Sunteți pe pagina 1din 99

Abarticular - Care se gaseste in apropierea unei articulatii, fara a avea legatura cu

aceasta.

Abazie - imposibilitatea de a merge, fara a se cunoaste cauza fizica. Abces - acumulare de puroi intr-un tesut sau organ Abces apical - abces care apare in osul care inconjoara apexul dintelui Abdomen - regiune a corpului uman situata sub torace, de care este separata prin
diafragm.

Abdomen acut - urgenta chirurgicala cauzata de lezarea unuia sau mai multor organe

abdominale ca urmare a unui traumatism sau unei boli. Abducens - nervul VI cranian. Abductie - indepartarea de linia mediana a unui segment anatomic. Abductor - muschi care efectueaza miscari de abductie. Aberatie - termen folosit in optica ce semnifica defectul in formarea imaginii de catre lentile. Abiotrofie - pierderea sau degenerarea functiilor fara o cauza aparenta. Ablactatie - intarcare, eliminarea din alimentatia sugarului a suptului la san. Ablatie - actiune de desprindere a unei parti din corp. Sin: amputare. Ablepharia - malformatie congenitala manifestata prin absenta totala sau partiala a pleoapelor. Abrahia - amelia, absenta congenitala a bratelor. Abrahiocefalia (acefalobrahia) - absenta congenitala a capului si bratelor. Abraziune - 1. Rana minora, zgarietura. 2. Fenomen fiziologic sau patologic de slefuire a marginilor si suprafetelor dintilor antagonisti prin articularea interdentara sau masticatie. Abruptio placentae - desprinderea placentei de la pozitia normala, cauzata de detasarea completa sau partiala a acesteia de peretele uterin dupa saptamana a 24-a de sarcina. Absorbtie - retinerea lichidelor sau a altor substante de catre tesuturile corpului. Cea mai mare parte a absorbtiei hranei are loc in intestinul subtire. Abstinenta - retinerea voluntara de la consumul unor alimente, alcool, droguri sau de la activitatea sexuala. Abulie - lipsa vointei. Subiectul doreste, insa ii sunt inhibate initiativa si energia. Acalazie - incapacitatea musculaturii netede a tubului digestiv de a se relaxa. Acalculie - tulburare manifestata prin incapacitatea individului de a rezolva calcule matematice elementare. Acantha - apofiza spinoasa a vertebrelor. Acanthion - punct craniometric aflat la nivelul spinei nazale anterioare. Acanthosis - hiperplazie a epiteliului prin inmultirea celulelor din stratul malpighian al epidermului, conducand la ingrosarea acestuia. Acardie - malformatie congenitala caracterizata prin lipsa cordului. Acaricid - substanta chimica folosita pentru omorarea capuselor. Acarina - grup de artropode, din care fac parte capusele si acarienii. Acatalazie - lipsa enzimei catalaza, ce conduce la aparitia unor afectiuni ale gingiilor si ale cavitatii bucale. Acceptor - substanta care in urma combinarii cu hidrogenul sufera un proces de reducere. Accesor - nervul, perechea a XI-a de nervi cranieni. Accident ischemic tranzitor - intreruperea temporara a circulatiei intr-o regiune a creierului Accident vascular cerebral - accident neurologic frecvent, provocat de o leziune vasculara cerebrala. Acefalie - malformatie congenitala manifestata prin lipsa capului. Acentric - termen folosit in genetica, ce se refera la un cromozom care nu prezinta centromer. Acervulus cerebri - masa de granule de material care contine calciu , gasita frecvent in glanda hipofiza. Acetabul - cavitate articulara a osului coxal, pentru articulatia cu capul femurului.

Acetazolamida - inhibitor al anhidrazei carbonice, folosit in tratamentul glaucomului. Acetilcolina - neurotransmitator in sinapsele nervilor parasimpatici si in jonctiunile

neuromusculare. Achilie - reducerea, pana la absenta uneori, a secretiilor digestive. Acid arahidonic - acid gras esential. Acid ascorbic - vitamina C. Acid azotic - acid mineral puternic coroziv. Formula chimica: HNO3. Acid benzoic - antiseptic folosit pentru conservarea alimentelor si a produselor farmaceutice. Acid carbolic - sin: fenol. Acid citric - acid organic care se gaseste in citrice. Acid clorhidric - acid tare, prezent in sucul gastric, in forma diluata. Acid dezoxiribonucleic - sin: ADN. Acid folic - substanta din grupul vitaminelor B, importanta in sinteza acizilor nucleici. Acid folinic - derivat al acidului folic, implicat in sinteza purinelor. Acid gamma-aminobutiric - (GABA) aminoacid ce actioneaza ca neurotransmitator in sistemul nervos central. Acid glucuronic - acid derivat din glucoza, important constituent al condroitinsulfatului si al acidului hialuronic. Acid gras - acid organic, monocarboxilic, rezultat in urma oxidarii unui alcool primar. Acid gras esential - acid din grupul acizilor grasi nesaturati, care nu poate fi sintetizat de organism, dar care este necesar pentru dezvoltare. Acid hialuronic - mucopolizaharid prezent in lichidul sinovial, in umoarea apoasa si in cea vitroasa. Acid hidrocianic - acid volatil toxic care in urma inhalarii poate provoca decesul. Acid lactic - compus chimic format in celule ca produs final al metabolismului glucozei in absenta oxigenului. Acid lipoic - compus organic care contine sulf. Acid nicotinic - substanta care face parte din grupa vitaminelor B. Este un derivat piridinic. Acid nucleic - compus organic complex, alcatuit dintr-un lant de nucleotide. Exista : ARN (acid ribonucleic) si ADN (acid dezoxiribonucleic). Acid oxalic - acid extrem de toxic. Acid pantotenic - vitamina din grupul vitaminelor B, component esential al coenzimei A. Acid sialic - acid organic monocarboxilic. Acid sulfuric - acid puternic coroziv, avand formula chimica H2SO4. Se foloseste in special in industrie. Acid tricloracetic - substanta folosita in diverse boli de piele. Acid uric - component al urinii, contine azot. Acidemie - aciditate foarte crescuta a sangelui. Acidofil - element histologic care se coloreaza cu eozina, sau alti coloranti acizi. Acidoza - aciditate foarte crescuta a fluidelor organismului. Acidoza lactica - aciditate plasmatica excesiva datorata cumularii de acid lactic. Aclazie diafizara - actiune congenitala a dezvoltarii cartilajului si osului. Aclorhidrie - lipsa acidului clorhidric din secretia gastrica. Acnee - afectiune inflamatorie a glandelor sebacee, manifestata prin aparitia punctelor negre cu papule, sau chiar cicatrice, chisturi. Acolurie - lipsa pigmentilor biliari din urina. Acorie - malformatie caracterizata prin lipsa pupilei. Acrocentric - cromozom al carui centromer este situat in apropierea capatului. Acrocianoza - cianoza mainilor si a picioarelor. Acrodermatita - inflamatie a tegumentelor mainilor sau picioarelor. Acromatic - lipsit de culoare.

Acromegalie - afectiune manifestata prin dezvoltarea extremitatilor corpului, dupa


incheierea perioadei normale de crestere. Se datoreaza secretiei in exces de somatotropina dupa incheierea cresterii organismului. Acromion - proces osos aflat la vraful spinei scapulei. Acroparestezie - senzatie de furnicaturi in maini si picioare. Acroscleroza - afectiune cutanata, care este un tip de sclerodermie generalizata. Acrozom - structura situata in partea anterioara a spermatozoidului, care are drept scop digerarea membranei ovulului, facilitand fecundatia. ACTH - hormonul adenocorticotrop este sintetizat si stocat in hipofiza anterioara. Este eliberat in cantitati mari, mai ales in conditii de stress. Actina - proteina care se gaseste in muschi, avand rol in contractia acestora. Actinomicoza - afectiune provocata de bacteria Actinomyces israelli, localizata la maxilare, dar poate afecta si plamanii, intestinul sau chiar creierul. Actinoterapie - totalitatea metodelor de tratament ce includ radiatii ultraviolete sau infrarosii. Activator ortodontic - aparat folosit in tratamentul ortodontic, cu scopul de a misca dintii. Acuitate vizuala - capacitatea perceptiei vizuale: gradul in care o persoana poate distinge detalii fine. Acupunctura - este una din ramurile medicinii traditionale chineze, alaturi de fitoterapie (tratamente pe baza de plante), masaj si gimnastica energetica (Qi gong). Toate aceste metode terapeutice au o baza teoretica comuna: Teoria Yin - Yang, Legea celor 5 Elemente, Teoria punctelor si meridianelor energetice, Legile corespondentei ?ntre organele interne si tesuturi, organe de simt etc. In acest tip de terapie complementara, acele fine, sterile sunt introduse in piele, in puncte specifice ale corpului. Acustic - nervul, nervul vestibulocohlear. Acustic - termen care se refera la sunete sau la simtul auzului. Acut - termen care descrie o boala cu debut rapid, durata scurta de activitate, insa cu simptome severe. Adams-Stokes - sindrom caracterizat prin crize de pierdere temporara a cunostiintei, ca urmare a scaderii fluxului sanguin in fibrilatia ventriculara sau asistolie. Adaptare - proces prin care un organ de simt are un raspuns diminuat gradual la stimularea continua sau repetata. Addictie - stare de dependenta provocata de obisnuinta de a lua medicamente. Addison - sindrom cauzat de secretia inadecvata de hormoni corticosteroizi de catre glandele suprarenale, uneori ca efect al infectiei tuberculoase. Adductie - miscare prin care o parte a corpului este apropiata de linia mediana. Adductor - despre un muschi care produce apropierea unei parti a corpului catre linia mediana a corpului. Adenina - baza puternica care contine azot, aflata in componenta ADN si ARN. Adenita - inflamatie a unui ganglion sau grup de ganglioni. Adenocarcinom - tumora epiteliala maligna, dezvoltata din structurile glandulare ce intra in constitutia celor mai multe organe ale corpului. Adenohipofiza - lobul anterior al hipofizei. Adenoidectomie - interventie chirurgicala care consta in excizia vegetatiilor adenoide la pacientii cu dificultati de respiratie pe nas sau otita exsudativa. Adenoidism - denumire data ansamblului de manifestari locale si generale care apar la copiii cu vegetatii adenoide. Adenoidita - inflamatie a vegetatiilor adenoide. Adenom - tumora benigna de origine epiteliala, derivata din tesutul glandular si care se dezvolta la nivelul unei glande. Adenom mamar - tumora benigna a sanului, predominant in decada a 2-a de viata. Adenomatoza - hiperplazie adenomatoasa multinodulara la nivelul invelisului sau parenchimului unei glande. Adenomatoza multiendocriniana - sin: neoplazie endocriniana multipla.

Adenomectomie - eliminarea pe cale chirurgicala a unui adenom. Adenomegalie - hipertrofie a ganglionilor limfatici. Adenomion - tumora formata in principal din tesut glandular, alaturi de tesut muscular
neted.

Adenomioza - prezenta de tesut asemanator endometrului in alte zone ale organismului. Adenovirus - grup de virusuri care produc adenoviroze. Aderenta imuna - sin: imunoaderenta. ADH - hormon antidiuretic. Adinamie - scaderea generalizata a activitatii motorii spontane, consecutiva unei senzatii
de slabiciune musculara marcata. Adipoceara - substanta grasa, de culoare gri-albicioasa, moale si de consistenta cerii , formata in principal din acizi grasi in care tesuturile moi ale corpului pot fi transformate dupa moarte. Adipocit - tip de celula care contine in citoplasma incluziuni lipidice. Adipoza - exces de grasime in tesutul celular subcutanat. Adjuvant - substanta administrata impreuna cu altele pentru a-i amplifica actiunea. ADN - suportul material principal al informatiei genetice a organismelor vii. Adolescenta - perioada a vietii situata intre copilarie si perioada de adult. Incepe in jurul varstei de 11-12 ani si se incheie la 18-20 de ani. Adrenalina - neurotransmitator important secretat in principal de celulele nervoase din glanda medulosuprarenala. Accelereaza ritmul cardiac, creste forta si amplitudinea contractiilor inimii, provocand cresterea tensiunii arteriale. Pregateste organismul pentru 'teama','lupta','fuga'. Adrenergic - 1. Fibrele nervoase care elibereaza noradrenalina ca neurotransmitator. 2. Despre receptori, in care adrenalina actioneaza pentru a transmite impulsul de la nervii simpatici. Adrenolitic - cu efect inhibitor asupra actiunii adrenalinei. Advential - aparitia in alt loc decat cel uzual. Adventice - 1. Invelisul exterior al peretelui arterelor sau venelor. 2. Invelisul exterior (format din tesut conjunctiv) al unor organe. Aerob - microorganism care se dezvolta numai in prezenta aerului. Aerodontalgie - durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice in timpul zborului cu avionul sau al ascensiunilor pe munte. Sin: aerodinie. Aerofagie - deglutitia unei cantitati mari de aer, cu distensie abdominala consecutiva. Aerofobie - teama excesiva de curentii de aer. Aerosoli - suspensie de particule solide sau lichide, extrem de fine, intr-un mediu gazos (aer). Afazie - tulburare a limbajului manifestata prin incapacitatea de a exprima gandirea in cuvinte. Afebril - despre un organism uman a carui temperatura este in limite normale. Afect - 1. Traire emotionala intensa cu evolutie impetuoasa si scurta. 2. Leziune produsa de un agent infectios. Aferent - al carui traseu este dinspre periferie spre centru sau spre un organ. Afibrinogenemie - absenta sau deficienta fibrinogenului din sange. Aflatoxina - toxina produsa de sporii ciupercilor din genul Aspergillus flavus si Aspergillus parasiticus, care infesteaza arahidele. Afonie - pierderea completa sau partiala a vocii. Poate fi cauzata de leziuni ale laringelui, paralizie de nerv recurent sau leziune centrala. Agalactie - absenta secretiei lactate dupa nastere. Incorect folosit este termenul 'agalaxie'. Agar-agar - substanta mucilaginoasa extrasa din algele din familia Floridee. Agastrie - absenta congenitala sau dupa eliminarea pe cale chirurgicala a stomacului. Aglutinare - alipirea celulelor sau bacteriilor purtatoare ale unui antigen . Aglutinina - anticorp ce apare dupa aglutinarea bacteriilor, capabil sa se lege la antigeni de suprafata ai celulelor.

Aglutinogen - antigen ce favorizeaza aglutinarea in prezenta anticorpului corespondent. Agnozie - pierderea capacitatii de recunoastere si de expresie mentala a stimulilor

senzoriali, desi etapa de perceptie este normala. Agorafobie - teama excesiva de spatii deschise, locuri publice, cu tendinta de evitare a acestora. Agrafie - alterarea capacitatii de a scrie, cu mentinerea normala a fortei si a coordonarii miscarilor mainii. Agranulocitoz - asociere caracterizata prin scaderea marcata a numarului de granulocite sanguine, leziuni ale mucoaselor si ale tegumentelor. Agromanie - impuls patologic de a trai singur la tara. Ahile, Achile - tendon al muschilor gambei, situat in partea posterioara a gleznei si fixat pe calcaneu. Alactazie - absenta sau deficienta lactazei din intestin. Alalie - incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale. Alanina - aminoacid neesential, constituent al proteinelor si glucoformator. Simbol: Ala. Alantoida - sac membranos, in care se dezvolta portiunea posterioara a tubului digestiv embrionar, al carui perete contribuie la formarea cordonului ombilical si a placentei. Alantoina - substanta rezultata prin actiunea uricazei asupra acidului uric. Alaptare - alimentatia lactata a unui sugar, fie cu lapte uman, fie cu lapte de origine animala, natural sau preparat industrial. ALARA - conceptul de utilizare a radiatiilor in dozele minime posibile, atat in investigatiile diagnostice cat si in radioterapie. Albinos - afectat de albinism, lipsit de pigmentii normali ai pielii. Albuginee - membrana fibroasa, dura, cu aspect albicios, care inconjoara unele organe: globul ocular, penisul. Albuginita - inflamatia albugineei. Albuminuria - prezenta albuminei (proteinelor) in urina. Albumoza - substanta produsa in timpul digestiei proteinelor de catre pepsina si alte endopeptidaze. Sin: proteina Bence-Jones. Albumozurie - prezenta albumozei in urina. Alcalemie - cresterea pH-ului, sau scaderea concentratiei ionilor de hidrogen din sange. Alcali - substante bazice care au reactie alcalina si prezinta proprietati specifice, provocand saponificarea grasimilor. Alcaloid - substanta organica produsa de plante utilizata deseori in terapeutica, datorita efectelor benefice pe care le produce asupra organismului. Alcaloza - stare patologica in care alcalinitatea plasmei si a lichidelor interstitiale este crescuta anormal. Alcool - denumire generala pentru clasa de compusi organici care se formeaza prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu o grupare hidroxil (OH). In urma reactiilor cu cu metalele alcaline formeaza alcoolati, iar in urma reactiilor cu acizi formeaza esteri. Alcoolism - sindrom manifestat in urma dependentei de alcool. Determina tremur, halucinatii, delir, anxietate etc. Aldosteron - hormon mineralocorticoid secretat de zona glomerulara a corticosuprarenalei. Actioneaza pe rinichi, intervenind in reglarea echilibrului hidro-electrolitic. Alela - una din multiplele forme alternative ale unei gene, singura care poate fi prezenta intr-un cromozom. Alergie - reactie de hipersensibilitate a organismului in fata unor alergeni, care provoaca simptome caracteristice atunci cand intra in contact. Alfablocant - agent simpaticolitic, inhibitor specific al receptorilor alfa-adrenergici, prezenti indeosebi in muschii netezi vasculari. Alfaproteina - proteina care se formeaza in ficatul si in sacul vitelin si care este prezenta in lichidul amniotic si secundar, in sangele matern. Algezimetru - aparat folosit in detectarea pragului de receptie al senzatiei de durere. Algie - sufix pentru durere.

Alienatie mintala - grad de boala psihica in care subiectul nu este responsabil pentru
actele sale.

Alienie - absenta splinei. ALK - keratectomia lamelara automata. Alveoliza - distrugerea alveolelor dentare. Alveoloplastie - modelarea osului alveolar in urma unei extractii dentare. Alveolotomie - incizia chirurgicala a alveolelor dentare. Alzheimer (boala) - forma progresiva de dementa ce apare de obicei la persoanele

varstnice. Se caracterizeaza prin pierderea memoriei pe termen scurt, deteriorarea comportamentului si a performantelor intelectuale si lentoare a gandirii. In urma studiilor patogenice s-a demonstrat ca la persoanele care sufera de aceasta boala, exista un exces al proteinei amiloid. Amaril - cu referire la febra galbena. Amastie - absenta congenitala a tesutului mamar. Ambliopie - slabire a vederii determinata de leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, unor excese sau batranetii. Amelie - malformatie congenitala ce consta in absenta celor patru membre. Ameloblast - celula epiteliala cu rol in formarea matricei smaltului dentar. Amelogeneza - procesul de formare a smaltului dentar de catre ameloblaste. Amelom - sin: ameloblastom. Amelopatie - afectiune a smaltului dentar. Amentia - termen folosit in trecut cu referire la nebunie, debilitate. Amfetamina - amina simpatomimetica, sub forma de lichid incolor, cu efect stimulator asupra SNC si SNP, ameliorand starea de oboseala si producand o stare de bine. Amfifil - molecula care este atat hidrofila cat si lipofila. Amfotrop - virus capabil sa infecteze celulele oricarei specii. Amiba , amoeba - microorganism unicelular care se deplaseaza cu ajutorul pseudopodelor. Amiboid - care seamana cu o amiba. Amidon - substanta organica reprezentand forma de stocare a hidrocarburilor in majoritatea plantelor si un constituent major al dietei. Amielinic - lipsit de teaca de mielina. Cu referire la fibrele nervoase. Amigdala - organ in forma de migdala. Amigdalectomie - eliminarea celor doua amigdale palatine. Amigdalita - inflamatia amigdalelor palatine. Amigdalotom - instrument folosit in amigdalectomie. Amilaceu - care contine amidon. Amilaza - enzima care catalizeaza hidroliza amidonului in molecule mici, maltoza si dextrine. Amilazurie - prezenta amilazei in urina. Valorile normale sunt cuprinse intre 8-64 de unitati Wohlgemuth. Amilolitic - despre o enzima sau un factor, care hidrolizeaza amidonul. Amilopectina - glucan component, alaturi de amiloza, al amidonului. Amiloree - continut excesiv de amidon in fecale. Amiloza - glucan component, alaturi de amilopectina, al amidonului. Aminoacid - compus organic care contine o grupare amino si o grupare carboxil. Aminoacizii sunt constituentii fundamentali ai proteinelor. Aminoacidurie - prezenta unor aminoacizi in urina. Amiostenie - scaderea fortei musculare. Amiotonie - deficienta sau chiar lipsa tonusului muscular. Amitoza - diviziune celulara produsa prin clivarea nucleului, fara condensarea cromozomilor si fara formarea fusului de diviziune. Amnestic - care produce pierderea memoriei.

Amnezie - incapacitatea de a memora sau de a-si aduce aminte elemente memorate in


trecut.

Amniocit - celula de origine fetala regasita in lichidul amniotic. Amniografie - radiografia cavitatii amniotice opacifiata cu un mediu de contrast introdus

prin punctia uterului gravid. Amnios - membrana limitanta a oului fecundat, pe fata interna a placentei si a cordonului ombilical. Amnioscopie - observarea aspectului macroscopic al lichidului amniotic prin examen vizual cu ajutorul amnioscopului, introdus prin colul uterin. Amniotic - care apartine amniosului, sau care se refera la amnios. Amok - termen care desemneaza o dezechilibrare psihica cu tendinta la crima sau suicid. Amoniac - compus binar al azotului cu hidrogenul, sub forma de gaz incolor la presiune atmosferica, cu miros iritant, foarte solubil in apa si toxic pentru organismele vii. Amoniemie - concentratia plasmatica a amoniacului liber, substanta toxica al carei nivel sanguin creste in coma hepatica si in comele produse prin deficit enzimatic al ciclului ureogenezei. Amoniurie - eliminarea pe cale urinara a amoniacului, mai ales sub forma de clorura. Amorf - care nu are forma sau structura bine definita. Lipsit de forma. Amorfognozie - imposibilitatea recunoasterii formei obiectelor prin pipait, prin simtul tactil. Amorsa - oligonucleotid care, hibridat cu o matrice de acid nucleic, permite unei polimeraze sa initieze sinteza unui al doilea lant complementar matricei. Amorsaj aleator - initierea unei sinteze de acizi nucleici cu ajutorul unei amorse constituite dintr-un amestec de oligonucleotide cu secvente diferite. AMP - abreviere pentru acid adenozinmonofosforic. AMP ciclic - abreviere utilizata curent pentru a desemna adenozin-3',5'-monofosfatul ciclic, nucleotid sintetizat din ATP, ca raspuns la o stimulare hormonala a receptorilor suprafetei celulare. AMPc actioneaza ca mesager secund activand protein kinaza A. Este inactivat prin hidrolizare in AMP de catre o fosfodiesteraza. Amper - unitate fundamentala din S.I. de masura a intensitatii curentului electric. Ampicilina - penicilina semisintetica cu activitate similara penicilinei G asupra germeilor gram-pozitivi, dar activa si asupra unor germeni gram-negativi. Este inactivata de penicilinaza. Ampliatie - cresterea de dimensiuni in toate sensurile a cavitatii toracice in timpul inspirului. Poate fi evaluata prin masurarea perimetrului toracic. Amplificare genica - 1. Producerea in vivo de copii suplimentare ale unei secvente de ADN. 2. Tehnica pentru identificare bacteriilor de culturi sau din biobsii celulare, prin amplificarea cantitatii de ADN de origine bacteriana. Se obtine cu ajutorul unei ADNpolimeraza. Amplificator - 1. In electronica medicala: aparat utilizat in scopul reproducerii unui semnal, de obicei electric, cu intensitate marita. 2. In genetica: secventa de ADN capabila sa stimuleze transcriptia unei gene. Amplificator de luminanta - aparat care transforma imaginea optica in imagine electronica. Este utilizat in radioscopie pentru cresterea luminozitatii si preciziei unei imagini obtinute direct pe un ecran fluorescent. Amplimer - fragment de ADN produs in cursul reactiei in lant a polimerazei. Ampliometru toracic - aparat pentru masurarea amplitudinii miscarilor respiratorii prin evaluarea circumferintei toracice in inspir si expir. Amplitudine - valoarea absoluta maxima a elongatiei unei marimi oscilatorii. Amprenta - depresiune imprimata pe suprafata unui organ de catre o structura anatomica. Amprenta dentara - mulaj luat unui dinte si tesutului inconjurator, sau a unui maxilar edentat. Pe dinte sau pe maxilar se aplica un material de amprentare moale, se asteapta cateva minute, producandu-se un mulaj elastic. Dupa astfel de mulaj se fac protezele dentare sau aparatele ortodontice.

Ampula - portiune tubulara dilatata in structura unor formatiuni anatomice. Exemplu:


ampula rectala, portiune inferioara a rectului pelvin; ampula tubara, portiune dilatata situata la extremitatea trompei uterine. Amputatie - sectionarea si indepartarea unui membru sau a unei parti din acesta, a unui san sau orice parte proeminenta a corpului; Amsacrine - medicament citotoxic administrat injectabil in tratamentul leucemiei miloidei acute. Amuzie - forma de agnozie constand in pierderea unui subiect a abilitatii de a recunoaste sau interpreta muzica. Acuitatea auditiva nu este alterata. Anabioza - revenirea unui organism la viata activa dupa o perioada de moarte aparenta sau de viata latenta. Anabolism - proces metabolic in urma caruia din componente simple sunt sintetizate componente complexe din sutructura celulei, necesare in dezvoltarea acesteia; este un proces consumator de energie. Anabolizant - 1. Care favorizeaza transformarea materiilor nutritive in tesuturile vii. 2. Un steroid inrudit cu testosteronul care favorizeaza productia de proteine. Anaclitic - despre cineva sau despre ceva care depinde de altcineva sau de altceva. Se spune de obicei despre copilul mic care depinde de mama. Anaclorhidrie - absenta completa a acidului clorhidric din sucul gastric. Anacotism - anomalie a undei pulsului caracterizata prin aparitia unui mic croset pe portiunea sa ascendenta. Anacrotic - care apartine ramurei ascendente a traseului inregistrat al pulsului. Anaerob - despre microorganismele care nu se pot dezvolta in contact cu aerul si referitor la reactiile chimice care se produc in absenta aerului. Anaerobioza - viata desfasurata doar in absenta oxigenului molecular. Anafaza - al treilea stadiu al mitozei sau fiecare dintre diviziunile meiozei, in care cromozomii migreaza pe firele fusului celular spre cei doi poli ai celulei. Anafilatoxina - substanta produsa in ser dupa activarea complementului (fractiile C3 si C5) de complexele imune sau de unele substante coloidale: dextran, levuri, endotoxine ale bacteriilor gramnegative, venin de cobra. Anafilaxie - hipersensibilitate specifica, provocata prin injectarea prealabila a unui antigen si care apare dupa o a doua injectare a aceluiasi antigen. Anafilaxia se manifesta in forma cea mai grava si mai acuta prin soc anafilactic. Anaforeza - 1. Migrarea catre anod a particulelor coloidale in suspensie in cadrul procesului de electroforeza. 2. Reducerea activitatii glandelor sudoripare. Anaforie - forma de heteroforie in care axele vizuale ale ambilor ochi au tendinta de divergenta in sus fata de planul orizontal. Anafrodiziac - despre o substanta care calmeaza dorintele sexuale. Anafrodizie - diminuarea sau absenta dorintelor sexuale. Anagen - denumire a stadiului de crestere a parului in cadrul ciclului pilar. Anal - referitor la anus. Analbuminemie - absenta cvasitotala a serumalbuminei determinata de un defect de sinteza al acesteia. Analeptic - 1. Care stimuleaza, tonifica si revitalizeaza. 2. Agent stimulator al SNC, capabil sa restabileasca functionalitatea unor centrii deprimati, in special cardiovasculari si respiratori. Analgezic - 1. Despre o substanta care atenueaza durerea fara abolirea cunostiintei, prin modificarea pragului senzatiilor dureroase sau prin cresterea tolerantei la durere. 2. Medicament care exercita aceste actiuni, cum ar fi aspirina si paracetamolul, utilizate pentru ameliorarea cefaleei, a durerilor dentare si a celor reumatice moderate. Analgezie - pierderea sensibilitatii la durere, fara pierderea starii de constienta si fara ca sensibilitatea tactila sa fie afectata in mod obligatoriu. Analiza - metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe determinarea si examinarea fiecarei parti componente. Analizor - 1. Ansamblu functional alcatuit dintr-un receptor senzitiv sau senzorial periferic si din centrul cortical care intervine in receptia senzoriala. 2. Dispozitiv care, in cazul

polarimetrului, permite cautarea planului de polarizare a luminii. 3. Aparat care permite analiza electroencefalogramei in termeni de frecventa si amplitudine. Analog - asemanator. In medicina si biologie, analog prezinta o asemanare totala sau partiala a caracteristicilor esentiale cu cele ale sistemului cu care se compara. Anamneza - ansamblul informatiilor obtinute de medic de la bolnav, sau de la alte persoane din anturajul sau asupra antecedentelor, istoricului si detaliilor de evolutie ale unor boli. Anancastic - se spune despre o stare in care cineva se simte fortat sa gandeasca, sa actioneze sau sa simta impotriva vointei sale. Acest sentiment insoteste indeosebi oboselile, compulsiile si fobiile. Anaplazie - stare a unui proces neoplazic in care arhitectura si unele caracteristici celulare sunt foarte diferite de cele ale tesutului de origine fara insa a capata un aspect net embrionar. Anartrie - tulburare a limbajului constand doar din imposibilitatea articularii sunetelor. Bolnavul afectat de anartrie intelege ce i se spune, poate citi si scrie, dar nu poate pronunta cuvantul pe care il citeste sau il scrie. Anasarca - edem generalizat al tesutului celular subcutanat, cu acumulare de lichid in cavitatile seroase ale organismului. Anastomoza - comunicare naturala, patologica sau artificiala a doua conducte (vase sanguine, segmente ale tubului digestiv, cai biliare si urinare) sau a unor nervi.

