penis. * Organe tubulare ale aparatului pliuri longitudinale, lacune
* Pe peretele poster al uretrei se află coliculul excretor. uretrale care în profunzime
seminal * Posedă sfincterul voluntar și involuntar sunt gl uretrale
* 3 părți: prostatică, membranoasă, spongioasă * Posedă orif inter și exter. * Concrește cu stratul circular
* Tunica mucoasă este alcăt din baza * Prezența epiteliului de tranziție al vezicii urinare
submucoasă, tunica musculară din stratul * Tunica musculară - struct de muș * Lipsește baza submucoasă.
longitudinal și circular. lingitudinal și circular.
 Mecanismul formării urinei
Decurge în 2 faze: inițial, în corpusculi renali prin filtrare se form urina primară, apoi în tuburile renale se reabsorb apa și
subst necesare organismului și se excretă unele subst eterogene: coloranții, medicamentele, creatinina, NH3, H+, form
astfel urina secundară (definitivă). În uropoeză se disting 3 procese: filtrarea glomerurală (plasmatică), reabsorbția și
secreția.
Filtrare: – Sângele care curge în glomerulii sub acțiunea osmozei și difuziei filtrată prin membrana glomerulară specifică și
pierde majoritatea subst chimice și a deșeurilor lichide și solubile. Produsul de filtrare a sângelui din glomerulul intră în
capsula Bowman. Apa, zgură, sare, glucoza și alte substanțe chimice care sunt filtrate din sânge în capsula Bowman,
numită urină primară. Astfel, urina primară constă din apă, excesul de săruri, glucoză, uree, creatinina, aminoacizi și alți
compuși cu greutate moleculară mică. În mod normal, rata totală a ratei de filtrare glomerulară este de aproximativ 125 ml
pe min. Aceasta înseamnă că aproximativ 125 ml de apă și subst dizolvate intră în capsula Bowman și unitatea tubulară de
rinichi de sânge pe min.
Reabsorbție: – Mișcare a subst din tubii renali înapoi în capilare de sânge din jurul tubii (capilare peritubulare). Mecanismul
de form a urinei primare structuri tubulare proprietăți implementate cel epiteliale absorb apa, glucoza și alte elemente
nutritive, sodiu (Na+) și alți ioni și le secretă în sânge. Reabsorbția începe în tubulii proximali și continuă în bucla de Henle,
tubului contort distal și canalelor colectoare. La implementarea mecanismului formării complexe a urinei secundare mai mult
de 178 l de apă pe zi în tubulii proximali ale sângelui a revenit.
Secreție: – proces în care tubul capilar tubulilor în jurul distale și de colectare în cav tubulară, adică în urină primară prin
transport activ și difuzia ionilor de hidrogen secretate (H+), ionii de potasiu (K+), amoniac (NH3) și unele medicamente. Ca
rezultat, procesele de reabsorbție și secreție form urină secundară în tubilor rinichi de urină primară. Volumul zilnic de urină
secundar este în mod normal de 1,5 - 2,0 l. Secreție tubulară în rinichi joacă un rol important în menținerea echilibrului acid
- alcalin în organism. Astfel, form de urină se realizează punerea în aplicare consecventă a nefroni reabsorbtia procese de
filtrare de rinichi și secreția.
- Timp de 1 min. prin rinichi trec 1200 ml sânge, iar în 24 h tot sângele trece de aprox. 200 ori.Proteinele nu sunt scindate.

EXCREȚIA
In rezultatul proceselor de activitate vitală a organismului, pe parcursul schimbului de materii se form produsele finale ale
dezagregării care nu mai pot fi utilizate, fiind toxice p/u organismului, se elimin. La om organismului de excreție sunt rinichii,
gl sudoripare, plămânii și intest. Rinichilor le revine un rol principal, 75% din cant totală a subst eliminate din organism.
Rinichii elimină cu urina produselor finale ale scindării proteinelor: urina, acidul uric, creatinina. Ei elimină surplusul de apă
și săruri minerale, substanțelor eterogene absorbite în sânge (penicilina, sărurile iodate, coloranții). În urma excreției
renale, sângele se purifică, menținându-se la un niv constant compoziția lui chimică, reacția mediului (pH), presiunea
osmotică, componența ionică și conținutul normal de apă în organism. Prin plămâni şi piele se elimină CO2 şi apă. Plămânii
elimină 99% de CO şi doar 1% din acestea se elimină prin piele. Prin intest se elimină sărurile de calciu, sărurile metalelor
grele, colesterolul, pigmentii biliari (bilirubină) și apa.
…………..…….……..….Organele Genitale Masculine…….………….………
Topografia Structura externă Structura internă Funcț

Testiculul Organ par.

Consistență dură, form
Exter - tunica fibroasă densă (tunica albuginee)/ aderă intim
la parenchim. De-a lungul marginea poster se îngroașă/
Constit gl sex
mas, elabor
Sit în reg perineului
ovală, compresată creează mediastinul testiculului, de la care pornesc lamele cel sex mas -
într-o pungă - scrot.
bilater. fibroase - septurile testiculare. (împart testiculul în lobuli spermatozoiz
Sunt separate prin
2 FEȚE: later/ medială (fiecare câte 250-300 lobuli)). ii, și elimină
septul scrotal și
2 MARGINI: anter/ Parenchimul este alcăt din tuburi contorte și recte. În în patul
încorporate în
poster la care aderă parenchimul fiecărui lob se află 2-3 canalicule semifere sanguin
tunici. Lung= 4
epididimul contorte, tapetate cu epiteliu spermatogen. Aici se dezv hormoni
cm, Lăț= 3 cm,
2 EXTREM: super/ spermatozoizii. Spre mediastinul testiculului, în reg apicală a (testosteron)
Gros= 2 cm,
infer lobulilor aceste canalicule confluează= canaliculii semifere sex mas.
Masă= 20-30g
rectilinii. Ele se scurg în rețeaua testiculului (sit în Elabor
mediastin). Din rețea pornesc 12-15 canalicule testiculare testosteron.
aferente, care apoi se scurg în canalul epididimului.

Epididimul Deosebim:
cap, corp, coadă.
Parenchimul - din 12-15 lobuli.
Fiecare canalicul lobular se scurge în canalul
Cale aferentă de trecere
a spermatozoizilor.
Sit de-a lungul marginii
epididimului.
poster a testiculului.
În partea caudală canalul trece în canalul deferent.

Canalul deferent Distingem 4 părți

- Testiculară
Porț terminală a canalului deferent se lărgește și form
ampula ductului diferent. În porț ei infer se îngustează
Continuare
a canalului
Continuare a organului
- Funiculară treptat și la niv marginea super a prostatei confluează epididimal.
epididimului, se termină la niv
- Inghinală cu canalul excretor al vezicii seminale.
de confluență cu canalul
- Pelviană Peretele este alcăt:
secretor a veziculei seminale.
-tunica mucoasă -tunica musculară -adventiție.
Lung= 50 cm.

Vezica seminală Aspect a unor Canalul excretor a vezicii seminale se unește cu porț
vezicule terminală a canalului deferent = canalul ejaculator,
Organ
secretor.
Sit în cav pelviană, later - ampula
comunicante. care penetră prostata și se deschide în porț prostatică
canalului deferent/ super - prostata/
a uretrei mas.
inferolater - vezica urinară. Lung= 5 cm

Prostata Organ musculoglandular,

impar, în form de
Exter- capsulă (interiorul organului deviază
septuri prostatice). Este alcăt din țes glandular ce
Elimină
un secret
Sit în porț antero-infer a micului
castană. form parenchimul glandular, iar din țes muscular - ce
bazin, sub vezica urinară. Prin ea
Distingem: subst musculară. constitui
trec porț inițială a uretrei şi
Baza (orient spre vezica Țes glandular se grupează în lobuli prostatici e o parte
canalelor ejaculatoare dr/ st.
urinară) (complexe separate sub form de glandule) de compone
Fața anter - orient spre simfiza
Vârf (adiacent struct alveolotubară. Nr de alveole 30-40. ntă a
pubiană,
diafragmului urogenital) Țesutul muscular participă constituirea spermei.
Fața poster - spre rect. (pe
2 Lobi: dr/ st sfincterului intern (involuntar) al uretrei.
peretele anter al rectului este
Porț dintre uretră şi cele Canalele glandulare (pare) se continuă cu
posibilă palparea).
2 ducturi ejaculatoare canalele prostatice excretoare, se deschid prin
Fața inferolater - spre plexul
este numită istm (lob orif punctiforme în uretra mas la niv coliculului
venos al muşchiului levator al
mijlociu). seminal.
anusului.

Glanda bulbouretrală Organ

par
Canalele glandei
bulbouretrale penetrează
Secretă un lichid vâscos menit
să protejeze mucoasa
(Cooper) bulbul penisului și se peretelui uretrei, contra iritării
Sit poster de porț membranoasă a uretrei masc în deschid în uretră. fără urină.
profunzimea muș transvers profund al perineului.
 Penis- organ corposculativ mas, servește la evac urinei din vezica urinară, ejacularea spermei în organele genitale fem.
Alcătuit din:
● Porț anter liberă - corpul penisului
● Se termină cu - glandulul penian (distingem coroana și colul glandulului)
● La vârf un orif în form de fantă - ostiulul exter al uretrei mas
● Porț poster rădăcina penisului (se inseră pe oasele pubiene)
Corp- tegumentat cu piele fină deplasabilă, ce trece în pielea muntelui Venus în sus/ în pielea
scrotului- jos. În porț anter corpul form prepuțiu penian (repliu cutanat pronunțat), acoperă
glandulul, trecând în pielea glandulului. Partea infer a glandulului se unește cu prepuțiul -
frenulul prepuțial. Pielea foiței inter a lui conține gl prepuțiale. Între gland și prepuțiu -
cav prepuțială, se deschide cu un orif care lasă să treacă prepuțiu în momentul retrotracțiunii.
Alcătuit din:
* 2 corpuri cavernoase - sit paralel de fața dorsală. * Un corp spongios - sit sub ele.
Extremitatea poster ale corpurilor cavernoase se rarefiră later - pedunculii penisului (inseră
ramurile infer a oaselor pubiene). Corpul spongios în porț proximală (poster) se dilată - bulbul
penian/ porț distală (anter) se îngroașă - glandul penian. Corpul spongios este penetrat de
uretră, se termină pe glandul penian cu orif său exter. Corpii cavernoși și spongioși - din traveuri
cartilaginoase/ deviază la tunica albuginee (îi acoperă din exter). Aceasta reprezintă trabecule (delimitează sistemul de cav
comunicante (caverne) tapetate epiteliu). Când cavernele se umplu cu sânge pereții lor se disting, corpii penisului se umflă,
asigurând erecția.

Uretra mas- organ par/ tubular/ 16-22 cm/ penetră prostata/ diafragmul
urogenital/ corpul spongios al penisului. Servește la evac urinei și ejacularea spermei. Începe
cu orif inter al uretrei și se termină cu orif exter al uretrei (pe glandulul penisului).
Morfologic se divide: Din punct de vedere mobil se divide:
➢ Partea prostatică * Partea fixă
➢ Partea membranoasă * Partea mobilă
➢ Partea spongioasă
Porț prostatică - segmentul inițial/ străpunge prostata/ lung= 3 cm/ cea mai largă porț a uretrei.
Pe peretele poster - o proeminență - colicul seminal (în vârf se deschid ducturile ejaculatoare),
later de colic - orif-le excretoare a prostatei. În jurul porț inițiale sunt sit cel musculare netede -
form sfincterul inter involuntar.
Porț membranoasă - începe la niv marginii infer a prostatei până la bulbul penisului/ cea mai îngustă parte/ 1cm/ străpunge
diafragmul urogenital. Aici se sit sfincterul voluntar. Later și posteri - glandele bulbouretrale.
Porț spongioasă - cel mai lung/ 15 cm/ înconjurat de țes corpului spongios/ Fosa naviculară-se termină cu orif exter.
În tunica mucoasă sunt nr gl uretrale (LITTRE), se deschid în lumenul ei. Exter - tunica mucoasă -alcăt din baza submucoasă
/tunica musculară = strat longitudinal și circular. Tot ansamblul și traiectul este încurbată - forma S.

……………….…………….…….…….…FIZIOLOGIE……..……..………………………….
Micțiunea - se poate executa doar atunci când penisul este flasc. În stare erectă este imposibilă.
Erecția - duce la îngroșarea/alungirea/întărirea/deformarea/ridicarea penis. înaintea abd/ fața dorsală descrie o ușoară
concavitate/ este condiționat psihic.
Procesul - impulsurile nervoase venite prin nervii cavernoși produc vasodilatația bruscă a
arterelor helicine, se produce o stază venoasă datorită comprimării cavernelor periferice-e
condiționată de contract muș perineului care îngustează fluxul sanguin la niv penisului.
Corpul cavernos are o participare neesențială.
Ejacularea - elimin sacadată și ritmică a spermei ca urmare a contracțiilor spasmodice ale
ductelor epipidimare și a ductelor deferente/ se contractă muș perineului și muș sfincterului
uretrei care comprimă prostata/ gl bulbouretrale.
Lichidul seminal (spermatic) - produs la niv epididimului/ ductului deferent/ veziculei
seminale/ prostatei/ gl bulbouretrale.
Acesta conține spermatozoizi asigurându-le mediu biologic prielnic.
Spermatozoizii - produși la niv tubilor semiferi contorți ai testiculelor, depozitați în ductele
deferente, de unde se elimin în timpul ejaculării.
Prin ejaculare lichidul seminal+spermatozoizi sunt dispuși în vagin.
Funiculul spermatic intern - Constit din ductul deferent/artera testiculară/venele respective/vase limfatice/nervi -
toate înconjurate de câteva vezici. Se extinde de la marginea poster a testiculului până la niv inelului inghinal inter, unde vasele
se despart de la ductul deferent. Funiculul spermatic se form odată cu deschiderea testiculului din cav abd în scrot. Testiculul își
începe dezv în cav abd, înainte de naștere ambele testicule se află deja în scrot. Criptorhism - absența testiculelor în scrot.

Scrotul - Pungă tegumentară, în care sunt sit testiculele/ epididimile/ porț infer ale funiculilor spermatice.
Pe linia mediană a scrotului, de la fața infer a penisului până la orif anal - Rafeul scrotului.
Straturile scrotului:
● Pielea subțire/ încrețită/ pigmentată.
● Fascia musculară netedă (DARTOS) - un strat de țes conjunctiv cu fibre musculare netede/
de cul roșie.
● 3 straturi de fascii/ derivate din 3 straturi musculare - se extind pe suprf testiculului:
1) Fascia spermatică exter,
2) 2 formațiuni - fascia cremasterică/ muș cremaster (derivă de la muș oblic abd inter, muș
transvers - contractându-se ridică testiculul).
3) Fascia spermatică intern (continuarea fasciei transverse abd/ învelișul seros al testiculului.
● Tunica vaginală (constit 2 foițe: * Lama viscerală - concrește cu tunica albuginee a testicul.
* Foița parietală - vine în raport cu fascia spermatică inter.
* Ambele lamele delimitează o cav seroasă închisă, înconjurând testiculul.
Tunica vaginală - derivă din prelungirea vaginală a peritoneului și se form în timpul deschiderii testiculului în scrot.
* În rezultatul concreșterii foițelor peritoneale la niv porț super a prelungirii vaginale comunicarea dintre cav peritoneală și cav
seroasă a scrotului se închide. În cazul când nu se închide prelungirea vaginală a peritoneului, între cele 2 cav persistă un
canal de comunicare, servește ca loc de trecere a herniilor inghinale congenitale.
..………..…..…..…...….Organele Genitale Feminine….…………….………
-Generalități-
Organele genit fem îndeplinesc funcț de reproducere, și dintre ele fac parte: ovarele = 2 gl sex și care produc cel sex fem -
ovulele. Acestea sunt conduse în tubele uterine, se petrece fertilizarea. Tubele - 2 conducte prin care oul fertilizat este condus
în uter (organ principal al gestației). În uter se dezv oul fecundat până devine făt. După uter urmează vagina, organul prin
care fătul este expulzat la naștere, dar care totodată este şi organul copulației. La intrarea vaginei se găsesc o serie de
formațiuni, care împreună form vulva. Tubele uterine, uterul și vagina constituie căile genit. Acestea împreună cu ovarele alcăt
organele genit inter. Formațiunile vulvei constituie organele genit exter.
..…………………………….….…….Organele genitale interne……….………………………..…….
Topografie Structura externă Structura internă Funcț.

Ovare Form ovoidă, cul roz, pală.

Masa=5-8 g.
Ovarul este fix cu un mezou.
Nu sunt acoperite cu peritoneu!!
În ovare se
dezv/
Sit în cav
La femeia care a născut se La suprf epiteliu, sub care este tunica albuginee. maturizeaz
micului
observă niște cicatrici/ Parenchimul: subst centrală - medulară/ subst periferică - corticală. ă cel sex
bazin,
adâncituri. Medulara - țes conjunctiv lax, între ele se află nr vase sangv/ fibre fem
într-o
2 Fețe: nerv. (ovulele),
depresiune
-Medială (orient spre cav Corticală - elemente caracteristice și importante ca valoare funcț a se elabor
- fosa
micului bazin) glandei: foliculi ovarieni în diferite faze de evol sau învoluție. Cea hormoni
ovariană.
-Later (adiacentă peretelui mai mare parte - țes conjunctiv cu semnificație de stromă. (estrogen
Topografia
micului bazin) Stroma conține: /progeste
lor mai
2 Margini: foliculi ovarien (diferite faze de evol)/ ron) sex
depinde de
-Liberă foliculi primordiali (corpusculi sferoidali plini) fem ce trec
poziț/
-Mezovarică (hilul ovarului Stări evolutive: prin sânge
dimens
intră vase sangv, nervi) * Foliculi primari * F. secundari * F. terțiari maturi de Graaf şi limfă/
uterului în
2 Extremități: Dezv și maturarea foliculilor ovarieni protejează
sarcină.
-Tubară (orient spre salpinge) În cav foliculară apare corp galben (folicul ovarian + corpul galben evoluția
-Uterină (atașată la uter prin au funcție endocrină). Foliculul - desfășoară procesul ovogenezei/ sarcinii și
ligm lat al uterului, printre elabor hormonilor sexuali (estrogenii), Corpul galben - produce dezv a
cele 2 foițe) progesteron. Dezv corpilor galbeni - 28 zile (ciclul ovarian). caracterelor
Ligamente: Succesiunea fenomenelor: sex
(- lat a uterului) - Dezv/ maturarea folicului ovarian între 1-a/ 13-a secundare
- Suspensor a ovarului - Ovulația în a 14-a fem.
- Mezou - Constituirea/ evoluția corpului galben 15-25-a zi
*La capătul tubar al ovarului - Degenerarea corpului galben 26-28-a (va fi înlocuit cu corpul
se fix cea mai mare fimbrie albicans. Aceste procese sunt sub controlul hipotalamo-hipofizar.
ovariană a salpingelui. Ovulația constă din ruperea foliculului ovarian cu expulzarea
- Propriu ovocitului de ordin. II (element esențial al ciclului)

Salpinge Lung= 10-12 cm

4 segmente:
Exter - tunica seroasă/sub aceasta baza subseroasă.
Tunica musculară: strat longitudinal/ circular. Sub tunica
Fertilizarea/
Rol: captarea
(trompa - Infundibul - Porț ampulară musculară - tunica mucoasă - pliuri longitudinale pe tot ovocitului /la
uterină) - Istmul - Porț uterină salpingele. Tunica mucoasă - tapetată cu epiteliu, cilii lui vehicularea
Se întind de Comunicarea cu cav uterina: realiz ondulații și vibrații în direcția uterului, conține cel acestuia și a
la uter până - Orif uterosalpingian, se secretorii (elabor aspectul mucos+lichidul absorbit din spermiilor/ în
la ovare deschide în cav abd. cav peritoneală = lichidul tubar (umezește suprf treimea later se
- Orif abd al salpingelui. mucoasei trompei și servește la nutriția zigotului/ petrece
Comunică cu lumenul salpingelor blastocistului. Curentul lichidian favorizează ascensiunea fecundația,
- cav uterină/ exter - vagin. spermatozoizilor. apoi oferă
Infundibului se termină cu fimbrii Sarcina ectopică tubară - uneori implantarea oului se condiții p/u
salpingiene, ajunge la ovar/ se fix face în afara cav uterine la niv tubei - sarcină ectopică migrarea și
(fimbrie ovarică), rol - dirijarea tubară. După un anumit timp se produce ruperea diviziunea
mișc ovocitelor - infundibului. trompei, însoțită de o hemoragie puternică internă. zigotului

