Îngrijirea bolnavilor cu scleroză în plăci

Scleroza multiplă este o afecţiune cronică a sistemului nervos central (SNC), caracterizată
prin episoade de inflamaţie şi demielinizare focală cu localizări multiple diseminate în timp
(având cel mai probabil la bază mecanisme autoimune îndreptate împotriva proteinelor mielinei,
mediate de limfocitele T şi declanşate de factori exogeni încă incomplet elucidaţi, la care se
asociază un proces de degenerescenţă şi o funcţie oligodendrocitară anormală) şi printr-un proces
de degenerescenţă axonală (care se desfăşoară în paralel, având însă o evoluţie progresivă) la o
persoană cu susceptibilitate genetică pentru boală.
Simptomele din scleroza multiplă variază de la o persoană la alta, în funcție de ce parte a
creierului sau a măduvei spinării (sistemul nervos central) este afectată. Pierderea de mielină sau
cicatricile provocate de scleroza multiplă pot afecta orice regiune a sistemului nervos
central.Simptomele pot apărea şi dispărea sau pot deveni mai mult sau mai puţin severe de la o zi
la alta sau, mai rar, de la o oră la alta. Simptomele pot deveni mai severe odată cu creşterea (sau
mai puţin frecvent, cu scăderea) temperaturii corpului sau după o infectţe virală.Unele simptome
ale sclerozei multiple, cum ar fi tremorul spastic, durerea şi dificultatea de a gândi clar, sunt
similare celor apărute în alte afecţiuni şi nu înseamnă neapărat că este vorba de scleroză multiplă.
Manifestările clinice cele mai sugestive pentru diagnosticul de scleroză multiplă pot fi grupate
după cum urmează:
a. Anomalii sensitive:
• parestezii, adesea sub formă de amorţeli
• dureri
• semnul Lhermitte
b. Anomalii motorii:
• deficit motor de tip piramidal
• spasticitate
• contracţii spastice (în flexie, în extensie)
c. Anomalii vizuale:
• nevrită optică (pierderea monoculară a vederii, însoţită eventual de durere şi scotom central)
d. Anomalii cerebeloase:
• ataxie, incoordonare
• tremor cerebelos (asociat uneori cu tremor postural)
• dizartrie cerebeloasă
e. Anomalii ale funcţiilor trunchiului cerebral:
• diplopie
• dizartrie, disfagie, disfonie
• parestezii la nivelul feţei
• pareză facială
• oftalmoplegie internucleară
• nevralgie trigeminală
• vertij
f. Alte anomalii (mai rare la debutul bolii)
• crize paroxistice (cu durata de secunde/minute, dar care apar repetat timp de mai multe
săptămâni pentru a avea semnificaţie de puseu SM)
• anomalii vezicale
• disfuncţii sexuale
• tulburări cognitive
Un atac (puseu, recădere) este definit ca o tulburare neurologică sugestivă pentru SM (relatare
subiectivă sau observaţie obiectivă), cu durata de minimum 24 ore, în absenţa febrei. Trebuie
excluse pseudoatacurile sau episoadele paroxistice singulare.
Îngrijirea personală este unul din cele mai importante aspecte ale vieții fiecărei persoane, fiind
astfel de o importanță deosebită pentru persoanele diagnosticate cu SM.

Problemele tipice :