Anastomoza antiperistaltica Anastomoza izoperistaltica anatomie

anastomoza intestinala efectuata astfel incat cele doua segmente suturate sa aibe miscari peristaltice in sens opus. anastomoza intestinala efectuata astfel incat cele doua segmente suturate prezinta miscari peristaltice in acelasi sens. stiinta structurii organismelor vii. In medicina se refera la studiul formei si structurii macroscopice a diferitelor parti ale organismului uman.

anatoxina

toxina bacteriana care, prin actiunea simultana a caldurii si a formolului, isi pierde activitatea toxica, dar isi conserva proprietatile antigenice.

Anceta medico-judiciara ancheta

examinare medico-judiciara pentru stabilirea cauzelor mortii unei persoane; se efectueaza cand moartea este subita sau exista suspiciuni asupra decesului. in medicina, in special in igiena, epidemiologie si medicina sociala, cercetare metodica a cauzelor si a diferitilor factori din cauza carora a aparut si se desfasoara un fenomen.

Ancheta epidemiologica anchiloblefaron anchiloglosie

metoda de baza in cercetarea epidemilogica in cazul unei populatii tinta, adesea efectuata pe un esantion reprezentativ al populatiei. adeziunea, pana la sudura partiala sau totala a marginii libere a pleoapelor. fixarea anterioara a limbii de planseul bucal din cauza unui frau lingual prea scurt. Ca urmare miscarile limbii sunt limitate si pot aparea dificultati de vorbire.

anchilostomiaza

boala provocata de ancylostoma, un nematod mic ce se fixeaza in mucoasa intestinala, unde provoaca microhemoragii repetate, accentuate prin substantele hemolizante ce le secreta. Rezulta anemia.

anchiloza ancorare ancosa

diminuarea importanta sau suprimare totala a miscarilor unei articulatii care in mod normal este mobila. realizarea unui sistem de legatura labila intre proteza dentara si dintii pe care se sprijina. frantuzism utilizat in romana in special cu referire la un defect de umplere cu substanta de contrast la nivelul unui organ cavitar, consecinta unui spasm sau a unei amprente.

ancylostoma
gen de viermi intestinali din familia Ancylostomidae, clasa Nematoda.

androblastom

1. Tumora benigna rara a testiculului, a celulelor Sertoli, care histologic se aseamana cu testiculul fetal. 2. Tumora benigna rara a ovarului, avand structura unui adenom testicular. Afecteaza femeia tanara si poate determina masculinizare si hirsutism.

androgen

despre o substanta de regula endogena, care promoveaza masculinizarea.

androgeneza androgeni

1. Dezvoltarea zigotului care contine doar cromozomii paterni. 2. Sinteza biochimica de androgeni. denumire de ansamblu pentru hormonii steroizi cu 19 atomi carbon, avand proprietatea de a promova masculinizarea. Principalul androgen este testosteronul, secretat de testicul, la care se adauga androgenii secretati de corticosuprarenala, si in foarte mici cantitati de catre ovar.

androgin

1. Hermafrodit. 2. Fiinta fabuloasa din mitologia greaca, jumatate femeie, jumatate barbat.

androginie

pseudohermafroditism partial la barbat cu criptorhidrie si unele caractere sexuale feminine, dar cu scrotul sudat si penisul cu gland perforat.

andropauza

termen de origine franceza, creat prin analogie cu menopauza, fara sa aibe aceeasi acoperire fiziologica si fiziopatologica. Spre deosebire de menopauza, andropauza nu se instaleaza intro perioada bine definita a vietii si in plus se constata o mare variabilitate individuala a involutiei functiei testiculare, scaderea testosteronului plasmatic, aparand la unii barbati la varsta de 50 de ani, la altii la peste 70 de ani.

anduranta

termen utilizat de obicei in medicina sportiva pentru a desemna desfasurarea unui efort prelungit de intensitate mica sau medie, fara modificari semnificative ale frecventelor respiratorie si cardiaca.

anelaj

hibridarea unei nucleotide sintetice cu un acid nucleic monocatenar.

anemie

stare patologica ce se caracterizeaza prin scaderea cantitatii de pigment care transporta oxigenul in sange (hemoglobina). Simptomele anemiei sunt: oboseala, dispnee, paloare si rezistenta scazuta la infectii.

Anemie aplastica

anemie determinata de aplazia medulara globala, cu absenta reactiei sistemului hematopoietic si evolutie rapida fatala.

Anemie aregenerativa Anemie carentiala


anemie nutritionala.

anemie definita prin diminuarea productiei medulare, eritroblastopenie sau absenta eritroblastelor.

Anemie Cooley
talasemie majora.

Anemie criptogenetica
anemie a carei cauze nu este cunoscuta.

Anemie esentiala a tinerelor f


cloroza.

Anemie fagocitara
sindrom Marlin. drepanocitoza.

Anemie falciforma Anemie feripriva


anemie caracterizata printr-un numar normal de eritrocite, care contin insa o cantitate insuficienta de hemoglobina, din cauza aportului deficitar de fier.

Anemie hemolitica
anemie provocata de distrugerea globulelor rosii anormal de fragile sau din cauza unui factor de agresiune, aparut in plasma bolnavului.

Anemie hemolitica autoimuna

anemie in care hemoliza este provocata de autoanticorpi produsi de sistemul imun al bolnavului. Acesti autoanticorpi, imunoglobuline G si M, sunt agresivi fata de antigenii propriilor hematii.

Anemie hemolitica enzimopriva Anemie hemolitica imunologica Anemie hipocroma

tip de anemie hemolitica ereditara nonsferocitara cu transmitere dominanta legata de sex. tip de anemie hemolitica dobandita in care distrugerea hematiilor este provocata de anticorpi serici specifici. anemie caracterizata prin scaderea concentratiei corpusculare medii de hemoglobina, tradusa si prin colorarea slaba a hematiilor pe frotiul preparat prin tehnica May-Grunwald-Giemsa.

Anemie imunohemolitica Anemie inflamatorie Anemie macrocitara

anemie cu anticorpi antiproteine eritrocitare, reactivi la temperatura corpului, intalnita frecvent in leucemia limfatica cronica, lupusul eritematos sistemic. anemie hiposideremica frecventa in anumite afectiuni inflamatorii cronice, infectioase, reumatismale sau maligne. anemie caracterizata prin prezenta in sange a unor hematii de dimensiuni mari, cu volumul globular mediu peste 110 metri cubi.

Anemie megaloblastica Anemie microcitara

anemie caracterizata prin prezenta in sange a megaloblastelor. anemie in care dimensiunea medie a hematiilor este mai mica decat in mod normal (diametrul sub 7 micrometri) sau volumul eritrocitar mediu sub 80 micrometriu cubi.

Anemie mieloftizica

anemie consecutiva infiltrarii maduvei osoase prin tumori (carcinom de san, stomac, prostata), fibroza sau granuloame (tuberculoza avansata).

Anemie normocroma Anemie nutritionala

anemie in care globulele rosii contin o cantitate normala de hemoglobina. anemie determinata de absenta unor substante necesare hematopoiezei.

Anemie posthemoragica acuta Anemie regenerativa

anemie normocroma si normocitara care survine dupa o hemoragie unica, abundenta, produsa intr-un interval scurt. tip de anemie provocata de o pierdere de hemoglobina prin hemoragie sau prin hemoliza.

Anemie sideroacrestica Anemie sideroblastica Anemie sideropenica


sinonim: anemie feripriva.

sinonim: anemie sideroblastica. anemie cu supraincarcare secundara cu fier, caracterizata prin prezenta sideroblastelor inelare printre precursorii eritrocitari nucleati din maduva osoasa. Sinonim: anemie sideroacrestica.

anencefalie

termen folosit eronat pentru encefalo-arafie.

anencefalomielie anergie

forma majora de encefalomielodisrafie in care totalitatea nevraxului este neinchis. stare a unui organism care a pierdut capacitatea de a reactiona specific la un antigen sau alergen, la care anterior a fost sensibilizat.

anergizant

care provoaca anergie.

aneritropsie
absenta perceptiei culorii rosii, prima din cele trei culori fundamentale.

anestezic

1. Care provoaca anestezia. 2. Denumire data medicamentelor utilizate in scopul obtinerii unei insensibilitati locale sau generale.

Anestezice generale Anestezice locale anestezie

grup de medicamente care provoaca somn profund, abolirea sensibilitatii si relaxare musculara generalizata. grup de compusi care, la concentratii adecvate in tesutul nervos, blocheaza reversibil conducerea influxului. 1. Absenta sau disparitia unuia sau mai multor tipuri de sensibilitate, spontan sau voluntar. 2. Abolirea reversibila a sensibilitatii, provocata prin utilizarea agentilor anastezici. 3. Pierderea patologica a sensibilitatii, care poate cuprinde una sau mai multe forme de sensibilitate.

Anestezie peridurala anesteziologie

metoda da anestezie locoregionala constand in injectarea unui anestezic local in spatiul peridural. ramura a medicinei care studiaza metodele de anestezie si de sustinere a functiilor vitale ale organismului in perioada perioperatorie.

Anesthesia dolorosa aneuploidie aneuzomic

perceptie a senzatiei dureroase intr-un teritoriu care este anesteziat. numar anormal de cromozomi, in plus sau in minus. care se refera la anomaliile cromozomiale.

aneuzomie anevrism

termen generic pentru anomaliile numerice ale cromozomilor sau orice anomalie cantitativa a materialului cromozomial. formatiune vasculara cu aspect tumoral, localizata pe traiectul unei artere, care apare prin dilatatia peretilor arteriali si comunica cu lumenul acesteia.

Anevrism arterial intracerebra

malformatie sacciforma sau fuziforma, pediculata sau nu, a unei artere intracraniene localizata, de regula, la baza creierului, la nivelul hexagonului arterial Willis sau pe trunchiul vertebrobazilar.

Anevrism cirsoid

dilatatie cu alungirea trunchiurilor si ramurilor unuia sau mai multor teritorii arteriale si venoase, care are drept consecinta stabilirea unei comunicari anormale si facile intre sistemul arterial si cel venos.

Anevrism disecant Anevrism fals

cavitate dezvoltata in grosimea peretelui arterial pe o lungime variabila. tumora vasculara determinata de organizarea, in contact cu o leziune arteriala, a unui hematom care constituie un sac fals, comunicant cu artera printr-un colet.

Anevrism fuziform

anevrism in care peretele vasului sanguin se dilata mai mult sau mai putin egal, rezultand o dilatatie cilindrica.

Anevrism sacciform

anevrism de forma unui sac, ce atarna de o parte a peretelui unei artere si comunica cu aceasta printr-un canal ingust.

Anevrism ventricular anevrismectomie anevrismoplastie

dilatatia peretelui unui ventricul la nivelul unei cicatrice dupa un infarct. indepartarea pe cale chirurgicala a sacului unui anevrism.

sinonim: anevrismorafie.

anevrismorafie anexe

termen generic pentru diferitele tehnici de tratament chirurgical al anevrismelor. tesuturi, formatiuni sau organe a caror actiune se insumeaza cu cea a altor organe, in cadrul unei formatiuni comune.

Anexe embrionare Anexe uterine anexectomie anexial

organe care asigura functiile vitale ale fatului. ansamblul constituit de catre ovare, trompe uterine si ligamentele uterului. ablatia chirurgicala uni- sau bilaterala a anexelor uterine. care se refera la anexele uterine.

anexita

inflamatia anexelor uterine.

angeita

denumire generala pentru toate inflamatiile vasculare: arterita, flebita etc.

angiectazie angina

denumire generica prin care se desemneaza toate dilatatiile vasculare. inflamatia acuta a istmului gatului si a faringelui, inclusiv a amigdalelor. Cuprinde numeroase tipuri.

Angina pectorala angioblast

boala care se caracterizeaza prin dureri in regiunea inimii si prin accese de asfixie si care se datoreaza unor alterari functionale sau anatomice ale arterelor coronariene. celula embrionara generatoare a endoteliului cu destinatie vasculara.

angiografie

radiografia vaselor sanguine dupa injectarea unui mediu de contrast.

angiokeratom angiologie angiom

leziune caracterizata prin asocierea unei proliferari vasculare cu o hiperplazie epidermica cu hiperkeratoza. studiul vaselor si al afectiunilor acestora. tumora vasculara circumscrisa, congenitala sau dobandita, cu originea in capilarele sanguine sau limfatice, dezvoltata din celule endoteliale sau din pericite.

angiomatoza angiomiom

boala, adesea congenitala sau genetica, manifestata prin producerea de angioame multiple cutanate, meningiene etc. tumora benigna formata din fibre musculare netede si numeroase vase.

angionecroza aniridia
absenta irisului.

necroza peretilor unui vas.

anizocitoza anizocoria anodontia anorexia

prezenta in sange de hematii cu diametre diferite. inegalitate in diametru al celor doua pupile la un individ. absenta congenitala a dintilor. lipsa poftei de mancare, aversiune fata de mancare; anorexia nervoasa, dezechilibru psihic manifestat prin frica extrema de obezitate,care conduce la aversiune fata de mancare.

anosmia
absenta sensibilitatii olfactive (mirosului).

anoxemia anoxia

lipsa oxigenului in sangele arterial. absenta oxigenului din aerul inspirat, din sange sau de la tesuturi.

antalgic
analgezic.

antepartum
inainte de nastere.

antibiograma antibiograma antibiograma antibiotic antibiotic

test de laborator care evidentiaza rezistenta sau sensibilitatea unui germen patogen (bacterie) la diferite antibiotice. metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra unei infectii microbiene. ( fr. antibiogramme). metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra unei infectii. substanta care omoara sau impiedica dezvoltarea microbilor; poate fi produs de o bacterie, de un fung sau prin sinteza chimica. (substanta organica) cu efect bacteriostatic. (fr. antibiotique).

anticoagulant anticorp

substanta care impiedica coagularea sangelui. molecula (globulina) produsa de limfocite (celule sanguine) capabila sa recunoasca o particula straina de organism si sa declanseze o reactie imunologica care va duce la indepartarea respectivei particule.

antiemetic antigen antigen

substanta cu efect antivomitiv. alergen, substanta din interiorul organismului sau din mediul inconjurator care este capabila sa declanseze o reactie imuna care va duce, in final, la indepartarea ei. substanta care determina formarea de anticorpi. (fr. antigene).

antigenic

care are proprietatile unui antigen.

antihistaminic antimicotic antipiretic antiseptic

substanta cu efecte antagonice histaminei. substanta cu efect nociv pentru fungi (ciuperci). care reduce febra. substanta care impiedica dezvoltarea microbilor. (adj., (medicament) care combate infectiile microbiene (fr. antiseptique)); care inhiba spasmul muscular (crampa).

antitermic antitusiv antiviral antrax

antipiretic, care scade febra. care elimina sau scade frecventa tesei. care are efect impotriva unui/unor virusuri. 1. buba neagra, carbunele, boala infectioasa produsa de bacillus anthracis.

antrectomie

indepartarea chirurgicala a antrului piloric.

antroduodenectomie antru

indepartarea chirurgicala a antrului piloric si a unei portiuni din duoden. zona din apropierea locului de inchidere al unei cavitati.

antru piloric anuria anuric anus

portiunea distala a stomacului situata inaintea pilorului. lipsa productiei de urina de catre rinichi. care prezinta anurie. orificiul anal , orificiul inferior de deschidere al tubului digestiv; prin el sunt eliminate materiile fecale.

anxietate anxiolitic aorta

stare psiho-somatica caracterizata prin: frica, spaima (nedifinite), tensiune psihica, tahicardie, dispnee. care reduce sau anuleaza anxietatea. vas de sange important care preia sangele pompat de inima si din care pleaca vase mari catre intreg organismul.

aortita

inflamatia aortei.

aortografie

radiografie a aortei +/- a vaselor ce pleaca din ea obtinuta in timpul injectarii unei substante de contrast direct in aorta.

aortoplastie apareunia apatic

refacerea pe cale chirurgicala a aortei. imposibilitatea desfasurarii coitului. indiferent, absenta de interes fata de mediu.

apendice

portiune subordonata ca functie sau dimensiuni unei structuri a organismului; ex.: apendicele vermiform (sau cecal), apendicele xifoid etc. (s.n. , mica prelungire a cecului (fr. appendice)).

apendicectomie apendicita apex

indepartarea pe cale chirurgicala a apendicelui vermiform. inflamatia apendicelui vermiform. (s.f. , inflamatie a apendicelui (fr. appendicite)). extremitatea ascutita a unei structuri conoide sau piramidale (ex.: apexul pulmonar = extremitatea superioara a plamanului; apexul cardiac , varful inimii).

Apgar

scor, evaluare exprimata printr-un punctaj a nou nascutului in functie de respiratie, frecventa cardiaca, culoarea pielii, tonus muscular si raspunsul la stimuli externi; un scor ideal are 8-10 puncte.

apical

care se refera la apex.

apiretic

fara febra.

apirexia

lipsa febrei.

apiterapie aplastia

tratament cu produse agricole (fr. apitherapie).

lipsa de regenerare (refacere).

aplastic aplazie apnee

care nu se regenereaza (ex. anemia aplastica). lipsa de dezvoltare a unui organ sau tesut. absenta respiratiei.

apneumia apodia

absenta congenitala a plamanilor. absenta congenitala a piciorului.

apofiza

proeminenta pe suprafata unui os (fr. apophyse).

apoplexia apoplexie apoptoza

conditie determinata de o hemoragie cerebrala. pierdere brusca a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala (fr. apoplexie). moartea naturala (programata) a unei celule.

arahnoida aritmia aritmie

una dintre cele trei membrane (foite) care invelesc sistemul nervos central (maduva spinarii si creierul). (s.f. , meninge mijlociu (fr. arachnoide)). pierderea ritmului normal de catre inima. tulburare a ritmului normal al inimii. (fr. arythmie).

aritmogen artera

capabil sa induca aritmie. vas de sange care conduce sangele de la inima catre tesuturi. (s.f. , vas sangvin care duce sangele de la inima la organe si tesuturi (fr. artere)).

arterial

care se refera la artera.

arteriografie arteriola

radiografie a arterelor (fr. arteriographie). vas de sange de calibru foarte mic care se continua cu capilarul , cel mai mic vas de sange.

arterioscleroza

modificari ale pereterului arterial care duc la ingrosarea si pierderea elasticitatii acestuia; un model de arterioscleroza este ateroscleroza. (s.f. , ingrosare si sclerozare a peretilor arterelor (fr. arteriosclerose)).

arterita

inflamatia peretelui unei artere. (s.f. , inflamatie a unei artere (fr. arterite)).

Arterita obliteranta articular

inflamatia peretelui arterial insotita de obliterarea (astuparea) vasului. care se refera la articulatie.

articulatie

formatiune anatomica formata din extremitatile a doua sau mai multe oase si din alte structuri specifice (capsula articulara, sinoviala, ligamente articulare, cartilaj articular) si care permite mobilizarea oaselor intre ele.

artralgia artrita

durere resimtita intr-o articulatie. inflamatia componentelor unei articulatii. (sf. , inflamatie a unei articulatii (fr. arthrite)).

artritism

stare de boala cauzata de o incetinire a proceselor de nutritie. (fr. arthritisme).

artrografie artrologie

radiografie a unei articulatii (fr. arthrographie). studiul articulatiilor (fr. arthrologie).

artropatie

orice afectiune a unei articulatii.

artroplastie artroza ascarid

refacerea pe cale chirurgicala a unei articulatii partial sau total nefunctionala. afectiune degenerativa (neinflamatorie) a unei articulatii. (s.f. , afectiune cronica degenerativa a articulatiilor (fr. arthrose)). vierme rotund care face parte din familia Ascarididae (ex.: Ascaris lumbricoides = limbric).

ascaridiaza ascita

boala parazitara intestinala datorata infestatiei cu ascarizi. acumulare de lichid (nu sange) in cavitatea abdominala.

aseptic asfixia

care nu prezinta germeni infectiosi. absenta schimbului de gase (oxigen si dioxid de carbon) la nivelul plamanului.

asfixiant asfixiat

care produce asfixie. care a suferit asfixie.

asimilatie asistola

incorporarea in tesuturi a principiilor alimentare provenite din digestie. lipsa de contractie a inimii.

aspartam aspermia astenia astenic

substanta folosita ca indulcitor; este de 200 de ori mai dulce decat zaharoza (zahar). lipsa productiei sau posibilitatii de a elimina sperma in timpul ejacularii. senzatia de lipsa de putere, de oboseala generala. (1) individ care sufera de astenie; (2) constitutie firava, slaba.

astenie

stare de slabiciune si oboseala (fr. asthenie).

asterixis

tremorul fin, necontrolat de la nivelul extremitatilor (in special a degetelor), mai ales cand sunt in extensie; apare in encefalopatii toxice sau metabolice (des intalnita in encefalopatia hepatica din ciroza hepatica).

astigmatism astm

conditie patologica datorata unei sfericitati imperfecte a uneia/mai multora dintre suprafetele de refractie a ochiului (cornee sau cele doua fete ale cristalinului). 1. ca termen general indica dificultatea de a respira; 2. astazi este folosit pentru a defini conditia patologica caracterizata prin dificultatea de a respira datorata inflamatiei bronsice cronice, hipersecretiei de mucus in bronhii si spasmului musculaturii bronsice (astm bronsic).

astma

boala cauzata de greutatea in respiratie (fr. asthme).

astmatic astrocit

care sufera de astm.

unul dintre tipurile de celule gliale (celule cu rol metabolic si de sustinere pentru neuroni) din sistemul nervos.

Atac de panica ataxia ataxic

episod intens de anxietate. imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor voluntare; apar miscari imprecise, ezitante; apare in leziuni cerebeloase sau ale maduvei spinarii. care prezinta ataxie.

atelectazia atelia

absenta aerului intr-o zona sau in tot plamanul datorata obstructiei bronsiei aferente zonei urmata de colabarea alveolelor pulmonare. absenta mamelonului.

aterogen aterom

capabil sa produca aterom. depozit de lipide (grasimi) format in peretele unui vas de sange.

ateromatoza

forma de arterioscleroza caracterizata de prezenta de depozite de lipide in peretii vaselor sanguine.

ateroscleroza

depunere de grasimi pe peretele intern al arterelor (fr. atherosclerose).

aterotromboza atonia atonie atopie

tromb format in interiorul unui vas de sange cu leziuni ateromatoase. lipsa tonusului muscular; relaxare musculara extrema. diminuare a elasticitatii tesuturilor (fr. atonie). conditie patologica caracterizata printr-o reactivitate exagerata la contactul cu anumiti alergeni din mediu.

atrepsie atreptic atrezic

malnutritie protein-calorica severa. care prezinta atrepsie. care prezinta atrezie.

atrezie atrial

lipsa sau dezvoltarea insuficienta a lumenului sau a orificiului de evacuare a unui organ cavitar (stomac, intestin etc.). care se refera la atriu.

atriotomie

sectionarea peretelui atrial.

atrioventricular atriu

care implica atat atriul/atriile cat si ventriculul/ventriculele. una dintre cele patru cavitati ale inimii; sangele vine din organism si plamani in atrii.

Atriul stang

primeste sange din plaman iar atriul drept sangele intors din restul corpului), trece in ventriculi si este pompat de acestia in arterele aorta (ventriculul stang) si pulmonara (ventriculul drept).

atrium

compartiment superior al inimii (lat. atrium).

atrofie

1. micsorarea volumului unui tesut sau organ datorita micsorarii volumului celulelor acestuia, mortii lor, deficitului de substante nutritive sau unor anomalii metabolice sau hormonale. 2. s.f. regresiune morfoligica ori functionala a unui tesut sau organ. (fr. atrophie)).

auricul

atrium (fr. auricule).

auricular

care se refera la ureche.

auscultatie autism

ascultarea zgomotelor facute de diferite structuri din organism (plaman, inima etc.) ca metoda de diagnostic. dezechilibru psiho-emotional caracterizat prin lipsa de comunicare, de interes pentru relatiile interpersonale, limbaj si evolutie sociala.

autoantigen autoclav

antigen indreptat impotriva propriilor tesuturi. dispozitiv de sterilizare care utilizeaza aburi sub presiune.

autoimun autopsia

care implica o reactie imuna indreptata impotriva propriilor tesuturi (ex.: boala autoimuna = afectiune in care factorii de aparare lupta impotriva propriului organism). examinarea organelor unui cadavru pentru a determina cauza mortii.

autotransplant autozom

prelevarea unui tesut sau organ dintr-o zona a organismului si implantarea acestuia in alta zona a acestuia. oricare dintre cromozomi cu exceptia celor sexuali (X si Y).

autozomal avascular

care tine de un cromozom autozom. lipsit de vase sanguine sau limfatice.

avitaminoza avort axila

hipovitaminoza , deficit de aport sau absorbtie a unei/mai multor vitamine. eliminarea (spontana sau voluntara) a produsului de conceptie inainte de a fi viabil. spatiul de sub articulatia umarului.

axon

prelungirea unui neuron prin intermediul caruia impulsul nervos este condus spre alt neuron sau un organ efector. (s.m. , prelungire a celulei nervoase (fr. axone)).

axonal

care se refera la axon.

azoospermia azotemia azoturia

absenta spermatozoizilor viabili in sperma. uremia , exces de uree sau produsi azotati in sange. exces de uree in urina.

Babinsky bacil

reflexul plantar. bacterie in forma de bastonas.

bacilemie

prezenta de bacterii in sange, datorata unei infectii.