Vagin Conduct musculo-conjunctiv

/median/ nepereche.
Suprf neregulată/ încrețită/ cu pliuri
vaginale transversale. Conține nr cel
Organul
copulației,
Se inseră pe colul colul uterin,
2 Extremități: musculare netede/ fibre colagene servește la elimin
anter-vezica urinară,
super (inseră pe colul uterin - elastice/ p/u trecerea ușoară a fătului fluxului menstr și
poster-rect. Mijloc de fix-
se form o boltă - fornioxul în timpul nașterii. Elasticitatea scade la trecerea fătului/
centrul tendinos al perineului.
vaginei)/ cu înaintarea în vârstă. a axelor sale în
Orientat ușor oblic/ de mai
infer (vulva) 3 tunici: - Conjunctivă=adeventiția/ timpul nașterii.
sus în jos și dinainte înapoi
2 Pereți: anter/ poster - Musculară/ - Mucoasă
Uter Organ muscular impar, form de un
triunghi de con turtit în sens
Cav uterină devine cu adevărat o cav când
găzduiește o sarcină sau se dezv o tumoare. Este
Se dezv
embrion
Sit în centrul cav
anteroposter, baza - sus/ vârf - jos. divizată printr-o strangulare situată la niv istmului în ul și se
pelviene:
* În partea mijlocie - conține o 2 compartimente: poartă
În spate - Vezica
îngustare - Istm, care îl împarte în * Cav corpului * Canalul cervical fătul. La
urinară
2 porțiuni. Peretele este form din 3 tunici: sfârșitul
În fața - Rect
- Super - corp - Infer - col * Seroasă * Musculară * Mucoasă sarcinii
De-a supra - vagin
Corpul: - Tunica seroasă (perimetrul) - foița peritoneală el
Marginile later a
- 2 fețe (vezicală/ intestinală) ce îmbracă uterul, sub ea este stratul subseros. expulzea
peritoneului care
- 2 margini (dr/ st) - Tunica musculară (miometrul) -3 straturi: ză fătul
acoperă corpul uterin,
- Fund/ -2 Unghiuri tubare 1) Extern - longitudinal 2) Mediu - circular și
continuă cu
Colul (formă cilindrică/ ușor 3) Intern - longitudinal anexele
ligamentele late ale
bombat la mijloc) - Tunica mucoasă (endometrul) - aderă strâns lui.
uterului.
* Extremitatea super a vaginei se la miometru, fără întreruperea submucoasei/ gros -
---------------
inseră pe col. Înserția vaginei pe 2-9 mm (în funcț de etapele ciclului menstrual)
STRUCT EXTER
colul uterin, îl împarte în 2 părți: Conține epiteliu simplu/ suboprismatic/ gl uterine.
- Porț supravaginală Mucoasa uterină este puternic hormono-dependentă
* DIMENS UTERULUI:
- Porț vaginală și prin asta supusă unor intense modificări clinice.
- Nulipară:
* Vârful porț vaginale este perforat * Sub influența hormonilor ovarieni (foliculina/
Lung= 6 cm/ Lăț= 3
cu orif - ostiul uterin, care conduce progesterol) - mucoasa uterină se pregătește p/u
cm/
în cav uterină nidarea zigotului.
Gros= 2 cm
- La virgine și nulipare - colul uterin În lipsa nidației, stratul superficial al endometrului
(la multiplicare cresc - mai subțire/ suprafața netedă/ împreună cu o cant de sânge se elimin sub form de
cu aprx 1 cm). regulată. menstruație. Din stratul profund (unde sunt gl
*Greutatea: În palpare - consistență fermă, uterine) se face regenerarea endometrului (după
Mediu= 50-70 g elastică. naștere, menstruație, raclaje) după începe un nou
Nulipare= 50-60 g - La multipare - colul devine mai ciclu.
Multipare=60-70 g voluminos, cilindric, la supf ……………………………………………………………………………………………………………………………..

neregulat. La fetiță prepuberă - endometru este subțire, epiteliu

Uterul are mobilitate
simplu, cubic, lipsit de gl.
mare, mereu revine la * Ostiul uterin (orif exter al colului.
- La virgine (form rotunjită/ depres 12-15 ani, sub influența foliculinei, se instalează
poziț obișnuită,
transversale, lată 4-6 mm) prima menstruație (menarha), urmată de o perioadă
datorită:
- La multipare - ostiulul uterin - de ciclu neregulat. Epiteliu devine prismatic/ înalt,
Aparatului de fix
Despicătură transversală se dezv gl. La femeia adultă în perioada de
- Peritoneu
lată 10-15 mm) împarte colul în 2 activitate genit, mucoasa suferă modificări ciclice
- Ligamente late ale
buze: caracteristice. Sunt corelate/determinate de
uterului
anter/ poster maturarea foliculilor ovarieni cu elabor foliculinei,
- Ligamente rotunde
Cu creșterea a nr de naștere, apoi se form corpul galben ce secretă progesteronul.
ale uterului
rămâne deschis. La 45 ani apare menopauza (ciclul menstrual
ș.a.
încetează), mucoasa devine subțire și se atrofiază.

Uretra fem - organ impar. Începe de la vezica urinară prin orif inter al uretrei, și se termină cu orif exter, care se
termină anter și super de orif vaginal. Uretra fem reprezintă tub scurt, ușor incurbat în sens poster, lung= 2,5-3,5 cm.
Pe traiectul său aceasta concrește cu peretele anter al vaginului.
* În peretele uretrei fem distingem tunicile: mucoasă/ musculară.
TUNICA MUCOASĂ - comportă pliuri longitudinale și lacune uretrale, în profunzime conține - gl uretrale.
TUNICA MUSCULARĂ - strat longitudinal/ circular (concrescut cu tunica musculară a vezicii urinare, încorsetează orif inter al
uretrei, alcăt sfinterul involunt a acesteia. În porț infer la niv penetrării uretrei fem
prin diafragmul urogenital se form sfincter voluntar.
..…………….…………………..…Organele genitale externe……….…………….………….……….
Muntele Pubeului Formațiunile labiale - mărginesc Vestibulul vaginei
. (Venus) (2 perechi de plice tegumentare care delimitează vestibulul vaginului)

* Proeminență Labiile M Labiile m (nimfele) Vestibul vaginal

rotunjită * 2 plice cutanate/ * 2 plice cutanate/ form * Reg profundă a vulvei;
* Struct - Corp simetrice. din cută tegumentară * Later - labiile m/ Anter - clitor/ Poster - frâul labiilor.
adipos voluminos * Se extind de la (aspect de mucoasă).
* Vestibulul vaginal-spațiul virtual, labiile mici sunt
și pielea. muntele pubeului * De obicei acoperite de
* Sit în fața până la centrul labiile M. alipite între ele. Când labiile sunt îndepărtate,
simfizei/ oaselor tendinos al perineului. * Delimitate de despicătura se transformă în depresiune.
pubiene. * Au semnificația vestibulul vaginal. * În vestibulul vaginal se deschid:
* La pubertate se scrotului. * Poster se unesc - form —Orif exter al uretrei
acoperă cu peri * Între ele se frâul labiilor. Sit în extremit anter a vestibulului, în spatele clitorului/
lungi/ aspri/ cul delimitează fanta Anter - fiecare extremit în fața orif vaginal.
păr cap. genit. bifurcânduse se unește
—Orif vaginal cu himen (și resturile lui)
* Continuă cu * Se unesc prin 2 cu partea opusă -
labiile M, sus- reg comisuri: anter/ îmbrățișează clitorul. Reprezintă - deschiderea spre exter a căilor genit fem
abd - separată poster. * Epiteliu - lipsit de fire Sit - planul diafragmei urogenitale/ indică limit
printr-un șanț al * Pielea labiilor - de păr și gl sudoripare organelor genit exter și inter
pielii - Centura pigmentată/ conține * Dar conține gl LA VIRGINE - îngustat de himen.
(plica) Venerei. nr gl sebacee/ sebacee (corpusculi LA femeia care a avut contact sex - ovalar cu axul
sudoripare. genitali senzitivi
mare orient sagital, mărginit de resturile himenului.
(voluptății)).
—O serie de gl vestibulare

* Himen - membrană dispusă ca o diafragmă între canalul vaginal și vestibulul vaginal. Ușor vizibil la nou-născuți, după se
acoperă de labii. Formele variate: Semilunar / Inelar / Labient. Struct - form dintr-o cută mucoasă. Între cele 2 lame mucoase
se găsește un strat subțire de țes conjunctiv - elastic; uneori poate fi groz (deflorarea dificilă/ imposibilă). Rupturile se produc
în 4-5 locuri. Consecutiv are loc hemoragiile, himenul se divide în caruncule himenale. Această persistă până la prima
naștere, când se produce o nouă-adevărata ruptură a membranei. La niv vestibulului vaginal se deschid nr gl mucoase cu
rolul de a lubrifia vulva în decursul actului sexual. Deosebim gl vestibulare mici și mari.

Aparat erectil
Clitor
* Este omologul corpurilor cavernoși ai penisului
* Alcăt: din 2 rădăcini, corp, gland.
* Rădăcinile se unesc form corpul, care se termină cu glandul.
* Form din 2 corpi cavernoși (separați prin septul corpilor cavernoși)
Bulbul vestibulului
* Este analogul corpului spongios al penisului.
* Sit între orif exter al uretrei și clitor.
* Alcăt: dintr-o rețea venoasă densă, venele căruia sunt
încorsetate în țes conjunctiv/ cel musculare netede.

Vulvă .

Muntele Pubeului (Venus) (cuprinde toate o.g.externe)

Labiile M
Clitor

Labiile m
Himen
Vestibul vaginal
Orif. vaginal Frâul labiilor m

Perineu
Anus

Perineu - un complex de țes-ri moi (piele, muş, fascii) care închide ieșirea din cav micului bazin.
Delimitat:
* Anter - de marginea infer a simfizei pubiene; *Poster - de vârful coccisului;
* Bilater - de ramurile infer ale oaselor pubiene şi ischiatice, ligamentele sacrotuberale şi tuberozităţile ischiatice - cele mai
distante puncte laterale.
Perineului prezintă romb dacă = Puncte later extr ale pe perineului - tuberozități ischiatice,
anter - punctul infer al simfizei pubiene și poster - vârful coccisului.
Perineul e împărţit printr-o linie transversală ce uneşte tuberozităţile ischiatice în 2 reg de form
triunghiulară:
1. - Reg anter - reg urogenitală (cuprinde organe urinare/ genit exter);
2. - Rinferoposter - reg anală (cuprinde canalul anal).

Perineu fem Perineu mas

Alcăt din 2 porţ: urogenitală şi anală. În vestibulul vaginului -
sit bulbul vestibulului, care se împarte în 2 porţ pare, si la
baza labiilor genit mici. Bulbul vestibulului concreşte cu fascia
infer a diafragmului urogenital, acoperindu-se cu muş
bulbospongios. Ultimii cu fibrele lor cuprind clitorul, uretra și
orif vaginal. Poster de fiecare jumătate a bulbului sînt sit gl
vestibulare mari.
Spaţiu între rădăcina scrotului şi anus. Linia convenţională
împarte perineul în 2 reg: anter - reg urogenitală şi poster -
anală. Pielea are grosime diferită: mai subţire lîngă scrot,
mai groasă lîngă anus şi acoperită cu păr. Conţine într-o
cant mare gl sudoripare şi sebacee. Pe linia mediană a
perineului se determină sutura longitudinală. În ţes celular
trec vasele superficiale şi nervii, sursa cărora este artera
ruşinoasă inter şi nervul ruşinos.

1) Muș bulbospongios 1) Muș bulbospongios

2) Fascia diafragmală urogenitală 2) Fascia superf perineală
infer 3) Muș ischiocavernos
3) Muș ischiocavernos 4) Muș transvers superf al perineului
4) Fascia diafragmală urogenitală 5) Muș sfincter exter a anusului
super 6) Muș levator aI anusului
5) Muș sfincter exter al anusului 7) Muș gluteu mare.
6) Muș levator al anusului 7) muș gluteu mare.

Prin diafragmul urogenital la bărbați trece uretra, la femei - uretra, vaginul.

Prin diafragmul pelvin la bărbați ca și la femei, trece porț terminală a rectului.
….….….…………Sistemul Endocrin.….……….………
Glandele endocrine - gl cu secreție inter, fără canale proprii de elimin, ale căror
unități morfofuncț (cel endocrine) sunt responsabile de producerea hormonilor.

Hormonul - subst chimica produsă de cel (gl endocrina) specializata, cu rol de mesager,
purtătorul info, care determina răspunsurile cel țintă, cand sunt ,,recunoscute’’ și
legate de receptorii relativ specifici, având ca rezultat un efect celular amplificat.

Glandele
Exocrine Mixte Endocrine
- Salivară - Pancreas - Hipofiza
- Mamară - Ovar - Epifiză
- Sudoripară - Testicul - Hipotalamus
- Pilorică - Tiroida
- Suprarenală
- Gonadele
- Gactrice
- Digestive

Topografie Structură Hormoni Rolul hormonilor Patologii

Gl Tiroidă EXTER: Capsula proprie ce trimite * Tiroxina, * Reglează metab, Hipofuncț
Reg anter a prelungiri în inter gl. * Triodtironina, * Intensifică metab * Copil-cretinism
gâtului, istmul la Ea este învelită într-o dedublare a fasciei * Tireocalcitonina caloric, procesele * Adult-mixedem
niv cartilajelor cervicale mijlocii, aderentă de trahee, oxidative şi dezasimilarea /guşa endemică.
traheale 1-3, teaca vasculo-nervoasă în care se află prot./gluc.
artera carotidă, vena jugulară și nervul * Contribuie la evac apei
Hiperfuncț
polii super ating * Boala Basedow
laringele. vag. şi caliului din organism.
- Anter -muș INTER: Irigația arterială este asigurată de * Reglează procesul de
subhioidieni. arterele tiroidiene super și infer; venele se creştere şi dezvoltare
- Între capsula deschid în venele jugulare și trunchiul * Stimulează activitatea
proprie și venos brahiocefalic st. Limfaticele merg în glandelor suprarenale,
capsula fibroasă, ganglionii cervicali profunzi și pretraheali. sexuale, mamare.
se află poster, gl Inervația este dată de ramuri din nervii * Instigă activitatea
paratiroide. laringieni super și infer și din cei 3 S.N.C.
ganglioni simpatici cervicali.

Gl paratiroidă EXTER - Se disting * Parathormon * Implicată în Hipofuncț

Sit poster de gl super și infer. reglarea metab * Copii - Hipoparaitoridie (scăderea niv de
lobii later a INTER - Sunt Ca şi P. Ca în sânge/ creşterea și excitarea S.N.C.)
tiroidei în grupate în foliculi, * Dereglarea creşterii oaselor/ dinților/
capsulă câte 2 care conțin subst părului/ contracții musculare
lobi de fiecare coloidală. * Conținutul de Ca în sânge este scăzut.
parte. Hiperfuncț
TUMOAREA MALIGNĂ A PARATIROIDE -
conținutul mărit de Ca și P anorganic în
sânge. * Mai tarziu apare Osteoporoza.

Timus * Consistență moale, cul roz-gri. *Timozina - Produce: T-limfocite/ Hipofuncț

Partea anter a Nou-născuți: mărimea: 4cm-lăț, 5-lung, cel Ag descifratoare: Imunodeficiență
mediastinului 6-gros. 15-17 grame. regl form Ac. primară,
super între pleura Creșterea acestui organ continuă încă de - Participă la regl * Tumori,
mediastinală dr/st. la început pubertate. În această perioadă, funcț de importanță * Tulburările autoimune,
Fața anter aderă la dimens sale ating valori max: până la vitală: * Infecțiile virale
cea poster a 7,5cm lăț și până la 16 lung. Masa: * Propagarea * Anemie, leucemie
manubriului și 20-38g impulsului * Un sindrom sub formă
corpului sternului * Alcăt din 2 lobi: dr/st (uniți între ei) neuromuscular; de diabet zaharat/
(cartilajul 4 * Conține multe cel limfoide/ formațiuni * Metab glucid; insulino-dependent,insufi
costal). deosebite (corpusculii Hassal). * Schimbul de Ca. ciență suprarenală
 Structură: Hiperfuncț
*2 părți: unite unul cu celălalt sau * Mai frecventă;
strâns fixate. * Timonul; * Timomegalia
*Partea infer - largă; * Organul mărit poate să
*Partea super - foarte îngustă. stoarcă organele mari a traheii.
*Polul suprior-cu o furculiță cu 2 * Tuse uscată, dilatarea venelor subcutanate a feței.
capete. * Probleme cu înghițirea.
Întregul organ este acoperit cu capsulă dintr-un țes dens Timoma-neoplasme benigne/ apare adesea
(conjunctiv). asimptomatic.
Din ea în adâncurile jumperului. Ei împart timusul în lobuli.

Gl EXTER- acoperită de Se împart în 3 grupe: * Mineralocorticoizii- la regl metab mineral Hipofu

capsula fibroasă Mineralocorticoizii – al organismului /la niv de Na/K în plasma
suprarenale (concrește intim cu aldosteronul/ sanguină. Cel mai activ- aldosteronul
ncț
Sit parenchimul)/de la ea corticosteronul/dezoxicor (intensif. reabsorbția Na/Cl în tubii renali, -Boala
retroperitone pătrund în inter nr ticosteronul provocând mărirea conținutului de sare în Adison
al, nemijlocit trabecule de țes * Glucocorticoizii – sânge și limfă)/ reduce reabsorbția K în (Bronea
deasupra conjunctiv, care împart cortizonul, tubii renali,ce intensifică pierderile de K. ză
polului super parenchimul glandular în 2 hidrocortizonul și Glucocorticoizii influențează asupra metab pielea,
al rinichiului straturi: corticosteronul (ultimul glu/ prot/ lip. astenie,
respectiv. Sit exter: cortexul/ inter: mineralocorticoid) Cel mai activ dintre ei este hidrocortizonul. se
la niv vert subst medulară *Adrenalina *Glucocorticoizii stimulează sinteza pierde
T11 - T12. INTERN- Subst medulară a *Noradrenalina glicogenului din glucoză/proteine, pofta de
Masa= gl suprarenale produce 2 * Hormoni sexuali – facilitând depozitarea glicogenului în mâncare
12-13 g. catecolamine – androgenii/ mușchi și contribui la sporirea capacit de , greață,
noradrenalina/ adrenalina. estrogenii/ muncă, creşte concentrația de glucoză în vomă,
Adrenalina influențează la progesteronul. sânge. *Hormonii glucocorticoizi- diaree,
activitatea sistemului mobilizează grăsimile depozitate/contribuie slăbire.
cardiovascular, amplificând la utilizarea lor în schimbul de Hiperf
forța/frecvența energie/aceşti hormoni au rol important în uncț
contracțiilor. travaliul muscular intens/ hipoxie. În acest -
cardiace/provocând caz se constată producerea de hormoni Tumoare
constricția arteriolelor glucocorticoizi/ realiz adaptarea a
(excepția vaselor organismului la situații extreme. supraren
inimii/plămânilor), dilată *Glucocorticoizii atenuează reacțiile alei
vasele sangv ale muş/ organismului, se constituie în inflamație, Dereglar
inhibă motorica tubului reumatism. ea
digestiv/dilată pupila, Glucocorticoizii se folosesc în reumatism medular
restabilește capac de /stări alergice, glucocorticoizii inhibă dezv ei-
muncă a muș surmenați. proceselor inflamatorii/ sunt numiți La om
Adrenalina influențează hormoni antiinflamatori. Hormonii sexuali nu sunt,
metab ai corticosuprarenalei – animalel
glucidelor/accelerează androgenii/estrogenii e devin
scindarea glicogenului/ -rol important în dezv organelor genit în mai
intensifică procesul de copilărie, adică atunci când funcț puțin
oxidare în cel. Elimin endocrină a gl sex este încă neînsemnată. rezistent
adrenalinei în sânge este ente la
stimulată de S.N.S. În factorii
situații extreme mediului
(suprarăcire, eforturi extern.
musculare, durere, mânie,
frică)=sporirea conținutului
de adrenalină în sânge. Cel
de al 2lea hormon al
stratului medular al
suprarenalelor–
noradrenalina - contribuie
la menținerea tonusului
vaselor sangvine/ se
produce în
sinapse/participă la
transmiterea excitației de
la fibrele nervoase
simpatice către organ.
efectoare.
Pancreas Alcăt din 2 părți - endo și *Glucagon *Glucagonul-stimulază Hipofuncț
Sit în cav exocrinā. Partea endocrina *Insulina scindarea glicogenului Diabet zaharat - evac glucozei cu
abd, în e reprezentată de grupuri din ficat în molecule de urina/creșterea conținutului de glucoză în
sens de cel epiteliale ce form, glucoza. Nimerind în sânge (hipoglicemie) Glucoza din sânge crește
transversal insulele pancreatice sânge, glucoza ridică după ingerarea alimentelor bogate în
la niv vert (insulele Langerhans) concentrația glucidelor glucide. Se datorează că în diabet glucoza,
L1-L2, delimitează straturi în plasma sanguina. absorbită este utilizată incomplet de țes și
poster de intermediare fine de țes *Insulina-mărește nu se transformă în glicogen. Datorită măririi
stomac, are conjunctiv. Insulele permeabilitatea conținutului de glucoză din sânge, și din
o poziție pancreatice sunt mai membranelor celulare filtratul glomerular, epiteliul canaliculelor
retroperiton concentrate în reg caudală prin glucoză, contribuie renale nu reabsoarbe complet, ea este
eală. a organului. Masa nu la depozitarea elimin prin urină (glucozuria). În diabet se
Lung: depășește 1% din masa glicogenului și scăderea mărește cant de urină (poliurie). Cauza este
14-18cm pancreasului. Insulele - concentrației glucozei în că conținutul mare de glucoză în urina
Lăț: 3-9cm. alcăt din cel a și B, sânge. tubilor renali este glucoză nereabsorbită
Masa la abundent irigate cu Niv norm a glucozei în crează pres osmotică e mare. Ultima e
omul sânge. a-glandulocitele sânge - 4,44-6,66 absorbit insuficient de canaliculii renali și
matur- 80 insulare secretă glucagon, mmol/l cant de urină excretată de rinichi, crește.
gr. Alt hormon - insulina, Sărăcirea organismului cu apă provine la
elaboor de bolnavii diabet sete si-i beau multă apă
B-glandulocitele insulare. (polidipsie). În cazurile grave form intensă a
produselor acide de scindare a lipidelor și
dezaminare a acizilor aminici în ficat produc
devierea reacției active sángelui spre
acidoza. Acidoza pronunțată provoacă -
comă diabetică.
Hiperfuncția
Niv glucozei în sânge mărit - hiperglicemie