1. Disfagia – dificultățile de înghițire, persoanele cu SM sunt predispuse la dezvoltarea unei

probleme de înghițire datorită afectării neuronilor ce controlează mușchii gurii, gâtului și
esofagului (aproximativ 30 de mușchi) implicați în acest proces. Majoritatea persoanelor pot să
nu dezvolte această problemă sau gradul de afectare produs să fie limitat, fără să creeze probleme
sau disconfort. Apariția dificultăților de înghițire trebuie luată în serios datorită problemelor de
sănătate generate:
a) Malnutriție (lipsa anumitor elemente nutritive)
b) Scădere în greutate
c) Deshidratare
d) Blocajul (obstrucția) căilor respiratorii
e) Stres asociat bolii
Diagnosticul trebuie pus de către un medic specialist. Acesta va recomanda atât tratament
medicamentos, cât și exerciții adaptate fiecărei persoane. În vederea ușurării înghițirii și a evitării
apariției problemelor asociate (disconfort, infecții, etc) se pot urma o serie de pași:
a) Pentru solide · Evitați hrana prea uscată (alune, biscuiți uscați etc) sau greu de mestecat
(carne tare, legume crude). · Tăiați hrana în bucăți mici și mestecați cu atenție. Pentru a reduce
efortul puteți alege alimente bine fierte. · Păstrați o poziție corectă pe toată durata mesei. ·
b) Pentru lichide
· Evitați lichidele prea reci sau fierbinți
· Beți cu înghițituri mici
· Evitați băuturile care vă cauzează disconfort ex. băuturi acidulate, alcool, etc.
· Consumați băuturi cu texturi diferite, de exemplu nectar, înghețată topită, supe cremă, etc.
c) Pentru medicamente
· Solicitați farmacistului sau medicului alternative mai ușor de înghițit
· Rupeți sau zdrobiți medicamentele
d) În cazurile severe în care celelalte măsuri au eșuat, medicul poate recomanda hrănirea
artificială/asistată. Acest lucru trebuie făcut doar în ultimă instanță deoarece poate produce
anumite complicații medicale (infecții locale, reflux, etc), depresii și autoizolare – în cazul
persoanelor active sau semiactive.
2. Escarele (răni de presiune) Indiferent dacă le numim escare, răni de presiune sau ulcere de
presiune ne referim la o rană (plagă) rezultată din aplicarea de presiune sau din frecarea pielii de
un alt obiect, în special, în cazul persoanelor imobilizate sau cu o hrănire necorespunzătoare. De
un real folos în evitarea apariției escarelor sunt saltelele și pernele anti-presiune. Acestea având
un rol activ în egalizarea presiunii exercitate asupra corpului. De asemenea trebuie avut în vedere
că pielea trebuie menținută permanent curată și uscată (fără urme de urină sau apă) dar fără a
favoriza o uscare excesivă a pielii (caz în care se aplică o cremă hidratantă - în strat subțire și se
masează ușor pielea în vederea absorției cremei în piele).
3. Oboseala și SM Oboseala este definită ca o lipsă generalizată, anormală, de energie, ce
limitează semnificativ abilitățile fizice și/sau mentale ale pacientului, indiferent de gradul de
efort...” Oboseala – în funcție de efectele ei – se împarte în:
a) Oboseală normală – apare la toate persoanele
b) Oboseală musculară – apare ca urmare a unui efort 15 prelungit și se tratează prin odihnă.
c) Oboseala de decondiționare fizică – cauzată de lipsa de activitate
d) Moleșela/fatigabilitatea – este caracteristică SM și se manifestă printr-o senzație de oboseală
extremă și care nu are nici un motiv întemeiat. Oboseala cauzată de boală (SM) se împarte:
a) După origine
-Directă - Este determinată de boală în mod direct fără legătură cu alte simptome.
-Indirectă - Este determinată de alte efecte ale bolii: tulburări de somn, depresie, etc
Efectele scad ca intensitate dacă se rezolvă problema de bază (ex. lipsa de somn).
b) După partea afectată
- Mentală - Afectează capacitatea de gândire, relațiile cu alte persoane, puterea de concentrare,
memoria, percepția, capacitate cognitivă. Este amplificată de efortul fizic, caldură și stres.
-Fizică - Afectează mușchii și capacitatea de a desfășura activități fizice. Aceasta se agravează
pe parcursul zilei și devine mai intensă datorită căldurii și umidității. În vederea creșterii calității
vieții, a reducerii efectelor negative ale oboselii (disconfort fizic, depresie, etc), dar și de păstrare
a capacității de autogospodărire, persoanele diagnosticate cu SM, trebuie să aibă în vedere
următoarele aspecte: -
Problemele fiziologice – legate de eliminarea urinei și a materiilor fecale – sunt des întâlnite în
scleroza multiplă. Acestea se cataloghează în funcție de natura și de severitatea lor și au diferite
influențe la nivelul fiecărei persoane. Indiferent dacă afectează independența, încrederea de sine
sau produc probleme de ordin psihologic acestea sunt supărătoare pentru pacient. Aceste
probleme se împart în:
a.Probleme legate de eliminarea urinei .
Urinarea imperioasă: apariția nevoii de urinare este însoțită sau urmată la interval scurt de