Bacillus
gen de bacterii Gram-pozitive in forma de bastonas raspanditi pe sol si in aer, responsabili de deteriorarea alimentelor.

bacilurie

prezenta de bacili in urina datorata unei infectii a vezicii urinare sau a rinichiului.

bacitracina baclofen bacteria

antibiotic produs de unele tulpini de bacterii, eficace impotriva unor microorganisme. medicament relaxant muscular ce calmeaza spasmul determinat de leziuni sau boli ale creierului sau maduvei spinarii. (sg. bacterium) microorganisme care nu au membrana nucleara, dar au perete celular. Cele mai multe sunt unicelulare; unele au forma sferica (coci), altele de bastonas (bacili), spiralati (Spirillum), de virgula (Vibrio) sau de tirbuson (spirochete).

bactericid bacterie

agent capabil sa distruga bacterii. In aceasta categorie intra antibiotice, antiseptice si dezinfectante. termen generic prin care este desemnat ansamblul microorganismelor unicelulare, care nu apartin nici regnului vegetal, nici regnului animal, ci grupei protistelor procariote.

bacterie anaeroba

tip de bacterie care poate trai si se poate dezvolta in lipsa oxigenului.

bacterie coliforma bacteriemie bacteriofag

grup de bacterii Gram-negative de aspect bacilar care se gasesc in tractul gastro-intestinal (Enterobacter, Escherichia, Klebsiella). prezenta bacteriilor in sange; reprezinta un semn de infectie. virus care ataca bacteriile. In general format din cap, coada si prelungiri, toate formate din proteine si un nucleu de ADN.

bacteriologie

stiinta care se ocupa cu studiul bacteriilor. Ramura a Microbiologiei.

bacteriostatic Bacteroides

substanta capabila sa inhibe sau sa intarzie cresterea si multiplicarea bacteriilor. gen de bacterii Gram-negative, imobile, anaerobe, in forma de bastonas. Sunt prezente in tractul digestiv si urogenital la mamifere, si la nivelul cavitatii bucale, in placa dentara.

bactri-,bacteriobagasoza Bagolini

element de compunere care introduce in termeni referirea la bacterie. forma de alveolita alergica externa cauzata de expunerea la pulberile rezultate din partea lemnoasa a trestiei de zahar. (lentilele) lentile cu linii paralele fine, incrucisate, folosite in diferite teste vizuale.

baia de sezut Baker

un tip de baie pentru solduri, putin adanca, in care persoana sta asezata. chist la nivelul genunchiului rezultat din ruptura sau hernierea membranei sinoviale a articulatiei genunchiului, afectata de artroza.

balanita

inflamatia mucoasei glandului penisului, asociata frecvent cu fimoza.

Balanita Xerotica obliterans balanopostita balantidiaza

(BXO) boala autoimuna caracterizata prin pete alb-ivorii pe gland. inflamatie concomitenta a glandului si a preputului. Apare frecvent consecutiv unei fimoze si reprezinta o reactie locala mai restransa decat balanita.

infestarea intestinului gros cu protozoarul Balantidium Coli. Este o cauza rara de dizenterie, afectand mai frecvent ingrijitorii de animale.

Balantidium

gen de protozoar care poate infesta omul, de forma ovalara, acoperit de cili.

balistocardiograf balneoterapie balon

instrument pentru inregistrarea oscilatiilor transmise cordului de propulsia sangelui la fiecare contractie a inimii. terapia bolilor prin bai cu ape minerale. Este folosita pentru calmarea durerilor, imbunatatirea mobilitatii articulatiilor in artroze si afectiuni ale muschilor. dispozitiv extensibil din material sintetic, montat intr-un tub subtire si folosit pentru dilatarea zonelor stramtorate in vasele sanguine.

balon autogonflabil balotare

dispozitiv utilizat in ventilatia artificiala de urgenta prin intermediul mastii faciale, mastii laringiene sau a unui tub endotraheal. manevra clinica de examinare practicata asupra unui corp solid care pluteste intr-un lichid.

banca de celule stem din cordo banca de sange

celule stem colectate din cordonul ombilical la nastere, care pot fi depozitate pe termen indefinit si folosite la acelasi copil sau la o persoana compatibila. departament al unui spital in care este depozitat sangele colectat de la donatori.

banda germinativa primara bandaj Banti

zona a embrionului care prolifereaza rapid producand celule mezodermale care se raspandesc printre straturile ectodermului si endodermului. pansament, fasa aplicata pe o leziune sau pe o rana. afectiune caracterizata prin marirea de volum si hiperactivitatea splinei, care apar ca rezultat al presiunii in vena splenica. Cauza cea mai frecventa este ciroza.

barbiturice

grup de medicamente derivate din acidul barbituric cu actiune de depresie a activitatii sistemului nervos central. Utilizate in trecut ca sedative si hipnotice.

barbiturism

intoxicatia cu barbiturice manifestata prin vorbire neclara, somnolenta, pierderi de memorie.

bariera hemato-encefalica baritoza benign

mecanism care controleaza trecerea moleculelor din sange in lichidul cefalo-rahidian. Are rolul de a proteja creierul de efectul unor substante nocive. afectiune a plamanilor determinata de inhalarea prafului de bariu. care nu este grav (despre o boala), care nu este malign (despre un cancer); o tumora benigna nu invadeaza tesuturile din jur si nu produce metastaze. (adj. , (despre boli) usor vindecabil (lat. benignus))

beri beri

afectiune datorata carentei de tiamina (vitamina B1).

biceps s.m. bila

muschi intre umar si cot (fr. biceps) lichid galben, brun sau verde produs de ficat, depozitat intre mese in vezicula biliara si deversat in duoden in timpul alimentatiei; este implicata in digestia grasimilor.

biliar

care se refera la tractul biliar (totalitatea canalelor prin care circula bila).

bilirubina

substanta intalnita in bila, rezultata in urma degradarii hemoglobinei (purtatoarea moleculelor de oxigen din hematii); in concentratii peste limitele normale produce icter.

bilirubinemia
concentratia din sange a bilirubinei.

biopsie

procedeu prin care este prelevat un fragment de tesut sau organ in scopul stabilirii diagnosticului. (s.f. , examen histologic al unei portiuni dintr-un tesut viu (fr. biopsie))

bioritm s.n.

desfasurarea ritmica a activitatilor vitale (engl. biorythm)

biotic,-a adj.

referitor la activitatea vitala (fr. biotique)

blastoderm s.n. blastula s.f. blefarita

membrana care da nastere corpului embrionului. (fr. blastoderme) a doua faza in dezvoltarea unui embrion (fr. blastule) inflamatia pleoapelor. (s.f. , inflamatie a pleoapelor (fr. blepharite))

blefaroconjunctivita

inflamatia pleoapelor si a conjunctivei (stratul intern al pleoapei care vine in contact direct cu ochiul).

bloc de ram drept/stang boala lui Gaucher

intreruperea cailor de conducere a stimulului de contractie plecat din atriul drept catre ventriculul drept/stang boala dismetabolica cu acumulare de cerebrozide in splina, oase, etc.

boala lui Hand-Schuller-Cristi boala lui Niemann-Pick bol alimentar bolus

Dislipoidoza. Apare intre 3 si 10 ani si se caracterizeaza prin triada: exoftalmie, diabet insipid si zone de osteoliza cu aspect de harta pe calota craniana. boala dismetabolica cu acumulare de sfingomielina in majoritatea organelor, inclusiv in oase. Apare la sugar. forma pe care o iau alimentele dupa ce sunt masticate, imediat inainte de inghitire (inghititura). cantitate mare de medicament introdus in organism la inceputul tratamentului in scopul obtinerii unui efect terapeutic maxim.

botulism

intoxicatie alimentara cu o toxina (toxina botulinica) produsa de o bacterie anaeroba (Clostridium Botulinum) in conditiile prepararii sau pastrarii alimentelor in conditii improprii.

bradiaritmia bradicardia

prezenta unui ritm cardiac neregulat, cu o frecventa sub 60 batai/minut. prezenta unui ritm cardiac rar (conventional ales sub 60 batai/minut).

bradichinezia bradipnee brahial


respiratie rara.

prezenta unor miscari lente, lipsite de spontaneitate ale corpului, membrelor.

care se refera la brate.

brahicefal,-a adj. brahidactilia brahimelia bronhia

cu craniul aproape rotund (fr. brachycephale) prezenta unor degete anormal de scurte. prezenta unor membre foarte scurte.

formatiune anatomica de forma unui tub, de diferite diametre, care participa la conducerea aerului inspirat catre alveolele pulmonare; bronhiile continua traheea si se continua cu bronhiolele, ultimele terminandu-se cu alvolele pulmonare.

bronhie s.f.

ramificatie a traheii (lat. bronchia)

bronhografie s.f. bronhopatie s.f.

radiografie a bronhiilor (fr. bronchographie) afectiune a bronhiilor (fr. bronchopathie)

bronhopneumonie bronhoscop

afectiune inflamatorie care implica bronhiile de calibru mic si alveolele in diferite grade. un model de endoscop folosit in investigatia arborelui bronsic.

bronhoscopie s.f. bronhospasm bronsic

examinare vituala a bronhiilor (fr. bronchoscopie) contractura musculaturii netede din peretii bronhiilor si bronhiolelor cu diminuarea consecutiva a diametrului interior al acestora. referitor la branhii.

bronsiolita bronsita bruxism bucal

inflamatia peretelui bronsiolelor. inflamatia peretelui bronhiilor. (s.f. , inflamatie a bronhiilor (fr. bronchite)) prezenta miscarilor de mestecare in timpul somnului. referitor la gura.

bucofaringian
referitor la gura si faringe.

bulimia bulimic

conditie patologica caracterizata prin ingerarea de cantitati mari de hrana la intervale scurte de timp. care sufera de bulimie.

bursa s.f.

mic sac in piele cu lichid vascos (fr. bourse)

cadaveric cadavru

referitor la un cadavru (ex.: rigiditate cadaverica). corp neinsufletit.

cafeinism calcaneu

intoxicatie cu cafeina manifestata prin: neliniste, tremuraturi, agitatie psihomotorie, insomnie, cresterea diurezei, inrosirea fetei, crampe abdominale, os situat in partea posterioara a piciorului si care formeaza calcaiul.

calciferol

vitamina D2.

calcifia vr.
(despre tesuturi) a se intari prin depunere de saruri de calciu (dupa fr. calcification)

calcinoza

conditie caracterizata prin depunerea focala de saruri de calciu in diverse tesuturi sau organe.

calcitonina calciuria

hormon secretat de glandele paratiroidiene, tiroida si timus, care are rol in metabolismul calciului (favorizeaza trecerea calciului din sange in os).

termen care indica eliminarea prin urina a calciului.

calcul

piatra , formatiune cu forma si dimensiuni variabile, formata prin aglomerarea de saruri de acizi organici sau anorganici in diferite zone din organism (cel mai frecvent in caile biliare si renale). (s.m. , piatra la rinichi (fr. calcul))

calculoza calice calice

conditie caracterizata printr-o predispozitie de a forma calculi. 1. formatiuni intalnite la nivelul rinichiului; are forma unei cupe; 2. este locul unde se varsa urina provenita de la mai multi nefroni (cei care produc urina); de la nivelul calicelor (mici si mari) urina trece in bazinetul renal, apoi in ureter, vezica urinara (unde este depozitata intre mictiuni) si uretra.

caliciform calorie

in forma de calice (de cupa). unitate de masura pentru energia termica (caldura); o calorie este caldura necesara cresterii temperaturii unui gram de apa de la 14,5 la 15,5 grade Celsius.

calorigen

capabil sa produca caldura.

calorimetru calus

dispozitiv de masurat caldura. batatura , ingrosare a epidermei in urma unor loviri sau frecari repetate.acesta.

canalicul cancer cancer

formatiune tubulara de mici dimensiuni. 1. termen generic folosit pentru neoplasmele maligne; 2. neoplasmul este o proliferare necontrolata a unei/unui grup de celule care invadeaza tesuturile din jur si din care pot pleca celule care sa formeze noi colonii in alt loc din organism (metastaze).

cancer

3. s.n. , tumoare maligna, formata prin inmultirea dezordonata a unui tesut organic (fr. cancer)

cancer ductal in situ cancerigen

cancer de san, stadiul 0, evidentiabil pe mamografie de excelenta calitate.Scopul screeningului mamar. carcinogen , capabil sa favorizeze dezvoltarea unui cancer. (adj. , care produce cancer; oncogen (fr. cancerigene))

canceriologie s.f. candida

oncologie (fr. cancerologie) gen de fungi frecvent intalniti in natura; cea mai importanta specie pentru om este Candida albicans, intalnita in intestin, vagin, orofaringe, pe piele.

candidoza

infectia produsa de Candida.

cangrena s.f. canitie

putrezire a tesuturilor (it. cangrena) incaruntirea parului.

capilar capilar

1. tub foarte subtire; 2. in cadrul sistemului circulator (prin care circula sangele sau limfa) capilarul este vasul de sange cel mai mic;

capilar
3. calea pe care circula sangele este: inima (ventricul stang) -> artera aorta -> artere -> arteriole -> capilare -> venule -> vene -> vene cave -> inima -> circulatia pulmonara -> inima (atriu stang -> ventricul stang s.a.m.d.

capsula

(1) formatiune fibroasa care imbraca un organ, o glanda, o articulatie etc. (2) recipient din gelatina folosit pentru administrarea per os (pe gura) de diferite medicamente sub forma de pulbere.

carbohidrati carbuncul carcinom

zaharuri , glucide (glucoza, fructoza, amidon etc.) , substante care contine in molecula doar atomi de carbon (C), hidrogen (H) si oxigen (O). antrax , carbune , boala infectioasa grava provocada de bacteria Bacillus antrhacis. cancer , forma de neoplazie maligna care are ca punct de plecare tesut epitelial (intalnit la nivelul tranctului digestiv, plaman, san, rinichi, piele etc.). (s.n. , tumoare maligna a tesutului epitelial (fr. carcinome))

carcinomatoza

conditie data de imprastierea intr-o anumita zona sau in tot organismul de metastazele unui carcinom (ex.: carcinomatoza pulmonara , plamanii sunt improscati cu metastaze carcinomatoase).

cardia

sfincterul esofagian inferior , locul de jonctiune intre esofag si stomac, are rol de sfincter (poarta) impiedicand refluarea alimentelor din stomac in esofag.

cardiac

referitor la cord / inima.

cardie s.f.

orificiu al stomacului care comunica cu esofagul (fr. cardia)

cardiogen

produs de inima.

cardiografie s.f.
inregistrare a batailor inimii (fr. cardiographie)

cardiologia

specialitatea medicala care se ocupa cu studiul, diagnosticarea si tratamentul bolilor inimii.

cardiologie s.f. cardiomegalie

studiul inimii si al afectiunilor ei (fr. cardiologie) marirea dimensiunilor inimii.

cardiomiopatie cardiopatie

afectarea miocardului (muschiului inimii). orice boala a inimii. (s.f. , boala de inima (fr. cardiopathie))

cardiospasm

contractura intensa si prelungita a cardiei, fenomen ce conduce la aparitia achalaziei (imposibilitatea relaxarii cardiei cu dilatarea consecutiva a esofagului in timpul alimentatiei).

cardiovascular cardita

referitor la inima si la vasele de sange. inflamatia unei parti sau a intregii inimi (miocardita , inflamatia miocardului; endocardita , inflamatia endocardului si a valvelor; pericardica , inflamatia pericardului).

carnitina caroteni

substanta intalnita in celule care stimuleaza oxidarea (arderea) acizilor grasi (grasimilor). substante de culoare galben-rosu, intalnite in cantitati mari in plante (ex.: morcov) si animale; din aceasta clasa fac parte si precursori ai vitaminei A.

carotida, artera

artere pereche care participa la vascularizarea capului (inclusiv creier).

carp
grupul de oase care formeaza incheietura mainii.

cartilaj

tesut conjunctiv elastic intalnit la nivelul articulatiilor, cailor aeriene, urechii s.a.

casectic casexia

individ care sufera de casexie. conditie caracterizata prin pierderea severa in greutate in urma unei boli cronice sau subalimentatiei cronice.

castrare

procedu prin care sunt eliminate (excizie chirurgicala, iradiere sau folosind anumite substante) testiculele/ovarele.

castrat(a) catabolic

individ/individa caruia i s-au eliminat testiculele/ovarele. care se refera la catabolism.

catabolism

suma proceselor de degradare a substantelor energetice din organism (lipide, proteine, glucide); este un proces in urma caruia rezulta dioxid de carbon si apa si care este producator de energie.

catabolit

orice produs rezultat in urma catabolismului.

catalepsia catalepsia

1. conditie patologica intalnita in psihoze 2. boli psihiatrice severe; ex.: schizofrenia catatonica, caracterizata prin: rigiditate plastica a membrelor, lipsa de raspuns la stimuli, inactivitate, negativism si lipsa comunicarii verbale.

catalepsie s.f. cataleptic

intepenire brusca a muschilor si incetarea unor functii cerebrale (fr. catalepsie) individ la care este prezenta catalepsia.

catamenial

menstrual , care se coreleaza cu menstra (sangerarea din cadrul ciclului menstrual).

cataplasma catar

pasta obtinuta din diferite pulberi amestecate cu apa sau uleiuri care se aplica calda pe tegument si care are efect relaxant sau stimulant, emolient si antiiritant. cresterea secretiei unei mucoase secundar inflamatiei (ex.: catar nazal , cresterea secretiilor mucoasei nazale).

cataracta cataral

pierderea transparentei cristalinului (lentila ochiului). (s.f. , opacifiere a cristalinului (fr. cataracte)) care este insotit(a) de secretie excesiva.

catecolamine cateter catgut

grup de substante cu rol major in raspunsul la stres al organismului; cele mai importante catecolamine sunt: adrenalina (epinefrina) si noradrenalina (norepinefrina). tub prin care sunt introduse/eliminate lichide in/din organism. fir resorbabil folosit in sutura chirurgicala; este obtinut din intestin de oaie sau vaca (nu pisica). (s.n. , fir pentru suturi chirurgicale (fr. catgut))

caudal cauter

situat spre coada (ex.: directie cranio-caudala , directie dinspre cap spre bazin). instrument cu care se realizeaza cauterizarea (ex.: electrocauter , cauter care foloseste curentul electric).

cauterizare
proces prin care este distrus un tesut (piele de ex.) folosind curent electric, caldura, gheata (zapada carbonica) sau substante chimice (ex.: nitrat de argint).

cauzalgia

senzatie permanenta de durere sau arsura determinata de lezarea nervilor periferici.

cava, vena

vene (in numar de doua) care are calibrul cel mai mare si care se varsa in atriul drept adunand sangele din jumatatea inferioara a organismului (vena cava inferioara) si din cea superioara (vena cava superioara).

caverna

cavitate (ex.: caverna tuberculoasa , cavitate determinata de infectia cu bacilul Koch).

cavernos cazeina cazeos

care contine una/mai multe caverne. principala proteina din laptele de vaca sau oaie; ea este principalul constituient al branzei. care are aspect de cazeum.

cazeum

masa de substanta necrozata bogata in proteine si lipide, asemanatoare cu branza; apare in tuberculoza.

centrozom s.m. cerebel s.m.

corpuscul din centrul celulei, care intervine in mitoza (fr. centrosome) creierul mic (lat. cerebellum)

cerumen s.n.

materie ceroasa din urechi (fr. cerumen)

chemoterapie s.f.

terapie prin substante chimice (engl. Chemotherapie, fr. chimiotherapie)

chemoterapie/chimioterapie s.f chil s.n.

terapie prin substante chimice ( engl. Chemotherapie, fr. chimiotherapie) lichid din intestinul subtire, rezultat al digestiei (fr. chyle)

chim s.n.

amestec rezultat din digerarea partiala a alimentelor din stomac (fr. chyme)

chirurgie s.f. chist osos chist s.n.

tratare a bolilor prin operatii (fr. chirurgie) tumora benigna a osului, predominant la oase lungi - osteoliza. tumoare benigna (fr. kyste)

chiuretaj s.n. cifoza s.f.

curatire a suprafetei unei mucoase (fr. curetage) incovoiere inapoi a coloanei vertebrale (fr. cyphose)

cistita s.f.

inflamatie a vezicii urinare (fr. cystite)

cistografie s.f.

radiografie a vezicii urinare (fr. cystographie)

cistoscopie s.f.

examen endoscopic al vezicii urinare (fr. cystoscopie)

citobiologie s.f.

biologie celulara (fr. cytobiologie)

citodiagnostic s.n. citogenetica s.f.

diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor (fr. cytodiagnostic) studiul cromozomilor (fr. cytogenetique)

citoliza s.f.
distrugere a elementelor celulare (fr. cytolyse)

citologie s.f.

studiul celulei (fr. cytologie)

citoplasma s.f. citopoieza s.f.

substanta fundamentala vie a celulei (fr. cytoplasme) formare a celulelor (fr. cytopoiese)

citostatic,-a adj. clavicula s.f. coccis s.n.

(substanta) care impiedica inmultirea celulelor (fr. cytostatique) os care leaga omoplatii de stern (fr. clavicule) os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale (fr. coccyx)

colagen s.n.

proteina complexa din piele, cartilaje etc. (fr. collagene)

colangiocarcinom colecistita s.f. coledoc s.n. colica s.f. colita s.f.

tumora maligna a veziculei biliare si a cailor biliare intra si extrahepatice inflamatie a veziculei biliare (fr. cholecystite) canal prin care se varsa fierea in duoden (fr. choledoque) durere abdominala puternica (fr. colique) inflamatie a colonului (fr. colite)

colon s.n. coma s.f.

portiune finala a intestinului gros (c?lon) pierdere a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala, diabet etc. (fr. coma)

comisura s.f.

fascicul de fibre nervoase care uneste doua regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale (fr.commissure)

complexul Cain congestie s.f.

existenta sentimentelor de gelozie sau invidie fata de un frate, sentimente ce conduc la ura fata de acesta. aflux anormal de sange; inflamatie; hiperemie (fr. congestion)

conglutina vt. conioza s.f. conizatie

a coagula (fr. conglutiner) boala produsa de inhalarea de praf (fr. coniose) excizia unui fragment in forma de con de la nivelul colului uterin cu ajutorul electrocauterului.

conjunctivita s.f. coprologie s.f.

inflamatie a conjunctivei (dupa fr. conjunctivite) studiul biologic al fecalelor (fr. coprologie)

coprostaza s.f. cord s.n.


inima (lat. cor)

acumulare de fecale in organism (fr. coprostase)

cornee s.f.

membrana anterioara, transparenta, a ochiului (fr. cornee)

cortex s.n.

scoarta (cerebrala) (lat. cortex)

corticosteron s.m.
hormon din cortexul suprarenal (fr. corticosterone)

corticosuprarenala s.f. cortizon s.n. coxa s.f.

regiune corticala a glandei suprarenale (dupa fr. cortico-surrenale) hormon al corticosuprarenalei (engl. cortisone) prima articulatie de la picioarele insectelor (lat. coxa)

coxalgie s.f.

osteoartrita a soldului (fr. coxalgie)

coxartroza s.f.

reumatism cronic la soldului (fr. coxarthrose)

craniologie s.f.

studiul craniului (fr. craniologie)

cranioscopie s.f. craniu s.n. creier

determinare a calitatilor intelectuale si morale dupa forma craniului (fr. cranioscopie) scheletul osos al craniului (lat. cranium) encefalul in totalitatea sa.

creier anterior

etajul superior al encefalului, format dintr-o parte mediana, constituita in principal din talamus, regiunea subtalamica si hipotalamus si cele doua emisfere cerebrale.

creier intermediar creier mijlociu

este sinonim cu 'diencefal'. este sinonim cu 'mezencefal'.

creier posterior

este sinonim cu 'rombencefal'.

creier vegetativ

este sinonim cu 'hipotalamus'.

crioanestezie s.f. criobiologie s.f. crioterapie s.f.

anestezie prin frig. (fr. cryanesthesie) studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului (fr. cryobiologie) tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase (fr. cryotherapie)

CT-Computertomografie cubitus s.n.

examinare radiologica excelenta pentru organe parenchimatoase si osoase.Se efectueaza nativ si cu substanta de contrast. osul principal al antebratului (lat. cubitus)

dacrioadenita dacriocistita

inflamatie acuta sau cronica a glandelor lacrimale. inflamatie acuta sau cronica a sacului lacrimal, care apare aproape intotdeauna ca o compliatie a obliterarii canalului lacrimonazal, cu stagnarea lacrimilor si infectie secundara.

dacriocistorinostomie dacriogen dacriolit

interventie chirurgicala prin care se stabileste o comunicare directa a sacului lacrimal cu cavitatea nazala. care determina secretia lacrimala. calcul sau concretiune care se formeaza in canalele lacrimale, cel mai adesea in canalul inferior.

dacrioree

lacrimare abundenta.

dactilofazie

procedeu utilizat de catre surdomuti pentru a putea comunica intre ei.

dactilomegalie dactiloscopie dactiololalie dalac

hipertrofie a degetelor. studiul amprentelor digitale pentru indentificarea indivizilor, cu aplicatii indeosebi in antropometria judiciara si in genetica. procedeu utilizat de catre surdomuti pentru a putea comunica intre ei. sinonim: antrax.

dalton

unitate de masura utilizata in biologia moleculara. Este egala cu masa unui atom de hidrogen. Simbol: Da.

daltonism dantura dartos DDT

termen generic desemnand toate tulburarile perceptiei culorilor de origine congenitala, adica atat acromatopsiile cat si discromatopsiile. ansamblul dintilor naturali sau/si artificiali. membrana musculoconjunctiva care dubleaza fata profunda a pielii scrotului si penisului. diclor-difenil-tricloretan, insecticid organo-clorurat. Este utilizat in dilutie ca pulbere, solutie uleioasa sau spray.

debil

care prezinta o forma de debilitate.

debilitate

slabiciune sau lipsa de forta. Poate fi congenitala, constitutionala, mentala sau motorie.

debimetru debit

aparat folosit pentru masurarea debitelor de curgere a lichidelor si gazelor. termen utilizat in medicina pentru exprimarea parametri ai sistemului circulator si respirator, iar unitatile de masura sunt adaptate ordinului de marime al parametrilor respectivi.

debit cardiac debit sistolic

cantitatea de sange expulzata de fiecare ventricul intr-un minut. La omul sanatos, valoriile medii variaza intre 5,5 si 6,5 l. volumul de sange eliberat de cord la fiecare sistola, egal cu diferenta dintre volumul telediastolic si cel telesistolic. Valoarea sa variaza intre 70 si 90 ml la cordul adult normal.

debite expiratorii debitmetrie debridare

parametrii utilizati in spirometrie, necesari pentru precizarea caracteristicilor ventilatorii pulmonare ale unui subiect. in general, masurarea unui debit lichidian. Termenul se utilizeaza indeosebi cu referire la debitul urinar mictional, care normal este peste 40 ml/s. 1. Operatie efectuata pentru sectionarea unei bride care stranguleaza un organ. 2. Deschiderea larga a colectiilor de puroi. 3. Largirea chirurgicala a unei plagi.

debridare enzimatica decalcificare decalcifiere decalvant

utilizarea enzimelor pentru indepartarea tesuturilor necrozate. scaderea cantitatii de calciu din organsim, in esenta prin demineralizarea scheletului. Poate fi localizata sau difuza. var. pentru decalcificare.

care produce caderea parului.

decantare

separarea lichidului unui sistem eterogen, dupa sedimentarea fazei disperse solide, sub influenta gravitatiei.

decanulare

indepartarea unei canule.

decarboxilare

izolare si eliminare a uneia sau mai multor molecule de CO2 de catre un acid organic.

decarboxilaza deces

enzima catalizatoare a unei reactii de decarboxilare. Utilizeaza piridoxal fosfatul drept coenzima. moartea unei persoane. Sinonim: exitus.

decibel

unitate de masura a intensitatii sonore, echivalenta cu o zecime de bel, utilizata in audiometrie. Simbol: dB .

decidua

sinonim: caduca.

decidual

care se refera la caduca interna.

deciduoza declin decliv

aglomerare de celule deciduale, analoage cu cele ale caducei (dar fara structura glandulara), localizata in afara endometrului. 1. Stadiu din evolutia unei boli acute in care simptomele se reduc in intensitate. 2. Deteriorare gradata a facultatilor fizice si mentale. 1. Referitor la punctul cel mai jos situat al unei cavitati naturale sau neoformate, a unei plagi, leziuni sau a unei parti din corp. 2. Portiune a vermisului cerebelos situata caudal fata de fisura primara.

declorurare decoct

diminuarea cantitatii de clor din organism. Apare indeosebi in deshidratarile prin vomismente, diaree si transpiratii masive. solutie extractiva apoasa obtinuta in urma decoctiei.

decompensare decompensat

pierderea echilibrului realizat prin compensare. despre o boala ale carei efecte se manifesta ca urmare a rupturii echilibrului realizat prin compensare.

deconditionare

procedeu destinat sa suprime o conditionare, prin asocierea acesteia cu provocarea repetata la pacient a unor senzatii dezagreabile sau a unor perturbari. Se utilizeaza in acest scop diferiti agenti fizici sau chimici.

deconexiune

termen utilizat, de obicei, cu referire la deconexiunea neurovegetativa, care consta in intreruperea, suprimarea temporara a reactiilor neurovegetative, obtinuta prin administrarea de medicamente diverse si destinata sa faciliteze anestezia sau hibernarea artificiala.

defectologie s.f. deglutitie s.f. dendrita s.f. dentina s.f.

studiu al celor cu deficiente senzoriale si intelectuale ( rus. defektologiia) inghitire (fr. deglutition) prelungire protoplasmatica a neuronului (fr. dendride) tesut osos care formeaza pulpa dintelui (fr. dentine)

dentitie s.f.