Partea *În testicul funcț endocrină este *Hormonii *Asigurarea Hipofuncț

executarea de cel interstițiale sex fem: capacității de a
endocrină a glandulare - endocrinocite estrogen și efectua funcț sex.
Extirparea gl sex: castrare (în
unele boli). Castrarea nu oprește
gl sex interstițiale ale testiculului (cel progesteron *Necesari p/u complet form hormonilor sex. În
Testicul- Sit în Leidig), sit în țes conjunctiv lax, (androgenii) maturizarea sex/ sânge/ urină pătrund androgeni și
reg perineului canaliculele seminifere contorte. *Hormonii dezv organelor și estrogeni din stratul cortical al
într-o pungă- Endocrinocitele interstițiale ale sex mas: sistemului genit, în suprarenalei într-o cant mică.
scrot. Sunt testiculului elabor - testosteron. testosteron. cadrul căruia sunt Dacă a fost făcută înaintea
separate prin *În ovar se elabor estrogen și posibile actul sex și pubertății, maturizarea sex
septul scrotal și progesteron. Locul de form a procrearea. încetează Penisul/ prostata/
încorporate în estrogenului (foliculinei) este *Se dezv vaginul/ uterul nu se maturizează
tunici. Lung: stratul granular al foliculilor caracterele sex (sunt în involuție). Dacă se face
4cm, Lăț: 3cm, maturi, precum și cel interstițiului secundare după pubertate, sistemul genit
Gros: 2cm, ovarului. Creșterea foliculilor și /particularități ale regresează mai puțin, iar
Masa: 20-30g. activizarea cel interstițiale se organismului puber. caracterele sex secundare se
produce sub influența hormonilor *În organismul fem
Ovare- Sit în mențin.
foliculostimulenți și gluteinizanți hormonii sex joacă *Dacă, e dereglată funcț
cav micului
ai hipofizei. Hormonul un rol important în ovarelor/ testiculelor, se schimbă
bazin, într-o
gluteinizant declanşează ovularea apariția ciclurilor producerea hormonilor
depresiune
și form corpului galben - un sex, asigurarea (intersexualitate - bărbați prezintă
numită fosa
organ specific cu f-ții endocrine, decurgerii normale a particularități caracteristice
ovariană.
cel căruia elabor - progesteron sarcinii şi pregătirea femeilor, și invers)
Topografia lor
Progesteronul prepară tunica organismului p/u *Hermafroditismul, într-o parte a
mai depinde de
mucoasă a uterului pentru ovulul alăptarea noului corpului se afla un testicul, iar în
poziția/ dimens
fecundat, împiedicând creșterea născut. alta un
uterului în
foliculilor noi. ovar.
sarcină.
Hipofiza *Gl nu prea mare/ forma ovoida *Adrecorticot *Adrecorticotrop ACTH regl Hipofuncț
Sit în *Exter – acoperită de capsulă. rop ACTH secreția cortexului *La copii: se reține
hipofizara *Distingem doi lobi: anter, poster și porț *Gonadatrop suprarenalelor creșterea, rămâne
a șeii intermediara. *Tireotrop *Hormonul gonadotrop pitic (nanism
turcești a *Lobul anterior: 78-80% din masa *Hormonul influențează funcț gl sex. hipofizar)
osului totală. somatotrop *Hormonul tireotrop regl *La bărbații: cu
sfenoid. Lobul anter al hipofizei, sau *Intermedina activitatea gl tiroide. nanism- impotență
Ea este adenohipofiza, elabor hormoni (tropine) *Oxitocina *Somatotrop: stimulează *Femei- sterilitatea
parte ce reglează activitatea altor gl endocrine. *Vasopresina procesul de creștere a
*Adenohipofiza produce hormonii (antidiuretic– organelor tinere/ sporește
Hiperfuncț
componen *Copii- gigantismul
tă a somatotrop (hormon creșterii). AD) sintetizarea proteinelor/
influențează metab gluc /lip. (240-250/150 kg)
hipotalam *Porț intermediară secretă Intermedină/
La copii: se manifestă prin Maturul nu mai
usului *Lobul poster (neurohipofiza) elimin 2
intensificarea creșterii. crește, se măresc
diencefalu hormoni - oxitocina/ vasopresina
*Intermedina - pigmentul unele părți ale
lui. (hormoni antidiuretic – ADH). Se produc
pielii. corpului- duce la-
Masa: în cel neurosecretoare ale
*Oxitocina/Vasopresina: *Acromegalia-
0,5-0,6 g. hipotalamusului Aici axonii cel
funcț nervoase/ secretorii, cauzează de
neurosecretoare vin în raport cu
transmit excitația sub aspect tumoarea lobul
capilarele și varsă secretul acestor cel în
de neurosecret, ce se anter.
sånge.
propagă cu neuroplasma spre *Hipofuncț
terminațiile axonilor localizate lobului poster-
în lobul poster al hipofizei. diabetul insipid,
*Vasopresina- ridică tensiunea -elimin unor cant
arterială. mari de urină, lipsită
*Oxitocina-a mplifică de glucoză, și
contracțiile uterine în timpul printr-o sete
nașterii/ stimulează secreția exagerată.
de lapte.

Epifiza *Gl mare/ ovoidă *Melatonină *,,Lăcașul sufletului,, Reglarea secretiei și

*Exter: acoperit cu capsulă *Serotonină *Melatonină: influențează activ elimin hormon.
(corp din țes conjunctiv, de la care Hipotalamus= asupra melanoforilor (cel *Se realiz prin mecanisme
pineal) pornesc niște trabecule ce *Oxitocina pigmentare ale pielii broaștelor/ neuroumorale complexe.
Face parte din separă parenchimul în lobuli. *Vasopresina animalelor)/ acționează asupra gl *Menținerea echilibrului
diencefal, sit Lobulii conțin cel glandulare- sex /rețin dezv sex/ micșorarea hipotalamusului, (parte
într-un șanț pinealocite. ovarelor/ inhibiția ciclurilor componență a
nu prea *Secreția inter a epifizei esterale a femeilor adulte. diencefalului)
adânc, ce depinde de timpul aflării *,,Ceasornicul biologic al *Hipofiza+
separă coliculii organismului la întuneric sau organismului,, hipotalamus =sistemul
super tectului lumină. Sub influența * Cel adenohipofizei- stimulează/ hipotalamohipofizar
mezencefalului luminii secreția melatoninei inhibă secreția hormonilor ce *Reglarea neuroumorală
. Masa: 0,2g. este inhibată. influențează funcț tiroidei, gl sex, a funcț vegetative și
P.S. *Epifiza conține și o cant suprarenalelor. menține mediul inter a
Supranumită mare de serotonine, organismului
,,Al 3lea ochi,, predecesorul melatoninei. –homeostazei.
Secreția de serotonină se *Hipotalamusul- regl
intensifică în iluminare funcț gl endocrine
maximă Secreția este *Cel neurosecretoare a
reglată de S.N.S. hipotalamusului=
oxitocina / vasopresină, și
hormonul realising.
Procesul de eliberare a
acestor substanțe
-neurosecreție.
…………..………Sistemul cardiovascular………..……………
—----------------------------------Sânge-------------------------------------
Sângele, limfa și lichidul tisular constituie mediul inter al organismului care irigă toate cel și țes corp. Mediul inter se caracter
printr-o constanța relativă a componentelor și a proprietăților fizico-chimice, prin constanța relativă a cant de apă și electroliți,
creează faptele celulare a organismului în condiții relativ stabile de existență (homeostaza).
Sângele: țes lichid circulant/din elemente figurate suspendate în plasmă.
Din cel sângelui fac parte: eritrocitele, leucocitele și trombocitele (plachete sanguine).
* Plasma- 55-60% *Din masa corp. -5-9% *Celulele-40-45%.
Funcț sângelui
*Transport; *Apărare; *Homeostază; *Respirație; *Trofică.
* Distribuite subst nutritive.
* Elimină din organe produse dezagregării și transportă spre organele excretoare.
* Participă la schimbul de gaze vehiculând oxigenul și bioxidul de carbon.
* El menține temperatura constantă a corpului/ incălzindu-se în organism cu metab inter (muș, ficat)/ transferă căldură spre
alte organe și spre piele=termoliza
* Vehiculează hormonii și metaboliții realizând interacțiunea chimică în organism/reglarea umorală a funcțiilor.
* Exercită funcția de protecție, acest țesut fiindu-i rezervat un rol natogeni. Funcția de protecție a sângelui include
proprietatea de coagulare, sistând hemoragiile.

Plasma Masa sângelui 90-93% apa și reziduu uscat 7-10%. Albuminele, globulinele, fibrinogenul sunt proteinele de
baza ale plasmet. Importanța teinelor plasmei:
sângelui *Rol important- globulina(fibrinogen) participă la coagularea sângelui;
*Gamaglobulina conţine anticorpi care asigura imunitatea/ se folosește la tratarea unor maladii și
sporirea rezistenței împotriva unor boli infecțioase.
*Prezența proteinelor ridică vâscozitatea plasmei, important p/u menținerea pres sangvine
*Contribuie la menținerea reacției mediului în sânge constant, ele posedă proprietățile subst -tampon.
*Glucoză în sânge este 4.4-6.66 mmol/1 (80-120 mg)/ sursa principală de energie p/u cel organelor dacă
scade la 2.22 mmol/l se constată o creștere bruscă a excitabilității neuronilor cerebrali,ce duce convulsii/
mai jos de acest niv omul intra în coma și moare.
Subst. minerale ale plasmei sunt: NaCI, NaCI, KCI, NaHCO NaH,PO. *Plasma sîngelui pH de 7.36.

Elementele figurative ale sângelui

Eritrocitele sau*Cel anucleate. *Funcț - de respirație (transportarea O2 și CO2)

*Este posibil numai dacă au un pigment specific hemoglobina. *Condiții normale-140 g/l
Hematiile *La femei – 120-138 g/l *La bărbați - 130-155 g/l
*Eritrocitele pot să absoarbă acizi aminici/ anticorpi/ toxine și un șir de subst medicamentoase,
transportându-le la locul necesar.
*Nr. de eritrocite poate varia de la vârstă/ fundalul hormonal/ încordarea emoțională/ fizică/ acț factorilor
chimici/ecologici.
*Hormonii sexuali fem inhibă dezv eritrocitelor. Din acest motiv nr. de eritrocite la femei este mai mic.
*Longevitatea eritrocitelor nu depăşeşte 120 de zile

Viteza de *Dacă o cant de sânge devenit necoagulabil prin recoltare pe soluție de citrat de sodiu este lăsată în
repaus, în partea infer a vasului se sedimentează elementele figurate cu o viteză ce poate fi determinată.
sedimentare
*Determinarea vitezei de sedimentare s-a răspândit ca test clinic abia în 1924, de Westergreen .
a hematiilor * La bărbați VSH 5-7 mm/oră *La femei - 8-12 mm/oră.
(VSH) *Deosebit de accelerată la gravide 25 mm/oră și chiar mai mult

Hemoliza *Fenomen de distrugere a membranelor eritrocitelor și eliminare a hemoglobinei în componentul lichid a

sângelui. *Sângele hemolizat devine transparent în urma dezagregării eritrocitelor.
*Se disting mai multe feluri de hemoliză: hemoliza osmotică/chimică/ biologică și hemoliza mecanică.
*Poate fi provocată și în consecința transfuziei de sânge incompatibil după grupă.
* Hemoliza mecanică se poate produce la agitarea puternică a sângelui
*Sângele hemolizat nu poate fi utilizat pentru transfuzii.

Leucocite *Sau globulele albe prezinta celulele mobile, ce se deosebesc prin semne morfologice și funcție.
*2 grupuri: granulare(granulocite) și agranulare(agranulocite).
*Granulocitele-caracteristice prin prezența în citoplasmă a nr. mare de granule specifice/ forma deosebită
a nucleului segmentat.
*P/u evidențiere se întrebuințează colorantul Romanovschii-Ghimza-intră eozina (cu caracter acid) și
 azurul (cu caracter de baza).Granulele unor leucocite se colorează numai cu eozină-eozinofile(acidofile),
altele pot fixa numai azurul-bazofile, a treia categorie se colorează cu cozină și cu azur-neutrofile.
*Agranulocitele- nu conțin în citoplasmă granule/nucleul-segmentat/Const. din limfocite și monocite
*Leucocitele- formă sferică.
*Nr. variază:creșteri (leucocitoze) fiziologice în sarcină/efort fizic/digestie/emoții.
*Leucocitozele patologice apar în stările infecțioase acute/subacute,cronice/leucemii/hemoragii/diabet/
neoplasme/febră la pirogeni/diverse alergii.
*Scāderea nr. de leucocite circulante(leucopenia) poate apărea la persoane vârstnice.
*Leucopenii patologice apar în bolile infecțioase (febră tifoidă/gripală/rujeolă/oreion/malarie) în aplaziile
medulare prin iradiere/intoxicație(benzen/piramidon)sau în stres emoțional.
*Examinarea microscopică a sângelui a permis diferențierea diferitor tipuri de leucocite- leucocită .
*Se deplasează cu ajutorul pseudopodelor(devin active după ce trec în țesuturi și organe)
*Unele leucocite participă la formarea imunității celulare/hormonale fagocitând microbi/corpi
străini/produsele descompunerii celulare/asigură reacția de apărare a organismului.

Trombocite *Elemente acelulare-joacă un rol important în procesele de hemostază.(hemostază-mecanisme prin care

organismul se apără împotriva hemoragiilor.)
sau *Forma unor corpusculi mici/transparenți/rotunzi/ovali/fuziformi/neregulați.
Plachete *Fragmente de citoplasmă a unor celule gigantice-megacariocite.
sanguine *Într-un froțiu de sângele vedem grupate.
*Participă la procesul de coagulare a sângelui.
*În procesul de coagulare elimină un întreg șir de substanțe (fosfolipide. lipoproteine).
*Durata vieții trombocitelor este de 5-8 zile.

Coagularea *Este un proces enzimatic comcomplex, prin care fibrinogenul solubil din plasmă se transformă într-o
rețea de fibrină, în ochiurile căreia se fixează elementele figurate din sânge.
sângelui *Desfășurarea normală este garantată de echilibrul între acțiunea factorilor activatori (procoagulanți) și
inhibitori (anticoagulanți).
*E declanșat prin:contactul sângelui cu suprafețe rugoase la scoaterea sa din organism,alterarea
traumatică/ degenerativă a peretelui vascular,dezechilibrele cuplului activatori/inhibitori.
*Sistemul de coagulare protejează organismul de hemoragii.
*Coagularea sângelui în interiorul sistemului vascular poate avea consecințe grave (tromboflebită,infarct).
Pentru a evita coagularea nedorită, în sânge se conține un alt sistem – sistemul anticoagulant.În ficat și
plămâni se produce o substanță anticoagulantă – heparină, fiind în stare să inactiveze trombina.
*Sângele conține și cel de-al treilea sistem,ce poate să dizolve fibrina deja formată. După ce cheagul
sangvin și-a exercitat funcția,astupând vasul- hemoragia și urmează a fi îndepărtat, deoarece împiedică
cicatrizarea ranei .Așa în plasma sângelui își face apariția plasmina, care e în stare să dizolve trombul.

Grupele *Transfuzia de sânge (hemotransfuzia) se face în hemoglobina considerabile, intoxicații (în special când
este tulburată capacitatea hemoglobinei de fixare oxigenul), când este redusă de hemoglobină în sânge/
sangv la indicațiile medicului.
*Hemotransfuzia are consecințe grave atunci când eritrocitele din sângele donatorului sunt aglutinate din
plasmă sangvină a recipientului.Se intâmplă când eritrocitele sângelui introdus conțin substanță
aglutinabilă -aglutinogenul, iar plasma recipientului – substanța aglutinantă-aglutinină. În urma
aglutinării eritrocitelor și hemolizei apare șocul hemotransfuzional, care poate provoca moartea.
*În eritrocitele sângelui s-au găsit 2 factori aglutinabili: aglutinogenul A și aglutinogenul B, iar în plasmă
–2 factori aglutinanți: aglutinina a și aglutinina ß.
*Nu se găsesc niciodată concomitent aglutinogenul A cu aglutinina și aglutinogenul B cu aglutinina B.
*Pe baza prezenței/absenței aglutinogenilor în eritrocite și aglutininelor sângele a fost impărțit în 4 grupe.
*Gr. I eritrocitele nu conțin aglutinogene, iar plasma conține aglutininele a și ß.
*Gr. II eritrocitele conțin aglutinogenul A, iar plasma aglutinina B.
*Gr.III eritrocitele conțin aglutinogenul B, iar plasma- aglutinina a.
*Gr. IV eritrocitele conțin aglutinogenii A și B, iar plasma nu conține aglutinogenul.
*Gr. sangvină se determină prin amestecarea unei picături de sânge a omului cercetat cu serurile
standarte, ce conțin anumite aglutinine.E suficient 2 seruri din gr. I ,III, e posibilă determinarea oricărei
gr. sangvine.
*Gr.I li se transfuza gr. I. *Gr. I poate fi transfuzat tuturor grupelor. *Gr. I- donatori universali.
*Gr.IV- toate, în afară de gr. IV. * Gr.II și III -sângele din gr. I, II și III
* Gr.II și III poate fi transfuzat din grupurile corespunzătoare, în afară de gr. IV.