pierderi necontrolate de urină. Urinarea imperioasă poate fi cauzată și de alte boli: tumori, calculi
renali, diabet etc.
 Diagnosticul medicului fiind esențial.
Eliminarea incomplete, se caracterizează prin apariția nevoii de urinare – deseori nevoia
resimțită este intensă – iar cantitatea de urină eliminată este limitată. Poate apărea pe baza
tulburărilor de senzații cauzate de afectarea neuronilor.
Incontinenta urinară, se caracterizează prin prierdere de urină (totală sau parțială) ca urmare a
scăderii sau pierderii controlului exercitat asupra vezicii urinare.
Poate apărea ca urmare a unui efort – tuse, strănut, ridicare de greutăți, etc – sau la umplerea
vezicii – ca urmare slăbirii musculaturii pelviene (în zona vezicii urinare).
b. Probleme legate de eliminarea materiilor fecale
Constipația este o problemă frecventă ce apare în cazul persoanelor cu SM. Aceasta are cauze
medicale – deteriorarea apărută la nivelul nervilor cât și cauze biologice – cauzate de lipsa de
activitate, probleme de hrănire sau consumul redus de lichid. Problemă mai rar întâlnită,
caracterizată prin pierderea totală sau parțială de fecale. Aceasta este datorată de pierderea
controlului asupra sfincterului (a mușchiului care închide anusul). Problema este agravată de
incapacitatea de a ajunge în timp util la toaletă.
c. Probleme mixte (Dublă incontinență) Apare în special în cazul persoanelor imobilizate la pat.
Pentru a gestiona eficient problemele de control care pot apărea (incontinență urinară și fecală)
se recomandă încurajarea persoanei de a merge la toaletă la ore regulate și oferirea sprijinului
fizic necesar - în special în cazul persoanelor imobilizate sau care au un nivel de mobilizare
redusă. Astfel, pe lângă păstrarea unei rutine, se va asigura golirea regulată a urinei și a
materiilor fecale.
5. Durerea și SM Durerea este rezultatul transmiterii unui stimul de la receptorul durerii (nerv)
la creier. Senzația de durere poate fii:
a) reală – în cazul în care este resimțită ca urmare a unei răni
b) falsă – când apare ca urmare a inflamării sau deteriorării (distrugerii) unui nerv. Transmiterea
senzației de durere la creier este afectată de o serie de factori ce amplifică sau reduc senzația de
durere:
 Atenția acordată durerii amplifică senzația, în schimb concentrarea pe alte
evenimente/activități poate reduce semnificativ senzația.
 Emoțiile - depresia amplifică senzația de durere sau poate crea o falsă senzație de durere.
Relaxarea, calmul și gândurile pozitive contribuie la reducerea senzației de durere - dar
fără a o face să dispară
 Sociali - relația cu cei din jur influențează durerea: relațiile tensionate, sentimentul de
neglijare sau de supraprotecție sunt factori de stres și contribuie la resimțirea unei dureri
mai intense.
 Fizic - tensiunea musculară și abuzul de medicamente sunt factori ce declanșează sau
apmlifică durerea. Evitarea sau eliminarea lor având un rol benefic.
Medicamentele folosite (la recomandarea medicului) pentru a trata durerea sunt:
-Analgezicele, cum ar fi paracetamolul, pot ușura durerea, dar nu au efect antiinflamator.
 -Antiinflamatoarele nesteroidiene - aspirina, ibuprofen, sunt exemple de antiinflamatoare
nesteroidiene folosite pentru a reduce inflamația și a ușura durerea.
- Miorelaxantele cum ar fi diazepam, clonazepam, ciclobenzaprina și baclofen pot fi folosite
pentru a trata durerea asociată cu spasmele musculare și spasticitatea.
-Anticonvulsivantele precum fenitoina și carbamezapina, gabapentina pot fi folosite pentru a
calma nevralgia.
-Corticosteroizii pot fi folosiți pentru a reduce unflăturile și inflamațiile nervilor. Sunt
administrați oral (ca o doză de Medrol) într-un dozaj micșorat progresiv pe parcursul a 5 zile. 6.
Problemele și tulburări de somn Cea mai des întalnită formă a tulburărilor de somn este
insomnia. În situațiile acestea, somnul, este considerat neodihnitor, indiferent de durata lui.
Pentru tulburările de somn sunt indicate diverse tehnici de relaxare, concentrarea asupra
respirației, dar este mult mai indicat să se apeleze la un specialist (pshiholog, terapeut
ocupațional, medic, etc.) și să se evite tratamentele făcute de persoane nespecializate.

Bibliografie :

1. Cristina Filos, Alexandrina Rotar, C.D. Popescu – Clinica de neurologie, Spitalul Clinic de
recuperare Iași – Oboseala în scleroza multiplă
2. Dictionar de medicină, Ediția a VI-a, Ed. All, București, 2007.
3. Serac, V. (2005)- Manual de kinetoterapie pentru persoane cu scleroză multiplă, MS
Melsbroek Belgia 4. Sbenghe, T. (1987)- Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare,
Editura Medicală, Bucureşti 5.Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de Farmacologie, Ed. Medicala,
Bucuresti, 2006.
6. Memomed 2015, Ed. Minesan, București.
7. Dictionar de medicină, Ediția a VI-a, Ed. All, București, 2007
8.http://www.sfatulmedicului.ro/Scleroza-multipla/sclerozamultipla_323