1 aparitia dintilor la copii. 2 totalitatea dintilor si asezarea lor (fr. dentition)

denutritie s.f.

stare a unui tesut sau organism in care predomina dezasimilatia (fr. denutrition)

deontologie s.f.

totalitatea normelor care reglementeaza relatiile dintre medici si dintre acestia si pacientii lor (fr. eontologie)

depigmentatie s.f. derma s.f.

decolorare a pielii (fr. depigmentation) tesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii (fr. derme)

dermatita s.f.

inflamatie a pielii (dermatite)

dermatologie s.f.

ramura a medicinei care se ocupa cu bolile pielii (fr. dermatologie)

dermatomicoza s.f. dermatoza s.f.

afectiune a pielii, provocata de ciuperci parazite (fr. dermatomycose) boala de piele (fr. dermatose)

dextrocardie s.f. diabet s.n. diafiza s.f.

situare a inimii in partea dreapta (fr. dextrocardie) boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar in sange si in urina (fr. diabete) parte mediana a unui os lung (fr. diaphyse)

diaforeza s.f.

transpiratie abundenta (fr. diaphorese)

diafragma s.f.

muschi intre torace si abdomen (fr. diaphragme)

diagnostic s.n. dializa s.f.

identificarea unei boli dupa simptome (fr. diagnostic) metoda terapeutica de curatire a sangelui in cursul insuficientelor renale (fr. dialyse)

diencefal s.n. digestie s.f. diplegie s.f.

parte a creierului situata intre emisfere si trunchiul cerebral (fr. diencephale) proces fiziologic de transformare a alimentelor in produsi asimilabili (fr. digestion) paralizie bilaterala (fr. diplegie)

dischilie s.f.

tulburare a etapelor secretiei salivare

discopatie s.f. disfagie s.f. dispnee s.f.

boala a discurilor intervertebrale (fr. discopathie) dificultate la inghitit (fr. dysphagie) respiratie grea (fr. dyspnee)

disproteinemie distrofie s.f.

anomalie cantitativa sau calitativa a proteinelor din plasma sanguina. leziune organica datorata unei tulburari de nutritie (fr. dystrophie)

dizenterie s.f. ecografie

boala infectioasa manifestata prin diaree dureroasa, cu sange. (fr. dysenterie) examinare imagistica bazata pe ultrasunete, ieftina, fara efecte secundare,de prima intentie pentru abdomen, pelvis, tiroida, san, fat, transfrontanian, artere, vene, articulatii, muschi, tendoane, ganglioni, gl. submandibulare.

ecografie mamara
metoda ultrasonografica de examinare a sanului patologic sau normal, singura inainte de 35 de ani, adjuvanta dupa 40 de ani, performanta la sanul dens, operat sau iradiat.

ectoderm s.n. ectopie s.f.

invelis extern al embrionului (fr. ectoderme) pozitie anormala a unui organ (fr. ectopie)

eczema s.f. edem s.n.

boala de piele care provoaca eruptii si mancarime (fr. eczema) acumulare de lichid in tesuturi (fr. oedeme)

efectologie s.f.

studiu al celor cu deficiente senzoriale si intelectuale (rus. defektologiia)

electrocardiograma s.f.

grafic reprezentand curentii produsi de contractiile inimii ( fr. electrocardiogramme)

electroencefalograma s.f. electroterapie s.f. elongatie s.f. embolie s.f.

reprezentarea grafica a activitatii electrice a creierului ( fr. electroencephalogramme) tratament medical cu ajutorul curentilor electrici (fr. electrotherapie) intinderea terapeutica a unui ligament sau nerv (fr. elongation) astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sange (fr. embolie)

embriogeneza s.f. embriologie s.f. embrion s.m. emfizem s.n.

dezvoltare embrionara (fr. embryogenese) studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului (fr. embryologie) primul stadiu din viata unui organism, incepand de la fecundarea oului (fr. embryon) umflatura produsa prin infiltrarea aerului in tesuturi (fr. emphyseme)

enartroza s.f. encefal s.n.

articulatie mobila (fr. enarthrose) creier (fr. encephale)

encefalita s.f.

inflamatie a encefalului (fr. encephalite)

encefalografie s.f. encefalopatie s.f. endocard s.n.

radiografie a encefalului (fr. encephalographie) boala a encefalului (fr. encephalopathie) membrana care captuseste cavitatile inimii (fr. endocarde)

endocardita s.f.

inflamatie a endocardului (fr. emdocardite)

endocrinologie s.f. endoderm s.n. endorfine

studiul glandelor endocrine (fr. endocrinologie) foaie interioara a endodermului (fr. endoderme) substante naturale secretate de catre tesutul nervos si de hipofiza, a caror actiune este analgezica si analoaga cu aceea a morfinei.

enterita s.f.

inflamatie a intestinului subtire (fr. enterite)

enterocolita s.f.

inflamatie a intestinului subtire si a colonului (fr. enterocolite)

entorsa s.f.
leziune a unei articulatii cauzata de intinderea sau ruperea brusca a ligamentelor (fr. entorse)

enzima s.f.

compus organic de natura proteica, solubil, care provoaca sau accelereaza o reactie; ferment (fr. enzyme)

epidemie s.f.

boala infectioasa care se extinde rapid (fr. epidemie)

epiderma s.f. epifiza s.f.

strat superficial al pielii (fr. epiderme) 1 glanda endocrina care influenteaza dezvoltarea glandelor sexuale si procesele metabolice. 2 extremitate a unui os lung (fr. epiphyse)

epigastru s.n. epiglota s.f.

partea superioara a abdomenului (fr. epigastre) membrana care acopera glota (fr. epiglotte)

epilepsie s.f.

boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii si pierderea cunostintei (fr. epilepsie)

epistaxis s.n. epiteliu s.n.

hemoragie nazala (fr. epistaxis) invelis al pielii, al mucoaselor etc. (fr. epithelium)

ergograf s.n.

aparat pentru inregistrarea fortei musculare (fr. ergographe)

ergoterapie s.f. eritem s.n.

tratament al unor boli prin munca (fr. ergotherapie) roseata a pielii, in unele boli (fr. eritheme)

eritrocit s.n. erizipel s.n. esofag s.n.

hematie (fr. erithrocyte) boala infectioasa manifestata prin eruptie cutanata rosie (fr. erysipele) parte a tubului digestiv intre faringe si stomac (fr. oesophage)

excrescenta s.f. exoftalmie s.f. facial,-a adj. fagocit s.n.


al fetei (fr. facial)

umflatura, tumoare pe un organ (lat. excrescentia) iesire in afara a globilor oculari (fr. exophtalmie)

celula care digera bacterii si alte corpuri straine patrunse in organism. (fr. phagocyte)

fagocitoza s.f. falanga s.f. febra s.f.

functia fagocitelor (fr. phagocytose) fiecare dintre oasele care formeaza scheletul degetelor (fr. phalange) temperatura ridicata a corpului (lat. febris)

febrifug,-a adj. fecundatie s.f. femur s.n.

(medicament) care reduce febra (fr. febrifuge) fuziune a gametilor, din care ia nastere zigotul. (fr. fecundation) osul coapsei (fr. femur)

fenotip s.n.

manifestare vizibila a caracterelor ereditare in anumite conditii de mediu (fr. phenotype)

ferment s.m.
enzima (fr. ferment)

fetus s.m.

fat (lat. fetus)

fibrilatie s.f.
contractii fine si rapide ale unui grup de fibre musculare (fr. fibrillation)

fibrina s.f.

proteina filamentoasa din sange care intervine in procesul de coagulare (fr. fibrine)

fibrinogen s.n. fibroblast s.n. fibrom s.m.

proteina din plasma sangelui; care se transforma in fibrina (fr. fibrinogene) celula a tesutului conjunctiv nediferentiata (fr. fibroblaste) tumoare benigna din tesut fibros (fr. fibrome)

filogenie s.f. fistula s.f.

originea si evolutia organismelor vii (fr. phylogenie) canal prin care se scurge o secretie (fr. fistule)

fiziologie s.f.

studiul functiilor organismelor vii (fr. physiologie)

fiziopatologie s.f. fizioterapie s.f. flebita s.f.

studiul fiziologiei organismului in timpul bolii (fr. physiopathologie) tratament medical cu ajutorul agentilor fizici naturali (fr. physiotherapie) inflamatie a venelor (fr. phlebite)

flebotomie s.f. flegmon s.n. fobie s.f.

incizie a unei vene (fr. phlebotomie) inflamatie a tesutului subcutanat (fr. phlegmon) teama patologica (fr. phobie)

frenic,-a adj.

al diafragmei (fr. phrenique)

frenologie s.f. frilozitate

pseudostiinta potrivit careia caracterul si functiile intelectuale depind de conformatia craniului (fr.fhrenologie) incapacitatea unei persoane de a suporta frigul

ftiriaza s.f. ftizie s.f.

boala de piele produsa de paduchi; pediculoza (fr. phtiriase) tuberculoza pulmonara (fr. phtisie)

ftiziologie s.f. furuncul s.n.

studiul tuberculozei pulmonare (fr. phtisiologie) inflamatie subcutanata purulenta. (fr. foroncle)

gamaglobulina s.f. gamba s.f.

substanta proteica cu actiune antimicrobiana specifica, in sangele celor imuni (fr. gammaglobuline) parte a piciorului de la genunchi pana la glezna (it. gamba)

gamet s.m.

celula reproducatoare (fr. gamete)

ganglion s.m.

umflatura pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv (fr. ganglion)

gardnerella
gen de bacterii anaerobe. Gardnerella vaginalis reprezinta una dintre cauzele vaginitelor si, la femeile gravide, de avort spontan.

gastrita s.f.

inflamatie a mucoasei stomacului (fr. gastrite)

gastroenterita s.f. gastrologie s.f. gastrula s.f. gena s.f.

inflamatie a mucoasei stomacului si a celei intestinale (fr. gastro-enterite) studiul stomacului (fr. gastrologie) stadiu in dezvoltarea embrionului (fr. gastrula) unitate functionala a unui cromozom care poarta caracterele ereditatii (fr. gene)

genetica s.f. genitor s.m. genotip s.n.

studiul ereditatii (fr. genetique) organism din care ia nastere un hibrid (fr. geniteur) totalitatea genelor unui organism (fr. genotype)

geriatrie s.f.

studiul aspectelor medicale ale imbatranirii (fr. geriatrie)

gerontologie s.f. gigantism s.n. ginandrie s.f.

studiul aspectelor sociale, biologice si medicale ale imbatranirii (fr. gerontologie) crestere exagerata a corpului (fr. gigantisme) prezenta la femei a caracterelor sexuale secundare barbatesti (fr. gyandrie)

ginecologie s.f. gingivita s.f. glanda s.f.

studiul aparatului genital feminin (fr. gynecologie) inflamatie a gingiilor (fr. gingivite) organ care produce o anumita secretie (fr. glande)

glaucom s.n. glicemie s.f.

crestere a tensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale (fr. glaucome) prezenta glucozei in sange (fr. glycemie)

glicogen s.m.

substanta zaharoasa din muschi si ficat, rezerva de glucoza a organismului (fr. glycogene)

glicozurie s.f. gliom s.n.

prezenta glucozei in urina (fr. glycosurie) tumoare maligna a unui tesut nervos (fr. gliome)

globula s.f.

celula care intra in compozitia sangelui (fr. globule)

globulina s.f.

proteina din plasma sangvina (fr. globuline)

glomenulonefrita glomerula s.f. glosita s.f.

afectiune a rinichilor caracterizata prin lezarea predominanta a glomerulelor de catre un focar infectios. organ format dintr-un vas de sange sau tesut limfatic cu aspect de ghem (fr. glomerule) inflamatie a limbii (fr. glossite)

glosologie s.f.

studiu medical al limbii si afectiunilor ei (fr. glossologie)

glota s.f.
orificiu al laringelui intre coardele vocale (fr. glotte)

granulom eozinofil granulom s.n. gripa s.f. Haab Haas

Dislipoidoza asociata cu eozinofilie. Apare la copii si tineri cu zone de osteoliza pe craniu,coaste,bazin, oase lungi. mic nodul cauzat de o inflamatie cronica specifica (fr. granulome) boala infectocontagioasa provocata de virusuri care afecteaza caile respiratorii (fr. grippe) reflex ce consta in contractia sau dilatarea pupilei cand persoana se gandeste la un obiect intunecat ori luminos. epifizita capului humeral.

habitus

aspectul general al individului, considerat ca expresie exterioara a starii de sanatate sau de boala.

hadefobie

frica excesiva de intuneric.

Haemaphysalis Haemophilus halisteroza halitoza hallux

gen de capusa, din care unele specii transmit tifosul de capusa. gen de bacterii din familia Brucellaceae, de dimensiuni reduse si avand forma cocobacilara. proces de resorbtie osoasa. halena fetida, respiratie urat mirositoare. degetul mare al piciorului.

hallux rigidus hallux valgus hallux varus halofil halou

rigiditate dureroasa a articulatiei metatarsofalangiene, datorata osteoartrozei. diformitate congenitala sau dobandita a halucelui ce consta in devierea sa in afara. diformitate a halucelui ce consta in devierea sa spre axul median. termen folosit in cazul unui microorganism care necesita prezenta unor concentratii crescute de clorura de sodiu pentru o dezvoltare optima. inel colorat in jurul luminii vazut de persoanele cu glaucom acut congestiv si uneori, de pacientii cu cataracta.

Halsted

procedeu de cura chirurgicala a cancerului mamar prin amputatia mamelei, la care se asociaza evidare ganglionara regionala si rezectia muschilor pectorali din partea respectiva.

halucinatie s.f.

tulburare psihica constand in perceperea unor lucruri sau fenomene care nu exista in realitate (fr. hallucination)

halucinogen,-a adj. haploid,-a adj.

(substanta) care produce halucinatii. (fr. hallucinogene) (despre nucleul celular) care poseda numai jumatate din numarul de cromozomi (fr. haploide)

helioterapie s.f.

tratament prin expunere la soare (fr. heliotherapie)

hemangiom s.n. hematie s.f.

tumoare benigna a vaselor sangvine (fr. hemangiome)

globula rosie (fr. hematie)

hematologie s.f. hematom s.n.

studiul sangelui (fr. hematologie) acumulare de sange intr-un tesut (fr. hematome)

hematopoieza s.f. hematurie s.f.

formare a celulelor sangvine (fr. hematopoiese) prezenta sangelui in urina (fr. hematurie)

hemeralopie s.f.

slabire a vederii spre seara (fr. hemeralopie)

hemianestezie s.f. hemipareza s.f. hemiplegie s.f. hemofilie s.f.

pierdere a sensibilitatii pe jumatatea laterala a corpului (fr. hemianesthesie) pareza a unei jumatati a corpului (fr. hemiparese) paralizie a unei jumatati laterale a corpului (fr. hemiplegie) predispozitie ereditara la hemoragii (fr. hemphilie)

hemoglobina s.f. hemograma s.f. hemoliza s.f. hemopatie

pigment al globulelor rosii din sange (fr. hemoglobine) analiza pentru stabilirea compozitiei sangelui (fr. hemogramme) distrugere a globulelor rosii din sange (fr. hemolyse) termen generic desemnand orice maladie a sangelui.

hemoptizie s.f. hemoragie s.f.

eliminare de sange prin tuse (fr. hemoptysie) scurgerea de sange dintr-un vas sangvin (fr. hemorragie)

hemostatic,-a adj. hemostaza s.f.

(medicament) care produce hemostaza (fr. hemostatique) oprire a unei hemoragii (fr. hemostase)

hemoterapie s.f. hemotorax s.n. hepatita s.f.

tratament prin transfuzii de sange (fr. hemotherapie) acumulare de sange in cavitatea pleurala (fr. hemotorax) inflamatie a ficatului (fr. hepatite)

hidatic adj. chist ~ hidrocortizon s.n. hidropizie s.f.

punga de lichid formata parazitar pe unele organe (ficat, plamani, etc). ( fr. hydatique) hormon al corticosuprarenalei (fr. hydrocortisonne) acumulare de lichid intr-o cavitate a corpului, intr-un tesut (fr. hydropisie)

hidroterapie s.f. hiperacuzie s.f. hiperemie s.f.

utilizarea terapeutica a apei (fr. hydrotherapie) hiperestezia auzului (fr. hyperacousie) congestie (fr. hyperemie)

hiperestezie s.f.

sensibilitate exagerata (fr. hyperesthesie)

hiperglicemie s.f.

crestere a cantitatii de glucoza in sange (fr. hyperglycemie)

hiperlipemie

cresterea cantitatii de lipide din sange.

hipermetropie

defect de vedere care se datoreaza faptului ca focarul imaginii este situat dincolo de retina.

hipersecretie s.f.

secretie excesiva a unei glande. (fr. hypersecretion)

hipertensiune s.f. hipertiroidie s.f. hipertricoza

crestere a tensiunii arteriale (fr. hypertension) hipersecretie a tiroidei (fr. hyperthyroidie) exagerare a densitatii, a lungimii si a diametrului firelor de par. Cand este foarte accentuata se numeste hirsutism.

hipertrofie s.f. hipnoza s.f.

dezvoltare exagerata (a unui organ). (fr. hypertrophie) stare de somn provocata artificial prin sugestie (fr. hypnose)

hipoacuzie s.f.

hipoestezia auzului (fr. hypoacousie)

hipocondru s.n. hipoestezie s.f. hipofiza s.f.

parte laterala a abdomenului (fr. hypocondre) sensibilitate scazuta (fr. hypoesthesie) glanda endocrina la baza creierului (fr. hypophyse)

hipogastru s.n.

parte inferioara a abdomenului (fr. hypogastre)

hipoglicemie s.f. hiposecretie s.f.

scadere a concentratiei glucozei in sange (fr. hypoglicemie) diminuare a secretiei unei glande (fr. hyposecretion)

hipotalamus s.n.

regiune a encefalului la baza creierului (fr. hypothalamus)

hipotensiune s.f. hipotiroidie s.f. hirsutism

micsorare a tensiunii arteriale (fr. hypotension) hiposecretie a tiroidei (fr. hypothyroidie) crestere anormala de par pe fata, pe corp si pe membre, in special la femei, datorita unei tulburari endocrine.

histerografie s.f. histochimie s.f.

radiografie a uterului (fr. hysterographie) studiul compozitiei chimice si al metabolismului celulelor si tesuturilor (fr. histochimie)

histofiziologie s.f. histologie s.f.

studiul functiilor celulei si ale tesuturilor (fr. histophysiologie) studiul tesuturilor (fr. histologie)

homeopatie s.f.

terapeutica bazata pe administrarea de substante chimice in doze foarte mici, obtinute prin dilutii succesive, ce produc afectiuni analoge bolii care se combate (fr. homeopathie)

homeostazie s.f. hormon s.m.

proprietate a organismelor vii de a-si mentine diversele constante fiziologice (fr. homeostazie)

secretie a glandelor care contribuie la dezvoltarea si functionarea normala a organismului (fr. hormone)

humerus s.n. iatro

osul bratului de la umar la cot (lat. humerus) element care introduce referirea in termeni la: 1. Medicina. 2. Doctor.

iatrochimie iatrogen iaza IBD IBS

parte a alchimiei care se ocupa cu aplicarea chimiei in medicina. element care desemneaza o afectiune determinata de rezultatul unui tratament, ca efect nedorit, neasteptat, inevitabil. sufix care introduce in termeni referirea la o boala. boala inflamatorie intestinala. sindromul colonului iritabil.

ibuprofen ICD ICG

medicament antiinflamator nesteroidian, folosit in tratamentul afectiunilor reumatismale. clasificarea internationala a maladiilor.

angiografie cu indocianin verde.

ICSH ICSI

hormonul luteinizant. injectarea intracitoplasmatica de spermatozoizi.

icter

colorare in galben a tegumentelor, mucoaselor si scleroticii, care arata exces de bilirubina in sange.

icter nuclear

afectiune a creierului produsa prin depunerea de bilirubina in ganglionii bazali si in nucleii trunchiului cerebral, ce apare in cazurile severe de boala hemolitica a nou-nascutului.

icterul laptelui de mama ictus

icter prelungit pe o perioada de cateva saptamani dupa nastere la copiii alaptati la san, la care nu a fost decelata nici o cauza. un accident vascular cerebral sau o criza brusca; termenul este foarte frecvent folosit pentru convulsiile din epilepsie.

ideatie

proces de gandire ce are ca rezultat final ideea sau imaginatia.

ideomotor idiopatic

care se refera la o actiune evocata printr-o idee. termen ce defineste o boala care apare spontan sau a carei cauza nu este cunoscuta.

idiosincrazie

sensibilitate neobisnuita si neasteptata a unui individ la un anume medicament sau aliment.

idioventricular idoxuridine ifosfamide

specific pentru ventriculele cardiace. Termen folosit mai ales pentru a descrie ritmul ventricular foarte lent aflat sub influenta unui pacemaker natural subordonat. medicament antiviral care contine iod si care inhiba dezvoltarea virusurilor; este folosit in tratarea infectiilor herpetice. medicament citotoxic utilizat in tratamentul afectiunilor maligne, in special in sarcoame, tumori testiculare si limfoame.

IGF
factorul de crestere insulin-like care include IGF-I si IGF-II.

igiena IGT

disciplina a sanatatii si studiul metodelor de pastrare a acesteia, in special prin promovarea curateniei. testul de toleranta la glucoza.

ihtioza

afectiune cutanata determinata genetic si caracterizata printr-o stare de uscare, ingrosare si asprire a pielii, al carui aspect aminteste de pielea de peste.

ileectomie ileita

rezectie a ileonului sau a unei parti a acestuia. afectiune inflamatorie a intestinului subtire.

ileocolita

afectiune inflamatorie care afecteaza in acelasi timp atat ileonul cat si colonul. Cauzele cele mai frecvente in declansarea acestei afectiuni sunt tuberculoza si boala Crohn.

ileocolostomie ileostomie

interventie chirurgicala care consta in anastomoza intestinului subtire la colon. deschiderea unei anse ileale la piele in scopul de a se permite evacuarea continutului intestinal, pentru a ocoli colonul. Exista mai multe tipuri de pungi pentru a colecta continutul intestinal.

ileum ileus iliac

sin: ileon. Portiunea distala a intestinului subtire, care se intinde de la jejun pana la valva ileala. ocluzie intestinala de obicei la nivelul intestinului subtire. muschi triunghiular situat in zona inghinala, cu originea pe fosa iliaca si osul sacru, iar insertia pe trohanterul mic al femurului.

iliopsoas ilium

muschi alcatuit din muschii iliac si psoas, care au un tendon comun. portiune superioara mare a osului coxal, constituind un os separat la fat, asezat deasupra cavitatii cotiloide.

iluzie

perceptie falsa cu obiect real, pot aparea la persoanele normale, fiind imediat corectate. Apar in majoritatea sindroamelor psihice, in special in depresie.

imagine analoga

imagine radiologica traditionala pe film, care consta in umbre care variaza usor de la negru la alb, fara vreo diferenta majora de la o nuanta de gri la alta.

imagine consecutiva imagine corporala

efectul mental al unei imagini care este inregistrata de creier pentru un scurt moment, atunci cand obiectul este luat din fata ochiului sau dupa ce ochiul este inchis. concept individual al dispozitiei membrelor si a identificarii diferitelor parti ale organismului propriu.

imagine reflectata imagistica imagocid imatinib

reflectia undelor sonore pe suprafata unei structuri interne, putand fi utilizata in producerea sonogramei. producerea de imagini ale organelor sau tesuturilor prin diferite tehnici. substanta cu actiune de distrugere asupra insectelor adulte.

medicament citotoxic, care actioneaza prin inhibarea protein-tirozin-kinazei, enzima activa in unele forme de celule leucemice.

imidazoli

grup de medicamente fungice, eficiente si pe o serie larga de bacterii.

imipramine imitatie

medicament folosit in unele boli depresive. mecanism al identificarii, uneori folosit si in terapie, consta in copierea actiunilor unei persoane de catre o alta persoana.

imobilizare

procedeu prin care se aduce in starea de nemiscare o parte care in conditii normale se misca.

imobilizare dinamica impalpabil

tehnica utilizata pentru imobilizare, dar care permite efectuarea controlata a anumitor miscari. structura a organismului care nu poate fi detectata prin palpare.

imperforatie impetigo implant

lipsa unui orificiu in mod normal prezent. infectie bacteriana cutanata superficiala. 1. Fragment de tesut introdus intr-un alt tesut similar sau de alt fel. 2. Substanta medicamentoasa sub forma solida introdusa intr-un tesut in vederea unei actiuni sau resorbtii lente. 3. Structura rigida introdusa in os sau periost pentru a forma suportul pe care se fixeaza o lucrare proteica dentara.

implant cohlear implant de san implant fetal implantare

dispozitiv pentru ameliorarea auzului, care consta dintr-un electrod implantat in urechea interna. procedeu de refacere a sanului extirpat pe cale chirurgicala datorita cancerului mamar. introducerea unui ovul, fertilizat in vitro si ajuns in stadiul de blastocist in uterul unei femei. 1. Fixarea ovulului la mucoasa uterina, care se produce in stadiul de blastocist, de la 6-8 zile dupa ovulatie. 2. Plasarea unei substante sau a unui dispozitiv intr-un tesut. 3. Inlocuirea chirurgicala a unui tesut afectat cu un altul sanatos.

impotenta

incapacitatea obtinerii sau mentinerii erectiei satisfacatoare pentru actul sexual.

impuls nervos imun

activitate electrica a membranei neuronului ce reprezinta modalitatea prin care informatia este transmisa in interiorul sistemului nervos, de-a lungul axonilor neuronilor. termen care se aplica unui organism nereceptiv fata de o infectie sau rezistent la actiunea nociva a agentilor infectiosi si a substantelor produse de acestia, prin prezenta anticorpilor specifici.

imunitate

capacitatea ereditara sau castigata a organismelor de a rezista la actiunea organismelor patogene sau la efectele nocive ale toxinelor produse de acestea.

imunizare

obtinerea imunitatii prin mijloace artificiale. Se realizeaza prin injectarea cu anticorpi deja formati.

imunocompromis imunodeficienta

termen folosit pentru pacientii al caror raspuns imun este redus sau chiar disparut datorita imunosupresiei. Pacientii imunocompromisi devin vulnerabili la infectii oportuniste. deficit al raspunsului imun.

imunoelectroforeza

tehnica de identificare a fractiunilor antigenice din ser prin electroforeza.

imunofluorescenta imunogenitate

tehnica de observare a cantitatii si/sau a distributiei anticorpilor sau antigenelor dintr-un tesut. proprietatea unei substante de a fi capabila sa produca un raspuns imun.

imunoglobulina

(Ig) anticorp constituit din glicoproteine cu grupari de oligozaharide, prezente in ser si in fluidele organismului, care functioneaza ca anticorpi, legandu-se specific prin intermediul a doua situri, cu antigenele.

imunologie

studiul fenomenelor imunitatii (fr. imunologie)

imunosupresie imunosupresiv imunotoxine

supresie a raspunsului imun, in general cauzata de medicamente sau boli. medicament care slabeste rezistenta organismului in fata infectiilor sau a substantelor nonself prin supresarea sistemului imun. o noua clasa de medicamente folosite in trialuri clinice in vederea tratamentului leucemiilor.

imunotransfuzie

transfuzie de antiser pentru a trata sau a conferi protectie temporara impotriva unor boli.

in articulo mortis in vitro in vivo

in momentul decesului. expresie din limba latina care se refera la procesele care au loc in afara organismului. expresie din limba latina care se refera la procesele biologice care se desfasoara in organismul viu.

inanitie

stare de denutritie extrema rezultata in urma lipsei de aport alimentar sau a unor defecte majore de alimentare.

inapetenta incidenta

lipsa poftei de mancare. 1. In radiologie situatia corpului de iradiat fata de sursa de radiatie. 2. In epidemiologie reprezinta un numar crescut de imbolnaviri, cauzate de o anumita boala. Referirea se face pe o anumita durata de timp, raportata la o populatie totala.