*Dacă sângele rezus + e transfuzat unui care nu-l posedă ( rezus - ), se formează aglutinină și hemolizine
specifice. Administrarea repetată a sângelui rezus + acestui individ provoacă aglutinarea eritrocitelor și
complicații foarte grave (șoc hemotransfuzional).
*Când fătul rezus + se dezv la o mamă cu sânge rezus -,factorul rezus al fătului difuzează prin placentă
în sângele mamei, provoacă formarea a niște substanțe specifice antirezus, ce difuzează prin placentă
înapoi în sângele fătului și provoacă tulburările grave în urma aglutinării și hemolizei eritrocitelor lui.
*Particularitățile de grupă ale sângelui se transmit prin ereditate și nu se modifică pe parcurcul vieții.
—-------------------------Sistemul cardiovascular--------------------------
Cordul - organ cu 4 camere situat în cavitatea toracică. Jumătatea dr (atriul dr/ ventriculul dr) e separat definitiv de
jumătatea lui st (atriul st/ ventriculul st). Atriul dr prin venele cave super/ infer și venele proprii ale cordului primește sânge
venos. Trecând prin orif atrioventricular dr pe marg căreia e racordată valvula atrioventriculară (tricuspidă) dr, sângele
nimerește în ventriculul dr, de aici în trunchiul pulmonar și în continuare prin arterele pulmonare în plămâni. În capilarele
pulmonare, aflate în contact cu pereții alveolelor, se realiz schimbul de gaze dintre aerul inspirat în plămâni și sânge. Asociind
oxigenul, sângele arterial prin venele pulmonare este propulsat în atriul st. Trecând apoi prin orif atrioventricular st pe margine
e racordată valvula atrioventriculara mitrala (bicuspida), el este propulsat în ventriculul st de aici în cea mai mare arteră a
corpului - aorta. Ținându-se cont de particularitățile de struct/ funcț ale cordului/ vas/ sangv, în corpul uman distingem 2
circulații sangv - marea/ mica circulație.
*Marea circulație (a sistemelor): începe în ventriculul st din care pornește aorta și se termină în atriul dr, unde se
varsă venele cavă super/ infer. Prin aortă, ramurile ei sângele arterial îmbogățit cu oxigen/ materii se îndreaptă spre toate
părțile corpului. La fiecare organ vine una/ câteva artere. Din organ ies vene care, confluând form vasele venoase magistrale
ale corpului uman venele - cave super/infer. care se varsă în atriul dr. Între artere și vene se află partea distală a sistemul
cardiovascular-patul microcirculator ce constit căi sangvine locale la niv lor se realiz corelația dintre sânge-țes.
*Mica circulație (pulmonară)- începe în ventriculul dr, din care iese trunchiul pulmonar/ se terminā în atriul st, unde
se varsă venele pulmonare, fac parte doar vasele care transportă sânge venos de la inimă spre plămáni (trunchiul pulmonar) și
vasele care transportă sânge arterial spre cord (venenele pulmonare).
*Arterele ce irigă cu sánge pereții corpului -parietale. *Arterele organelor interne-viscerale.
*Peretele arterelor e alcătuit din 3 tunici:
-Tunica internă- tunica intimă, formată din endoteliu
-Tunica medie- formată din cel musculare netede
-Tunica externă- adventiția, formată din țes conjunctiv lax.
Penetrând în organ, arterele se ramifică multiplu, până la nivelul de arteriole. Venulele, ultimele
elemente al patului microcirculator, confluând treptat, sporesc în calibru și formează vene.
*Printre vene distingem: *de calibru mic * de calibru mediu * de calibru mare.
Peretele este mai fin decât la artere. Ca la artere în perete - tunica internă/ medie/ externă. Tunica venei, contine puține cel
elastice musculare și fibre, din care cauză pereții venelor sunt maleabili și lumenul venei pe secțiunea nu este hiant. Venele de
calibru mic/mediu și unele de calibru mare comportă valvule venoase. Valvulele lasă să treacă sângele în direcția spre cord,
împiedicând refularea lui înapoi. În conformitate cu topografia/poziția venelor în corp și org.se împart în superficiale/profunde.
Venele învecinate se unesc prin numeroase anastomoze form în ansamblu un plan venos.Numărul de vene depășește nr de
artere.
—-----------------------Cordul și vasele sanguine-------------------------
Topografia
Cordul
Sit în cav torac împreună
cu organele mediastinului
mediu. 2/3 din volumul
cordului se află în
jumătatea st a cav torac.
Apexul - orient în jos, în
st și înainte/ baza-în sus/
și poster.
.Fața anter
(sternocostală) -mai
convexă/ orient spre fața
poster a sternului/
coastelor.
Fața infer –este
supraiacentă la diafragm
(diafragmală). Fețele
later -orient spre plămâni
-fețele pulmonară.
Masa -la bărbat -300 gr,
la femei – 250 gr.
Forma-unui pumn.
Structura externă
*Organ muscular cav.
*Distingem:
-Șanțul coronar -sit
transversal (constit limit
dintre atrii și ventricule).
-Șanțul interventricular
anter-pe fața
sternocostală anter.
-Șanțul interventricular
poster - sit pe fața infer.
Acestea separă
ventriculul dr de cel st.
*Alcăt din:
-2 atrii (drept/stâng)
-2 ventricule (dr/st)
Atriile primesc sânge din
vene și il propulsează în
ventricule; ventriculele
propulsează sângele în
artere: ventriculul dr prin
trunchiul pulmonar în
arterele pulmonare/ cel
st conține sânge venos/
jumătatea lui
stângă–sânge arterial.
Aceste jumătăți nu
comunică. Fiecare atriu
este unit cu ventriculul
respectiv printr-un orif
atrioventricular (dr/st) ce
se închid cu valvulele
cuspidale. Trunchiul
pulmonar, aorta la
început sunt înzestrate
cu valvule semilunare.
Structura internă Funcț
—---------Camerele cordului—-------- *Propuls
*Atriul dr- formă de cub/posedă o cav suplimentară ează
(auriculul dr), separat de atriul st prin septul interatrial/pe sângele
care se află- fosa ovală /observăm orif venei cave super /infer în artere
/comunică cu ventriculul dr prin orif atrioventricular dr, între și
acesta și orif venei cave infer - orif sinusului coronarian,unde primește
se varsă venele lui. sângele
*Ventriculul dr –sit spre dr și anter de ventriculul st/ venos.
despărțit de ventriculul st - septul interventricular. În partea
de sus a ventriculului există 2 orif: atrioventricular dr, (prin
care sângele venos vine în ventriculul din atriul dr și orif
trunchiului pulmonar (sângele e propulsat în trunchiul
pulmonar). Orif atrioventricular drept se închide cu valva
atrioventriculară dr (tricuspidă)-constituită din 3 cuspide:
anter/ poster/ septală. În timpul contractării atriilor cuspidele
valvei sunt împinse de curent de sânge spre pereții
ventriculului și nu împiedică trecerea sângelui în cav
ventriculară.Supraf internă a ventriculului dr contine trabecule
cărnoase și mușchi papilari. Mai sus de orif trunchiului
pulmonar e sit valva trunchiului pulmonar,din 3 valvule
semilunare– anter/ st/ dr. Între peretele trunchiului
pulmonar/ fiecare din valvulele semilunare există un reces de
dimensiuni mici -sinus al trunchiului pulmonar. În timp
contracției musculaturii ventriculare valvulele semilunare sunt
presate de torentul sanguin spre peretele trunchiului
pulmonar/ împiedică propulsarea sângelui din ventricul; la
relaxare-presiunea din cavitatea ventriculară coboară, sângele
în reflux umple sinusurile și redresează valvulele. Marginile lor
etanșează și închid trecerea sângelui în direcția cordului.
*Atriul st–formă cuboidă/ delimitat de atriul dr prin septul
interatrial.În atriul st există 5 orif dintre care 4 din ele sunt
ale venelor pulmonare/ al cincilea este orif atrioventricular st/
asigură atriul cu ventriculul omonim. Atriul st mai comporta o
dilatare- auricul st.
*Ventriculul st –formă conoidă/ cu baza orient în sus. În
porț super a ventriculului există 2 orif: órif atrioventricular st/
orif aortei. Primul încorpora valva atrioventriculară st (valva
mitrală), alcătuită din cuspide: anter/ poster. Pe fața
ventriculului se află trabecule cărnoase /muș papilari.Valva
aortică, sit la niv orif aortei- din 3 valve semilunare: poster/
dr/ st. Între fiecare valvulă și peretele aortei există câte un
sinus.
—-------------Structura peretelui cordului —-------------
*Endocardul (stratul interior) –tapetează din interior
cavitatea cordului/acoperă mușchii papilari/cu coardele lor
tendinoase.Valvele cordului sunt formate din duplicaturi de
endocard.
*Miocardul (stratul mediu/muscular) -format din țesut
muscular striat/asigură contracția ritmică deplină a
atriilor/ventriculelor.Grosimea- minimă în atrii/maximă în
ventriculul stâng.Este definitiv separat miocardul atriului de
ventriculului. Sincronia contractiilor e asigurată de sistemul
conducător al cordului (unic pentru atrii și ventricule.)
*Epicardul (stratul extern)-aderă intim la miocard din
exterior./constituie foița viscerală a pericardului seros/
acoperă cordul, porțiunile inițiale ale părților ascendente ale
aortei și trunchiului pulmonar, porțiunile terminale ale venelor
cave și pulmonare.
 Sistemul *Reglarea/ coordonarea funcției contractile a cordului e realizată de sistemul conductil. El e constit din
fibre musculare atipice alcăt din miocite cardiace conductive, inervate ce aduc excitația nervilor
conductil al cordului/miocardului atriilor/ventriculelor.Centrele sistemului conductil al cordului sunt alcăt din 2 noduli:
cordului *1.Nodulul sinoatrial, sit în peretele atriului dr, între orif venei cave super și auriculul dr /pornesc ramuri
spre miocardul atriilor;
*2. Nodulul atrioventricular, sit în septul interatrial. Poster trece în fasciculul atrioventricular, ce leagă
miocardul atriului cu miocardul ventriculelor. La niv septului interventricular se împarte în 2 pedunculi dr/
st. Ramificațiile terminale ale fibrelor sistemului conductil al cordului,sunt de fapt extremități răsfirate ale
acestor pedunculi,se inserează în miocardul ventriculelor.

Vasele *Cordul se alimentează cu sânge arterele prin arterele coronare dr/st și se îndreaptă în șanțul coronar,
care desparte atriul în ventricule. Ramurile arterelor anastomozeaza la niv șanțul coronar cât și în reg
sangvine ale vârfului cordului. În stratul peretelui cardiac arterele se ramifică treptat în vase mai mici/fine, formează
cordului rețeaua capilară, ce asigură schimbul de gaze/nutriția organismului.Capilarele continuă cu venule,
confluând formând venele cardiace proprii, ce se varsă în sinusul coronar. Sinusul coronar -varsă sânge
în atriul dr. Obliterarea unuia sau mai multe vase este foarte periculoasă (cu moartea), d/e încetează
alimentare. miocardului.

Nervii cordului *Cordul primește inervație senzitivă/simpatică/parasimpatică.

*Fibrele simpatice care intră în componența nervilor cardiaci poartă impulsuri care accelerează ritmul
contracților/dilată lumenul arterelor coronariene. Fibrele simpatice(parte constitutivă a ramurilor
cardiace ale nervilor vagi,ce reduc cadența ritmului cardiac și îngustează lumenul arterelor coronare.
*Fibrele senzitive de la receptorii peretelui/vaselor lui intră în componența nervilor cardiaci/ ramurilor
cardiace corelate cu centrele respective ale encefalului măduvei spinării.

Topografia *Limita super-corespunde marginea superioară ale cartilajelor costale 3;

*Limita st- trece în formă de arc de la cartilajul coastei 3 din st până la proiecția apexului/ce se
cordului localizează în spațiul intercostal 5 din stânga, cu 1-2 cm mai medial de linia medioclaviculară stâng;
(Limitele) *Limita dr- se proiectează cu 2 cm mai lateral de marginea dr a sternului;
*Limita infer- de la marginea superioară a cartilajului coastei 5 din dreapta până la vârf.
*Limitele limitrofe- ale cordului pot varia după vârstă ,apartenență de sex/particularități constituționale
individuale.
*Copiii- până la 1 an apexul cordului se proiectează cu 1 cm mai later de linia medioclaviculară st, în
spațiul intercostal 4. *La nou-născut- sit aproape orizontal.
*Afecțiuni cardiace-se constată lărgirea cav cordului și modificarea limitelor organului.

Fiziologia cordului

Circulația *Activitatea sistemului de circulație sangvină a inimii și vaselor asigură mișcarea continuă a sângelui.
*Circulația lui e condiționată de activitatea inimii.La contractarea miocardului ventriculelor sângele
sângelui refulează din cord în aortă și trunchiul pulmonar.
*Mișcarea sângelui prin vase și revenirea lui în inimă se datorează că pres.sangvină din arterele mari e
mai mare ca în arterele mici, iar cea din arterele mici e mai mare ca în capilare.Prin diferența de
presiune sângele curge prin sistemul circulator. Scăderea treptată a presiunii artei spre capilare/ vene se
datorește faptului că energia presiunii sangvine generate de cord,se consumă pentru învingerea
rezistenței în deplasarea sângelui prin vase.Această rezistență depinde de frecarea particulelor de lichid
de pereții vaselor/între ele/ dilatarea patului vascular.

Ciclul cardiac *Funcția cordului este de pompare ritmică în artere a sângelui ce vine spre el din vene,aceasta se
realizează datorită contractelor/relaxărilor ritmice alternative ale fibrelor musculare, ce formează pereții
atriilor și ventriculelor
*Sistolă-contracția miocardului acestor segmente ale cordului. *Diastola-relaxarea lui.
*Sistola/diastola atriilor/ ventriculelor în condiții normale sunt coordonate între ele într-un anumit fel-
ciclu cardiac. *Fiecare ciclu începe cu sistola/durează 0.1 sec., ritmul contracțiilor de 75 pe min
*După terminarea sistolei atriale începe sistola ventriculelor/se contractă concomitent și sistola/
durează 0.7 sec. *Urmează diastola ventriculelor/ durează circa 0.5 sec.
*La sfârșitul diastolei ventriculelor,cu 0.1 sec înainte de terminare începe un nou ciclu cardiac.

Proprietățile *Miocardul are 3 proprietăți fundamentale:

-excitabilitate(capacitatea de a reacționa specific la excitanți)
fiziologice de -contractibilitatea(proprietatea de a se contracta)
bază ale -conductibilitate(capacitatea de a conduce excitația)
miocardului -capacitatea automatismului ritmic(capacitatea de a excita sub influența impulsurilor ce apar în ele fără
participarea excitațiilor externe).
Electrocardiograma *Electrocardiografie- metodă de cercetare a activității electrice cardiace
*Electrocardiogramă- undele înregistrate cu ajutorul electrocardiografiei.
*Pe electrocardiogramă deosebim undele :P,Q,R,S,T, ce arată modificările cardiace.
*Undele Q,R,S,T- modificările electrice condiționate de ventr. *Durata Q,R,S- 0.006-0.009 sec.
*Undele Q,R,S -perioada inițială. *Unda P- excitațiile atriilor .
*Unda T - perioada finală. *Dintr-e P-Q- 0.12-0.18 sec.

Modificările ritmului *Bradicardie- se constată o încetinire a ritmului cardiac, frecvența bătăilor de 40-50/min.
activității cardiace *Tahicardie- se constată o accelerare a ritmului cardiac , de 90-100 până la 150 bătăi /min.
*Extrasistolă- ritmul normal este tulburat frecvent/periodic de o sistolă intercalată(în patologii)

Manifestările *Activitatea inimii e însoțită de anumite sunete -zgomote cardiace.

mecanice/ acustice a *Le putem asculta dacă aplicăm la nivelul coastei 4-5 cu urechea/fonedoscopul/stetoscopul.
*Se aud 2 zgomote: primul-apare începutul sistolei ventriculelor (mai surd/ mai prelungit)/ al
activității cordului. doilea- la începutul diastolei(mai scurt/ mai înalt)
Met. de cercetare *Această metodă de cercetare se numește fonocardiografie.

Presiunea arterială a *Determinarea presiunii sangvine la om se bazează pe măsurarea presiunii la care trebuie supus
sângelui peretele vasului dat pentru a opri circulația.
*Pe brațul persoanel se aplică manșeta de cauciuc,ce servește pentru a opri pomparea aerului și
un manometru,ea presează inelar brațul, iar manometrul indică mărimea acestei presiuni/se
ascultă zgomotele ce apar în arteră spre periferie de manșetă.
*În practica medicală presiune arterială se măsoară, de obicei, în artera brahială și este egală în
medie cu 120-80 mm Hg. *Folosim Tonometru.

Pulsul arterial *Puls arterial- ondulațiile ritmice ale peretelui arterial condiționate de creșterea pres sistolice în
artere. *Aritmie- în unele afecțiuni ale cordului se constată tulburări ale activității ritmice
cardiace.
*Putem măsura pulsul la :
-artera radială (pulsul măsurat este puls radial și se măsoară la niv antebrațului, intern later);
-arteral brahială sau humerală (puls brahial măsurat pe fața internă a brațului);
-artera temporală (la niv tâmplei); -artera femurală (la niv inghinal);
-artera carotidă (pulsul carotid); -artera cubitală;
-artera poplitee (în spatele genunchiului, la încheietura piciorului, mai exact la niv foselor
poplitee);
-artera tibială poster; -artera apedioasă (pe fața dorsală a piciorului);
-artera maxilară; -la niv axilei;
-apical (la niv inimii).
……………..Arterele circulației sangvine mari…..………..
—--------------------------Aorta—-----------------------------------
Aorta-cel mai mare vas arterial/ pornește din ventriculul st a cordului se împarte
3 porțiuni: aorta ascendentă, arcul aortei, descendentă.
Aorta ascendentă începe cu bulbul aortei, lungime-6 cm. Poster de manubriul sternal
aorta ascendentă continuă cu arcul aortei, care se îndreaptă în urmă și spre st și
trecând deasupra bronhiei st, prelungește cu aorta descendentă.
Aorta descendentă-trece prin mediastinul poster, străbate diafragmul prin
hiatul aortic și în cav abd se situează anter de c.v./până la niv diafragmului
aortă descendentă-aortă torac/sub diafragm-aorta abd, La niv vert lomb 4
aorta lansează arterele iliace comune (dr/st) și în cav bazinului prelungește
cu un vas subțire-artera sacrală mediană.
Ramurile aortei
I.Aorta ascendentă -1.artera coronară dr
2.artera coronară st
II.Arcul aortei- 1.Trunchiul brahiocefalic
2.Artera carotidă comună st
3.Artera subclaviculară st
III.Aorta descendentă-Aorta toracică
1.Ramurile bromșice 2.Ramurile esofagiene
3.Ramurile mediastinale 4.Ramurile pericardice
5.Arterele intercostale poster.
6.Arterele diafragmatice super.
Aorta abdominală
A.Ramurile viscerale
a.Ramuri impare- 1.Trunchiul celiac
2.Artera mezenterică super. 3.Artera mezenterică infer
b.Ramuri pare - 1.Arterele suprarenale medii
2.Arterele renale 3.Arterela testiculare/ovariene
B.Ramurile parietale - 1.Arterele diafragmatice infer.
2.Arterele lombare
C.Ramurile terminale - 1.Arterele iliace comune
2.Artera sacrală mediană

Ramurile aortei ascendente

Arterele coronare dr/st încep de la aortă, la niv valvulelor
semilunare ale valvei aortei. Acestea vascularizează cordul.
Ramurile arcului aortei
De la fața convexă pornesc: 1.Trunchiul brahiocefalic
2.Artera carotidă comună st. 3.Artera subclaviculară st.
Artera carotidă comună dr-începe de la trunchiul brahiocefalic/ cea st - de la
arcul aortei. Ambele ascendează de-o parte și de alta a traheei/ esofagului,
ramificându-se la nivelul marginii super a cartilajului tiroid în arterele carotide inter/exter.
Artera carotidă externă-alimenteazà cu sânge reg gâtului și capului.
Lansează ramuri anter: artera tiroidă super (spre gl tiroidă/ laringe);artera linguală
(spre limbă/ gl submandibulară) artera facială (ocolește marginea mandibulei
făcându-și apariția în reg feței/se indreaptà spre unghiul gurii, aripa
nasului/ unghiul ochiului/ vascularizand peretele faringelui/ amigdala palatină,
gl submandibulară/ reg feței).Grupul poster de ramuri ale arterei carotide externe este constit din artera occipitală (ce
alimentează pielea/ muș reg inițiale/ din artera auriculară poster, ce se îndreaptă spre pavilionul urechii/ conductul auditiv
extern. De la supraf medială a arterei carotide externe pornește artera faringiană ascendentă (alimentează peretele
faringelui). Lansând aceste ramuri, artera carotidă externă se ridică în sus, străpunge gl tiroidă și
poster de ramura mandibulei se împarte în ramuri terminale: artera temporală superficială, sit subcutanat în reg temporală/
artera maxilară, ce traversează fosa infratemporală/ fosa pterigopalatină/ vascularizează urechea externă/ muș masticatorii/
 dinții/ pereții cav naz, palatul dur/ moale/ dura mater cerebrală.
Artera carotidă internă-ascendează spre baza craniului/ trece prin canalul carotid
din cav craniană/ sit later de șaua turcească/ lansează artera oftalmică, însoțind
nervul optic pătrunde în orbită/ vascularizează globul ocular cu anexele sale și
mucoasa cav naz, anastomozând cu ramurile arterei faciale. De la artera carotidă
internă mai încep arterele cerebrale anter/ medială, ce vascularizează fețele mediale/
externe ale emisferelor cerebrale mari, lansând ramuri în masa creierului/spre
plexurile vasculare. Arterele cerebrale anter dr/ st anastomozează prin artera
comunicantă anterioară. La baza creierului, arterele carotide interne dr/st,
anastomozându-se cu arterele cerebrale poster (ramuri ale arterei bazilare) prin
intermediul arterei comunicante poster, form un inel arterial închis (cercul Willis).
Artera subclaviculară-în partea dr pornește de la trunchiul brahiocefalic/ în st–de
la arcul aortei/ascendează în reg gâtului, sit în șanțul respectiv al primei coaste/
traversează spațiul interscalen cu trunchiurile nervoase ale plexului brahial. Ramurile
arterei subclaviculare: arterei vertebrală – ascendează prin orif transversale ale
vert cerv pană la gaura occipitală mare/prin care pătrunde în cav craniană/
confluează cu artera omonimă în partea opusă, form artera bazilară, sit la baza
creierului. Ramurile terminale ale arterei bazilare-arterele cerebrale poster, ce
participă la form cercului arterial alimentează lobii occipitali/ temporali ai emisferelor
cerebrale. Pe traiect, artera vertebrală lansează ramuri spre măduva spiņării, bulbul
rahidian/cerebel. De la artera bazilară pornesc artere spre trunchiul cerebral/
urechea internă; trunchiul tireocervical-un trunchi arterial scurt, ce se împarte
în 4 ramuri/alimentează gl tiroidă, laringele, muș gâtului/și scapulei; artera
torac internă coboară pe supraf internă peretelui anter al cutiei torac/
vascularizează muș gl mamare, timusul, pericardul/ diafragmul, ramura sa
terminală ținându-se în peretele abd până la niv ombilicului trunchiul c
ostocervical se ramifică în muș gâtului și primelor 2 spații intercostale;
artera transversală a gâtului alimentează muș scapulei /reg occipitale.
Artera axilară -prezintă continuarea arterei subclaviculare în cav axilară/
la rândul său prelungește cu artera brahială. De la artera axilară pornesc
câteva ramuri ce vascularizează muș centurii scapulare, capsula articulației
scapulohumerale/ claviculară bazilară; mamară.
Artera brahială- sit în șanțul bicipital medial/ cu venele ce o însoțesc
și nervul median, vascularizează humerusul, muș și pielea brațului.
La niv art cotului artera brahială se împarte în artera radială și artera ulnară.
Artera radială și artera ulnară- sit pe antebraț în șanțurile omonime vascularizează
oasele/ muș /pielea antebrațului. La niv treimii antebrațului artera radială sit
superf/fiind ușor palpabilă, servește p/u luarea pulsului. În reg mâinii ambele
artere anastomozează form arcurile arterei palmare superf/prof/vascularizează mâna.
Ramurile aortei descendente
Aorta torac -sit în st c.v., în mediastinul super. Lansează ramuri viscerale (spre esofag, trahee,
bronhii, pericard) și ramuri parietale (p/u cutia torac/diafragm).
Trecând prin hiatul aortic diafragmului, aorta toracică continuă-aorta abd.
Aorta abd- sit pe peretele poster, anter de c.v. având în dr sa vena cavă infer.
De la aorta abd pornesc ramuri viscerale/ parietale.
În grupul ramurilor viscerale sunt pare/ impare. Ramurile impare ale aortei abd sunt:
​Trunchiul celiac-un vas scurt ce porneste de la aorta la niv vertT12.Se împarte în 3 ramuri:artera gastrica st -spre curbura
mică a stomacului; artera hepatică comună-lansează artera gastroduodenală/
vascularizează stomacul,duodenul/capul pancreasului;această artera- artera hepatică
proprie/ trimite o ramură spre vezică biliară,intră în hilul hepatic cu vena porta. În ficat
artera hepatică proprie se
împarte în 2 ramuri – dr/st,
lansând artere segmentare,apoi
artere interlobulare;artera
lienală-trece de-a lungul marg
super a pancreasului, lansează
ramuri până la intararea în
stomac și prin hilul lienal ramuri
scurte în stomac.
Artera mezenterică super- începe de la aortă, sub trunchiul celiac/pătrunde
în mezoul intestinului subțire/ lansează ramuri spre intestinul subțire, cec,
apendicele vermicular, colonul ascendent/ transvers.Ramurile sale form
anastomoze arciforme ce se unesc cu ramurile arterei mezenterice infer.

Artera mezenterică infer-pornește de aortă, niv vert L3, alimentează

colonul descendent, sigmoid și porț super a intestinului rect. Ramurile sale
anastomozează în cav abd cu ramurile arterei mezenterice super/ în cav
bazinului mic cu ramurile arterei iliace interne ce vascularizează intestinul rect.
Grupul ramurilor viscerale pare ale aortei abd:arterele suprarenale medii;
arterele renale medii – pornesc de la aortă sub unghi aproape drept, la niv
vert L2/ pātrund în hilul rinichilor;arterele testiculare/ovariene-vase subțiri/
lungi ce pornesc de la aortă mai jos de arterele renale/se îndreaptă
spre gl sexuale.
Ramurile parietale- arterele pare, vascularizeaza diafragmul/ muș peretelui
abd (4 perechi de artere lomb). Continuarea directă a aortei abd
în bazinul mic este prezentată de un vas subțire- artera sacrală mediană.

Arterele iliace comune dr/st- ramurile terminale ale aortei abd.

La niv art sacroiliace se împarte în artera iliacă internă/externă.

Artera iliacă internă-coboară în cav bazinului mic, lansează ramuri spre pereții
bazinului/ viscere/ vascularizează segmentele medii/ infer ale intestinului rect,
vezica urinară, uretra, uterul/ vaginul, prostata, veziculele seminale, duct deferent,
penis,muș pereților pelvieni/ perineului/ glutei, adductorii coapsei/ art coxofemurală.

Artera iliacă externă-trece de-a lungul marginii mediale a muș psoas mare până
la niv ligm inghinal, lansând ramuri spre peretele abd. Apare pe coapsă, artera
iliacă externă continuă sub numirea de arteră femurală.

Artera femurală-apare pe coapsă sub ligm inghinal,situată împreună cu vena

femurală în șanțul anter al coapsei, prin canalul muș adductori, trece în fosa
poplitee capătă numele de poplitee. La niv treimii super a coapsei, artera femurală
se desprinde de artera femurală profundă,vascularizează femurul,muș,pielea coapsei/
în această reg încep ramuri subțiri p/u organele genit externe/peretele abd anter.

Artera poplitee-trimite ramuri spre rețeaua arterială a art genunchiului, la form

ei participă ramurile arterei femurale/tibiale. La niv marginii super a muș soleu
se împarte în tibială anter/poster.

Artera tibială anter-trece prin orif membranei interosoase vascularizează muș

anter ai gambei/continuă pe supr. dorsală a piciorului art.dorsală a piciorului.

Artera tibială poster-trece între straturile superf/prof a muș poster ai gambei, trimițându-le ramuri musculare. De la
aceasta pornește o ramură de calibru mare- artera fibulară, vascularizează fibula/ muș later a gambei. În urma
maleolei mediale - artera tibială poster apare pe supraf plantară a piciorului = artera plantară medială ,artera plantară
later -vascularizează piciorul. Majoritatea arterelor sunt însoțite
de vene sit în pereții cav corpului însoțite de șanțuri/canale
formate de muș. În anumite locuri arterele se sit superficial pot
fi palpate.În locurile localizării a arterei acestea pot fi
comprimate la oasele adiacente în scopul suspendării
hemoragiilor.În interiorul organelor arterele se ramifică în
arteriole,ce se împart în precapilare-capilare. Capilarele
formează rețele tridimensionale,forma/dimens fiind
determinate de structura /funcții respective organului în parte.
Confluând,capilarele formează postcapilare și venule.
Arteriolele, precapilarele, capilarele, postcapilarele și venulele
constituie patul microcirculator a organelor și țes.
…………….Venele circulației sangvine mari…………….
—-------------------Sistemul venos—--------------------
Sângele venos de la organe/țesuturi se colectează în 2 vene mari: vena cavă superioară/inferioară,ce se varsă în atriul
drept/aici se deschide sinusul coronar a cordului,unde confluează venele pereților inimii.Între venele circulației mari e de
rezervat un loc sistemul venei porte.
Vena cavă superioară -trunchi venos scurt/gros,situat
în cavitatea toracică în dreapta aortei ascendente,se formează
la confluarea venei brahiocefalice dreaptă/stângă la nivelul
articulației primei coaste cu sternul/în vena cavă superioară se
varsă vena azigos.
Venele brahiocefalice dreaptă/stângă se formează de
fiecare parte la confluerea venei subclaviculare cu cea jugulară
internă.
Vena brahiocefalică stângă e mai lungă decât dreaptă
aproape de 2 ori.În venele brahiocefalice se varsă venele
tiroide/toracice internă.Venele capului/gâtului confluând
formează 3 perechi de trunchiuri venoase principale:venele
jugulare – internă/externă/anterioară.
Vena jugulară internă-cea mai mare dintre ele, colectează
sângele de la encefal/părăsește cavitatea craniului ieșind prin
orificiul jugular.În regiunea gâtului trece în componența
pachetului neurovascular, ce mai include artera carotidă comună
și nervul vag. Afluenții extracranieni ai venei jugulare interne
sunt vena facială,vena retromandibulară/linguală,faringiană,venele
tiroidiene medie/ superioară.Colectează sângele de la organele
respective din regiunea capului/gâtului.
Vena jugulară externă-își are originea posterior de pavilionul
urechii/colectează sângele de la pavilionul urechii/regiunea
occipitală; situată subcutan,coboară în jos/se varsă în vena
subclaviculară.
Vena jugulară anterioară-colectează sângele din regiunea
suprahioidiană a gâtului, coboară în jos/se varsă în vena jugulară
externă sau în vena subclaviculară.
Venele membrului superior se împart în vene superficiale/
profunde.
Venele superficiale(subcutanate) anastomozând formează rețeaua venoasă, de la care își
are originea a 2 vene subcutane principale ale membrilor:vena subcutanată laterală a
măinii(vena cefalică),se situează respectiv radiusului/se varsă în
vena axilară,.Vena subcutanată medială a mâinii(vena bazilică)
sit pe partea ulnară a antebrațului/se varsă în vena brahială.La nive cotului
se unesc=vena cubitală mediană. Venele profunde-duble/însoțesc
arterele omonime.La niv brațului se formează 2 vene brahiale,se
unesc=vena axilară.Vena axilară cu artera respectivă și nervii plexului
brahial/se sit în cav axilară, continuă cu vena subclaviculară
Vena subclaviculară- situată anterior de artera subclaviculară,
despărțită de ea prin muș scalen anter ,vena subclaviculară+ jugulară
internă=vena brahiocefalică. Venele cav torac-vena azigos (în dr) și
vena hemiazigos (în st),ce își au originea în cav abd, se sit apoi în mediastinul poster,
primind venele intercostale posterioare. La niv vert toracice 7 vena hemiazigos întoarce spre
dr-se varsă în vena azigos. Vena azigos se varsă în vena cavă super.Pe suprafața internă a
peretelui torac anter trec însoțind arterele respective,venele toracice inter,ce încep cu
venele peretelui abd anter./venele diafragmului,vărsându-se în venele brahiocefalice.
Vena cavă inferioară-găzduiește cel mai mare trunchi venos/ niv vert L4, prin
confluarea venei iliace comune - dr/st, se sit pe peretele abd poster în dr aortei,trece în cav
torac și se varsă în atriul dr.Afluenții-venele lombare, diafragmatice infer/
a organelor pare,venele renale, suprarenale, testiculare/ovariene. La niv ficatului în vena cavă infer se varsă venele
hepatice, realizând scurgerea venoasă de la ficat. Venele membrului infer se împart în-superficiale subcutane/profunde.
Venele subcutane form rețele venoase, de la care încep 2 vene principale: vena safenă mare/safenă mică.
Vena safenă mare-începe anter de maleola medială, primind afluente din reg feței plantare a piciorului, apoi ascendează pe
supraf medială a gambei/ coapsei/se varsă în vena femurală mai jos de ligam inghinal.
Vena safenă mică- o continuă a venei laterale marginale a piciorului/ sit pe supraf poster a gambei, se varsă în vena
poplitee. Venele profunde- duble, însoțesc arterele piciorului/gambei.În fosa poplitee toate venele profunde confluează form
vena poplitee ce prelungește vena femurală, situată medial de artera femurală.Vena femurală trece sub ligam inghinal în
cav abd și continuă cu vena iliacă externă. La niv art sacroiliace vena iliacă externă confluează cu vena iliacă internă (ce
colectează sângele de la organele/ pereții bazinului) = vena iliacă comună.
Vena porta-pătrunde în hilul ficatului cu artera hepatică. Formându-se din vena lienală,venele mezenterice- super/ infer,
ea colectează sângele de la organele impare ale cav abd și transportă spre ficat.Aici se ramifica în vene segmentare,apoi în
vene interlobulare.În lobii hepatici numeroase capilare sinusoidale se form din artere, venele interlobulare/se varsă în venele
centrale,ce conduc sângele în venele hepatice. Acestea se varsă în vena cavă infer.Între afluenții venei porte și afluenții
venelor cave, super /infer, în pereții anter/poster ai abdo, în unele organe.(esofag, rect) se form anastomoze (porto- cave/
cavo-cave) cărora le revine rol important de căi colaterale în cazurile când scurgerea venoasă prin magistralele principale
întâmpină dificultăți.
-----------------------Sistemul nervos-----------------------
Sistemul nervos e form din totalitatea organelor a cărui structură este repr de țes nervos. Datorită structurii specifice,
sistemul nervos este capabil de a recepționa info din mediul extern/intern, de a prelucra/ elabora informația și de a elabora
comenzi motorii voluntare/ automate sau viscerale condițiilor adecvate mediului înconjurător, la un moment dat. Funcția
sistemului nervos constă în dirijarea activității diverselor organe/aparate unite într-un organism integral, în coordonarea
tuturor proceselor care decurg în el, în stabilirea relațiilor de reciprocitate dintre organism - mediul ambiant.
Clasificarea sistemului nervos - După principiul topografic: -S.N.C./S.N.P. S.N.C.include măduva spinării și encefalul,
compuse din substanță cenușie/albă.Substanța cenușie a măduvei spinării și a encefalului- o aglomerare de celule nervoase
împreună cu cele mai apropiate ramificații ale prelungirilor lor, formează nuclei/centri nervoși. Substanța albă-prelungiri ale
celulelor nervoase, dotate cu teci mielinice(cauza-culoare alba). Fibrele nervoase formează căile de conducere măduvei
spinării/encefalului și leagă între ele diverse segmente și nuclei a S.N.C. S.N.P.include rădăcinile,nervii spinali/cranieni și
ramificațiile lor,ganglionii și plexurile nervoase, localizate în diverse regiuni ale corpului.- După principiul morfofuncțional-
Sistemul nervos somatic/vegetativ sau autonom. Sistemul nervos somatic realizează în special inervatia corpului (somei)a
pielii/a mușchilor scheletici(voluntari).Această porțiune a sistemului nervos exercită funcții de legătură a organelor cu
mediul ambiant prin intermediul sensibilității cutanate/organelor de simț.Sistemul nervos vegetativ(autonom) inervează
toate viscerele,glandele/endocrine,musculatura netedă a viscerelor, pielea, vaselor cordului/ reglează procesele metabolice
din organe/țesuturi. S.N.V în funcție de efectele pe care le are asupra unor teritorii viscerale, stimulatorii /inhibitorii, este
împărțit în 2 compartimente: simpatic/parasimpatic.În cadrul sistemului nervos simatic, se disting segmente centrale/
periferice.Unitatea morfofuncțională neuronul. În neuron deosebim corpul și prelungirile: axonul,dendritele. Axonul-
o prelungire unică lungă,funcția constă în propagarea excitației corpul celulei spre alți neuroni/organe periferice.Dendritele-
prelungiri ramificate, funcția constă în percepția impulsurilor venite de la alți neuroni și propagarea excitației spre corpul
celulelor nervoase. În S.N.C.corpurile neuronilor sunt concentrate în substanța cenușie a emisferelor cerebrale,formațiunilor
subcorticale, trunchiului cerebral, cerebelului/maduvei spinării. Prelungirile neuronilor acoperite cu mielină formează
substanța alba a diverselor segmente ale encefalului/măduvei spinării.Celulele nervoasă se află în stare de polarizare
dinamică, posedă capacitatea de a lăsa să treacă impulsul nervos numai într-un singur sens: de la dendrite prin corpul
celular spre axon. În sistemul nervos neuronii contactează reciproc formațiuni în formă de lanțuri de neuroni, prin care
sunt vehiculate, transmit impulsurile nervoase,în cadrul lanțurilor nervoase diverse neuroni realizează funcții diferite.Se
disting următoarele tipuri de neuroni: 1. Neuroni senzitivi, receptori sau aferenți.Corpii acestor celule nervoase sunt
situate totdeauna în afara limitelor encefalului sau a maduvei spinării,adică de la corpul energiei celulelor nervoase ține
calea spre periferie,în direcția unui anumit organ in care se termina cu o anumită terminație nervoasă senzitivă receptor,
dotată cu facultatea de a transforma influenței extcitației) în impuls nervos .A 2 prelungire se îndreaptă spre S.N.C.
(măduva spinării/trunchiul cerebral) trecând in componența rădăcinilor dorsale ale nervilor spinali sau cranieni respectivi.În
funcție de localizare se disting următoarele varietăți de receptori:-exteroreceptorii – culeg excitații din mediul ambiant,
localizați în tegumente(piele, mucoasă) și organele senzoriale;interoreceptorii se excită în special cu ocazia unor
componentei chimice a mediului intern a oranismului și a presiunii din organe.-țesuturi;proprioreceptorii - percep
excitațiile din mușchi, tendoane, ligamente. fascii, capsule articulare.Recepția-perceperea excitației și declanșarea
propagării impulsului nervos prin conductorii nervoși spre centru 2.Neuroni de asociație,conectați, intercalări sau
neuroni conductori-realizează transmiterea excitației de la neuronii aferenți(senzitivi) spre cei eferenți. Esența acestui
proces constant în transmiterea semnalelor culese de către neuronii aferenți, neuronilor eferenți, pentru a fi puse în
execuție în formă de reacție de răspuns. 3.Neuroni efectori,eferenți (motori sau secretori)-Corpii lor se află în cadrul
S.N.C.(sau periferie- în ganglionii simpatici/ parasimpatici).Axonii acestor celule nervoase în calitate de fibre nervoase țin
calea spre organele efectoare (conștiente–mușchii scheletici/inconștiente - mușchi netezi, glande).
 Reflexul- *Reflexul– reacția de răspuns a organismului la excitarea survenită din mediul extern/intern ce se
efect cu part. SNC. *Calea prin care este condus impulsul nervos de la receptor la efector - arc reflex.
forma *Deosebim 5 componente-1.receptorul; 2. fibra senzitivă(ce propagă excitația spre centrii nervoși;
principală a 3.centrul nervos,(unde are loc transmiterea excitației de la celulele senzitive la cele motorii, 4. fibra
activității motorie(ce conduce impulsurile nervoase spre periferie;5.organul efector- muşchiul/glanda.Orice
excitare - mecanică-de lumină, sonoră, chimică, termică – fiind recepționată de receptor se transformă
nervoase
în impuls nervos care este condus prin fibre senzitive spre S.N.C. Aici informația e prelucrată,selectată/
transmisă la celulele nervoase motorii,ce trimit impulsuri nervoase spre organele efecte,mușchi,glande
și provoacă actul de adaptare/reacția de răspuns se excită receptorii organului activ, iar de la aceștia
în SNC sosesc impulsuri – informația despre rezultatul obținut.
*Organismul viu funcționează după principiul retroconexiunii.Impulsurile aferente ce efectuează
retroconexiunea, fie că intensifică și precizează reacția,dacă și-a atins scopul, fie o întrerupe.Reflexul
are loc nu sub formă de arc reflex, ci prin cerc reflex,terminând-se odată cu apariția rezultatului.
Reflexul asigurării echilibrului fină, precisă/ desăvârșită organismului cu mediul extern,precum și
controlul, reglarea funcțiilor din
interiorul organismului.El prezinta
unitatea funcțională a activității
nervoase.Toată activitatea
nervoasă se compune din reflexe,
cu grad diferit de complexitate,
adică ea este reflectată, provocată
de un stimul extern, de un imbold
din afara.

Centrul *Centrul nervos iși are localizarea în SNC.De exemplu, centrul micțiunii se află în regiunea sacrală a
măduvei spinării, centrul reflexului rotulian- în regiunea lombară, centrul reflexului pupilodilatator-în
nervos regiunea toracică superioară ale maduvei spinării.La distrugerea regiunii va avea loc aflexia.Se
constată că pentru reglarea reflexului, nu e suficient numai centrul primar/principal,dar este necesară
și participarea regiunii superioare ale S.N.C. inclusiv a scoarței respirația se menține, deoarece centrul
respirator primar se situează în bulbul rahidian.Totuși, în condițiile de efort ventilația plămânilor nu va
corespunde întocmai necesităților organismului în oxigen, deoarece pentru o reglare fină a vității
centrului respirator este necesar numai influența trunchiului și a scoarței emisferelor mari.

Particularită *Dintre particularități caracteristice ale centrilor nervoși fac parte: *fatigabilitatea rapidă;
*nivelul ridicat al metabolismului( adică necesitatea sporită de oxigen și substanțe nutritive);
țile centrilor *sensibilitatea selectivă față de unele substanțe toxice.
nervoși Din cauza acestora, dereglarea circulației sangvine/schimbarea temperaturii asupra corpurilor se
reflectă funcției SNC: suspendarea alimentării cu sânge a creierului 20 sec provoacă leșin(pierderea
cunoștinței),ridicarea temperaturii corpului pânà la 40-42°C provoacă delir(tulburarea
cunoștinței).Reanimarea este posibilă numai dacă moartea clinică (oprirea inimii/respirației) n-a durat
mai mult de 5-6 min.După un timp mai îndelungat activitatea inimii și chiar respirația pot fi
restabilite,însă scoarța emisferelor mari, care este cea mai sensibilă nu va mai funcționa.

Clasificarea 1. După importanța biologică : alimentare,de apărare,orientare (cercetarea condițiilor schimbătoare

ale mediului), sexuale (de perpetuare a speciei).
reflexelor 2. Conform tipului receptorilor la excitarea care apar reflexele: exteroceptive(declansate de receptori
ce recepționeara excitații din mediul extern - de lumină, sonore, tactile)interoceptive(apar in urma
excitării receptorilor organelor interne,și proprioceptive( la excitarea receptorilor din mușchi,
ligamente/tendoane).
3.În funcție de organul efector care participă în reacția de răspuns,: motorii, secretorii.
4. În conformitate cu localizarea centrului nervos principal necesar pentru realizarea reflexelor:
medulare(ex.-reflexul de micțiune; bulbare, în bulbul rahidian – de tuse,mezencefalice – de redresare
a corp, diencefalice – termoreglatoare; corticale-condiționate.
5. Dependent de durată, - fazice și tonice.Cele tonice sunt de lungă durată,toate reflexele poziției
posturale sunt tonice, iar în cadrul lor poate avea loc desfășurarea reflexelor fazice.
6. Reieșind din gradul de complexitate - simple și complexe. Dilatarea pupilei la întuneric, extensia
gambei când se aplică o lovitură uşoară pe tendon -reflexe simple.Ex.de complex-reglarea activităților
cardiovasculare.
7. După principiul inervației efecte: somatice (asigură actele motorii ale musculaturii),
vegetative(asigurată de organele interne)
8.Reflexele înnăscute(necondiționate-congenitale) și cele căpătate în decursul
vieții(condiționate-dobândite).