incidentalom incisiv

tumora descoperita intamplator, in general la nivelul glandei suprarenale, in timpul unui examen CT sau MRI al abdomenului sau toracelui facut pentru alte motive. dinte frontal aflat pe fiecare maxilar, cate doi de fiecare parte.

incizie

sectionare chirurgicala a tesuturilor cu ajutorul bisturiului sau a altui instrument taios.

incizura

termen utilizat in anatomie, semnificand o crapatura sau crestatura.

incluzionare

termen folosit in microscopie, reprezentand fixarea unei probe intr-o masa de material solid pentru a facilita taierea in sectiuni mici, necesare studiului microscopic.

incompetenta incontinenta

termen utilizat pentru a caracteriza starea de insuficienta, de obicei a colului uterin, care poate conditiona avorturi spontane. lipsa de autocontrol, incapacitate de a retine.

incoordonare

imposibilitatea de a efectua miscari coordonate si precise. Coordonarea miscarilor depinde de intregul sistem nervos, astfel incat orice afectare a acestuia poate determina aparitia incoordonarii.

incubatie

proces de dezvoltare a unui ou sau a unei culturi de bacterii.

incubator incus

dispozitiv folosit pentru protectia nou-nascutilor impotriva infectiilor, dar si pentru controlul conditiilor de viata ale acestora. ochiul mijlociu al urechii medii, pe care se sprijina capul ciocanelului si caruia i se disting un corp si doua apofize.

index de apnee index mitotic indican

numarul de episoade de apnee pe ora de somn. proportia celulelor dintr-un tesut care se divid in acelasi timp. compus excretat in urina, fiind un produs de detoxifiere a indoxilului.

indicanurie indicatie

prezenta in urina a unor concentratii mari de indican. Poate fi un semn al ocluziei intestinale. motiv puternic pentru a crede ca o actiune specifica este indicata.

indispozitie indol

sentiment de discomfort, de stare de rau. derivat al aminoacidului triptofan, excretat in urina si fecale.

indoxil

alcool derivat din indol sub actiune bacteriana.

induratie

condensarea si intarirea unui tesut sau organ.

indusium

termen folosit in anatomie cu semnificatia de acoperis membranos.

inel corneean

inel destinat pentru a fi inserat in tesutul periferic al corneei pentru a modifica curbura suprafetei corneene.

inel de retractie inervatie

depresiune in peretele uterin marcand jonctiunea dintre fibrele musculare contractate activ din segmentul superior al uterului si fibrele musculare ale segmentului inferior. distributia unui nerv intr-un organ sau tesut.

infanticid

uciderea unui fat nascut la termen sau aproape de termen, care s-a nascut viu si a respirat, indiferent daca a fost sau nu viabil.

infantilism infarct

tulburare de dezvoltare ducand la pastrarea caractererlor somatice si psihice ale copilariei cu imaturitate sexuala si adesea cu hipotrofie staturo-ponderala. necroza zonala a unui organ datorita opririi irigatiei prin vasul teritoriului respectiv, datorita unui trombus sau unui embol.

infarct miocardic infarctizare infectie

necroza ischemica miocardica, ce rezulta de obicei prin reducerea brusca a fluxului sanguin coronarian la un segment de miocard. De obicei are loc in ventriculul stang producerea unei necroze de coloratie rosie intr-un tesut unde circulatia de intoarcere venoasa este oprita. invazia unui organism de catre microorganisme patogene, cum ar fi bacterii, fungi, protozoare, richettsii sau virusuri. Agentul infectios poate fi transmis bolnavului sau

purtatorului prin picaturile Fluge sau prin contact direct, cum ar fi sarutul sau contactul sexual; prin vectori (animale, insecte); prin ingestia de alimente contaminate; de la mama infectata, la fat in timpul nasterii sau al sarcinii, etc.

infectie nosocomiala infectie puerperala inferior

infectie care se produce intr-un spital, fie intre pacienti de boli diferite care ajung in contact unii cu altii, fie de la bolnavi sau purtatori proveniti din randul personalului de ingrijire. infectie a tractului genital feminin care apare ca o complicatie a nasterii. termen folosit in anatomie ce semnifica asezarea dedesubt sau mai jos a unui element in raport cu altul.

infertilitate infestare

imposibilitatea femeii de a concepe un fat viabil sau viu, sau a barbatului de a induce conceptia. patrunderea in organismul omului sau al animalelor a diferite specii de paraziti.

infibulatie infiltratie

operatie practicata de unele popoare care consta in inserarea unui inel preputial la barbat sau prin labiile mari si mici la femeie. 1. Forma de reactivitate locala a unui tesut, consecutiva unor fenomene inflamatorii. 2. Procesul de introducere la nivelul unui tesut a unei substante medicamentoase, in vederea unei resorbtii de lunga durata.

inflamatie infliximab

ansamblu de fenomene locale reactionale din partea organismului fata de un agent patogen; poate fi acuta sau cronica. anticorp monoclonal utilizat in tratamentul cazurilor severe de boala Crohn sau poliartrita reumatoida care nu raspund la tratamentul cu corticosteroizi sau imunosupresive si respectiv medicamente antireumatice.

infundibul infuzie

termen folosit in anatomie cu semnificatia de trecere in forma de palnie. solutie extractiva apoasa obtinuta din produsele vegetale mentinute un anumit timp in contact cu apa la temperatura ridicata, aproape de fierbere.

ingesta

substantele alimentare introduse in organism; componenta a bilantului nutritional.

ingestie

1. Proces in urma caruia are loc introducerea in tubul tigestiv a alimentelor. 2. Proces prin care celulele fagocitare inglobeaza substante straine, cum ar fi bacteriile.

inghinal

afectand plica inghinala.

inginerie genetica inhalare

totalitatea tehnicilor care permit manipularea acizilor nucleici (ADN si ARN) in laborator. Aceasta permite izolarea unei gene si producerea ei in cantitati mari. introducerea in plamani a aerului sau a altor substante sau particule aflate in stare de vapori, pulberi etc.

inhalatie inhibitie

inspirare in scop terapeutic, in special in bolile respiratorii, a aerului in conditii speciale sau a unor solutii medicamentoase, cu actiune descongestionanta, calmanta. 1. Termen utilizat in fiziologie pentru incetarea reversibila a functiei unor formatiuni biologice fara alterarea structurii lor.

inhibitor inima

agent care suprima o actiune.

organ muscular cavitar situat in mediastinul anterior, care asigura prin contractiile sale ritmice circulatia sanguina.

inion

protuberanta externa a osului occipital, unul din punctele craniometrice situate in planul median.

initiator inlay

substanta care induce o modificare ireversibila in ADN-ul celular, ce poate fi cauza unui cancer. obturatie dentara pregatita in laborator dupa amprenta cavitatii.

inoculare

1. Introducerea unui agent infectios intr-o gazda sau intr-un mediu de cultura, in scopul de a favoriza multiplicarea si activitatea sa. 2. Administrarea la om si animal de vaccinuri in scop preventiv sau terapeutic.

inoculum

material de insamantat.

inosine pranobex inotrop

medicament antiviral ce se administreaza in tratamentul infectiilor cu virus Herpes simplex. agent care afecteaza contractia muschiului cardiac.

inozitol insecta

compus asemanator cu hexoza, constituent al unor fosfolipide celulare, cu prezenta in majoritatea alimentelor, mai ales in taratele din cereale. membru al clasei de artropode Insecta din subfiliumul Uniramia, care include aproximativ un milion de specii.

insecticid

substanta utilizata pentru uciderea insectelor. In concentratii mari pot provoca intoxicatii la om.

inseminare insertie

introducerea in vagin a spermatozoizilor. punctul de fixare a unui organ sau parti de organ, pe un altul, de obicei mai rezistent.

insolatie

afectiune provocata de expunerea indelungata la radiatiile solare.

insomnie instilatie instinct

imposibilitatea de a dormi. Se poate asocia cu o boala, in special cele insotite de dureri, dar de cele mai multe ori este cauzata de stres, griji, excitanti nervosi. metoda terapeutica prin care se administreaza sub forma de picaturi, diferite medicamente, pe mucoase. complex innascut de reflexe neconditionate care asigura diferitele forme de adaptare ale fiintelor la mediu.

insuficienta insuflatie insula insula

stare de inferioritate fiziologica a unui organ de a-si indeplini functiile. introducerea sub presiune a aerului, a unui gaz sau a unor corpuri solide pulverizate intr-o cavitate a corpului. portiunea cortexului cerebral care acopera corpus striatum. arie de tesut sau grup de celule diferentiate net de tesutul din jur.

insulina

hormon pancreatic cu rol hipoglicemiant, produs de celulele beta din insulele Langerhans. Secretia acestui hormon este stimulata de concentratiile crescute de glucoza din sange.

insulinaza

enzima care se gaseste in tesutul hepatic si in cel renal, si care inactiveaza insulina.

insulinom

tumora a celulelor beta din insulele Langerhans pancreatice, caracterizata prin hipersecretie de insulina.

integument intercalar

tegument, piele. care se interpune intre doua structuri; despre un tesut, structura etc.

intercelular intercostal

situat intre doua celule. muschi ce se gaseste in spatiul cuprins intre coaste, si care este responsabil de unele miscari ale acestora.

intercurent interfaza

termen care se aplica unei infectii contractata de un pacient suferind de o alta infectie sau boala. perioada de timp cuprinsa intre doua diviziuni. Sin: interkinesis.

interferon

substanta sintetizata de celulele gazda sub actiunea unui virus si care are proprietatea de a inactiva evolutia acestuia.

interleukine interneuron internod

familie de proteine care controleaza unele aspecte ale hematopoiezei si ale raspunsului imun. neuron apartinand SNC, care face legatura intre diferiti neuroni, formand un arc reflex. portiune a fibrei nervoase dintre strangulatiile inelare Ranvier invecinate.

interoceptori interparietal

organe terminale nervoase situate in viscere, primind stimulatii activitatii viscerale. os care se afla intre cele doua oase parietale.

interpeduncular intersexuat interstitiu intestin

situat intre pedunculii cerebrali sau cerebelari. organism ce prezinta caractere intermediare intre cele masculine si feminine. tesutul conjunctivo-vascular de sustinere a unui organ parenchimatos. componenta a tractului digestiv care se intinde intre stomac si anus. Este format din doua parti mari: intestinul subtire si intestinul gros. La randul sau, intestinul subtire este impartit in duoden, jejun si ileon. Intestinul gros este alcatuit din cec, apendicele vermiform, colon si rect.

intima

stratul intern al peretelui unei artere sau vene.

intoleranta intoxicatie

imposibilitatea organismului de a suporta diversi agenti, care in mod obisnuit nu sunt toxici. stare ce caracterizeaza prin modificari patogenice organice sau functionale determinate de substante toxice.

intracameral intracelular

aflat in interiorul unei camere. situat, sau care apare in interiorul unei celule.

intracisternal

situat in cisterna magna.

intracorneean

situat in interiorul corneei.

intracranian intradermic

situat in interiorul corneei. situat in piele. Injectia intradermica se face in tegument.

intramuscular intraocular

situat intr-un muschi. Injectia intramusculara se face strict in muschi. situat in interiorul globului ocular.

intrastromal intratecal

situat in stroma corneei. situat in interiorul meningelor maduvei spinarii.

intravenos

situat in interiorul unei vene.

intravitrean introiectie introitus

in interiorul umorii vitroase a ochiului. proces de adoptare a calitatilor unei alte persoane. intrarea intr-un orificiu, cavitate.

intubatie

introducera unei sonde sau a unui cateter in interiorul unui organ tubular, in scop terapeutic sau diagnostic.

intumescenta inulina

umflarea, cresterea in volum a unui organ. carbohidrat cu greutate moleculara mare, folosit in testul functiilor renale.

invaginatie

telescoparea, patrunderea unei portiuni dintr-un tub flexibil in el insusi. Invaginatia intestinala apare cel mai adesea la copiii sub 4 ani.

involucrum involutie iod

cresterea unui os nou, format din periost, care uneori inconjoara o masa de os infectat si mort in osteomielita. evolutie regresiva. element chimic cu simbolul I, foarte important pentru cresterea si dezvoltarea organismului. Deficitul de iod duce la aparitia gusei.

iodism IOL ion

intoxicatie cu iod. Manifestarile caracteristice sunt colorarea cavitatii bucale si mirosul respiratiei. implant intraocular de cristalin. atom sau grup de atomi care au pierdut unul sau mai multi electroni, producand modificari electrice si de aceea devenind mai activi chimic.

ionizare

procesul in urma caruia are loc transformarea unui atom sau grup de atomi in ioni.

ionoforeza

tehnica de introducere de medicamente sub forma de ioni, printr-un curent continuu. Se utilizeaza mai ales in stomatologie, avand ca scop sterilizarea canalelor dentare sau introducerea ionilor de salicilat in piele in tratamentul durerilor reumatice profunde.

ipohondrie

preocupare exagerata pentru propria sanatate, cu teama obsesiva de a fi bolnav. Acest sindrom este foarte raspandit, iar in grade diferite se gaseste la persoanele anxioase, deprimate sau psihastenice.

ipoteza dopaminergica
teorie care sustine ca schizofrenia este produsa de tulburari ale metabolismului dopaminei si poate fi tratata cu medicamente care antagonizeaza actiunile sale ca neurotransmitator.

ipsilateral iradiere

de aceeasi parte a corpului. proces in urma caruia un corp este supus radiatiilor ionizante in scop terapeutic, diagnostic sau accidental.

ireductibil

incapabil sa revina la pozitia normala.

iridectomie

sectionarea unei portiuni din iris.

iridenclesis iridermie

interventie chirurgicala pentru glaucom, care consta din inclavarea a doua lambouri iriene intr-o plaga sclerocorneeana. absenta congenitala a irisului.

iridociclita

inflamatia irisului si a corpului ciliar.

iridodializa

separarea sau ruperea traumatica sau chirurgicala a irisului de la insertia sa.

iridodonesis iridoplegie iridoptosis

miscari tremuratoare ale irisului prin lipsa de suport a cristalinului. paralizia sfincterului pupilar al irisului, de obicei asociata cu cicloplegie, fiind rezultatul unui traumatism, inflamatiei sau utilizarii instilatiilor oculare cu medicamente pupilo-dilatatoare. prolaps al irisului.

iridoschizis iridotomie irigare iris

atrofia stromei irisului. interventie chirurgicala care consta din sectionarea irisului utilizand un bisturiu sau laser YAG. metoda de curatare a plagilor sau organelor cavitare cu un jet continuu de apa sau o solutie medicamentoasa. disc circular, parte a uveei oculare, suspendat in umoarea apoasa prin corpul ciliar; suprafata sa posterioara ramane pe cristalin, separand camerele anterioara si posterioara. Partea centrala prezinta o perforatie circulara, numita pupila.

iris bombe

anormalitate a ochiului in care irisul bombeaza in fata spre cornee, datorita presiunii exercitate de umoarea apoasa in spatele irisului cand trecerea acesteia prin pupila spre camera anterioara este blocata.

iritabilitate iritant IRM

proprietatea unor tesuturi de a reactiona la un stimul. orice substanta care produce iritatia tesuturilor. imagistica prin rezonanta magnetica-investigatie imagistica excelenta pentru sistemul nervos, articular,vascular si muscular fara efecte secundare.

ischemie ischion ISS

deficit circulator local prin micsorarea afluxului de sange la teritoriul respectiv, datorita unui obstacol in circulatie. os care formeaza partea inferioara a osului coxal. Sistemul de clasificare a traumatismelor.

isteric
descrierea unui tip de tulburare de personalitate caracterizata prin instabilitate si superficialitate a sentimentelor, si prin tendinta de a manipula in relatiile interpersonale.

isterie istm IUI

afectiune care in trecut era considerata o forma de nevroza caracterizata prin instabilitate emotionala sau sentimentala. denumire in anatomie pentru gatul sau partea ingusta a unui organ. Inseminarea Intrauterina.

Ixodes

gen de capuse din familia Ixodidae, clasa Arachnida, larg raspandite in natura.

ixodiasis

orice boala produsa de prezenta capuselor.

Ixodidae

familie de capuse din clasa Arachnida.

izoaglutinina

tip de anticorp care apare in mod natural in plasma si care produce aglutinarea eritrocitelor pe diferite grupe.

izoaglutinogen izoanticorp izoantigen izodactilie izoenzima

antigen de pe suprafata eritrocitelor care reactioneaza cu o izoaglutinina din plasma sanguina, producandu-se aglutinarea. anticorp ce apare doar la anumiti indivizi ai unei specii si care actioneaza impotriva componentelor tesuturilor straine ale unui individ din aceeasi specie. substanta antigenica ce apare doar la unii indivizi ai unei specii. malformatie congenitala in care degetele de la maini sau de la picioare au aceeasi lungime. forma a unei enzime care catalizeaza acelasi tip de reactie, dar are cateva diferente fizice si imunologice.

izoimunizare izolare

dezvoltarea anticorpilor la un individ impotriva antigenelor provenite de la un individ din aceeasi specie. actiune epidemiologica prin care o persoana bolnava sau purtatoare de germeni este separata de celelalte persoane, pe o durata de timp variabila cu perioada de contagiozitate a bolii respective, cu scopul de a intrerupe lantul de transmitere a infectiei.

izolare de saliva izomeraza

folie de cauciuc folosita in stomatologie pentru izolarea unuia sau a mai multor dinti in timpul tratamentului. enzima care catalizeaza transformarea unui izomer al unui compus intr-altul.

izometropie izomorfism izopren izopter

putere egala de refractie a ambilor globi oculari. conditie in care exista o asemanare in forma sau structura a doua sau mai multe obiecte. hidrocarbura nesaturata, monomer de baza in sinteza cauciucului pe cale naturala si industriala. linie care uneste punctele campului vizual ce corespund aceleiasi sensibilitati retiniene.

izorefracturie izoritmie

conditie in care se elimina o urina finala cu refractivitate constanta, aproximativ egala cu aceea a plasmei dezalbuminate.

termen utilizat in cardiologie pentru fenomenele care apar si se repeta cu acelasi ritm.

izostenurie izoterme

incapacitatea rinichilor de a produce fie urina concentrata, fie diluata. Apare in stadiul final a insuficientei renale. 1. Homeoterme. 2. Linii care unesc valorile de reactie ale mai multor sisteme ce isi desfasoara activitatea la aceeasi temperatura.

izotermie

stare caracterizata prin mentinerea temperaturii in limite constante.

izotermognozie izotonic izotopi

sensibilitate patologica in care durerea, frigul etc. sunt percepute ca senzatie de caldura. 1. Termen prin care se arata caracterul unui lichid sau solutii de a avea o presiune osmotica egala cu aceea a unei solutii, luata ca referinta. 2. Descrie muschii care au tonicitate egala. elemente chimice care au acelasi numar de ordine in tabelul lui Mendeleev, dar difera intre ele prin greutate atomica.

izotrop

proprietatea unui corp de a se comporta la fel in toate directiile din punct de vedere optic datorita faptului ca ii lipseste o organizare sistematica a traiectoriei electronului de legatura.

izozima

sin: izoenzima.

Jacobson

(organul lui) formatiune mica, sacciforma, aflata intre peretele cavitatii nazale. La om nu este dezvoltata si nu are functie.

Jacquemier Jaeger

(semnul lui) coloratie rosiatica sau albastruie a vaginului. tabel cu un text, tiparit de diferite dimensiuni, utilizat pentru testarea acuitatii vizuale de aproape.

jamais vu Janeway

manifestare a epilepsiei de lob temporal, exprimata prin lipsa sentimentului de cunoastere a mediului familial. leziune hemoragica observata in unele cazuri de endocardita bacteriana, care apare in palma sau pe talpa.

Jarisch-Herxheimer jejun s.n.

exacerbarea simptomelor bolii sifilis, ce poate aparea la debutul tratamentului cu antibiotice. parte a intestinului subtire intre duoden si intestinul gros (fr. jejunum)

jejunectomie

rezectie chirurgicala a unor parti sau chiar a intregului jejun.

jejunoileostomie jejunostomie

interventie chirurgicala in care jejunul este legat la ileum fie cand portiunea proximala a ileumului, fie cand portiunea terminala a jejunului sunt rezecate sau trebuie ocolite. interventie chirurgicala in care jejunul este deschis la peretele abdominal, putandu-se insera un cateter in jejun, prin care, pentru o perioada scurta de timp se pot introduce alimente sau alte substante.

jejunotomie

incizie chirurgicala a jejunului pentru inspectia interioara a acestuia.

Jod-Basedow jonctiune joule

ansamblu de simptome care includ: eruptii tegumentare, conjunctivita, inflamatia glandelor salivare si hipertiroidism, datorita ingestiei unei cantitati mari de iod. punct in care doua tesuturi de structuri diferite intra in contact.

in S.I. - lucrul mecanic efectuat de o forta de un newton pentru a deplasa punctul de aplicatie pe directia sa cu un metru.

jugular jugum juxtaK-ras Kahn

care se refera la vena jugulara sau la gat. creasta sau sant care leaga doua parti ale unui os. element de compunere care introduce in termeni sensul de aproape, proximitate gena care a suferit o mutatie formand un important oncogen, care este implicat in producerea cancerului pulmonar sau de colon. test pentru diagnosticarea sifilisului, in care se detecteaza anticorpii specifici bolii, intr-o proba de sange a pacientului suspectat, prin reactia de precipitare.

kala-azar

boala produsa de protozoarul Leishmania donovani.

kalicreina kallidin

enzima ce se afla in sange si in alte fluide ale organismului, si care actioneaza asupra unor globuline plasmatice pentru a produce bradikinina si kalidina. polipeptid natural care contine zece aminoacizi, cu efect puternic vasodilatator, producand si contractia muschilor netezi.

Kallman Kaposi

(sindromul) cea mai frecventa forma de insuficienta gonadotropinica izolata; este asociata cu hipotrofia lobilor olfactivi, cauzand anosomia. (sarcomul) tumora maligna care se dezvolta din celulele endoteliale ale vaselor sanguine tegumentare.

kari-, kario-

element de compunere care introduce in termeni referirea la nucleul celular.

kariokinesis kariolisis

diveziunea nucleului celulei, care are loc in timpul diviziunii celulare, inainte de diviziunea citoplasmei (citochineza). procesul de dizolvare a nucleului celular, care apare in necroza celulara si este precedat de fragmentarea nucleului.

Kartagener Kawasaki

(sindromul) afectiune ereditara caracterizata prin localizarea organelor interne in partea opusa localizarii normale. (boala) afectiune de cauza necunoscuta care apare inainte de varsta de cinci ani; caracterizata prin febra, conjunctivita, inflamatia buzelor.

Kayser-Fleischer Kegel Kehr Kell

(inelul) inel de culoare brun-roscata sau brun-verde la periferia corneii. Apare datorita depunerii de cupru si este un semn al bolii Wilson. (exercitiile) metoda de exercitii de reabilitare a muschilor planseului pelvin; vindecarea pacientilor cu incontinenta urinara de stres. (semnul lui) durere la nivelul umarului stang, cauzata de iritatia suprafetei inferioare a diafragmului de o hemoragie produsa de ruptura de splina. (antigene) grup de antigene care pot fi prezente sau nu pe suprafata eritrocitelor, reprezentand baza grupelor sanguine.

Keller

(operatia) interventie chirurgicala pentru hallux valgus.

kelvin

unitate de masura a temperaturii in S.I.

kerat-, keratokeratalgie

element de compunere care introduce in termeni referirea la cornee sau tesut cornos. durere la nivelul corneei, in special la nivelul tegumentului.

keratectazie

protruzie a corneei la nivelul unei cicatrice (care este mai subtire decat tesutul corneean normal).

keratectomie keratinizare keratita

indepartarea pe cale chirurgicala a unei portiuni din cornee, de obicei stratul superficial. proces de incarcare cu keratina a celulelor, care apare in epiderm si in anexele sale. inflamatia corneei.

keratoacantom
nodul rotund ferm, de obicei de culoarea pielii, cu margini in panta abrupta si cu un crater caracteristic central, care contine material keratinos.

keratocel

hernie a membranei Descemet, printr-o ulceratie corneeana, invadanta in profunzime.

keratoconjunctivita keratoconus

inflamatie simultana a conjunctivei si a corneei. corneea conica; ectazie lent progresiva a corneei de obicei bilaterala, cu debut intre zece si treizeci de ani.

keratoglobus

afectiune congenitala a ochiului care consta in deformarea globuloasa a corneei.

keratomalacie

afectiune asociata cu carenta de vitamina A si malnutritia proteino-calorica, caracterizata printr-o cornee uscata, voalata si care se denudeaza.

keratomileusis intrastomal keratopatie

interventie chirurgicala care corecteaza miopia grava. termen generic utilizat pentru orice afectiune a corneei.

keratoplastie

procedeu chirurgical de inlaturare a unei portiuni de cornee distrusa si inlocuirea cu o grefa de cornee preluata de la un donator.

keratoproteza keratoscop keratosis

proteza optica transparenta care se implanteaza in cornee pentru a inlocui o zona opacifiata. instrument pentru aprecierea curburii corneei. hiperkeratoza.

keratotom

instrument utilizat in sectionarea corneei.

keratotomie arcuata keratotomie radiala keratouveita kerion

incizie curba efectuata la periferia corneei, folosita la reducerea astigmatismului. interventie chirurgicala indicata in reducerea miopiei. inflamatie care afecteaza simultan corneea si uvea. forma rara si severa de dermatomicoza a pielii capului, caracterizata prin aparitia unei placi rotunde-ovalare, proeminenta, rosie.

Kernig

(semnul lui) semn de manifestare care consta in rezistenta pasiva puternica la incercarea de a intinde genunchiul, pornind de la pozitia strans-flectata.

Kernohan
(fenomenul) hemiplegie ipsilaterala leziunii craniene care o produce, datorata presiunii exercitate de leziune pe structurile din jur.

ketamine

medicament utilizat in producerea anesteziei, mai ales la copii.

ketoconazole Kienbock

medicament antifungic, utilizat in tratamentul anumitor infectii, cum ar fi: candidoza, histoplasmoza si blastomicoza. (boala) necroza avasculara a osului semiluniar, care apare in special la mana dominanta a barbatilor de 20-45 de ani.

Kiesselbach kilocalorie kilogram

(plexul) retea de vase capilare in regiunea antero-inferioare a septului nazal, care constituie sediul de predilectie a epistaxisului. o mie de calorii. unitate de masura in S.I. pentru masa, egal cu o mie de grame si care reprezinta masa prototipului international, confectionat in forma de cilindru, cu diametru si inaltime de 39 de cm, din aliaj de platina 90 % cu iridiu 10 %.

kimograf

aparat pentru inregistrarea variatiilor anumitor parametri biologici (presiune sanguina, respiratie).

kinanestezie kinaza

incapacitatea de a percepe pozitia si miscarile diferitelor parti ale organismului prin tulburari ale sensibilitatii profunde. 1. Agent care transforma forma inactiva a unei enzime in forma activa. 2. Enzima care catalizeaza transferul gruparii fosfat.

kinestezie

posibilitatea de a simti, fara participare vizuala, prin intermediul sensibilitatii profunde, miscarile imprimate pasiv diverselor segmente ale corpului.

kinezimetru kinina

instrument pentru masurarea unei miscari, utilizat in investigarea bolilor musculare si nervoase. (chinina) polipeptid natural cu actiune vasodilatatoare, cu scaderea presiunii arteriale. Se formeaza atunci cand tesuturile sunt lezate sau apar modificari ale pH-ului si temperaturii sangelui.

Klebsiella

bacterii de forma bacilara, imobile, gram-negative, din familia Enterobacteriaceae. Intalnite in tractul respirator, intestinal si urogenital al omului si animalelor.

Kleine-Levin Klinefelter Klumpe Kocher

(sindromul) afectiune rara caracterizata prin criza de hipersomnie, asociata cu senzatia de foame, iritabilitate si instabilitate motorie. (sindromul) afectiune genetica caracterizata prin prezenta a 3 cromozomi sexuali xxy. (paralizia) paralizie partiala a bratului cauzata de lezarea plexului brahial inferior al nounascutului in timpul nasterii. (procedeul) manevra pentru reducerea luxatiei scapulo-humerale: adductia si rotatia externa a bratului, apropierea cotului de linia mediana si rotatia interna brusca cu aruncarea mainii pe umarul opus.