Mecanismul Celulele nervoase ce formează arcurile reflexe se unesc între ele cu ajutorul conectărilor - sinapse, în
transmiterii care are loc transmiterea excitației de la un neuron la altul.Sinapsele sunt localizate pe corpul celulelor
excitației în nervoase, pe dendrite și în regiunea terminațiilor lor periferice ale axonului. Pe fiecare neuron există
sinapse mii de sinapse, majoritatea lor fiind situate pe dendrite.
------------------Sistemul nervos central------------------
.…………………….…...……..Măduva Spinării…….………………….…………
Topografia Structura externă Structura internă Fiziologia
Măduva *În reg cerv/lombosacrală se disting 2 *Constă din cel nervoase și fibre ale *Maduva spinării
spinării= îngroșări-intumescențe: intumescența cerv/ subst cenușii, ce în secțiune participă la
cordon lung lombosacrală. În porț sa infer treptat transversal are aspectul unui fluture realizarea tuturor
de formă devine mai subțire și form- conul medular. cu aripile desfăcute, și din subst reacțiilor motorii
cilindrică, Prin intermediul fisurii mediane anter și a albă, dispusă periferiferic și form din complexe ale
aplatizat în șanțului median poster e împărțită în 2 fibre nervoase.În masa subst cenușii organismului .
sens jumătăți simetrice. Fiecare din aceste se distinge canalul central ,ce Primește impulsurile
antero-poster. jumătăți posedă câte 2 șanțuri longitudinale conține LCR. Extremitatea super a de le
Este sit în mai puțin pronunțate, din care pornese canalului central comunică cu exteroreceptorii și
canalul rădăcinile anter/ poster. Acestea împart ventriculul 4,cea mai infer form- visceroreceptorii
rahidian. fiecare jumătate în 3 cordoane longitudinale ventriculul terminal, se sfârșește trunchiului și ai
Limita super- funiculele anterior, later/poster cec. extremităților (cu
la niv orif *De fiecare parte pe toată lungimea ei, *Subst cenușie form- pe întreg excepția impulsurilor
occipital pornesc 31 perechi rădăcini La niv orif parcursul 2 columne cenușii,sit de visceroreceptive ,
mare, unde intervertebral rădăcinile anter/poster form ambele părți ale canalului central. La care vin în
trece în -nervul spinal=31 perechi de nervi . fiecare dintre cele 2 columne se S.N.C.prin nerv.vagi
encefal. *Porț ce corespunde cu 2 perechi de disting: porț anter – columna anter/ *Măduva spinării
Limită infer- rădăcini(2 anter/2 poster)= segment porț poster– columna poster La niv inervează toată
coincide cu medular. Respectiv avem 31 de segmente: segmentului cerv infer, al tuturor musculatura
niv vert 8 cerv, 12 torac, 5 lomb, 5 sacrale și l segmentelor torac și al celor 2 scheletică , cu
L1-L2. Mai coccigian. *Fiecărui segment al măduvei segmente lomb super ale măduvei, excepția muș
jos de acest spinării îi corespund o anumită reg a de fiecare parte subst cenușie form- capului , inervați de
niv vârful corpului, care este inervată de segmentul columna later. În alte reg ale nervii cranieni .
conului respectiv. Segmentele nervoase sunt notate măduvei spinării (super de Multe reacții motorii
medular al prin literele inițiale ale denumirii reg segmentul cerv 8 și infer de ale organismului au
măduvei măduvei și prin cifre latine care corespund segmentul lomb 2) columnele later rocul funcției reflexe
spinării nr. de ordine al segmentului. În comparație lipsesc.Pe o secțiune transversală a măduvei spinării.
continuă cu cu c.v. măduva spinării are o lungime mult prin măduva spinării columnele de Alte reacții motorii
filul terminal, mai mică. Poziția segmentelor medulare față subst cenușie din ambele părți au apar, în urma
La adult de vertebre poate fi depistată în modul aspect de coarne. reflexelor ,realizate
măduva următor: segmentele cervicale super ale *Se disting cornul anter, poster și de segmentele
spinării are măduvei spinări sunt situate la nivelul later. Cornul anter conține cel de la supraiacente ale
aprox.- 43 corpurilor vert cerv respective. Segmentele care pornesc rădăcinile anter S.N.C. *Măduva
cm. cerv infer și cele torac super se află cu o (motorii) a măduvei. Cornul poster spinării servește
vert mai sus de corpurile vert respective. Și include celule spre care vin fibre drept conducător al
astfel depistăm pentru toate segmentele. senzitive, componente ale rădăcinilor impulsurilor.
poster Cornul later e alcăt din cel ce Informația, sosită de
aparțin S.N.V. la receptori ,este
Subst albă e localizată la exterior de transmisă prin
subst cenușie. *Șanțurile măduvei numeroasele căi
spinării despart subst albă în 3 conductoare din
cordoane dispuse simetric de ambele cordoanele
părți: cordonul anter/ poster/ și posterioare și
cordonul later. *Subst albă e form laterale ale măduvei
din prelungirile cel nervoase. spinării spre centrii
Totalitatea acestor prelungiri form 3 trunchiului cerebral
sisteme de fascicule (căi și ajung la cortexul
conductoare/ tracturi). cerebral și la
1.fascicule scurte de fibre cerebel.
asociative,ce leagă segmentele *Funcția măduvei
medulare cu un divers niv de spinării:
localizare; –reflexă
2.fascicule ascendente (aferente, –de conducere
senzitive), ce pornesc spre centrii
encefalului sau cerebelului;
3. fascicule descendente (eferente,
motorii), pornite de la encefal spre
neuronii coarnelor anter ale măduvei
spinării.
 Șocul medular
*Secționarea sau traumatizarea măduvei spinării provoacă un fenomen care a primit denumirea de șoc medular sau spinal.
*Se manifestă printr-o scădere bruscă a excitabilităţii şi inhibarea funcţiilor reflexe ale tuturor centrilor nervoşi situați mai jos
de nivelul secţiunilor. În timpul șocului medular excitanții,devin ineficace.!!Înțeparea labei nu provoacă reflexul de flexie.!!
Totodată, activitatea centrilor situați mai sus de nivelul secțiunilor se menține. La om șocul deseori prezinta o consecință a
leziunilor traumatice cotidiene sau de război.Când șocul trece, reflexele se restabilesc.
*Cauza şocului spinal constă în excluderea regiunilor encefalului situate mai sus de nivelul secțiunii ce exercită asupra
măduvei spinării o influență de activitate; un mare rol în această aparține formațiunii reticulare a trunchiului cerebral.
—-----------------------------Nervii Spinali—--------------------------------
Plexul cervical
*Plexul cervical e format din ramurile anterioare ale celor 4 nervi spinali cervicali super.El se află lateral de apofizele
transversale ale vertebrelor cervicale superioare ,între muschi , și este acoperit de mușchiul sternocleidomastoidian .
*Din ramurile senzitive fac parte :nervul occipital mic( inervează partea laterală a pielii din regiunii occipitală) ; auricular
mare (inervează pavilionul urechii și conductul auditiv extern) ;nervul transvers al gâtului( inervează pielea gâtului) ;
nervii supraclaviculari -un fascicul de nervi(ce descind, inervează pielea deasupra claviculei și a muşchiul pectoral
mare/deltoid)
*Ramurile motorii (musculare) inervează mușchii profunzi ai gâtului,unindu-se cu nervul hipoglos (pereche 12-a nervilor
cranieni), formează- ansa cervicală( inervează mușchii cervicali anteriori mai jos de osul hioid) .
*Ramurile mixte: nervul frenic (ce coboară de-a lungul mușchiului scalen anterior ,pătrunde în cavitatea toracică , trece în
mediastinul mediu, între pericard și pleura mediastinală ajungând până la diafragm)
*Inerveaza diafragmul (fibrele motori), pleura și pericardul (fibrele senzitive) ,apoi pătrunde în cavitatea abdominală, unde
inervează ligamentele peritoneale ale ficatului .

Plexul brahial
*Este format din ramurile anterioare ale celor 4 nervi cervicali inferiori și din o parte a primului nerv spinal toracic.
*Acest plex iese prin spatiul interscalen în fosa supraclaviculara și e situat alături de artera subclaviculara. Apoi , trecând pe
după claviculă , coboară în fosa axilară unde formează 3 fascicule principale ,situate în jurul arterei axilare .De la aceste
fascicule pornesc nervi lungi, ce inervează membrul superior .De la porţiunea superioară a plexului brahial pornesc nervi
scurţi ,ce inervează muşchii centurii scapulare . *Cel mai mare este nervul axilar(ce inervează mușchiul deltoid/rotund
mic ,pielea deasupra lor,capsula articulației umărului ). Ceilalți nervi inervează mușchii pectorali mare și mic ,mușchiul
dințat anterior ,subclavicular, dorsal.
*Dintre ramurile lungi: - Nervul cutanat medial al brațului( inervează pielea din regiunea medială brațului) ;
-Nervul cutanat medial al antebrațului(inervează pielea din regiunea medială a antebrațului );
-Nervul musculocutanat-trimite ramuri spre mușchii anteriori ai brațului : biceps ,brahial și coracobrahial ,apoi se
îndreaptă spre antebraț (inervează pielea din regiunea laterală a acestuia ) .
-Nervul median trece pe braț împreună cu artera,venele brahiale în șanțul medial,în regiunea antebrațului se ramifică și
inervează grupul anterior de mușchi , cu excepția flexorului ulnar al carpului și a unei părți la flexorul lui profund al
degetelor, împreună cu tendințele mușchilor flexori ai degetelor ,trece prin canalul carpal în palmă- inervează mușchiul
abductor scurt al policelui ,mușchiul opozant al policelui și parțial flexorul scurt al policelui , precum și 1-2 mușchi lumbricali
.
*Ramurile cutanate formează mai întâi nervii digitali comuni, apoi nervii palmari proprii , inervează pielea policelui ,indicelui
, degetului mijlociu, parțial a degetului inelar.( inervează articulația cotului și radiocarpiană, carpiene și cele a primelor 4
degete ).
-Nervul ulnar -coboară pe partea medială a brațului fără a se ramifica și înconjurând epicondilul medial al humerusului ,
trece pe antebraț , localizându-se în șanțul omonim lângă artera ulnară .(În regiunea antebrațului inervează mușchiul flexor
ulnar al carpului și parțial mușchiul flexor profund al degetelor.)În treimea inferioară a antebrațului nervul ulnar se împarte
în ramurile dorsală și palmară .
*Ramura plantară formează ramuri musculare și cutanate. Ramurile cutanate sunt - nervii digitali palmari comuni
/proprii(inervează pielea degetului mic și partea medială a degetului inelar. Ramura musculară profundă( inervează mușchii
eminenței hipotenare, toți mușchii interosoși, 2 mușchi lumbricali mediali, adductorul policelui,capul profund al flexorului
scurt al policelui. Ramura dorsală formează nervii dorsali digitali(inervează pielea a 2 degete și jumate , începând cu degetul
mic).
-Nervul radial este cel mai gros nerv din plexul brahial,în regiunea brațului el trece prin canalul humeromuscular , aflat
între humerus și capetele tricepsului brahial,trimite ramuri musculare pentru mușchi și ramuri cutanate(inervează pielea
suprafeței dorsale a brațului și antebrațului făcându-și apariția în șanțul lateral al fosei cubitale ), nervul radial se împarte în
ramurile profunde și superficiale .Ramura profundă inervează toți mușchii posteriori ( extensori ) ai antebrațului ,ramura
superficială însoțește în șanțul omonim artera radială ,trece pe fața dorsală a mâinii-inervează pielea a 2 degete și
jumătate,începând cu degetul mare.

Ramurile anterioare ale nervilor toracici spinali (nervii intercostali)

Ramurile ventrale ale nervilor spinali pectorali păstrează structura segmentară și în număr de 12 perechi trec lateral și
înainte în spațiile intercostale .11 perechi superioare(ThII- ThXI ) de ramuri anterioare-nervi intercostali-se află în spațiile
intercostale,iar nervul Th XII , situat de ambele părți sub coasta 12- nervul subcostal.Toți acești nervi inervează mușchii
proprii ai toracelui, participă la inervația peretelui abdominal anterior și formează ramuri cutanate anterioare/laterale, ce
inervează pielea toracelui și abdomenului.

Plexul lombar
*Este format din ramurile anterioare ale celor 3 nervi lombari spinali superiori și parțial din ramurile nervului torac 12 și a
nervului lombar 4.
*Plexul lombar e situat profund în masa mușchiului psoas mare. Ramurile lui ies de sub acest mușchi în partea laterală.
*Dintre ramurile scurte: iliohipogastric, ilioinghinal, genitofemural,ce inervează mușchii și pielea regiunii inferioare a
peretelui abddominal anterior, organele genitale externe și părții superioare a coapsei.
*Ramurile lungi-continuă în regiunea membrului inferior liber și din aceștia fac parte:
-Nervul cutanat lateral al coapsei-apare de sub marginea laterală a labe mușchiului psoas mare și coboară pe coapsă,
inervând pielea din regiunea laterală a acestuia,
-Nervul obturator- situat pe peretele later al bazinului mic,trece prin canalul obturator, distribuind ramuri pentru
articulația coxofemurală, mușchiul adductori ai coapsei și pielea din partea medială a coapsei;
-Nervul femural este cel mai mare nerv din plexul lombar, trece între mușchiul iliac,psoas mare, coboară pe coapsă pe
sub ligamentul inghinal,inervează mușchii anteriori ai coapsei și pielea din această mai lungă ramură senzitivă cutanată a
nervului femural este nervul safen-se îndreaptă spre partea medială a gambei, inervând pielea de pe fața antero-medială
și din regiunea dorsală a piciorului.

Plexul sacral
*E format din ramurile anterioare ale nervilor 5 lombar ,primilor 5 nervi sacrali și parțial ramura anterioară a nervului 4
lombar .
*Este situat în bazinul mic , pe fața ventrală a sacrului și mușchiului piriform , în regiunea fesieră .
*Ramurile scurte inervează mușchii bazinului ( excepție - mușchiul iliopsoas ) și mușchii regiunii fesiere ( nervii glutei
superiori/ inferiori ) .
*Ramurile lungi: 1 ) nervul cutanat posterior al coapsei (inervează pielea din regiunea perineală,fesieră,partea
posterioară a coapsei) 2 ) nervul sciatic .Nervul sciatic este de fapt o continuare a plexului sacral, după ce iese din bazin ,
trece pe partea dorsală a coapsei printre muşchiul posterior ai acestuia,spre care trimite ramuri motorii. În fosa poplitee
acest nerv se ramifică=nervul tibial și nervul peronier comun .
-Nervul tibial după ce se desprinde de nervul cutanat medial al gambei , trece prin canalul cruropopliteu , între mușchii
posteriori ai gambei , și enervandu- i coboară în regiunea plantară , după maleola medială,despartindu-se în 2: nervul
plantar medial și nervul plantar lateral , (ce inervează pielea și mușchii din regiunea plantară a piciorului) .
-Nervul peronier comun se îndreaptă lateral , lăsând o ramură pentru inervația pielii din regiunea posterolaterală a
gambei și se ramifică, formând nervul peronier superficial și nervul peronier profund .Nervul peronier superficial
inervează grupul lateral de mușchi ai gambei și trece pe fața dorsală a piciorului , participând la inervația pielii din această
regiune.Nervul peronier profund trece prin mușchii ce formează grupul anterior ,lăsându-le ramuri pentru inervație , apoi
apare pe fața dorsală a piciorului-inervează muș. scurți ai acestuia și pielea primului spațiu interdigital .Ramurile cutanate
ale nervilor tibial și peronier comun , unindu-se pe partea dorsală a gambei=nervul sural(inervează pielea marginii laterale
a labei piciorului).Din plexul sacral se desprinde nervul genital -se ramifică în regiunea fosei ischiorectale ,inervând pielea
și mușchii perineului,ramurile lui terminale inervează organele genitale externe .
-------------------------------------Encefalul---------------------------------
Topografia Conformația externă
*Situat în cavitatea craniană. *Este alcatuit din 3 parti componente : - emisferele cerebrale, cerebelul, trunchiul cerebral.
La adult greutatea encefalului *Emisferele cerebrale la adult prezintă cel mai voluminos, mai puternic dezvoltat și mai
variază între 1100 și 2000g. important ca
aspect funcțional compartiment al S.N.C. Porțiunile emisferelor cerebrale se suprapun peste
toate celelalte porțiuni și constituie mantia (scoarța), din punct de vedere al dezvoltării este
formațiunea cea mai nouă.
* Emisferele drepte și stăngă sunt separate între ele printr-un șanț adânc - fisura longitudinală
a creierului, ce se întinde în profunzime până la comisura mare a creierului - corpul calos. În
partea sa posterioară fisura longitudinala se unește cu fisura transversala a creierului, ce
desparte emisfere mari de cerebel.
Pe suprafețele externe ( dorsolaterală ) ,medială și cea inferioară ( bazală ) a emisferelor
cerebrale se află o serie de șanțuri mai mult sau mai puțin adânci.
Şanțurile mai adânci împart fiecare emisfera în lobi, iar şanţurile mai mici separă una de alte
circumvoluțiuni.
*În conformitate cu cele 5 vezicule cerebrale, în componenţa acesteia se disting 5 segmente :
1. telencefalul sau creierul terminal ; 2. diencefalul sau creierul intermediar ;
3. mezencefalul sau creierul mijlociu ; 4. metencefalul sau creierul posterior ;
5. mielencefalul sau bulbul rahidian .

—-----------------------------Bulbul rahidian—-----------------------------
Topografia Structura externă Structura Fiziologia
internă

*Sit între *Posedă o față ventrală,1 dorsală și 2 Later, *Formația *Îndeplinește 2 Funcții - reflexă și
metencefal și separată prin șanțuri. *Șanțurile se prezintă ca reticulară a de conducere.
măduva prelungiri ale șanțurilor de pe măduva spinării bulbului *Prin fibrele senzitive ale rădăcinilor
spinării. (poartă aceleași denumiri). *Pe fața ventrală de rahidian constă nervilor cranieni primește impulsuri
*Limit dintr-e fiecare part a fisurii mediane anter se află 2 dintr-o rețea de ce aduc info receptorilor pielii
măduva cordoane relief- piramidele, lateral - olivele fibre nervoase capului, membranelor mucoase
spinării și *Pe fața dorsală bilateral de șanțul median și neuroni, ce ochilor, nasului, cav buc
bulbul rahidian poster se află niște proeminențe: fasciculul fin form nucleele (+receptorii gustativi), de la
servește locul (Goll), fasciculul cuneat (Burdach), separat formației organul auzului, aparatul vestibular
de ieșire unul de altul prin șanțul intermediar posterior reticulare. (organul echilibrului), de la
rădăcinilor *Fasciculul Fin (Goll) e plasat medial, *Subst albă receptorii laringelui, traheii,
primei perechi dilatandu-se = tuberculul nucleului Goll, lateral se constit sisteme plămânilor, interoreceptorii și
de nervi afla fasciculul cuneat, form alături tuberculul de fibre lungi, sistemul cardiovascular, aparatul
spinali. nucleului cuneat Burdach. ce trec din digestiv. *Prin intermediul bulbului
*Superior *În partea infer fasciculele de fibre form 2 măduvă/ se rahidian se realiz multe reflexe
bulbul rahidian piramide ce trec de partea opusă a fisurii mediene îndreaptă spre simple și cele mai complexe (de
trece în puntea și pătrund în coardele laterale ale măduvei spinării. ea, și de fibre protecție - tuse, clipire, vomă/
lui varolio ,iar Această trecere de fibra e numită- încrucișarea de scurte, care alimentare - sugare/
părțile later se piramidelor. Niv acestei încrucișări servește ca linie leagă nucleele cardiovasculare /aici se află centrul
prelungesc în limitrofă dintre bulb și măduvă. trunchiului. respirator, sunt sit nucleele
pedunculii infer *În el se afla 9-12 nuclee perechi ale nerv. cranieni vestibulare).
ai cerebelui. ,ce apar pe fața dorsală, poster de olivă și piramida *Aici se află centri de importanță
,și o parte din nucleele a perechilor de nervi vitală (centrul respirator și
cranieni 8. cardiovascular).
Metencefalul * Metencefalul și bulbul rahidian s-au format în rezultatul divizării rombencefalului.
* Metencefalul include puntea, dispusă anter (ventral), și cerebelul, dispus poster de punte. Cav
metencefalului, precum și a mielencefalului (bulbului rahidian) e prezentată de ventricul IV.

Puntea lui 1.Topografia: *Se la află la baza trunchiului cerebral, are aspectul unei castane.
Varolio *Sus (anterior) limitrofează cu mezencefalul (cu pedunculii cerebralí)*Jos (posterior)-cu bulbul
rahidian.
*Fața dorsală e orientată spre ventriculul IV, participă la formarea planșeului acestuia.
*În sens lateral,de fiecare Parte, se îngustează și trece în pedunculul cerebelos mediu.
*Pe fața ventrală se observă- șanțul bazilar, prin care trece artera omonimă.
2.Structura externă:
*În porțiunile centrale ale unei sectiuni se observă corpul trapezoid, ce împarte puntea în partea
posterioară (tegumentul punții) și în partea anterioară (bazilară).
*În Partea ventrală se află concentrații de substanță cenușie-nucleele proprii ale punții lui Varolio,.
*În cea dorsală se află aglomerări de substanță cenușie -nucleii perechilor 5, 6, 7, 8 de nervi
cranieni.
*Tot aici mai aproape de planul median- formațiunea reticulară.
3.Structura internă: *În Partea posterioară trec sistemele de fibre ascendente și
descendente.
*Substanța albă din part anterioară e prezentată prin fibre transversale, ce trec în pedunculii medii ai
cerebelului. Printre fibrele longitudinale transversale trec longitudinal fascicule de fibre ale căilor
piramidale, formează piramidele bulbului,se îndreaptă spre măduva spinării.

Cerebelul 1.Topografie : *Este situat dorsal(posterior) de punte de și superior (dorsală) a bulbului rahidian.
*Se află în fosa posterioară craniului.
*Deasupra atârnă lobii occipitali ai emisferelor cerebrale, separate de cerebel prin fisura transversală
a encefalului.
*Structura externă: *Este format din 2 emisfere și porțiunea mediană- vermis.
*Structura internă : *Suprafața cerebelului e acoperită cu un strat de substanță cenușie
(Scoarța cerebelului), ce formează circumvoluții -fisuri înguste despărțite.
*Prin fisuri suprafața cerebelului se împarte în lobuli.
*Porțiunea centrala este alcătuită din substanță albă, unde sunt conglomerații de substanță cenușie-
nucleii cerebelului. Cel mai voluminos este nucleul dințat.
*Medial de dințat sunt:nucleul emboliform, nucleul globos și nucleul acoperișului.
*Substanța albă ,luată în chenar de cortex ,străbătută din exterior de numeroase șanțuri, pe o
secțiune mediosagitală Prezinta Desen ciudat numit -Arborele vieții.
Fiziologia *La extirparea cerebelului s-au descris următoarele consecințe: dereglarea funcțiilor motorii.
cerebelului *Triada A - astazia, atonia, ataxia și astania.
*Astazia - membrele stau desfăcute, efectuând mișcări de legănare.
*Atonia - este dereglată distribuția proporțională a tonusului mușchilor flexori și extensori.
*Ataxia - în timpul mersului membrele sunt aruncate în afara liniei medii (mișcări necoordonate/ largi).
*Astenie - mișcările sunt foarte obositoare pentru individ, chiar dacă după câțiva pași se odihnește.
*Spre el se îndreaptă căile conducătoare aferente , ce conduc impulsurile nervoase la proprioreceptorii
mușchilor, tendoanelor, ligamentelor, de la nucleele vestibulare ale bulbului rahidian, nucleele subcorticale
și scoarța emisferelor mari.

Ventrucului *Ventriculul IV reprezintă cavitatea rombencefalului (a bulbului rahidian/metencefalului).

IV *În formarea pereților sunt antrenați bulbul,puntea, cerebelul și istmul rombencefalului.
*După configurație planșeul este sunt aspect de romb.
*Partea infer comunica cu canalul central al măduvei spinării,cea super trece în apeductul mezencefalului
(cav creierului mijlociu), reg plafonului comunică prin 3 orif cu spațiul subarahnoidal al encefalului.
*Peretele anterior (ventral)/ planșeul(fundul) ventriculului IV=Fosa romboidă.
*Partea inferioară a acesteia este format de bulbul rahidian,cea superioară- de istm, punte.
*Peretele posterior(dorsal) sau plafonul- format din valurile medular superior/ inferior, completate
posterior de o lama un membranei vasculare tapetată cu ependim.
*În această regiune se află numeroase vase sangvine= rețeaua vasculară a ventriculului IV.
*Locul convergenței vălului medular superior/inferior = cortul.
*Fosa romboidă are o importanță vitală pentru că aici sunt nucleii perechilor nervilor craniei 5-12.

Istmul *Reprezintă formațiunile care s-au format la hotarul dintre mezencefal și rombencefal.
rombocefalului *Din istm fac parte:pedunculii cerebeloși superiori, vălul medular superior și trigonul lemniscului.

Mezencefalul *Mezencefalul include pedunculii cerebrali, situat ventral, și tectul - situat dorsal.
sau Creierul *Cavitatea -e reprezentată prin apeductul creierului (apeductul Sylvius).
*Tectul mezencefalului reprezentat prin lama cvadrigemenă, situat din partea super a apeductulu
Mijlociu cerebral. Tectul mezencefalic constă din 4 eminențe– coliculii cvadrigemeni, au aspectul unor
emisfere separate prin 2 șanțuri ce se intersectează sub un unghi drept.
*Șanțul longitudinal-situat în plan median și cu extremitatea sa superioară=o depresiune unde e
situată epifiza *Şanțul transversal separată coliculii superiori de coliculii inferiori.
*La om coliculii superiori ai tectului mezencefalic (lamei cvadrigemene) realizează funcția de centri
subcorticali optici, iar coliculii inferiori sunt centri subcorticali auditivi.

Fiziologia *Mezencefalul joacă un rol important în reglarea tonusului muscular și în realizarea reflexelor
mezencefalului posturale și de redresare datorită cărora e posibilă poziția ortostatică și mersul.
*Nucleele senzitive ale mezencefalului îndeplinesc un șir de funcții reflexe importante (în coliculii
superi sunt centre optice primare, vederea clară a obiectului (schimbarea diametrului pupilei))
*Nucleele coliculilor inferiori prezintă centre primare auditive.

Pedunculii *Pedunculii cerebrale reprezintă 2 coloane longitudinale, apar/pornesc anter/ later spre emisferele
cerebrali dr/st. *Depresiunea formată, între pedunculii cerebrali drept/stâng- fosa interpedunculară.
*Sunt situați din partea ventrală a apeductului.
*La o secțiune transversală prin mezencefal, în pedunculul cerebral se evidențiază subst neagră.
*Subst neagră împarte pedunculul cerebral în 2 porț: poster (dorsală) tegmentul mezencefalului
(au sediul nucleii mezencefalului și tot prin el trec caile conductoare ascendente) și anter, (ventrală)-
baza pedunculului cerebral. (constă din subst albă-trec căile conducatoare descendente).
Apeductul *Este cav mezencefalului și se prezintă ca un canal îngust (1.5cm), ce leagă cav ventriculului 3 cu a 4 și
creierului conține lichid cerebrospinal. *În jurul apeductului este situată substanța cenușie centrală.
*La nivelul coliculilor superiori se află nucleul nervului oculomotor(sunt inervați mușchii striați ai globului
sau
ocular). *Ventral se situează nucleul accesor al nervului oculomotor(sunt inervați mușchii netezi ai globului
Apeductul ocular (mușchiul sfincter al pupilei/ mușchiul ciliar)).
Sylvius *La nivelul coliculilor inferiori se află nucleul nervului trohlear.Cel mai voluminos din tegment și mai evident
pe o secțiune transversală e nucleul roșu.
*Baza pedunculului cerebral e formată de către căile conductoare descendente.

Diencefalul *Este situat sub emisferele cerebrale,include următoarele porțiuni: regiunea talamică (creierul
sau Creierul optic), situat în partea dorsală a diencefalului; hipotalamusul care întrunește regiunile ventrale ale
intermediar. diencefalului. *Drept cavitate a diencefalului serveşte ventriculul III.

Fiziologia *Este nucleul senzitiv al regiunii subcorticale. * El mai este numit și „colector al sensibilității".
diencefalului *Funcții constau în integrarea tuturor tipurilor de sensibilitate, compararea informațiilor primite prin
diferite canale de legătură și evaluarea importanței biologice a principalelor articole.Nucleele
talamusului se împart, după funcții în: specifice(la neuronii acestora se termină căile aferente
ascendente), nespecifice(nucleele formației reticulare) și asociative.

Regiunea *Din regiunea talamică( talamencefal) fac parte talamusul, metatalamusul și epitalamusul.
talamică *Talamusul –de formă ovoidă,situat de ambele părți ale ventriculului 3.Fețele mediale
dreaptă/stângă sunt unite între ele prin comisura cenușie (intertalamică).Talamusul constă din
substanță cenușie,se disting aglomerări aparte de celule nervoase (nucleii talamusului), separate
prin straturi de substanță albă.Se disting până la 40 nuclei,exercită diferite funcții. Cei mai principali
sunt nucleii anter, ventro- laterali, mediali si posteriori. Cu neurociții talamusului contactează
prelungirile neuronilor 2 (conductori ale tuturor căilor conductoare senzitive (excepție celor olfactive,
gustative ,acustice)).
*Talamusul se prezintă drept centru subcortical al sensibilității.
*Metatalamusul-reprezentat de formațiuni pare-corpii geniculați later/medual .Corpii geniculați
later- centrii optici subcorticali.Corpii geniculați mediali/ coliculii infer constituie centrii subcorticali
acustici.
*Epitalamusul– include corpul pineal, care cu ajutorul frâulețelor epifizei se leagă de talamii optici.

Hipotalamusul *Situat ventral de talamus,cuprinde regiunea subtalamică propriu-zisă,un șir de formațiuni din
sau Glanda regiunea bazei creierului:chiazma optică, tractul optic, tuberculul cenușiu cu infundibulul și hipofiza,
Pituitară tuberculii mamelari. *Se disting 3 regiuni(aglomerări a unor grupuri de celule nervoase,diverse ca
forme și dimensiuni): regiunea anterioară, regiunea intermediară și regiunea hipotalamică dorsală.
Aglomerările de celule nervoase=în aceste regiuni mai mult de 30 de nuclei.Celulele nervoase din
nucleii hipotalamusului sunt capabile de a produce substanțe speciale (neurosecrete), prin
prelungirile acestor neurociți pot fi transportați spre pituitară (hipofiza). *Nucleii conțin asemenea
neurociți- nuclei neurosecretori ai hipotalamusului.
*În regiunea anterioară se află nucleul supraoptic și nucleii paraventriculari.
*Neuriții celulelor nervoase a acestora= fasciculul hipotalamohipofizar,se termină în lobul
posterior.
*Nucleii hipomusului sunt legați printr-un sistem complicat de căi conductoare aferente/eferente,
prin intermediul acestei porțiune a diencefalului exercită o influență reglatoare asupra mai multor
funcții vegetative ale organismului.
*Neurosecretul neurociților din nucleii hipotalamici au facultatea de a influență funcțiile celulelor
glandulare ale pituitarei, stimulând sau frânând secreția unei serii de hormoni ce reglează activitatea
altor glande endocrine. *Prezența conexiunilor nervoase/ humorale dintre nucleii hipotalamusului și
hipofiză= sistem hipotalamohipofizar.
Ventriculul *Ocupă în cadrul diencefalului o poziție centrală.
III *Cavitatea lui are aspectul unei fante înguste delimitată de 6 pereți: superior, inferior, anterior, posterior
un strat ependimal.
*La nivelul superior pia mater conține multe vase sangvine= plexul vascular al ventricului 3.
*Anterior comunică cu ventriculele laterale prin orificiile interventriculare, posterior trece în apeductul
creierului, comunicând și lateral(dublu).Din interior toți pereții ventriculului 3 sunt tapetați cu triculul 4.

Formațiune *În trunchiul cerebral și în diencefal , între nucleele specifice , se află aglomerări de neuroni, prelungurile
reticulară numeroase ale cărora se ramifică abundent formând rețeaua reticulară.

Telencefal *Constă din 2 emisfere cerebrale, separate prin fisura longitudinală ,unite prin corpul calos, comisura
anterioară, posterioară și fornixului. Cavitatea telencefalului = în fiecare din cele 2 emisfere ventriculii
laterale drept/stâng.Fiecare emisferă a constă dintr-un strat de subst cenușie periferică – scoarța cerebrală
(mantia), subst albă în profunzimea ei,conținănd aglomerări de subst cenușie,constituie nucleii bazali.

—--------------------------------Telencefalul—--------------------------------------
Denumirea feței Denumirea lobului Șanțurile Circumvoluțiunile

*Fața superolaterală *Lobul frontal → *Șanțul precentral → *Circumvoluțiunea precentrală

*2 șanțuri frontale *Circumvoluțiunea frontală

(superior/inferior) medie/ superioară/ inferioară

*Lobul parietal → *Șanțul postcentral → *Circumvoluțiunea

postcentrală

*Șanțul intraparietal → *Circumvoluțiunea

supramarginală și unghiulară

*Lobul occipital → *Șanțul occipital transversal

(prelungirea șanțului
intraparietal)

*Lobul insular

*Lobul temporal → *Șanțul temporal super/ *Circumvolunțiunile temporale

infer superioară/medie /inferioară

*Fața medială *Lobul frontal *Șanțul corpului calos → *Circumvolunțiunea corpului

calos

*Lobul paracentral *Șanțul hipocampului *Circumvolunțiunea

parahipocampală

*Lobul cuneat *Șanțul calosomarginal

*Șanțul parietooccipital

*Șanțul calcarin

*Fața inferioară *Lobul frontal(anterior) → *Șanțul olfactor → *Circumvoluțiunea rectă

*Șanțurile orbitale → *Circumvoluțiunile orbitale

*Lobul temporal(posterior) → *Șanțul colateral → *Circumvoluțiunea

occipitalotemporală mediană

*Lobul occipital → *Șanțul occipitotemporal → *Occipitalotemporală mediană

 Structura cortexului cerebral
*Scoarța cerebrală (mantia) e reprezentată prin substanța cenușie, dispusă la exteriorul emisferelor creierului.
*E form din straturi de fibre și celule nervoase, într-o ordine aranjate.Diverse regiuni ale cortexului nu diferă prin aspectul
celulelor nervoase, ci și amplasarea lor reciprocă. Distribuirea celulelor nervoase în limitele cortexului e
marcată, citoarhitectonică“. Neuronii cu caractere morfologice localizate sub aspect de straturi
aparte. *Str. și densitatea fibrelor nervoase diferă de la o regiune a cortexului la alta.
Particularitățile distribuirii fibrelor din scoarța creierului sunt definite prin termenul
„mieloarhitectonică“.
*Pentru scoarța cerebrală (neocortex) un adult e caracteristică distribuirea celulelor nervoase în
6 str.
1.Pătura moleculară 2.Pătură granulară externă 3.Pătura piramidală externă
4.Pătura granulară internă 5.Pătura piramidală internă 6.Pătura polimorfă

Nucleii bazali(subcorticali) și substanța albă a telencefalului

*Substanța cenușie din emisferele cerebrale înafară de scoarță constituie stratul superior ale creierului terminal mai
formează. îngrămădiri sub aspect de nuclee/noduli, situați în profunzimea substanței albe, în apropiere de fața bazală a
encefalului. În dependență de poziție au fost denumiți- nuclei bazali. Ei cuprind: 1.corpul striat (compus din nucleul
caudat/ lentiform;
2. Claustru (antezidul); 3.nucleul amigdalian.
În nucleii bazali și talamus distingem benzi de substanță albă, numite capsula internă, extremă, externă.
*Prin capsula internă trec căile conductoare. Substanța albă a emisferelor constă din sisteme de fibre nervoase grupate în:
1. fibre de de asociație; 2. fibre comisulare ; 3. fibra de proiecție. Aceste fibrele sunt considerate căi conductoare a
encefalului (+măduvei spinării).** Fibrele de asociație, pornite din cortex (fibre extracorticale) sunt amplasate într-o
emisferă și fac legăt dintre diferiți centri funcționali.**Fibrele de proiecție-fibre corticopetale/ corticofugale, unind
scoarța cu centrii subiacenți. Acestea converg în jurul talamusului+corpului striat=coroana radiată .**Fibrele comisurale
unesc cele 2 emisfere=corpul calos, fornixul și comisura albă anter.

Corpul Calos
*Corpul calos (comisura mare a creierului), conține fibre (căi conductoare comisurale), ce trec dintr-o
emisferă în alta și leagă sectoare de cortex aparținând emisfera dreapta/stânga de reunire în scop de reunire
(coordonare) a funcțiilor jumătăților creierului înmpreună. Corpul calos- corp a cărui extremitate anter.curbată
(genunchi)se termină cu porțiunea ascuțită(rostru) se prelungește cu lama terminală. Extremitatea posterioară
(mai voluminoasă)-spleniu.

Fornixul
*Se află sub corpul calos. În partea centrală-corpul fornixului. Anterioră se împarte în 2 columne ce se îndreaptă spre 2 corpi
mamilari, posterior-spre hipocamp(aparține sistemului limbic). Între columne fornixului și genunchiul corpului calos-septul
pelucid (din 2 lame între care se află cavitatea septului pelucid).

Comisura albă anterioară- trece anterior de columnele fornixului și se răsfiră în regiunea anterioară a lobului temporal.

Ventriculul lateral
*Se disting 2 ventriculi: situat în emisfera stângă/dreaptă aflat în emisfera dreaptă creierului și cavitatea a telencefalului.
Ventriculul lateral se află în masa emisferelor cerebrale și este o cavitate cu configurație complicată (se datorează faptului că
compartimentele sunt situați în toți lobii emisferelor (excepție insularul)). Lobul parietal îi corespunde-porțiunea centrală,
lobului frontal- cornetul anterior, lobul occipital-cornul poster (occipital), lobul temporal-cornul inferior(temporal). În interior-
plexul vascular.În partea anterioară plexul vascular prin orificiul interventricular, face legătură cu Ventriculul III.

Sistemul limbic
*O serie de formațiuni ale encefalului, localizate pe fața medială a emisferei, reprezintă substraturi unde are loc formarea
unor stări funcționale generale, emoțiile, starea de somn veghe). Acestea sunt evidențiate ca sistem limbic. În decursul
filogenezei reacțiile menționate au apărut și s-au perfecționat în strânsă legătură cu funcție olfactivă primare, ca bază
morfologică pentru ele sunt segmentele creierului- derivă porțiunile inferioare ale veziculei cerebrale și fac parte din-
creierul olfactor, rinencefal.
*Se compune-bulbul olfactor, trigonul olfactor, substanță perforată anterior, situată pe fața medială a lobului frontal,
reprezentând compartimentul periferic a creierului olfactor(circumvoluțiunea corpului calos/ parahipocampală+ uncusul/
circumvoluțiunea denticulară, hipocampul). Particularități comune=au o proeminență comună,legate reciproc , reacții
funcționale asemănătoare.
 Fiziologia emisferelor cerebrale
Rolul creierului este de a prelucra informația. Sediul e scoarța cerebrală, în strânsă colaborare cu straturile
subcorticale. Pentru a prelucra informația, scoarța trebuie să o primească, ea pătrunde prin intermediul receptorilor, trimisă
prin căi specifice la scoarță. Acestea sunt comparate cu memoria și celelalte date primite de la alți receptori (la nivelul ariilor
asociative). Pe baza sintezei complexe este elaborată starea de conștiință și se iau decizii automate și voluționale.

Meningele cerebral și spinal

-Meningele spinal. Măduva spinării e acoperită cu 3 membrane: dura mater (pahimeningele), arahnoida și pia mater sau
membrana vasculară.
-Dura mater spinală-aspect în formă de sac, acoperă din exterior măduva
spinării.
Nu aderă la periostul canalului vertebral.Între ea și epidurală se află șanțul epidural
(se află țesut adipos, un plex venos).
-Arahnoida măduvei spinării -e o lamă subțire,străvezie, avasculară,adiacentă la
dura mater/ separată prin spațiul subdural.
-Leptomeningele măduvei spinării- un înveliș subțire a măduvei spinării/ conține
nervi și vase sangvine.Între arahnoidă- pia mater se află spațiul subarahnoidian
(conține LCR).Spatiul subarahnoidian-e mult mai larg jos,în regiunea de cal cozii.
Lichidul din acest spațiu comunica cu lichidul spațiului subdural și din ventriculii
cerebrali.Pe părțile laterale ale măduvei în acest spațiu- ligamentul dintaț.
-Meningele cerebral- membranele creierului sunt continuarea durei mater,
arahnoidei, pia mater, măduvei spinări.Suprafata externă durei mater
(a pahimeningelui creierului) constituie periostul craniului.În unele loc se
desparte de 2 lame între care se formează- sinusurile venoase.Din ele se scurge
în vena jugulară internă.Dura mater formează prelungiri-Procesul mare a creierului
(coasa creierului)( în fisura longitudinală dintre emisfere)/ Procesul falciform mic(coasa cerebelului)( separa emisferele
cerebeloase); cortul cerebelului(desparte lobii occipitali ai emisferelor mari).Șaua turcească e acoperita de diafragmul
șeii (separa hipofiza).
-Arahnoida- e subțire, străvezie, nu conține vase ,trece ca o punte peste scizurile și șanțurile creierului. În aceste
adâncituri există adâncituri-cisterne. Cele mai mari sunt între cerebel , bulbul rahidian și baza creierului.
-Leptomeningele creierului(pia mater encephali)conține vase și pătrunde în toate șanțurile și scizurile creierului
participă la formare plexurilor ventriculilor cerebrali.
-LCR- umple ventriculii cerebrali, canalul centrală al măduvei și encefalului.Este produsul unor celule speciale(epindimului)
situat în regiunea plexurilor vasculare.Participă(+meningele)la funcția de protecție, la metabolismul creierului ,măduvei
spinării, menține presiunea intracraniană constanta.

Sistemul nervos periferic

-Parte a sistemului nervos, situat în afara encefalului, spinării măduvei.
-Prin intermediul lui, S.N.C. își manifestă acțiunea de reglare funcțiilor tuturor sistemelor,aparatelor, țesuturilor și organelor.
-Include- nervi cranieni și nervii spinali ,împreună cu ganglionii lor senzitivi,și S.N.V. (Autonom).
-Fibrele nervoase ale nervilor S.N.P. se împart în centripete și centrifuge. Centripete transmit impulsurile nervoase de la
receptori S.N.C.- fibre senzitive(aferente)/ sunt distribuite în tot S.N.P. Fibre-centrifuge, propagă impulsurile de la
centrul nervos org.-fibre aferente. Pot fi împărțite în- motorii( inervează mușchii.)/ secretorii(glandele) și trofice.
Fibrele ce inervează soma somatice(corpul),ce vegetativ- viscerele și vasele. Se disting nervi motori, senzitivi ,mixti.
-Nervul motor- format din apofizele neurocitelor situate în nuclee coarnelor anterioare a măduvei/ sau nucleele motorii ale
nervilor cranieni. -Nervul mixt–conține fibre aferente , eferente și motorii.
-Nervul senzitiv- apofizele neurocitelor ganglionilor senzitivi ai nervilor cranieni/ ganglionilor spinali.
-Nervii vegetativi-din apofizele neurocitelor coarnelor laterale a măduvei / nucleele vegetative a nervilor cranieni. Apofizele
acestor neurocite-fibre nervoase preganglionare/cele situate în ganglioni vegetativi(se duc spre organ)- fibre nervoase
postganglionare.
—-------------------------------Nervii cranieni–—--------------------------
Nervii cranieni : 1.Nervii senzitivi (Nervul olfactic(I), Nervul optic(II) , Nervul vestibulocohlear (VIII)
2.Nervii motori (Nervul oculomotor(III) , Nervul trohlear(IV) ,Nervul abductor(VI) ,Nervul accesor(XI), Nervul hipoglos (XII)
3.Nervii mixti (Nervul trigemen(V), Nervul facial (VII), Nervul glosofaringian(IX), Nervul vag (X).

Nervii senzitivi
Nervul Localizarea nucleului Zonele de vascularizație

I.Nervul olfactiv *Pernuța talamusului și colicului *Tractul olfactiv și formațiuni ale rinecefalului
superior al mezencefalului. spre scoarța cerebrală.

II. Nervul optic *Cavitatea orbitei *Orbita, retina,

VIII.Nervul vestibulocochlear *Bulbul rahidian *Organul auditiv și static.

Nervii motori
Denumirea Localizarea nucleului Zone de vascularizație
nervului

III.Nervul *Fundul apeductului Sylvius , la *5 mușchi ai globului ocular- mușchii recți superior/ inferior/
oculomotor nivelul coliculilor superiori quadrigeni medial, mușchiul oblic inferior.
ai tectului mezencefalului. -Fibrele parasimpatice -mușchiii constructor a pupilei și ciliar.

IV.Nervul *La fundul apeductului Sylvius , la *Mușchiul superior oblic al globului ocular.
trohlear nivelul coliculilor superiori quadrigeni
ai tectului mezencefalului.