Koebner

(fenomenul) fenomen care apare in afectiunile cutanate, in special in psoriazis si in lichenul plat.

Koeppe
(nodulul) tip de nodul care apare in iris la marginea pupilei.

Kohler Koplik koro

(boala) necroza osului navicular al tarsului. Are evolutie cronica si afecteaza mai frecvent baietii intre 3 si 5 ani. (semnul) semn caracteristic perioadei de invazie a rujeolei. stare de anxietate acuta intalnita in unele culturi, caracterizata prin credinta ca penisul s-a micsorat si a intrat in abdomen, si va disparea.

Korsakoff kraurosis Krebbs

(sindromul) tulburare organica a creierului in care memoria recenta este afectata sever, apare dezorientarea temporala si spatiala si tendinta de a inventa experiente imaginare. sindrom de scleroatrofie avansata a mucoasei vulvare. (ciclul) ciclu de reactii metabolice catalizate enzimatic, ce au loc in celulele organismelor animale vii, in care acetatul in prezenta oxigenului, este degradat pentru a produce energie sub forma de ATP si dioxid de carbon.

kripton-81m Krukenberg KUB

gaz radioactiv care este un izotop cu timp de injumatatire scurt (13 secunde) utilizat in investigarea ventilatiei pulmonare. (fusul pigmentar) depozitare fuziforma, verticala de pigment pe endoteliul corneei, bilateral, probabil de natura degenerativa ce apare in sindromul dispersiei pigmentare. (radiografia) radiografie plana abdominala ce cuprinde rinichii, uretrele si vezica urinara.

Kuntscher Kupffer kuru

(cuiul) tija metalica ce se introduce in femur pentru a stabiliza o fractura transversa de diafiza femurala. (celulele) celule fagocitare fixe care marginesc sinusoidele hepatice si sunt implicate in producerea bilei. boala neurologica progresiva prezenta la bastinasii din Noua Zeelanda si Noua Guinee. Pacientii prezinta degenerarea progresiva a neuronilor din SNC, in special din ariile care controleaza miscarile.

Kuss

(sindromul) sindrom de ocluzie intrinseca a colonului sigmoid prin pericolita generata de o infectie genitala.

Kussmaul Kussmaul

(respiratia) tip de hiperpnee compusa din patru timpi: inspiratie, pauza, expiratie, pauza care insoteste de obicei acidoza metabolica. (semnul) 1. Turgescenta inspiratorie a jugularelor in mediastinopericardita sau in tumorile mediastinale. 2. Diminuarea accentuata a pulsului in timpul inspiratiei. 3. Semn clinic in stenoza pilorului.

Kustner

(manevra) manevra pentru verificarea decolarii placentei, constand in impingerea spre ombilic a corpului uterin, apasand cu mana deasupra simfizei pubiene.

Kuznetov Kveim

(grefa cutanata) grefa cutanata libera de piele totala. (testul) test utilizat in diagnosticul sarcoidozei.

kwashiorkor

forma de malnutritie datorata unui deficit de alimente care contin proteine.

Kyasanur Forest

(boala) afectiune tropicala produsa de un virus transmis prin muscatura capusei de padure.

labferment labial

enzima secretata de mucoasa gastrica a mamiferelor tinere, care activeaza coagularea laptelui. 1. Despre o structura anatomica care apartine buzelor, care se refera la buze. 2. Despre sunete care se articuleaza cu participare buzelor.

labialism labii

defect de vorbire exprimat prin pronuntarea defectuoasa a sunetelor labiale. fiecare dintre cele doua perechi de repliuri cutaneomucoase de la nivelul vulvei.

labii mari labii mici

repliuri cutanate pare care delimiteaza lateral vestibulul vulvei, formeaza anterior muntele lui Venus si sunt reunite posterior in comisura posterioara. repliuri mucoase pare, situate de o parte si de alta a vestibulului vulvei, inauntrul labiilor mari. L.m. se unesc anterior, formand preputul clitorisului, iar posterior de acesta un repliu transversal, fraul clitorisului.

labil

instabil, care se modifica sau se elimina usor.

labilitate

1. Insusirea de a fi labil .2. Mobilitate functionala excesiva. 3. L. emotionala, trecera rapida de la o stare emotionala la alta, uneori opusa ca sens. Se observa in stari nevrotice, psihopatii, arterioscleroza cerebrala, dar poate fi si o caracteristica temperamentala.

labiodentar

care apartine buzelor si dintilor.

labiolectura labionazal labirint

proces de descifrare a limbajului vorbit, folosit de subiectii surzi, bazat pe analiza miscarii buzelor interlocutorului. care apartine buzelor si nasului. ansamblu complex de conducte si cavitati care comunica intre ele.

labirintectomie labirintic

evidare chirurgicala totala sau partiala a labirintului, urmata de abolirea definitiva a functiilor labirintice. termen utilizat indeosebi pentru a desemna o afectiune care este localizata la nivelul labirintului urechii interne sau al carei mecanism fiziopatologic este in relatie cu acesta.

labirintita

inflamatia labirintului urechii. Este insotita de vertij, voma si surditate. Sin: otita interna.

labirintotomie
incizia labirintului.

labirintoza laborator labrum lac

degenerescenta elementelor neurosenzoriale vestibulare sau cohleare consecutiv actiunii toxice a unor medicamente. incapere prevazuta cu dispozitive, aparatura si materiale pentru efectuarea unor analize sau pentru cercetare stiintifica. structura anatomica in forma de buza. 1.Colectie circumscrisa de lichid intr-o depresiune sau cavitate inchisa. 2. Produs industrial volatil utilizat pentru izolare.

laceratie

1. Plaga cu marginile anfractuoase, rezultata prin lezarea violenta a tegumentelor si a tesutului celular subcutanat subiacent. 2. Interventie chirurgicala prin care se indeparteaza tesuturile afectate in procesul de dilacerare.

lacodacriocistostomie lacorinostomie lacrima

interventie chirurgicala destinata remedierii obstructiei canaliculelor lacrimale prin imbinarea fundului de sac conjunctival infero-intern cu sacul lacrimal. interventie chirurgicala prin care se creeaza un canal anastomotic intre fundul de sac conjunctival inferonazal si mucoasa nazala. secretia glandei lacrimale, cu rol in mentinerea umiditatii corneei.

lacrimal

care se refera la lacrimi, la secretia acestora, la glandele secretorii si la caile de drenaj al lacrimilor.

lacrimogen

sin: dacriogen.

lactacidemie
prezenta si concentratia acidului lactic in sange.

lactalbumina lactat

albumina din lapte. 1. Care contine lapte, se bazeaza pe lapte. 2. Sare a acidului lactic.

lactat dehidrogenaza lactatie

enzima care transforma acidul lactic in acid piruvic in prezenta NADH. A permis descoperirea izoenzimelor. 1. Proces de formare si secretie a laptelui din celulele glandei mamare si de excretie a acestuia prin canalele galactofore. 2. Termen utilizat pentru denumirea perioadei in care o femeie alapteaza.

lactescent

despre un fluid al carui aspect macroscopic este asemanator cu laptele.

lactobacillus lactoferina

Gen de Lactobacillaceae, considerat uneori in relatie cu etiologia cariei dentare, dar care, de obicei nu este patogen. Prin fermentatie produce acid lactic. glicoproteina cu M de 80 kDa care prezinta o afinitate crescuta pentru fier (ioni ferici).

lactoflavina lactogen

sin: vitamina B2. orice factor, substanta care stimuleaza lactatia. Placenta secreta un hormon l.

lactogeneza

sin: galactogeneza.

lactoglobulina lactoproteina

globulina existenta in lapte. Laptele uman contine aproximativ 5,3 g globuline/litru. termen care cuprinde ansamblul proteinelor din lapte: imunoglobuline, lactoglobuline, lactalbumina si lactosiderofilina. In laptele de femeie, l. are concentratia mai mare decat cea a cazeinei.

lactoser

partea lichida care ramane din lapte dupa indepartarea cheagului rezultat din actiunea fermentilor (este lipsit de cazeina).

lactovegetarian lactoza

1. Se refera in general la caracterul unei alimentatii bazate pe lapte, derivata din lapte si legume. 2. Persoana care respecta un regim. dizaharid care se gaseste in lapte si este format dintr-o molecula de glucoza si una de galactoza. Este o substanta organica incolora, cu gust dulce.

lactozurie
eliminarea de lactoza in urina.

lacuna

zona bine circumscrisa, de dimensiuni mici, normala sau patologica. Termenul este utilizat indeosebi in imagistica.

lacuna corticala metafizara lacuna cuneiforma lacuna osteocitara lagoftalmie lalopatie lama

l osoasa observata radiologic la periferia metafizei unui os lung al membrelor, la adolescent. forma tipica de miloliza, localizata cel mai frecvent la nivelul coletului vestibular al caninului superior. cavitate de mici dimensiuni sapata in tesutul osos, in care se afla un osteocit. scurtare anormala a pleoapelor, indeosebi a celei superioare, care impiedica acoperirea completa a globului ocular. denumire generala a tuturor tulburarilor de utilizare a cuvintelor vorbite sau scrise, constand fie in alterarea pronuntiei cuvintelor, fie in tulburarea utilizarilor acestora ca simbol. 1. Fragment din sticla subtire pe care se aplica preparatul microscopic. 2. Formatiune anatomica sau embrionara din care se vor dezvolta elemente comune. 3. Sin: lamina.

lama bazala

structura glicoprotidica microfibrilara situata la baza epiteliilor si a numeroase tipuri de celule, cum sunt celulele musculare sau adipocitele.

lama vertebrala

termen anatomic care defineste fiecare dintre cele doua segmente laterale posterioare ale arcului vertebral, care se intind de la pediculi la apofiza spinoasa si delimiteaza posterior orificiul vertebral.

lamarckism lambda

teorie elaborata de Lamarck care a explicat evolutia fiintelor vii prin influenta variatiilor de mediu asupra comportamentului, apoi asupra morfologiei organismelor. 1. Denumire utilizata in anatomia topografica pentru desemnarea punctului de intersectie a suturii sagitale cu sutura lambdoida, corespunzand la nou-nascut , fontanelei posterioare. 2. Litera din alfabetul grec utilizata drept simbol al unor marimi fizice, indeosebi pentru lungimea de unda si pentru constanta de dezintegrare radioactiva.

lamblia

gen de protozoar flagelat, parazit in tractul intestinal al omului si al animalelor; provoaca diarei intermitente si malabsorbtie, iar uneori colecistita. Specia parazitara la om: Giardia lamblia.

lambliaza lambou

infectie cu protozoare din genul Lamblia. Sin: giardiaza. fragment de piele, muschi si uneori de epiploon, de forma variabila, care nu este legat de tesutul de origine decat printr-un pedicul nutritiv.

lambou biologic

varietate de lambou cutaneoadipos caracterizat prin sectionarea intregii suprafete cutanate, cu pastrarea in profunzime a pediculului vascular.

lambou de alunecare

varietate de lambou de forma dreptunghiulara care, dupa o disectie subcutanata intinsa, este adus in zona pierderii de substanta folosindu-se elasticitatea intregii structuri, de la pedicul pana la marginea libera.

lambou in Z

varietate de lambou utilizata frecvent pentru corectarea unei cicatrice retractile. Incizia se practica in Z, rezultand doua l. in forma de triunghi echilateral care se pot decola si permuta.

lambou la distanta

l. amplasat la distanta de locul de prelevare, a carui vitalitate este mentinuta prin pastrarea pediculului vascular propriu, care este sectionat doar atunci cand, dupa aproximativ trei saptamani, legaturile formate cu suprafata receptoare sunt suficiente pentru a-i permite o existenta autonoma.

lambou local lameala lamina lamine

varietate de lambou prelevat din imediata vecinatate a pierderii de substanta ce trebuie acoperita si care isi pastreaza definitiv pediculul nutritiv. lama mica. strat subtire care face parte din structura unei formatiuni anatomice complexe. filamente intermediare de tip IV, constituind o retea cu o grosime de 10-20 nm, denumita lamina nucleara si situata intre cromatina si membrana nucleara interna.

laminectomie laminotomie lampa

excizia arcului posterior al unei vertebre, deci a procesului spinos si a celor doua lame adiacente. Este un timp operator in interventiile pe maduva spinarii. rezectia uneia sau mai multor lame vertebrale. aparat, dispozitiv care furnizeaza lumina si caldura.

lancinant

despre durerea care se manifesta prin junghiuri, este pulsatila sau da senzatia de intepare.

lancinatie lanolina lant

durere rapida, asemanatoare intepaturii unei lance. produs obtinut prin purificarea grasimilor din seul de oaie: amestec pe jumatate cu apa si adaugare de substante parfumate. Unguent ideal al pielii. 1. Termen general care desemneaza o succesiune de elemente, macroscopice sau microscopice, constituind impreuna o entitate anatomica si/sau functionala, ca parte a unei alte structuri. 2. Succesiune de fenomene sau procese in relatie unele cu altele, care constituie impreuna un ansamblu functional. 3. Serie de atomi de carbon din unele molecule organice. 4. Ansamblu de aminoacizi legati unul de celalalt prin legaturi peptidice, denumit lant peptidic sau polipeptidic.

lant respirator lant simpatic lant trofic

ansamblu de proteine si de transportori de electroni alcatuit din cinci complexe, care asigura respiratia mitocondriilor si producerea de energie. ansamblu de ganglioni nervosi, situati la dreapta si la stanga fetei anterioare a corpilor vertebrali si legati unii cu altii printr-un cordon nervos intermediar. unitate functionala de transformare a substantei si de transfer de energie, alcatuita dintr-un sir de specii, pornind de la o baza trofica si sfarsind cu un rapitor de varf sau un utrahiperparazit.

lantanide lanteta lanugo

elementele chimice cu Z intre 58 si 71 (pamanturi rare), urmand dupa lantan. bisturiu cu lama fina, triunghiulara, cu doua taisuri; serveste la scarificarea tegumentelor. parul fin care acopera corpul fetusului, cu exceptia palmelor si a plantelor.

laparoschizis laparoscop

agenezie a peretelui abdominal localizata lateroombilical, care creeaza un orificiu la nivelul caruia se produce o eventratie fetala de viscere. endoscop adaptat pentru a permite examinarea cavitatii abdominale.

laparotomie

termen care desemneaza inciziile abdominale efectuate in scopul abordului chirurgical al organelor intraabdominale.

lapsus lapte

eroare comisa in vorbire sau in scris care consta in inlocuirea cuvantului asteptat cu altul. produs de secretie a glandelor mamare. Contine principiile nutritive in conditii optime de sterilitate si digestibilitate: proteine, glucide, lipide, saruri minerale, anticorpi.

laringe

formatiune anatomica tubulara situata in regiunea cervicala, anteromedian. Este interpus intre trahee si faringe, cu care se continua. Cuprinde corzile vocale, o musculatura proprie si un schelet alcatuit din patru perechi de cartilaje laterale si trei cartilaje mediane impare (epiglotic, tiroid si cricoid). Este organul central al fonatiei, asigurata de corzile vocale.

laringectomie laringism laringita

operatie constand in extirparea totala sau partiala a laringelui. ingustare spasmodica sau inchidere a orificiului glotei. inflamatie acuta sau cronica a laringelui.

laringocel

tumora chistica aeriana care se dezvolta la nivelul ventriculului Morgagni, pe baza unei predispozitii congenitale.

laringofisura

tehnica chirurgicala care consta in practicarea unei incizii verticale a laringelui, situata median si anterior, la nivelul cartilajului tiroid.

laringomalacie laringoplegie laringoscop

flaciditate a partii superioare a laringelui, care provoaca stridorul nou-nascutilor. paralizia muschilor laringelui. instrument optic pentru examinarea laringelui.

laringoscopie

examen vizual al laringelui cu ajutorul laringoscopului.

laringospasm

1. Contractie brusca a muschilor laringieni, care antreneaza un blocaj al cailor glotice prin acolarea corzilor vocale. Poate surveni uneori la debutul unei anestezii generale. 2. Acces de sufocare debutand cu o inspiratie zgomotoasa, urmata de miscari inspiratorii tot mai scurte si o faza de apnee cu cianoza. Survine la sugar, in unele boli acute. Sin: spasm glotic esential al sugarilor.

laringostroboscop laringotomie

aparat utilizat pentru studiul mobilitatii corzilor vocale. deschiderea chirurgicala a laringelui, limitata la un segment sau pe toata inaltimea acestuia.

laringotraheobronsita larva

forma acuta, frecventa la copii, are evolutie grava. stadiu de dezvoltare a unei insecte. In medicina prezinta interes larvele care induc un tablou patogen in organismul uman.

larva migrans cutanata

leziuni cutanate serpiginoase, mobile si pruriginoase, avand aspectul unor dare rosiatice, cu localizare pe tegumente infiltrate si eritematoase.

larva migrans viscerala

sindrom determinat de diferite larve de paraziti ai animalelor, care nu au conditii optime de viata la om. Semnul cel mai constant este o eozinofilie sanguina de lunga durata si adesea foarte crescuta.

larvat laser

cu referire la o boala cu tablou clinic si/sau paraclinic atipic, cu modificari patologice discrete.

LIGHT AMPLIFICATION by STIMULATED EMISSION of RADIATION - instalatie pentru generarea si amplificarea radiatiilor electromagnetice din domeniul vizibil, bazata pe fenomenul de emisie stimulata a radiatiei. Rezulta un fascicul luminos monocromatic paralel, coerent si foarte intens, cu lungime de unda situata in regiunile ultraviolet, vizibil sau infrarosu ale spectrului. LASER-ul exercita asupra tesuturilor vii efecte termice, fotochimice si mecanice. Aplicatiile medicale principale ale LASER-ului sunt in oftalmologie si chirurgie. Utilizarea LASER-ului in medicina este in continua extensie. Un domeniu de mare interes, indeosebi in cercetare, este microscopia optica de baleiaj folosind LASER.

latent

1. Despre o boala ale carei simptome nu sunt aparente sau se manifesta imprecis. 2. Despre un germen patogen a carui prezenta in organism nu se manifesta.

latenta lateral

1. Stare de inactivitate aparenta. 2. Interval de timp intre aplicarea unui stimul si prima manifestare de raspuns a organului excitabil. departat de axul de simetrie al corpului.

lateroductie lateroflexie

miscare de la median spre lateral. arcuirea sau curbarea laterala a unui organ.

laterognatie

deformare a maxilarului observata atunci cand mijlocul unei arcade dentare nu coincide cu planul de simetrie al fetei.

lateropozitie lateropulsie

in general, pozitia laterala a unei structuri anatomice. termen care defineste manifestarea clinica a unor boli ce implica tulburari de echilibru si care consta in tendinta de deplasare laterala latenta, involuntara a organismului pacientului aflat in ortostatism.

lateroversie latex

1. Inclinarea laterala partiala a unui organ. 2. In stomatologie, sin: lateropozitie. suc dens si vascos, de culoare albicioasa, produs de numeroase plante si continut in vasele lactifere de unde este obtinut prin incizie la nivelul tijei sau al trunchiului plantei.

latirism

boala provocata de consumul indelungat al unei specii de mazare furajera.

laudanum sydenham lavaj


sin: spalatura.

tinctura de opiu utilizata pe cale interna sau externa ca analgezic si antispasmodic.

lavaj baritat
introducerea de bariu in colon, in scopul opacifierii radiologice.

lavaj bronhoalveolar

introducerea in bronhii si in alveolele pulmonare, sub control fibroscopic, a unei solutii de clorura de sodiu, urmata de aspiratia lichidului, care este colectat pentru examen citobacteriologic si biochimic.

laxativ

1. Care produce purgatie. 2. Preparatul care are aceasta actiune.

laxitate lecitina

defect de tensiune sau de rezistenta al fibrelor musculare, conjunctive sau elastice. sin: fosfatidilcolina

lecitinaza lecitine

sin: fosfolipaza. proteine de origine vegetala, extrase in principal din leguminoase.

legatura

termen folosit cu sensul de legatura chimica.

legatura chimica

termen pentru desemnarea globala a interactiunilor dintre atomi care conduc la formarea de agregate stabile, cu dimensiuni finite si structura definita (molecule) sau la formarea de cristale ionice metalice.

legatura competitiva

termen folosit cand doua sau mai multe molecule au acelasi situs de fixare. In acest caz legarea se produce in functie de afinitate, molecula cu afinitatea cea mai mare ocupand situsurile.

legatura de hidrogen

legatura intre un atom foarte electronegativ (O, S, F, N) al unei molecule si un atom de hidrogen electropozitiv apartinand unei alte molecule sau unei alte grupari chimice ale aceleiasi molecule.

legatura fosfodiester

legatura care uneste doua nucleotide succesive in acizii nucleici. Rezulta din eliminarea unei molecule de apa intr-o functie acida a unei grupari fosfat din primul nucleotid si o functie alcool a pentozei din cel de-al doilea nucleotid, invecinat.

legatura inversa

sin: conexiune inversa.

legatura peptidica

legatura amidica (CO-NH) rezultata din eliminarea unei molecule de apa intre functia acid a unui acid alfa-aminat si functia amina a altui acid aminat.

legaturi incrucisate lege

legaturi covalente sintetice sau naturale intre lanturile laterale de aminoacizi ale lanturilor proteice, direct sau prin intermediul unei substante. expresia raporturilor constante intre fenomenele lumii fizice, care permite a prevedea ca, in anumite circumstante date, un anumit fenomen se va produce in mod necesar.

legea Avogadro legea Behring legea Bell

Volume egale de gaze, in aceleasi conditii fizice, contin acelasi numar de molecule. Serul imun de la o persoana imunizata transferat la o persoana neimunizata determina o imunizare temporara a acesteia din urma. sin: legea Bell-Magendie.

legea Bell-Magendie

Radacinile anterioare ale nervilor spinali sunt motorii, iar cele posterioare senzitive.

legea Bergonie-Tribondeau legea Biot

Radiosensibilitatea celulara este cu atat mai mare cu cat potentialul de multiplicare al acestora este mai crescut si cu cat diferentierea celulara este mai mica. Masurarea unghiului de rotatie al planului luminii liniar polarizate permite determinarea concentratiei unei substante optic active. Unghiul de rotatie este direct proportional cu puterea rotatorie specifica [alfa] la o temperatura data pentru lungimea de unda galbena a sodiului, cu lungimea stratului de solutie (I) si cu concentratia (c).

legea Courvoisier legea Einthoven legea Graham legea Hellin

sin: semn Courvoisier. Pe electrocardiograma normala, potentialul electric in derivatia D2 este egal cu suma algebrica a potentialelor electrice in derivatiile D1 si D3. Rata difuziunii gazului prin membranele poroase variaza invers proportional cu radacina patrata a densitatii sale. Din circa 89 de nasteri una este cu gemeni, din 89x89 (7921) una cu trei nou-nascuti, iar din 89x89x89 (704.969) nasteri, una este cu quadrupli.

legea Lambert

lege ce permite determinarea cantitatii de radiatii utilizate in radioterapie: doza superficiala primita de o suprafata determinata este direct proportionala cu intensitatea curentului care trece in tubul radiogen si durata aplicarii si invers proportionala cu patratul distantei focale a tubului la aceasta suprafata.

legea Laplace legea Louis

Presiunea produsa de ventriculi depinde nu numai de tensiunea determinata de contractia muschiului ventricular, dar si de marimea si forma inimii. Tuberculoza pulmonara debuteaza in general la nivelul plamanului stang.

legea Ogino-Knaus

lege fiziologica cu referire la momentul ovulatiei in cursul ciclului ovulator. Conform l. O.-K., la femeile cu ciclu menstrual foarte bine reglat, fecundatia nu este posibila decat intre zilele a 12-a si a 19-a ale acestui ciclu. Aceasta lege contine suficienta incertitudine si determina esecuri.

legea Raoult

Scaderea punctului de congelre al unei solutii cu acelasi tip de electrolit este proportionala cu concentratia moleculara a solutiei.

legea Starling

Lucrul miocardic se adapteaza necesitatilor unui moment printr-un ansamblu de fenomene legate unele cu altele - cresterea reziduului postsistolic, dilatatia ventriculului, alungirea fibrelor.

legea tot sau nimic legea Virchow

exprima modul de reactie al materiei vii: odata ce pragul de excitatie este atins, fie dintr-o data, fie prin sumatie, raspunsul celular este imediat maximal. Elementele celulare ale unei tumori deriva din celulele normale, preexistente in tesut.

legea Weber-Fechner

Senzatia creste proportional cu logaritmul excitatiei.

legile deplasarii Fajans-Sody legile Mendel Legionella leguma lehuza

Un element radioactiv se deplaseaza in sistemul periodic cu doua casute la stanga cand emite o particula alfa si cu o casuta in dreapta cand emite o particula beta. sin: legile segregarii. gen de bacili mobili pleiomorfi gram negativi, din familia Legionellaceae, care necesita cisteina si fier pentru crestere si provoaca la om boli asemanatoare pneumoniei. vegetala comestibila cultivata de om, care reprezinta principala sursa de vitamine si intr-o mai mica masura, de minerale. femeia pana la sase saptamani dupa nastere.

lehuzie

starea femeii timp de sase saptamani dupa nastere.

leiomioblastom leiomiom

varietate de leiomiom formata din celule cu caracter embrionar si, in consecinta, cu un prognostic rezervat. formatiune tumorala benigna constituita din celule musculare netede mature.

leiomiosarcom Leishmania

tumora maligna care se dezvolta la nivelul muschilor netezi. Este o forma de miosarcom. agentul etiologic al leishmaniozelor. Gen de protozoare din familia Trypanosomidae, clasa Flagellata.

leishmanioza lemniscus

boala provocata de protozoarul Leishmania, caracterizata prin inflamatii si infectii tegumentare, hepatice, splenice, intestinale si o anemie foarte grava.

fascicul nervos senzorial secundar al SNC, care incepe in maduva sau trunchiul cerebral si se termina in talamus.

lenticular

1. In forma de lentila. 2. Referitor la cristalin.

lentiginoza lentigo

denumire generala pentru aparitia pe tegumente si uneori, pe mucoase a unui numar de leziuni de lentigo. leziune tegumentara benigna, de dimensiuni mici, cel mai frecvent maculara, rar maculopapulara.

lentigo malign lentigo senil lentila

leziuni asemanatoare celor din lentigo, cu tendinta la extindere, cuprinzand si melanocite atipice. pete pigmentate variabil, in general de culoare cafenie, care apar la varstnici la nivelul fetei posterioare a mainilor si al fetei. mediu transparent care refracta lumina.

lentila cilindrica

sistem optic format din doi dioptrii, utilizat in corectarea astigmatismului.

lentila corectoare

l. optica, de obicei din sticla, de diferite tipuri, utilizata pentru corectarea unor defecte de vedere.

lentila cu focar progresiv lentila de contact lentivirus

l. cu variatie progresiva a distantei focale, de sus in jos, cu distorsiuni laterale ale imaginilor care, datorita perfectionarii recente, au fost atenuate. proteza optica aplicata la suprafata corneei. Lentilele de contact sunt fabricate din materiale plastice rigide sau suple. gen de virusuri din familia Retroviridae, cu capsula icosaedrica si genom liniar diploid, cu replicare nucleara si asamblare citoplasmatica responsabile de afectiuni cu evolutie lenta, precum SIDA, unele encefalite, pneumonii atipice, artrite.

leontiazis lepra

denumire generica a unor leziuni faciale hipertrofiante, indeosebi tegumentare, determinand un aspect leonin. Este determinat de lepra sau de sifilis. boala infectioasa determinata de bacilul Hansen, care patrunde in organism pe cale tegumentara, propagandu-se apoi prin intermediul nervilor periferici. Este mai frecventa in tarile tropicale avand caracter familial si perioada lunga de incubatie (in medie 3-5 ani). Debuteaza prin leziuni ale pielii (macule si papule depigmentate sau hiperpigmentate).

lepresaunism

tip de nanism esential in care se ascociaza un dismorfism caracteristic , casexie extrema, intarziere in dezvoltarea psihomotorie, hirsutism, uneori ginecomastie si hipertrofie a organelor genitale externe, hipoglicemie si calcificari viscerale.

leprida

manifestare cutanata a leprei.

leprom leptina

leziunea elementara tipica din lepra: tubercul infiltrat, de consistenta dura, rosu-bruncenusiu, ce evolueaza spre ramolire si ulceratie. hormon responsabil de senzatia de satietate, cu rol in reglarea functiei gonadice.

leptodactil leptodont

cu degete subtiri la maini sau/si picioare. despre un subiect cu dinti anormali si subtiri.

leptomeninge

termen anatomic care defineste pia mater si arahnoida, considerate impreuna ca o singura unitate functionala.

leptospira

gen de bacterii din familia Spirochaetaceae, de forma elicoidala cu spire foarte stranse.

leptospiroza

boala infectioasa provocata de bacteriile din genul Leptospira.

leptospiroza crescatorilor de
sin: boala Bouchet-Gsell.

leptospiroza icterohemoragica
l. determinata de specia Leptospira icterohaemorrhagiae transmisa de sobolan, caracterizata printr-o prima faza febrila, cu hemoculturi pozitive, la sfarsitul careia apare icterul, apoi, dupa o perioada de apirexie, un al doilea episod febril, cu sau fara fenomene hepatice.

leptozom

sin: longilin.

lesbianism
inversiunea instinctului sexual la femeie, care se traduce prin satisfacerea acestuia cu o persoana de acelasi sex; homosexualitate feminina. Sin: safism, tribadism.

letal

1. Care provoaca moartea. 2. Despre o boala, o tulburare genetica incompatibila cu dezvoltarea embrionara normala si care antreneaza moartea embrionului sau a fatului.

letalitate

1. Raportul mortalitate/morbiditate in cazul unei boli, al unei epidemii. 2. Caracter al unei gene sau al unui ansamblu de gene continute in mesajul ereditar care determina moartea embrionului, fatului sau a nou-nascutului la nastere.

letargie

somn profund si continuu, de lunga durata (ore, zile, luni). Pacientul este inconstient, imobil si poate raspunde la stimuli exteriori puternici, dar fara intreruperea somnului.

leucafereza leucemic

recoltarea leucocitelor de la un donator prin trecerea unei cantitati de sange de la acesta la nivelul unui aparat special. 1. Care se caracterizeaza prin cresterea numarului de globule albe. 2. Bolnav de leucemie.

leucemie s.f. leucemoid leucina

boala grava cauzata de inmultirea anormala a leucocitelor (fr. leucemie) care prezinta o serie de semne clinice si hematologice asemanatoare cu leucemia. acid alfa-aminoizocaproic; intra in compozitia unui mare numar de protide din organism.

leucinoza

sinonim: boala urinei cu miros de sirop de artar.

leucoblast

termen desuet, utilizat necorespunzator ca sinonim pentru promielocit.

leucoblastemie leucoblastoza leucocit

denumire desueta pentru prezenta patologica a promielocitelor in sangele circulant, in afara cazului exceptional al nou-nascutului. denumire desueta pentru bolile caracterizate prin cresterea numarului de promielocite in organele hematopoietice si in sangele circulant. element figurat al sangelui circulant, celula nucleata, de dimensiuni variabile dupa tip si de forma in general rotunjita. Se disting trei categorii de leucocite: polinucleare sau granulocite, limfocite si monocite.

leucocitoliza

disparitia sau distrugerea leucocitelor din sange, fie fiziologica, fie patologica.

leucocitopoieza leucociturie

formarea diferitelor tipuri de globule albe.

prezenta leucocitelor in urina.

leucodermie

varietate de acromie caracterizata exclusiv prin decolorarea pielii.

leucodistrofie

denumire generica pentru afectiunile caracterizate printr-un proces de demielinizare a SNC si SNP, in aparenta primitive si neinflamatorii.

leucoencefalita leucoforeza

inflamatie a substantei albe a emisferelor cerebrale. sinonim folosit incorect pentru leucafereza.

leucograma leucolizina leucom

sinonim cu formula leucocitara a sangelui. aglutinina continuta normal in serul sanguin, capabila sa distruga globulele albe in prezenta complementului. leziune corneana care rezulta prin cicatrizarea unei plagi sau arsuri.

leucomielita

inflamatie a substantei albe a maduvei spinarii.

leuconevraxita leuconichie

denumire generica pentru boli ale SNC cu leziuni localizate in substanta alba a nevraxului. pete albe pe unghii.

leuconostoc leucopenie leucoplast

gen de bacterii nepatogene din familia Streptococcacees. scaderea numarului de leucocite circulante sub 4000/mm3. banda de panza cauciucata, acoperita cu un adeziv neiritant pentru tegumente, care serveste pentru fixarea unui pansament sau acoperirea unei plagi.

leucopoieza leucoragie leucoree

geneza diferitelor tipuri de globule albe. leucoree abundenta. prezenta unei serozitati lichide, de culoare albicioasa sau galben-verzuie, uneori sanguinolenta care se exteriorizeaza din vagin la nivel vulvar.

leucostaza leucotaxic

aglomerarea de globule albe in capilare, unde se pot forma trombusuri albe care opresc circulatia locala. referitor la migrarea globulelor albe.

leucotaxina leucoza levogir

substanta chimica prezenta in exudatele inflamatorii, care atrage leucocitele si creste permeabilitatea capilara. denumire care a fost propusa, neutilizata in prezent, ca sinonim pentru leucemie. care determina o rotire spre stanga.

lezional leziune liaza

care se refera la o leziune, sau care este in relatie cu o leziune. termen prin care este denumita orice alterare morfologica, patologica sau traumatica, produsa la nivel tisular sau celular.

denumire generica data enzimelor care adauga un substrat, printr-o dubla legatura la un alt substrat.

libido

energia care stimuleaza impulsul sexual, aspectul psihic al acestui impuls.

lichid amniotic

lichid in care se afla fetusul in timpul sarcinii.

lichid cefalorahidian lienocel

lichid clar si transparent care umple sistemul ventricular cerebral, canalul ependimar, spatiile subarahnoidiene cerebrale si medulare. hernia splinei.

lifting facial ligament ligand

interventie in chirurgia estetica cervicofaciala, destinata suprimarii ridurilor si laxitatii pielii de la nivelul fetei si a gatului. formatiune fibroasa sau fibroconjunctiva cu rol in fixarea componentelor unei articulatii sau in sustinerea si mentinerea unuia sau mai multor organe. 1. Molecula organica, radical sau ion ce poseda electonii necesari pentru formarea unei legaturi coordinative cu ionii metalici sau alte molecule. 2. In contextul membranei celulare sau al altor structuri ce poseda receptori, molecula sau particula care se leaga cu o mare specificitate la un receptor.

lignificare limfa s.f.

transformare cadaverica in mediu acid. lichid incolor, continand plasma si leucocite (fr. lymphe)

limfadenom s.n. limfangita s.f.

tumoare a ganglionilor limfatici (fr. limphadenome) inflamatie a vaselor limfatice (fr. lymphangite)

limfatic,-a adj. limfocit s.n. lipaza s.f.

referitor la limfa (fr. lymphatique) leucocita din limfa (fr. lymphocite) enzima care descompune lipidele (fr. lipase)

lipom s.m.

tumoare benigna de tesut adipos (fr. lipome)

liposarcom s.n. lipotimie s.f. litiaza s.f.

tumoare maligna a tesutului gras (fr. liposarcome) lesin (fr. lypothimie) formarea de calculi in anumite organe (fr. lithiase)

logopedie s.f. lumen s.n.

studiu pedagogic al posibilitatilor de inlaturare a tulburarilor in dezvoltarea vorbirii (fr. logopedie) spatiu in interiorul unui organ cavitar (lat. lumen)

macrocefal,-a adj. maladie s.f.


boala. (fr. maladie)

cu capul mare (fr. macrocephale)

maladiv,-a adj.

bolnavicios (fr. maladif)

malformatie s.f.

viciu de conformatie congenitala (fr. malformation)

malign,-a adj. maltaza s.f.

(despre boli, tumori) grav, periculos (lat. malignus) enzima care transforma maltoza in glucoza (fr. maltase)

mamografie

metoda radiologica de examinare a sanului patologic sau normal, obligatorie dupa 40 de ani.NU ESTE INDICAT INAINTE DE 35 DE ANI (SAN TANAR, RADIOOPAC, EXAMINARE NECONCLUDETA.ESTE RESPONSABILA DE CANCERUL RADIOINDUS.

mastita s.f.

inflamatie a mamelei (fr. mastite)

mastoida s.f.

proeminenta a osului temporal, dupa ureche (fr. mastoide)

mastoidita s.f.

inflamatie a mastoidiei (fr. mastoidite)

mastoza fibrochistica mecanoterapie s.f. medic s.m.

patologie benigna a sanului, predominant in decada a 3-a si a 4-a de viata,cu potential malign incepand de la premenopauza cu un maxim in jur de 64 de ani. tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice (fr. mecanotherapie) persoana care profeseaza medicina; doctor (lat. medicus)

medicament s.n. medicatie s.f. medicina s.f.

substanta pentru prevenirea sau vindecarea bolilor (fr. medicament) tratament (fr. medication) studiul prevenirii si vindecarii bolilor (lat. medicina)

melanina s.f.

pigment brun-inchis din piele, par etc. (fr. melanine)

melanom s.n.

tumoare neagra maligna, a pielii (fr. melanome)

meloterapie s.f. meninge s.n.

tratament medical prin muzica (fr. melotherapie) fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul ti maduva spinarii (fr. meninge)

meningita s.f.

inflamatie a meningelor (fr. meningite)

metabolism s.n. metapsihica s.f. metastaza s.f. metatars s.n.

totalitatea proceselor nutritive de asimilatie si dezasimilatie care se produc in organismele vii (fr. metabolisme) parapsihologie (fr. metapsihique) localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli; raspandire la distanta a unei tumori maligne fr. metastaze) schelet al partii de mijloc a labei piciorului (fr. tatarse)

meteorism s.n.

balonare a abdomenului (fr. meteorisme)

mezencefal s.n. mezenter s.n.

creierul mijlociu (fr. mesencephale) indoitura a peritoneului care fixeaza organele digestive de peretele posterior al abdomenului (fr. esentere)

mezoderm s.n.

foita a embrionului intre ectoderm si endoderm (fr. mesoderme)

mialgie s.f.

durere musculara (fr. myalgie)

miatrofie s.f. micoza s.f.

atrofie musculara (fr. myatrophie) boala provocata de ciuperci (fr. mycose)

microb s.m.

microorganism unicelular (fr. microbe)

microbiologie s.f.

studiul microorganismelor (fr. microbiologie)

microcefal,-a adj.

cu capul mic (fr. microcephale)

microradiografie s.f. mictiune s.f. midriaza s.f. mielina s.f.


urinare (fr. miction)

radiografie pe un microfilm ( fr. microradiographie)

dilatatie a pupilelor (fr. mydriase) substanta moale care formeaza teaca nervilor (fr. myeline)

mielom s.n.

tumoare a maduvei osoase (fr. myelome)

miocard s.n.

muschiul inimii (fr. myocarde)

miocardita s.f. miogen s.n.

inflamatie a miocardului (fr. myocardite) proteina din tesutul muscular (fr. myogene)

miograf s.n.

aparat care inregistreaza contractiile musculare (fr. myographe)

miologie s.f. miopie s.f.

studiul muschilor (fr. myologie) imposibilitatea de a distinge clar obiectele departate (fr. myopie)

miotomie s.f. miozita s.f.

incizie in muschi (fr. myotomie) inflamatie a tesutului muscular (fr. myosite)

mitocondrie s.f. mitoza s.f.

organit prezent in mare numar in citoplasma (fr. mithocondrie) diviziune celulara in care se mentine acelasi numar de cromozomi; cariochineza (fr. mitose)

monoplegie s.f.

paralizie a unui singur membru (fr. monoplegie)

monoploid,-a adj. morbiditate s.f. motilitate s.f.

(despre celule) cu un singur set de cromozomi (fr. monoploide) (stare de) boala (fr. morbidite) proprietate a anumitor organe de a efectua miscari (fr. motilite)

musculatura s.f.

totalitatea muschilor corpului (fr. musculature)

muzicoterapie s.f. nanism s.n.

tratament medical prin auditii muzicale (fr. musicotherapie)

crestere insuficienta in inaltime (fr. nanisme)

nanomelie s.f. natalitate s.f. necroza s.f. nefrita s.f.

scurtare a unuia sau mai multor membre (fr. nanomelie) frecventa nasterilor in cadrul unei populatii, intr-o perioada data (fr. natalite) mortificare a celulelor si tesuturilor (fr. necrose) inflamatie a rinichilor (fr. nefrite)

nefropatie s.f.

boala de rinichi (fr. nephropathie)

nefrotomie s.f. nefroza s.f.

incizie a rinichiului (fr. nephrotomie) leziune degenerativa a rinichiului (fr. nephrose)

neoformatie s.f.

1. formare de tesut nou. 2. tumoare (fr. neoformation)

neolamarksism s.m. neoplasm s.n. neoplazie s.f. nerv s.m.

orientare in biologie care explica evolutia ca rezultat al activitatii fiziologice a organismului (fr. neo-lamarksisme) tumoare maligna, caracterizata prin invazia tesuturilor invecinate (fr. neoplasme) formare a unui tesut nou, a unei tumori (fr. neoplasie) formatie anatomica cu aspect fibros, care leaga sistemul nervos central cu restul organismului

nervatie s.f.

dispunere a nervilor (fr. nervation)

neurastenie s.f.

nevroza astenica (fr. neurasthenie)

neurochirurgie s.f.

chirurgie a sistemului nervos (fr. neurochirurgie)

neurofiziologie s.f. neurologi s.f.

fiziologie a sistemului nervos (fr. neurophysiologie) studiul sistemului nervos (neurologie)

neurologie s.f. neuron s.m.

studiul sistemului nervos ( neurologie) celula nervoasa (fr. neurone)

neuropatologie s.f. neuroplegie s.f. nevralgie s.f.

studiul bolilor sistemului nervos (fr. neuropathologie) scadere a tonusului sistemului nervos (fr. neuropathologie) durere pe traiectul unui nerv (fr. nevralgie)

nevrectomie s.f. nevrita s.f.

rezectie a unui nerv (fr. nevrectomie) inflatie a unui nerv (fr. nevrite)

nevroglie s.f. nevroza s.f.

tesut conjunctiv intre neuroni (fr. nevroglie) boala manifestata prin tulburari psihice (fr. nevrose)

nictofobie s.f.

teama patologica de intuneric (fr. nyctophobie)

nidatie s.f.
fixare a oului fecundat in mucoasa uterina (fr. nidation)

nistamgus

stare patologica manifestata prin miscari oscilatorii ritmice ale globilor oculari in toate directiile, din cauza contractiilor muschilor ochilor.

nodozitate s.f.

formatie accidentala sau patologica pe un organism (fr. nodosite)

normoblast s.n. normocit s.n.

globula rosie nucleata (fr. normoblaste) globula rosie adulta (fr. normocyte)

nosologie s.f.

tudiul bolilor (fr. nosologie)

oase wormiene obezitate

oase mici suplimentare, dezvoltate intre oasele boltii craniene. anomalie metabolica manifestata prin cresterea masei tesutului adipos consecutiva unui bilant energetic pozitiv, cu predominanta consecutiva a lipogenezei fata de lipoliza, si un exces ponderal de peste 20 % in raport cu standardele recomandate. Obezitatea este mai curand un simptom decat o entitate patologica, avand cauze si mecanisme patogenice greu identificabile si, in consecinta, dificil de prevenit si greu de tratat.

obliterare

diminuarea sau suprimarea unor cavitati sau a unui conduct prin astuparea cu o materie solida (obturatie) sau prin apropierea si fuziunea peretilor sai (ocluzie).

obnubilare

stare de apatie, de torpoare, cu tulburarea starii de constienta, in care functiile psihice sunt incetinite, iar pragul perceptiei este crescut. Ca urmare, contactul si orientarea in mediul ambiant sunt diminuate. Se observa indeosebi in epilepsie si in sindroamele postcomotionale.

oboseala

stare tranzitorie, consecinta a unui efort fizic sau intelectual, caracterizata prin scaderea potentialului functional al organismului si printr-o senzatie subiectiva caracteristica de indiferenta si incapacitate de actiune.

obraz

portiunea anteriora a fetei, simetrica, formand peretele lateral al cavitatii bucale. Cuprinde in grosimea sa numerosi muschi pielosi cu rol in diferitele expresii ale fetei, in fizionomie.

obsedant obsesie

care revine in memorie si se impune irezistibil atentiei subiectului, care constituie cauza unei oboseli. prezenta unor idei, amintiri sau actiuni care se impun impotriva vointei subiectului pe primul plan al gandirii, in orice moment, in ciuda caracterului absurd, recunoscut de subiect.

obstetrica s.f. obstetrical obstructie obturatie

practica medicala a nasterilor (fr. obstetrique) care se afla in relatie cu sarcina si nasterea. obstacol functional sau organic care impiedica circulatia materiilor solide sau lichide la nivelul unui conduct din organism. 1. Inchiderea cu ajutorul unui aparat - obturator - a unei deschideri congenitale sau accidentale, indeosebi la nivelul boltii palatine. 2. Ocluzia intestinului printr-un corp strain inghitit sau introdus prin rect.

obturator occipital

1. Despre o structura naturala sau artificiala care inchide o fanta, o deschidere. 2. Aparat, dispozitiv, placa cu care pot fi realizate obturatii. 1. Care se refera sau apartine occiputului. 2. Osul occipital.

occiput
regiunea posterioara a capului.

ochelari

dispozitiv optic format dintr-o pereche de lentile fixate intr-o rama, care se pune la ochi cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf sau de lumina prea puternica.

ochi

organul vederii, formatiune anatomica pereche, alcatuita din globul ocular si anexele sale.

ochi simpatizant ocitocic ocluzal ocluziv

ochi nelezat, care va suferi alterari secundare in cursul oftalmiei simpatice. substanta care stimuleaza contractiile muschiului neted uterin, determinand fie contractii fazice, fie contractura uterina si accelerand astfel travaliul. despre suprafata dintelui la nivelul careia se realizeaza ocluzia. care se refera la ocluzie, care o produce.

ocronoza

stare patologica in care cartilajele, tesutul conjunctiv si uneori pielea au culoare bruna.

octopamina ocular

analog structural al noradrenalinei, care se acumuleaza in organism in cursul tratamentelor cu inhibitori ai monoaminoxidazei si actioneaza ca un fals neurotransmitator la nivel sinaptic. 1. Sinonim: oftalmic. 2. Parte a sistemului optic al unui microscop prin care observatorul priveste pentru examinarea preparatului.

oculomotor

cu referire la structurile anatomice cu rol in mobilitatea globului ocular.

oculopalpebral oddita

care implica ochiul si pleoapa. leziune inflamatorie a sfincterului Oddi cu o simptomatologie asemanatoare celei a litiazei coledociene. Uneori se insoteste de o insuficienta pancreatica.

odihna

repaus psihofizic.

odinofagie

dificultate in deglutitie, insotita de durere.

odontalgie s.f. odontoblast odontocie

durere de dinti (fr. odontalgie) element celular al pupilei dentare, rezultat prin diferentierea celulelor mezenchimale din papila germenului dentar, avand rol in formarea dentinei. diminuarea consistentei dintilor, care favorizeaza dezvoltarea cariilor. Este rezultatul decalcifierii dintilor.

odontoclazie odontogenie odontoid

distrugerea morfologica a tesuturilor dentare. formarea foliculilor dentari si a dintilor. care prezinta forma unui dinte.

odontolit

concretiune calcaroasa pe un dinte.

odontolitiaza
tartru dentar.

odontoliza

eroziunea dintilor.

odontologie s.f.
studiul bolilor dintilor (fr. odontologie)

odontom odonton

formatiune tumorala constituita din tesut dentar calcifiat. denumire data organului dentar care inglobeaza dintele impreuna cu aparatul sau de sustinere, ca unitate functionala.

odontoplastie

replantare dentara.

odontoplerozis odontotheca ofidism


foliculul dintelui.

cresterea numarului dintilor peste limitele normale.

otravirea cu venin de sarpe.

oftalmetru s.n. oftalmic

instrument pentru masurarea razelor de curbura a corneei (fr. ophtalmetre) ramura a nervului trigemen care da sensibilitatea globului ocular, a mucoasei nazale olfactive, a glandei lacrimale, a pielii fruntii, a nasului si a pleoapei superioare.

oftalmie s.f. oftalmita

afectiune inflamatorie a ochiului (fr. ophtalmie) inflamatie a globului ocular.

oftalmodesmita oftalmodinie oftalmolog

inflamatia tendoanelor muschilor oculomotori. durere la nivelul globului ocular. medic specialist in diagnosticul si tratamentul afectiunilor oculare.

oftalmologie s.f. oftalmoscop

studiul fiziologiei ti patologiei ochiului (fr. ophtalmologie) instrument pentru examinarea interiorului ochiului.

oftalmotomie

interventie chirurgicala prin care se face o incizie la nivelul globului ocular.

olecranectomie olecranon

rezectie totala sau partiala a olecranului. eminenta osoasa situata in partea superioara si posterioara a extremitatii proximale a ulnei.

oleoartroza oleom

introducerea unei substante uleioase in articulatii, in scop terapeutic. nodul sau placard intradermic si hipodermic rezultat consecutiv introducerii in piele a unui corp gras care nu se reabsoarbe si care induce o reactie de corp strain.

oleotorax olfactie olfactiv

injectarea unei substante uleioase intrapleural, in cursul pneumotoraxului terapeutic. denumire generala pentru procesele neurochimice care stau la baza simtului mirosului. perechea I de nervi cranieni; sunt nervi senzitivi si reprezinta nervii mirosului.

olfactometru oligoamnios oligoanurie

aparat folosit pentru aprecierea acuitatii olfactive. existenta unei cantitati de lichid amniotic sub 200 ml.

diminuarea extrema a diurezei, la limita suprimarii totale a acesteia.

oligocitemie oligodactilie

scaderea volumului eritrocitar total. anomalie caracterizata printr-un numar mai mic decat normal al degetelor de la maini sau de la picioare.

oligodendrocit

sinonim: oligodendroglie.

oligodendroglie

celula de suport de dimensiuni mici a sistemului nervos, situata in jurul celulelor nervoase, intre fibrele nervoase si in lungul vaselor de sange.

oligodendrogliom oligodinamic oligodipsie oligofagie

forma de gliom cu evolutie frecvent maligna. Anatomopatologic este format din celule mici, cu nucleu rotund. care este activ in cantitati foarte mici. stare caracterizata prin absenta sau diminuarea senzatiei de sete. diminuare anormala a alimentatiei.

oligofrenie s.f. oligomenoree oligopnee

dezvoltare insuficienta a facultatilor psihice (fr. oligophrenie) sindrom caracterizat prin survenirea menstruatiilor la un interval mai mare de 32-35 de zile. diminuarea globala a ventilatiei pulmonare. Poate fi consecinta unei afectiuni a centrilor nervosi respiratori, a muschilor sau a scheletului toracic, a unui epansament pleural masiv sau a unei obezitati marcate.

oligospermie oligurie

scaderea numarului de spermatozoizi din sperma - mai putin de 20 milioane de spermatozoizi pe ml de sperma. scaderea sub 800 ml a volumului de urina eliminata in 24 de ore.

ombilic s.n.

organ abdominal prin care fatul este legat de corpul mamei (fr. ombilic)

omfalectomie s.f. omfalita

ablatiune a ombilicului (fr. omphalectomie) inflamatia regiunii ombilicale, care apare in special la nou-nascuti.

omfalocel

aplazie congenitala a peretelui ventral realizand o hernie ombilicala de tip fetal sau embrionar, neacoperita de tegumente.

omfalotomie omfalotrib

incizarea sau sectionarea ombilicului ori a cordonului ombilical. instrument de forma unei pense utilizat pentru omfalotripsie.

omfalotripsie omoplat s.m. oncocercoza oncocit

strivire a cordonului ombilical, inlocuind practica ligaturii cordonului la nou-nascut. osul umarului; scapula (fr. omoplate) boala parazitara produsa de viermi din specia Onchocerca. celula columnara cu citoplasma eozinofila granulara, gasita in glandele salivare si unele glande endocrine etc. Este o celula epiteliala nediferentiata.

oncocitom

tumora adenomatoasa formata din oncocite.

oncogen,-a adj. oncoliza

cangerigen (fr. oncogene) distructie a tesutului tumoral.

oncologie s.f. oncometru

studiul si tratamentul cancerului; cancerologie (it. oncologia) instrument utilizat pentru masura volumului sanguin circulant la nivelul membrelor.

onicogrifoza onicoliza

forma deosebita de ingrosare a unghiilor, care iau aspectul de gheara. dezlipire a unghiei de pe patul ei.

ontogeneza s.f. ontogenie s.f. ontologie s.f. oogamie s.f.

dezvoltare a individului, de la oul fecundat pana la stadiul de adult; ontogenie (fr. ontogenese) ontogeneza (fr. ontogenie) teoria existentei (fr. ontologie) fuziune a unui gamet femel cu unul mascul (fr. oogamie)

oogeneza s.f.

formare a oocitului in ovar; ovogeneza (fr. oogenese)

operatoriu adj. opoterapie s.f. orbicular adj. oreion s.n.

chirurgical (fr. operatoire) tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie (fr. opotherapie) circular; muschi ~ = muschi circular plasat in jurul pleoapelor si buzelor (fr. orbiculaire) parotidita (fr. oreillon)

organiogeneza s.f.
formare a organelor in timpul dezvoltarii individuale a organismelor (fr. organogenese)

organoterapie s.f. ortopedie s.f. oseina s.f.

opoterapie (fr. organotherapie) chirurgie a deformatiilor osoase (fr. orthopedie) proteina din oase (fr. osseine)

osteita s.f.

inflamatie a tesutului osos (fr. osteite)

osteoartrita s.f. osteoblast s.n. osteocit s.n.

inflamatie a unui os si a articulatieie sale (fr. osteeo-arthrite) celula osoasa tanara (fr. osteoblaste) celula osoasa matura (fr. osteocyte)

osteocondrita Calve-Legg-Perth
osteocontrita disecanta juvenila a soldului-la baieti intre 5-15 ani-unilateral, se fragmenteaza, turteste si deformeaza capul femural.Colul este scurt, larg si gros. Spatiul articular este normal sau largit.

osteofit s.n. osteoliza

proliferare anormala a tesutului osos (fr. osteophyte) distrugerea tesutului osos in intregime - substanta organica si subtanta anorganica.

osteologie s.f.
studiul oaselor (fr. osteologie)

osteom s.m.

tumoare a tesutului osos (fr. osteome)

osteomalacie

reumatismul adultilor-apare mai frecvent la femei- are 3 forme: infantila, puerperala si senila.

osteomielita s.f. osteopatie s.f.

inflamatie a maduvei oaselor (fr. osteomyelite) boala a oaselor (fr. osteopathie)

osteoplastie s.f. osteoporoza

restaurare operatorie a unui os (fr. osteoplastie) pierderea substantei anorganice - minerale- din tesutul osos.

osteosarcom s.n. osteoscleroza

tumoare maligna a oaselor (fr. osteosarcome) depunere in plus a subtantei anorganice - minerale- in tesutul osos.

osteosm osteoid osteotomie s.f. osteoza s.f. otalgie s.f. otita s.f.

tumora benigna a osului, predominant in corticala oaselor lungi - osteoscleroza cu nidus osteolitic. rezectie a unui os bolnav (fr. osteotomie) boala a oaselor de natura distrofica (fr. osteose) durere a urechii (fr. otalgie) inflamatie a urechii (fr. otite)

otolit s.n.

corpuscul calcaros din labirintul urechii (fr. otolithe)

otoree s.f.

scurgere de puroi din ureche (fr. otorrhee)

otorinolaringologie s.f. otoscleroza s.f. otoscop s.n.

studiul afectiunilor urechii, nasului si laringelui ( fr. oto-rhino-laryngologie) scleroza a timpanului ( fr. otosclerose) instrument pentru examinarea canalului auditiv si a timpanului (fr. otoscope)

ovariectomie s.f. ovarita s.f.

ablatiune a ovarului (fr. ovariectomie) inflamatie a ovarelor (fr. ovarite)

ovogeneza s.f. ovul s.n.

oogeneza (fr. ovogenese) gamet femel produs de ovar (fr. ovule)

ovulatie s.f.

eliminare periodica a ovulului matur (fr. ovulation)

oxigenoterapie s.f. ozonoterapie s.f. pacient,-a s.m.f. pahipleurita s.f.