VI.Nervul *În tegumentul punții. *Mușchiul rect lateral al globului ocular.

abductor

XI.Nervul *În bulbul rahidian. *Inervația parasimpatică a organelor gâtului, a cavității

accesor toracice și abdominale.
-Fibrele senzitive inervează organele interne , de la regiunea
posterioară a pahimeningelui cerebral și urechea externă
-Fibrele motorii inervează mușchii striați ai faringelui, vălului
palatin și laringelui.

XII.Nervul *Bulbul rahidian și segmentul *Mușchiul sternocleidomastoidian și trapez .

hipoglos superiori a măduvei spinării.

Nervii mixti
Denumire Localizar Ramurile principale Zona de vascularizație
a ea
nervului nucleului

V.Nervul *Porțiunea *Ramura 1- Nervul oftalmic → *Conținutul orbitei: globul ocular, pielea din
trigemen mijlocie a regiunea pleoapei superioare conjunctiva,
punții lui mucoasa părții superioare a cavității. nazale și
Varolio. sinusului frontal/ sfenoid și celule etmoidale.
Ramura terminală → -Inervează pielea din regiunea frunții.

*Ramura 2 - Nervul maxilar→ -Inervează mucoasa bolții palatine și cavității

Se ramifică-nervii infraorbital și
zigomatic→
*Ramura 3-Nervul mandibular→
nazale.
-Pielea feței și fanta palpebrală până la orificiul
bucal.
-Ramurile motorii- muschii masticatori,
milohioidian, venterul anterior a mușchiului
gastric, mușchiul tensor a vălului palatin.
-Obrazul
 Nervul buccinator → -Partea anterior a limbii
Nervul lingual → -Dinții, gingiile arcadei inferioare, pielea din
Nervul alveolar inferior → regiunea bărbiei.
- Pielea pavilionului urechii, conductul auditiv
Nervul auriculotemporal → extern și regiunii temporale.

VII.Nerv *La *Ramura 1- Nervul pietros mare *Conductul auditiv intern

ul facial limitele *Ramura 2- Horda timpanică
bulbului *Ramura 3 - Nervul scăriței → -Mușchii mimici ai capului și mușchii gâtului.
rahidian și
Puntii lui
Varolio

IX.Nervul *Bulbul *Fibrele motorii- mușchiul faringelui

glosofari rahidian. *Fibrele senzitive- mucoasa treimii posterioară a
ngian limbii și partea posterioară a faringelui

X.Nervul *Bulbul *Nervul vag stâng *Ramurile terminale- mușchii netezi ai organelor
vag rahidian. interne ,miocardului și glandele.
*Fibrele senzitive- organele interne, de la parte
posterioară a pahimeningelui cerebral și urechea
externă.
*Fibrele motorii- mușchiul striați ai faringelui,
vălul palatin și laringelui..
---------------------Organele senzoriale--------------------
Analizatorii - sisteme morfofuncţionale prin intermediul cărora, la nivelul cortical, se realizează analiza cantitativă și calitativă
a excitanţilor din mediul exter și intern, care acţionează asupra receptorilor.
Excitaţiile propagate de căile senzitive determină, în ariile corticale senzoriale, formarea de senzaţii.

Fiecare analizator este alcătuit din 3 segmente:

Segmentul periferic (receptorul) Segmentul intermediar(de conducere) Segmentul

Central

Receptorul- o formaţiune specializată în lungul proces de Calea parcursă de impulsurile Regiunea

evol filogenetică. Receptorii pot percepe o anumită formă de nerv de la receptor- formată din căile cavității
energie din mediul extern/ intern, sub formă de excitaţii. nervului prin care impulsul nervos ce craniene ce
3 categorii de receptori, după locul de unde preiau conduce excitaţiile este transmis la scoarţa răspunde
excitaţiile: cerebrală. Căile ascendente sunt directe şi
- Exteroreceptori (în raport cu mediul extern) de
indirecte.
- Proprioreceptori (receptori profunzi ai aparatului locomotor) Pe calea directă, cu sinapse transforma
- Interoreceptori (sit în organele interne şi vase) puţine,impulsurile sunt conduse rapid şi rea
După natura excitanţilor se descriu: proiectate într-o arie corticală specifică excitațiilor
Mecanoreceptori/ Termoreceptori/ Fotoreceptori fiecărui analizator, în senzaţii
După distanţa de la care acţionează excitanţii se disting: iar pe calea indirectă (sistemul reticular
- Receptori de contact (ex: receptorii tactili) specifice.
ascendent activator) impulsurile sunt
- Receptori de la distanţă, telereceptori (ex: receptorul conduse lent şi proiectate cortical, în mod
auditiv) difuz şi nespecific.

………………….Analizatorul cutanat - Pielea……………………

* Un imens câmp receptor datorită numeroaselor/variatelor terminaţii ale analizatorului cutanat care informează centrii nervoși
super asupra proprietăților şi fenomenenelor cu care organismul vine în contact.
* În piele se găsesc receptorii: Tactili/ Termici/ Dureroşi/ De presiune/ Vibratori.
Pielea (tegumentul) - este acoperământul protector/ sensibil al organismului şi se continuă la niv orif naturale ale organismului
cu mucoasele.
Distingem 3 straturi :
Epiderm Un epiteliu pluristratificat keratinizat. Profund, prezintă pătura germinativă, iar superficial pătura cornoasă.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………

Pătura germinativă are în structura 2 straturi:

- Stratul bazal (form dintr-un singur rând de cel cilindrice).
- Stratul spinos (form din 6-20 rânduri de cel poliedrice.
Conţin pigment melanic, care este produs de celule speciale = melanocite, localizate în derm.
Pătura cornoasă - alcătătuită din 3 straturi (cu structură pluristratificată):
- Stratul granular - format din celule turtite care conţin granulaţii de keratină
- Stratul lucid - form din cel turtite, clare, cu nucleu degenerat, cu multe granulaţii de keratină în
citoplasmă;
- Stratul cornos conţine celule foarte turtite, citoplasma lor este marcată cu keratină, nucleii dispăruţi.
—În epiderm nu pătrund vase, fiind hrănit prin osmoză din lichidul intercelular. Dar conţine terminaţii
nervoase libere.

Derm * O pătură conjunctivă densă, în care se găsesc vase de sânge/ limfatice, terminaţii nerv şi anexe cutanate.
În stratul papilar se află papilele dermice (nişte ridicături tronconice). Pe suprafața degetelor, în palmă
şi talpa piciorului, papilele sunt mai evidente şi formează nişte proeminenţe numite creste papilare, a
căror întipărire dă amprente, cu importanţă în medicina legală.
Stratul reticular - form din ţes conjunctiv dens, fibre şi fascicule groase. Elementele cel sunt relativ rare.

Hipoderm * Considerat strat profund al dermului.

* Este alcăt din ţes conjunctiv lax, cu un nr variabil de cel adipoase. Când cel adipoase sunt abundente,
constit paniculi adipoşi. În hipoderm găsim bulbii foliculari piloşi, glomerulii gl sudoripare şi corpusculii
Vater-Paccini. **Anexele pielii sunt deosebite în - anexe cornoase şi glandulare.
*Anexele cornoase: firele de păr şi unghiile. *Anexele glandulare sunt: gl sudoripare, sebacee, mamare.
 Anexele pielii
Fir de păr Alcătuit din: Rădăcina - partea înfiptă în piele ,Tulpina - partea vizibilă.
* La rădăcina se află câte o glandă sebacee care unge firul de păr şi muşchiul erector al firului de păr.
*La bază se găseşte o porţiune mai îngroşată - bulbul firului de păr, în care pătrunde ţesut conjunctiv,
vase de sânge şi nervi, care alcătuiesc laolaltă papila firului de păr. Celulele din care este format firul de păr,
dispuse în straturi concentrice, cheratinizate = tecile firului de păr. În citoplasma lor se află pigment
melanic, responsabile de
culoarea firului de păr. Bulbul, papila şi tecile firului de păr formează foliculul pilos.

Unghii *O lamă cornoasă, alcăt din cel cheratinizate. *Situate pe feţele dorsale ale degetelor, în dreptul ultimei
falange.
*Înconjurate de şanţul unghiei. *Partea vizibilă de culuare roz - corpul unghiei
*Porţiunea ascunsă sub piele - rădăcina unghiei. *Între corp şi rădăcină - lunula
*Părţile moi pe care sunt aşezate unghiile alcătuiesc patul unghiei.

Gl sudoripare *De tip tubular, foarte numeroase (2-3 milioane), cu rol în a elabora sudoarea, lichid cu o compoziţie
asemănătoare cu a urinei, în ceea ce priveşte substanțele minerale şi organice.
*Sunt în general, numeroase pe frunte, buze, axilă, palmă şi plantă.
***Extremitatea profundă - glomerul, e încolăcită şi situată în hipoderm.
*Glomerulul este înconjurat de capilare, din care extrage apa şi substanțele folositoare pentru a forma
sudoarea.

Gl sebacee Sunt glande de tip acinos, anexate rădăcinii firului de păr. Rolul este de a secreta o substanță groasă =
sebum, care unge pielea şi firul de păr.

Gl mamare Glande sebacee modificate şi evoluția lor este legată de cea a organelor genitale feminine.
……..………………….Analizatorul Kinestezic……………………

………………….……….Analizatorul Olfactiv…………………..…
Simţul mirosului (olfacţia) este slab dezvoltată la om, comparativ cu unele animale.
Rol: depistarea prezenţei în aer a unor substanțe mirositoare (nocive), şi împreună cu simţul gustului de a participa la
aprecierea calităţii alimentelor şi la declanşarea secreţiilor digestive.

Receptorii analizatori olfactivi (chemoreceptori) - ocupă partea postero-superioară a foselor nazale. Epiteliul mucoasei
olfactive este format din celule de susţinere, celule bazale şi celule senzitive bipolare.
Ele au dendrită scurtă şi groasă care pleacă de la polul apical, orientată prin celule de susţinere, şi se termină cu o veziculă
prevăzută cu cili (10-20). Ei măresc suprafața receptoare a veziculelor care sunt adevărate traductoare fizico-chimice cu rol
în codificarea mesajului olfactiv.
……………….……….Analizatorul Gustativ……………………….
* Rol de a informa asupra calităţii alimentelor introduse
în gură, declanşarea secreţiei glandelor salivare.

* Receptorii analizatorului gustativ (chemoreceptori)

reprezentaţi de muguri gustativi, sit la niv papilelor gustative.

* Mugurii gustativi=formaţiuni ovoidale formate din cel de

susţinere şi cel senzoriale care sunt în nr. de 5-20 p/u fiecare
mugur gustativ.
-La polul apical se găseşte câte un microvil, care pătrunde
în porul gustativ al mugurelui.
- La polul bazal al celulelor gustative - terminaţii nervoase
ale nervului facial, glosofaringian şi vag.

……………..………….Analizatorul Vizual…………………………
* Vederea furnizează peste 90% din informație, diferenţierea luminozităţii, formei şi culoarea obiectelor, dar şi în orientarea
în spaţiu, menţinerea echilibrului, atenţiei.
* Analizatorul vizual este constituit: din retină, la nivelul căreia se găsesc receptori sensibili pentru radiaţiile luminoase,
căile de transmitere şi zonele de proiecţie corticală, unde se face analiza şi sinteza informației.

*Globul ocular - forma aproximativ sferică, situat în orbită.

*Este format din 3 tunici concentrice – externă, medie şi internă – şi din medii refringente.

Tunicile globului ocular

Tunica *Posterior - sclerotica / Anterior - corneea.

Externă *Între sclerotică şi cornee - şanţul sclerocorneean.
-fibroasă *În profunzime - canalul lui Schlemm, prin care trece umoarea apoasă spre venele sclerei, unde excesul se
va resorbi. *Corneea - transparentă (neavând vase de sânge, dar are fibre nervoase).
*Sclerotica (tunica opacă / albă) - 5/6 din tunica fibroasă. Pe sclerotică se inseră muşchii globului ocular.
Ea prezintă orificii pentru vasele sangvine şi limfatice, iar la nivelului polului poster este perforată de fibrele
nervului optic.

Tunica *Coroida - se întinde posterior de ora seratta (limita dintre coroidă şi corpul ciliar). În partea sa poster,
Medie posedă un orif cu diametrul de 1.5 mm, prin care iese nervul optic. Acest orif corespunde lamei ciuruite a sclerei.
-vascular *Corpul ciliar - situat înaintea orei seratta . *Structura: din procesele ciliare şi muşchiul ciliar.
ă Muşchiul ciliar este format din fibre musculare netede, unele radiare (inervația simpatică), altele circulare
(inervația parasimpatică).
Muşchii - au rol important în procesele de acomodare, intervenind asupra cristalinului prin ligamentul suspensor
 (zonula Zinn), care se inseră pe faţa externă a capsulei cristalinului.
Procesele ciliare, în nr. de 60-80, sunt alcătuite din aglomerări capilare = secretă umoarea apoasă.
*Irisul - diafragmă în faţa anterioară a cristalinului; în mijloc, prezintă un orificiu - pupilă.
*Culoarea , aspectul şi structura irisului variază de la un individ la altul.
*Din punct de vedere structural, irisul e format din mai multe straturi care dinspr-e partea anterioară spre partea
posterioară sunt:
-Epiteliul anterior= format dintr-un singur rând de celule poligonale.
- Stroma irisului= bogată în celule pigmentare. În stroma irisului, în jurul orificiului pupilar se găsesc fibre
musculare netede orientate circular (sfincterul pupilei) şi radial (dilatatorul pupilei). Aceşti 2 muşchi, împreună cu
muşchiul ciliar, constituie musculatura intrinsecă a ochiului.
- Epiteliul posterior= format dintr-un rând de celule, abundent încărcate cu pigment.
Irisul are rolul unui diafragm şi permite reglarea cantităţii de lumină ce soseşte la retină.

Tunica *Retina - membrana fotosensibilă, recepţionează şi transformă stimulilor luminoşi în influx nervos.
Internă Distingem 2 regiuni: retina vizuală (partea optică) şi retina oarbă (pata oarbă), fără rol în fotorecepţie.
Retina optică - posterior de ora seratta şi prezintă 2 regiuni importante:
- Pata galbenă - situată în dreptul axului vizual. La nivelul ei se găsesc mai multe conuri decât bastonaşe. În
centru se află o adâncitură (foseta centrală) - în care se găsesc numai conuri.
- Pata oarbă - situată medial/ inferior de pata galbenă, reprezintă locul de ieşire a nervului optic din globul ocular
şi de intrare a arterelor globului ocular. În pata oarbă nu există elemente fotosensibile.
*În structura retinei - 10 straturi, cu 3 feluri de celule funcţionale, aflate în relaţii sinaptice, celule fotoreceptoare,
cu prelungiri în formă de con şi de bastonaş.
*Celule cu bastonaşe - celule nervoase modificate. → Vederea nocturnă, la lumină slabă.
La periferia retinei optice= sunt multe/ în pata galbenă=puține/ în foseta centrală=lipsesc
*Celulele cu conuri - celule nervoase modificate. → Vederea diurnă, colorată, la lumina intensă.
În macula luteea= sunt multe/ în foseta centrală=există numai celule cu conuri.

Mediile refringente - rol de a refracta razele de lumină.

Cristalin - Forma unei lentile biconvexe, transparente, localizate între iris şi corpul vitros.
- La periferie este învelit de o capsulă de natură elastică (cristaloida).
- Menţinut la locul său printr-un sistem de fibre care alcăt - zonula lui Zinn.
- Nu conţine vase sangv, limfatice şi nervi, nutriţia sa făcându-se prin difuziune de la vasele proceselor ciliare.

Umoare - Un lichid incolor, ce se formează printr-o activitate secretorie a proceselor ciliare.

apoasă

Corp - Formă sferoidală, consistenţă gelatinoasă şi transparentă. - Ocupă camera poster sit înapoia cristalinului.
vitros - La exterior este învelit de o membrană - hialoidă.

Anexele ochiului
*Anexele de mişcare: 4 muşchi drepţi şi 2 oblici.
*Anexele de protecţie: sprâncenele, pleoapele, conjunctiva şi aparatul lacrimal.

Calea optică
Reprezintă segmentul intermediar al analizatorului vizual. Receptorii căii optice sunt celulele fotosensibile cu conuri şi
bastonaşe. Primul neuron se află la nivelul celulelor bipolare, iar al doilea neuron este reprezentat de celulele multipolare.
Axonii neuronilor multipolari proveniţi din câmpul medial al retinei (câmpul nazal) se încrucişează formând chiasma
optică, după care ajung în tractul optic opus. Axonii proveniţi din câmpul lateral al retinei (câmpul temporal ) nu se
încrucişează şi trec în tractul optic de aceeaşi parte. Nervul optic conţine fibre de la un singur glob ocular, în timp ce tractul
optic conţine fibre de la ambii ochi.
Tractul optic ajunge la metatalamus (la corpul geniculat lateral), unde majoritatea fibrelor tractului optic fac sinapsa cu
celule de-al III-lea neuron al cărui axon se propagă spre scoarţa cerebrală, şi se termină în lobul occipital, în jurul scizurii
calcarine, unde se află aria vizuală care reprezintă segmentul cortical al analizatorului. Alte fibre ale tractului optic nu fac
sinapsă în corpul geniculat, ci trec prin el şi în componenţa braţului colicular, ating coliculul superior al tectului mezencefalic.
De la acest nivel, unele fibre merg spre nucleul vegetativ al nervi oculomotor, de unde pornesc fibre parasimpatice care vor
ajunge în muşchiul sfincter al pupilei (mioză), altele coboară în cornul lateral la măduvei C8 – T2 de unde pornesc fibre
simpatice care vor ajunge la dilatatorul pupilei (midriază).
……………….Analizatorul Vestibulo-Cohlear………………….
- Analizatorul auditiv (pentru auz) = nervul acustic (cohlear) şi analizatorul vestibular (pentru poziţia corpului în
repaus/mişcare) =nervul vestibular sunt situat în urechea internă.
- Cei 2 nervi se unesc şi formează perechea a VIII-a de nervi cranieni = Nervul vestibulo-cohlear.
Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine (sunete) sau succedându-se neregulat
(zgomote).

Urechea externă

Pavilionul - Schelet fibrocartilaginos, cu fibre elastice, care lipseşte la nivelul lobulului.

urechii - Pe cartilajul pavilionului se prind muşchii auriculari, atrofiaţi la om.
- La exterior se află pielea ce se continuă cu cea care acoperă conductul auditiv extern.

Ductul - Se întinde de la orificiul auditiv extern până la timpan.

auditiv - În struct sa distingem o porţ later fibrocartilaginoasă, şi o porţ medială osoasă, săpată în stânca
extern temporalului. - Conductul este acoperit de piele care se continuă la nivelul pavilionului.
- Pielea conductului auditiv extern prezintă firişoare de păr (vibrise) la baza căruia se găsesc gl ceruminoase
care secretă o subst grăsoasă gălbuie = cerumen. Acumularea în exces a acestei subst duce la form
dopului de ceară care determină hipoacuzia.

Urechea medie

Ciocanul - Se inseră pe membrana timpanică prin intermediul unei apofize lungi=mânerul ciocanului.
- Capul ciocanului se articulează cu corpul nicovalei.

Nicovala *Se articulează în continuare cu corpul scăriţei.

Scărița *Se articulează de o parte cu nicovala, iar prin talpa ei, situat la baza scăriţei, acoperă fereastra ovală.

Urechea internă

Labirint osos
* Format din vestibulul osos, canalele semicirculare osoase şi un melc osos (cohlee osoasă).
Vestibulul osos = o cav cu 6 pereţi:
- Peretele exterior– corespunde casei timpanului şi vine în raport cu cele 2 ferestre, ovală şi rotundă;
- Peretele interior – vine în contact cu conductul auditiv inter prin care nervul vestibulo-cohlear părăseşte
urechea şi pătrunde nervul facial ce străbate canalul facialului;
- Peretele anterior – răspunde cohleei osoase;
- Pe pereţii superior şi posterior se remarcă orificiul canalelor semicirculare;
- Peretele inferior este reprezentat de podişul vestibulului.
De la vestibulul osos porneşte, spre faţa poster a stâncii, un canal îngust= apeductul vestibulului osos,
prin care perilimfa comunică cu lichidul cefalorahidian.
Cele 3 canale semicirculare osoase (anterior, posterior şi lateral) se află în planuri perpendiculare unul pe
celălalt. Fiecare canal semicircular se deschide la o extremitate a sa printr-o dilataţie mai largă =
ampulă.Cele 3 canale semicirculare se vor deschide, deci, în vestibul prin 5 orificii.
Melcul osos (cohleea osoasă) - situat anterior de vestibul şi prezintă o formă conică, cu un ax osos central
= columelă, în jurul căruia melcul osos realizează 21/2 ture.

Labirint
membranos Vestibulul membranos este format din 2 cavități membranoase:
Utricula, situată în partea postero-superioară a vestibulului, şi sacula, situat sub utriculă.
De la utriculă şi saculă pleacă câte un canal endolimfatic care prin unire, formează canalul endolimfatic
comun, terminat printr-un fund de sac endolimfatic. În utriculă se deschid cele 3 canale semicirculare
membranoase, situate în interiorul celor osoase şi care, ca şi cele osoase, sunt perpendiculare unul pe
celălalt. Prezintă 3 extremităţi dilatate, numite extremităţi ampulare, şi numai 2 nedilatate (neampulare),
deoarece una din extremităţile neampulare este comună canalelor semicirculare anterior şi posterior.
Surse bibliografice:
1. Manual de Anatomia și fiziologia omului
Autor: Svetlana Cheptanari
2. Atlasul Corpului Uman , Editura Corint
Autor: Profesor Peter Abrahams
3. Surse imagini : https://www.romedic.ro/