tratament prin inhalatii de oxigen (fr. oxygenotherapie) tratament medical cu un amestec de oxigen si ozon (fr. ozonotherapie) bolnav in tratamentul unui medic (lat. paciens)

ingrosare inflamatorie a pleurei (fr. pachypleurite)

paliativ s.n.

medicament cu eficacitate de moment (fr. palliatif)

palpitatie s.f. panaceu s.n.

bataie intetita, mai rapida a inimii (fr. palpitation) medicament considerat remediu universal (fr. panacee)

panaritiu s.n. pancreas s.n.

infectie in jurul unghiilor (lat. panaricium) glanda, intre ficat si splina, cu secretie externa si hormonala (fr. pancreas)

pancreatita s.f. papila s.f.

inflamatie a pancreasului (fr. pancreatite) mica proeminenta a pielii, a unor mucoase (fr. papille)

papilom s.m. papula s.f.

tumoare benigna pe piele si pe mucoase (fr. papillome) basicuta rosie pe piele (fr. papule)

paracuzie s.f.

hipersensibilitate auditiva (fr. paracousie)

paradontita s.f. paradontiu s.n.

inflamatie a paradontiului (fr. paradontite) tesuturile in care sunt fixati dintii (germ. Paradontium)

paradontoza s.f. paralizie s.f.

proces patologic al paradontiului, constand in retragerea gingiilor (fr. pradontose) pierdere, totala sau partiala, a mobilitatii si sensibilitatii corpului (fr. paralysie)

paranoia s.f.

boala psihica manifestata prin idei delirante fixe, prin mania persecutiei, a grandorii, prin neincredere etc. fr. paranoia)

paraplegie s.f.

paralizie a ambelor picioare (fr. paraplegie)

parapsihologie s.f. paratiroida s.f. parazitoza s.f.

studiul fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicatie stiintifica; metapsihica (fr. parapsychologie) glanda endocrina situata inapoia tiroidei (fr. parathyroide) boala provocata de paraziti (fr. parasitose)

parenchin s.n. pareza s.f.

tesut spongios, bogat in vase sangvine (fr. parenchyme) paralizie usoara (germ. Parese)

parietal,-a adj. parotida s.f.

referitor la peretele unui os; os ~ (si s.n.) os pereche care formeaza partea de mijloc a cutiei craniene (fr. parietal) glanda salivara situata sub ureche (fr. parotide)

parotidita s.f.

inflamatie a parotidelor; oreion (fr. parotidite)

patoden,-a adj. patogenie s.f.

care cauzeaza boli (fr. pathogene) studiu al mecanismului aparitiei bolilor (fr. pathogenie)

patologic,-a adj.
morbid, anormal (fr. pathologique)

patologie s.f. pelagra s.f.

studiu al simptomelor bolilor (fr. pathologie) boala datorata lipsei de vitamine, care se manifesta prin plagi pe corp, tulburari gastrice si psihice (fr. pellagre)

pepsina s.f.

enzima a sucului gastric, cu rol important in digestie (fr. pepsine)

periartrita s.f. pericard s.n.

inflamatie a tesuturilor din jurul unei articulatii (fr. periarthrite) invelis extern al inimii (fr. pericarde)

pericardita s.f. perineu s.n. periost s.n.

inflamatie a pericardului (fr. pericardite) portiune dintre anus si organele genitale (fr. perinee) tesut fibros care acopera oasele (fr. perioste)

periostita s.f. peristaltism

inflamatie a periostului (fr. periostite) ansamblu de contractii ale intestinelor care provoaca inaintarea progresiva a continutului din ele.

peritoneu s.n. peritonita s.f. pielita s.f.

membrana seroasa care captuseste cavitatea abdominala (lat. peritonaeum) inflamatie a peritoneului (fr. peritonite) inflamatie a mucoasei bazinetului si a rinichilor (fr. pyelite)

pielonefrita s.f. piemie s.f.

infectie a rinichiului si a bazinetului (fr. pyelonephrite) infectie generala a organismului (fr. pyhemie)

pigment s.m.

substanta organica colorata (fr. pigment)

pigmentatie s.f. pilor s.m.

pigmentare (fr. pigmentation) orificiu intre stomac si duoden (fr. pylore)

piodermita s.f. piogen adj.

afectiune purulenta a pielii (fr. pyodermite) care produce puroi (fr. pyogene)

pionefrita s.f. pioree s.f.

nefrita purulenta (fr. pyonephrite) scurgere de puroi (fr. pyorrhee)

pirofobie s.f.

teama patologica de foc (fr. pyrophobie)

piromanie s.f. plaman

tendinta patologica de a da foc (fr. pyromanie) fiecare dintre cele doua organe ale aparatului respirator care asigura schimburile de gaze, la nivelul plamanilor sangele venos transformandu-se in sange arterial.

plaman cardiac

denumire data complicatiilor pleuropulmonare ale bolilor cardiace.

planta s.f.

talpa (lat. planta)

plasma s.f.

lichid intercelular in sange si limfa (fr. plasma)

plastida s.f. pleura s.f.

organit din citoplasma (germ. Plastide) membrana seroasa a plamanului (it. pleura)

pleurectomie s.f. pleurezie s.f. pleurezie s.f. pleurita s.f. plex s.n.

rezectie partiala a pleurei (fr. pleurectomie) inflamatie a pleurei (cu lichid) ( fr. pleuresie) inflamatie a pleurei (cu lichid) (fr. pleuresie) pleurezie (seaca) (fr. pleurite) retea din fibre nervoase sau vase de sange (lat. plexus)

plomba s.f.

astupare a unei carii dentare; materialul folosit (germ. Plombe)

plomba v.t.

a astupa cu o plomba o carie dentara (fr. plomber)

pneumatoza s.f.

acumulare de gaze]in cavitatile organismului (fr. pneumatose)

pneumococ s.m.

bacilul pneumoniei (fr. pneumocoque)

pneumoconioza s.f. pneumograf s.n. pneumonie s.f. poliartrita s.f. policlinica s.f. polidipsie s.f.

afectiune pulmonara provocata de inhalarea prafului de carbune (fr. pneumoconiese) aparat care inregistreaza miscarile respiratorii (fr. pneumographe) inflamatie a plamanului, cauzata de pneumococ (fr. pneumonie) inflamatie a mai multor articulatii (fr. polyarthrite) unitate medicala de consultatii si tratament ambulatoriu (fr. policlinique) sete excesiva (fr. polydipsie)

polinevrita s.f. polinoza s.f.

inflamatie a mai multor nervi (fr. polynevrite) criza alergica datorata polenului (fr. pollinose)

poliomielita s.f. polip s.m.

inflamatie a substantei cenusii a maduvei spinarii; paralizie infantila (fr. poliomyelite) excrescenta carnoasa pe o mucoasa (fr. polype)

poliploid,-a adj. poliurie s.f.

cu un numar de cromozomi de peste doua ori mai mare decat in faza haploida (fr. polyploide) secretie excesiva de urina (fr. polyurie)

posologie s.f. potiune s.f.

studiu al dozarii medicamentelor (fr. posologie) medicament lichid (fr. potion)

premolar s.m.

dinte intre canini si molari (fr. premolaire)

prenatal,-a adj.

anterior nasterii (fr. prenatal)

preoperatoriu, -le adj. profilactic,-a adj. profilaxie s.f.

care precede o operatie ( fr. preoperatoire) preventiv (fr. prophylactique) ansamblu de masuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase (fr. prophylaxie)

prognat,-a adj. prolaps s.n.

cu maxilarele proeminente (fr. prognathe) cadere sau iesire anormala a unui organ din cavitatea in care se gaseste (fr. prolapsus)

prostata s.f.

glanda endocrina la baza uretrei (fr. prostate)

prostatita s.f.

inflamatie a prostatei (fr. prostatite)

proteic,-a adj. proteina s.f. proteza s.f.

referitor la proteine (fr. proteique) substanta organica, cu rol important in celula vie, rezultand prin polimerizarea unui mare numar de minoacizi (fr. proteine) aparat, piesa care inlocuieste un membru sau organ al corpului (fr. prothese)

protoplasma s.f. prurigo s.n. prurit s.n.

substanta albuminoida, baza oricarei celule vii (fr. protoplasme) dermatoza alergica, caracterizata prin eruptii insotite de prurit (fr. prurigo) mancarime intensa a pielii (fr.prurit)

pseudoartroza s.f. psihanaliza s.f.

articulatie anormala, la nivelul unei fracturi neconsolidate (fr. pseudoarthrose) 1. investigatie psihologica avand drept scop a aduce in constiinta sentimente obscure sau refulate 2. metoda psihoterapica bazata pe aceasta investigatie (fr. psychanalyse)

psihastenie s.f. psihiatrie s.f. psihic,-a s.n.

nevroza manifestata prin nehotarare, obsesii si fobii (fr. psychasthenie) studiul si tratamentul bolilor psihice (fr. psychiatrie) totalitatea fenomenelor si proceselor cognitive, afective si volitionale; suflet (fr. psichyque)

psihofizica s.f.

studiul raporturilor dintre fenomenele psihice si fizice (fr. psychophysique)

psihofiziologie s.f. psihologie s.f.

studiul proceselor psihologice in raport cu cele fiziologice (fr. psychophysiologie) 1. studiul stiintific al psihicului 2. structura psihica a unui individ, a unei colectivitati (fr. psychologie)

psihomotor, -oare adj. psihopatie s.f.

referitor la miscari care implica activitatea nervoasa superioara ( fr. psychomoteur) boala mintala (fr. psychopathie)

psihopatologie s.f. psihoterapie s.f.

studiul aspectelor patologice ale activitatii psihice (fr. psychopathologie) tratament bazat pe influentarea psihicului (prin hipnoza, sugestie etc.) (fr. psychotherapie)

psihotrop,-a adj.
(medicament) care actioneaza asupra psihicului (fr. psychotrope)

psihoza s.f.

1. stare de spirit bolnavicioasa caracterizata printr-o surescitare nervoasa provocata de cauze de origine sociala 2. obsesie (fr. psychose)

psoriazis s.n. ptialina s.f. ptoza s.f.

boala de piele caracterizata prin pete rosii acoperite de mici coji uscate (insotite de prurit) (fr. psoriasis) enzima din saliva (fr. ptyaline) deplasare in jos a unui organ, datorita slabirii muschilor sau ligamentelor (fr. ptose)

puerperala adj.

febra ~ = boala infectioasa a lauzelor (fr. puerperal)

pulmonar,-a adj. pulpita s.f. pupila s.f.

al plamanilor (fr. pulmonaire) inflamatie a pulpei dentare (fr. pulpite) orificiu central al irisului ocular (fr. pupille)

purulent,-a adj. puseu s.n.

(despre rani) care puroiaza (fr. purulent) acces al unei boli (fr. poussee)

pustula s.f. quadrom

vezicula purulenta pe piele (fr. pustule) hibridom obtinut prin fuziunea a doua linii de hibridoame.

quantum satis

termen folosit sistematicin prescriptiile medicale, indicand obligatia adaugarii la principiile medicamentoase active a unui excipient pana la completarea unei cantitati sau a unui volum specificate in retea.

quark

particula ipotetica cu sarcina electrica fractionara, egala in valoare absoluta cu 1/3 sau 2/3 din sarcina electronului.

quasispecie

concept dezvoltat de Eigen pentru a defini structura populatiilor ARN, interactiunile dintre ele si auto-organizarea lor progresiva in cursul stadiilor initiale ale aparitiei vietii pe pamant. In egala masura, acest principiu poate fi aplicat populatiilor ARN virale care exista in interiorul unei gazde infectate. Pentru acestea, notiunea clasica de specie biologica este insuficienta, datorita ratei mari a mutatiilor si a lipsei sistemelor de corectie post-replicare, virusurile formand o populatie de genoame inrudite, dar diferite.

quenching

termen ce caracterizeaza diminuarea randamentului emisiei de energie, cu referire indeosebi la diminuarea intensitatii fluorescentei. In acest caz, de ex., moleculele invecinate cu cele fluorescente pot absorbi fotoni de fluorescenta . De asemenea, intensitatea fluorescentei poate scade si in functie de mediul in care se afla moleculele.

quotidie rabie

termen utilizat rar in prescriptiile medicale, care arata obligativitatea administrarii zilnice a unui medicament in doza specificata. turbare (lat. rabies).

radiografie

fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor X, a imaginii unui corp opac; imaginea insasi (fr. Radiographie).

radioscopie

examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiatiilor X (fr. radioscopie).

radioterapie
tratament cu radiatii ?X? ( fr. radiotherapie).

radiumterapie rahianestezie rahidian

tratament cu radiatii de radiu (fr. radiumtherapie). anestezie partiala prin injectie in canalul rahidian (fr. rachianesthesie). al coloanei vertebrale (fr. rachidien).

rahitism

boala (la copii) caracterizata prin deformatii ale oaselor, datorita calcifierii insuficiente (fr. rachitisme).

ramolisment recidiva rect

ramolire; decrepitudine; senilitate ( fr. ramolissment). reaparitie a unei boli (fr. recidive) partea ultima a intestinului gros (lat. rectum).

reflex

reactie adecvata a organismului fata de un excitant, fara interventia vointei (fr. reflexe).

regurgita renal

a-i reveni cuiva in gura alimentele din stomac si esofag (fr. regurgiter). al rinichilor (fr. renal).

resorbtie retina

disparitie lenta a unui lichid, tesut sau organ prin absorbtia lui treptata in tesuturile vecine (fr. resorption). membrana inferioara a ochiului, pe care se formeaza imaginea (fr. retine).

reumatism

boala caracterizata prin dureri in muschi sau in articulatii (germ. Rheumatismus).

reumatologie revulsiv

studiul afectiunilor reumatice (germ. Rheumatologie). (medicament) care provoaca revulsie (fr. revulsif).

rezectie rinalgie

inlaturare totala sau partiala a unui organ sau tesut (fr. resection). durere de nas (fr. rhinalgie).

rinologie

studiul bolilor nasului (fr. rhinologie).

rinoplastie rinoscopie roentgen sacrum sadism saliva

refacere operatorie a unui nas mutilat (fr. rhinoplastie). examinare a foselor nazale (fr. rhinoscopie). unitate de masura a dozelor de radiatie X (fr. r?ntgen). os triunghiular la partea inferioara a coloanei vertebrale (lat. sacrum). placere patologica de a chinui; cruzime (fr. sadisme). lichid secretat de glandele salivare (fr. salive).

salivar

referitor la saliva; glande ~ = glande, sub limba, care secreta saliva (fr. salivaire).

salivatie

secretie abundenta de saliva (fr. salivation).

sangvin
referitor la sange: prin care circula sangele (fr. sanguin).

sanitar

refritor la sanatate (fr. sanitaire).

sarcom

tumoare maligna, conjunctiva (fr. sarcome).

satietate

saturatie (fr. satiete).

saturnism sceros

intoxicatie cronica cu plumb (fr. saturnisme). (despre tesuturi) ingrosat; fibros (fr. sclereaux).

schizofrenie sciatic

boala psihica grava caracterizata prin alterarea spiritului, idei delirante si halucinatii (fr. schizophrenie). 1. adj., nerv ~ , nerv rahidian care inerveaza partea de jos a corpului 2. s.f., nevralgie pe traiectul nervului sciatic (fr. sciatique).

scizura sclera

fisura pe suprafata unor organe (fr. scisure). tunica solida a globului ocular (germ. Sklera).

sclerenchim

tesut vegetal de sustinere (fr. sclerenchyme).

sclerodermie sclerotica scleroza scolioza scorbut

intarire si ingrosare a pielii (fr. sclerodermie). membrana alba, opaca a ochiului (fr. sclerotique). intarire a unui tesut organic (fr. sclerose). deviatie laterala a coloanei vertebrale (fr. scoliose)scorbut s.n. , boala datorata lipsei de vitamina C, caracterizata prin anemie, caderea dintilor etc. (fr. scorbut). boala datorata lipsei de vitamina C, caracterizata prin anemie, caderea dintilor etc. ( fr. scorbut).

scrofuloza sebum

tuberculoza a ganglionilor limfatici de la gat (germ. Skrofulose). secretie grasa a glandelor sebacee (lat. sebum).

semiologie septicemie serologie

studiul simptomelor bolilor (fr. semilogie). infectie generalizata a sangelui (fr. septicemie). studiul serurilor (fr. serologie).

seroterapie sexologie sfincter

tratament prin seruri (fr. serotherapie). studiu stiintific al sexualitatii (fr. sexologie). muschi inelar care inchide un orificiu (fr. sphincter).

sialagog sialoree

(substanta) care provoaca salivatie (fr. sialagogue). salivatie abundenta (fr. sialorhee).

sideroza
pneumoconioza cauzata de pulberi de fier (fr. siderose).

simfiza

articulatie putin mobila (fr. symphyse).

simptom

manifestare a unei boli; indiciu (fr. symptome).

simptomatologie sinartroza

totalitatea simptomelor unei boli (fr. symptomatologie). articulatie fixa intre doua oase (fr. synarthrose).

sinistrocardie sinus

deplasare a inimii spre stanga (fr. sinistrocardie). cavitate a unui os cranian (lat. sinus).

sinuzita sistola

inflamatie a unui sinus (fr. sinusite). contractie ritmica a inimii (fr. systole).

somatologie somnifer spasm

studiul anatomic si fiziologic al corpului vietuitoarelor (fr. somatologie). (medicament) care provoaca somn; narcotic, soporific (fr. somnifere). contractie brusca, involuntara, a unui muschi (fr. spasme).

spasmotic

(medicament) care combate spasmele (fr. spasmolithique).

spermatogeneza spermatozoid splenita

formare a spermatozoizilor (fr. spermatogenese). gamet mascul (fr. spermatozoide). inflamatie a splinei (fr. splenite).

spondilita

inflamatie a vertebrelor (fr. spondylite).

spondiloza steatoza stenoza stern

afectiunea reumatica a vertebrelor (fr. spondylose). degenerescenta a unui tesut, cauzata de un exces de grasime (fr. steatose). ingustare a unui canal sau orificiu (fr. stenose). os al pieptului (lat. sternum).

stetoscop stomatita

instrument pentru a asculta unele organe interne (inima, plamanii) (fr. stethoscope). inflamatie a mucoasei bucale (fr. stomatite).

stomatologie strabism

studiul bolilor cavitatii bucale si ale dintilor (fr. stomatologie). deviatie a axei vizuale a unui ochi, care provoaca privirea incrucisata (fr. strabisme).

subconstient subcortical

totalitatea fenomenelor psihice care se desfasoara in afara constiintei (fr. subconscient). sub scoarta cerebrala (fr. sous-cortical).

subcutanat

sub piele (fr. sous-cutane).

sublingual
sub limba (fr. sublingual).

sudatie

transpiratie abundenta, in scop curativ (fr. sudation).

sudoripar sutura

care secreta transpiratia (fr. sudoripare). 1. cusatura a bazelor unei rani. 2. articulatie fixa a oaselor craniului (fr. suture).

tableta

preparat farmaceutic in forma de disc mic; comprimat, pastila, pilula (fr. tablette).

tahicardie talamus

accelerare a ritmului cardiac (fr. tachycardie). parte a encefalului, la baza creierului (fr. thalamus).

talasofobie

teama patologica de mare (fr. thalassophobie).

talasoterapie tanatofobie tars

tratament prin bai si aer de mare (fr. thalassotherapie). teama patologica de moarte (fr. thanatophobie). 1. partea posterioara a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor (fr. tarse).

telepatie

transmitere a gandurilor la distanta (fr. telepathie).

tenosinovita tenotomie

inflamatie a tecilor conjunctive care invelesc un tendon ( fr. tenosynovite). sectionare a unui tendon (fr. tenotomie).

terapeutica terapie

studiul tratamentului bolilor; terapie (fr. therapeutique). terapeutica. (fr. therapie).

teratogen

care produce malformatii (fr. teratogene).

teratologie tibia

stiinta despre malformatii la plante si animale (fr. teratologie). os lung si gros din scheletul gambei (lat. tibia).

tiflita

inflamatie a cecului (fr. typhlite).

tiflologie tiroid

studiul deficientelor senzoriale vizuale (fr. typhlologie). 1. al tiroidei 2. glanda ~a , (si s.f.) glanda endocrina, din partea anterioara a laringelui (fr. thyroide).

tiroidita tisular

inflamatie a tiroidei (fr. thyroidite). al tesuturilor (fr. tissulaire).

tomografie tonus

radiografie ce permite obtinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime ( fr. tomographie). 1. contractie usoara si permanenta a muschilor 2. fig. energie, vigoare (lat.tonus).

tranchilizant

(medicament) care linisteste (fr. tranquillisant).

transa
stare in care se afla cel supus hipnozei (fr. transe).

transfuzie

introducere in venele unui bolnav a unei cantitati de sange sau de plasma sangvina (fr. transfusion).

transplant

tesut, organ transplantat (engl., fr. transplant).

transplanta transsudat

a frega un organ, un tesut (fr. transplanter). lichid eliminat prin transpiratie (fr. transsudat).

transsudatie tratament trauma

trecere a plasmei din sange in tesuturi, prin peretii vaselor mici (fr. transsudation). 1. atitudine, comportare fata de cineva 2. ingrijire medicala (it. trattamento). traumatism (it. trauma).

traumatism trepan

ansamblu de tulburari fizice sau psihice provocate de o violenta exterioara; trauma (fr. traumatisme). instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru trepanatii (fr. trepan).

trepanatie triceps

deschidere a cutiei craniene (fr. trepanation). muschi cu trei ligamente la un capat (fr. triceps).

tricofitie

boala de piele contagioasa, provocata de o ciuperca parazita si caracterizata prin caderea parului (fr. tricophytie).

trigemen

nerv ~ , pereche de nervi cranieni care inerveaza o parte a pielii si a muschilor fetei (lat. trigeminus).

trigliceride

esteri de glicerol cu trei molecule de acid gras si sunt lipide de rezerva in organismul uman. Cresterea lor intra in cadrul hiperlipemiei si constituie unul din factorii favorizanti ai aterosclerozei.

tripsina

enzima secretata de pancreas, care descompune proteinele in aminoacizi (fr. trypsine).

tripsinogen s.n. trombocit s.n.

forma inactiva a tripsinei (fr. tripsinogene) celula sangvina cu rol important in coagularea sangelui (fr. thrombicyte)

tromboflebita s.f.

inflamatie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sange (fr. trombophlebite)

trombopoieza s.f. tromboza s.f. trompa s.f. tubaj s.n.

proces de formare a trombocitelor (fr. trombopoiese) obturatie a unei artere ori vene printr-un cheag de sange (fr. thrombose) canal prin care se elimina celulele sexuale formate de ovar (fr. trompe) introducere in stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucala, a unui tub de cauciuc in scop explorator ori terapeutic (fr. tubage)

tuberculostatic, -a adj., s.n. tuberculoza s.f.

(medicament) care impiedica inmultirea bacilului tuberculozei ( fr. tuberculostatique)

boala infectioasa, cauzata de bacilul Koch, care afecteaza diverse organe (fr. tuberculose)

tumefactie s.n. tumefia vr.

umflatura provocata de tulburari ale circulatiei sangelui (fr. tumefaction) a prezenta o tumefactie (fr. tumefier)

tumoare s.f.

excrescenta patologica dintr-un tesut de formatie noua, rezultat printr-o inmultire anormala a celulelor (fr. tumeur)

tumora cu mieloplaxe tunica s.f. tuse s.n.

tumora benigna cu potential malign localizata in epifizele oaselor lungi, mandibula, coaste. membrana fibroasa care inveleste unele organe (fr. tunique) palpare a unui organ (fr. touche)

tuseu s.n.

palpare a unui organ ( fr. touche)

ubichinona ubicuitina ulalgie

chinona mitocondriala, compus organic constituit dintr-un nucleu benzenic si un lant lateral la C6, alcatuit din n unitati de izopren. proteina compusa dintr-un numar de 76 de aminoacizi, cu M de 8,5 kDa, foarte stabila, prezenta in toate celulel eucariote, cu rol reglarea procesului de degradare a proteinelor. durere la nivelul gingiilor.

ulatrofie

atrofie gingivala. sin: ulcer peptic.

ulcer anastomotic ulcer ateromatos


leziune a intimei arteriale la nivelul unui aterom.

ulcer perforat ulcer s.n.

ulcer extins in intreaga grosime a peretelui organului la nivelul caruia este localizat. leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinta sa se intinda si sa supureze (fr. ulcere)

ulceratie s.f. uree s.f.

formare a unui ulcer; ulcerul insusi (fr. ulceration) compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism (fr. uree)

uremie s.f. ureter s.n. uretra s.f.

prezenta ureei in sange (fr. uremie) canal pereche ce leaga rinichii de vezica urinara (fr. uretere) canal prin care se scurge urina din vezica (fr. uretre)

uretrita s.f. V lingual vaccin

inflamatie a ureterei (fr. uretrite) dispunerea papilelor calciforme linguale sub forma literei V, pe partea superioara a limbii. preparat antigenic derivat dintr-un agent patogen specific sau puternic inrudit cu acesta, capabil sa induca, dupa administrarea la un subiect receptiv, un raspuns imunitar protectiv fata de o anumita agresiune microbiana. In sangele subiectului inoculat se formeaza anticorpi care il protejeaza contra microorganismului corespondent.

vaccin acelular

V. lipsit de celule preparat prin purificarea componentelor antigenice ale microorganismelor patogene. In acest mod se elimina riscurile reactiilor adverse ce pot fi declansate de v. care contin celule intregi.

vaccin antigripal

V. inactivat continand virioni intacti sau fractiuni virale, administrat prin inhalare sau parenteral. Contine una sau mai multe tulpini din virusurile gripale curent circulante. Asigura protectie scurta si inconstanta.

vaccin antihepatita A vaccin antihepatita B

V. viral inactivat recombinat, administrat intramuscular la persoane care lucreaza in zone cu endemie masiva sau in locuri cu risc profesional de infectie. V. obtinut prin tratarea cu formalina a antigenilor de suprafata hepatitici B izolati din plasma purtatorilor umani. Este utilizat indeosebi pentru imunizarea persoanelor cu risc mare de imbolnavire.

vaccin antihepatita B recombin vaccin antiholeric

V. viral neinfectios derivat prin recombinare din antigenii de suprafata ai hepatitei B si clonat in celule de levuri. V. preparati din bacterii omorate, continand parti egale din tulpinile Inaba si Ogaba de Vibrio cholerae si utilizat pentru imunizare impotriva holerei, obtinuta in 7-28 de zile de la injectare pentru o durata de circa 6 luni. V. nu suprima eliminarea bacteriilor prin fecale si nici transmiterea bolii.

vaccin antimaril

V. cu virus viu atenuat, injectat subcutanat pentru pentru prevenirea febrei galbene.

vaccin antipoliomielitic

se disting doua: 1.V.Salk, din poliovirus inactivat, suspensie in solutie de formaldehida de poliovirus tip I, II si III inactivat, cultivat pe culturi de celule din rinichi de maimuta. 2.V.Sabin, din poliovirus atenuat, continand poliovirus tip I, II si III atenuat, cultivat in celule renale de maimuta.

vaccin antirabic

V. preparat dintr-un virus viu atenuat sau dintr-un virus atenuat si inactivat prin fenol. Se administreaza ca tratament preventiv al turbarii, intr-o serie de 15-18 injectii subcutanate, cu doze progresiv crescute.

vaccin antivariolic

V. preparat din virusul vaccinei, administrat prin scarificare sau prin injectare intradermica. Datorita eradicarii variolei, in prezent v. este administrat obligatoriu doar personalului de laborator expus la virusul variolei.

vaccin autogen vaccin BCG vaccin DTP

V. preparat din microorganisme care au fost izolate din leziunea unui pacient care va fi tratat cu v.a. V. obtinut din tulpina Calmette-Guerin de bacili ai tuberculozei bovine, care au devenit avirulenti consecutiv unor numeroase treceri pe medii de cultura cu bila de bou. V. diftero-tetano-pertusis. Contine anatoxinele difterica si tetanica si v. pertusis.

vaccin polivalent

V. preparat cu mai multe variante de microbi din aceeasi specie. Uneori, termenul este utilizat pentru desemnarea unor v. preparate din germeni inruditi, dar care se deosebesc prin unele proprietati esentiale.

vaccin sensibilizat vaccin TAB

V. microbian preparat prin punerea in contact a germenilor cu un ser ce contine anticorpi specifici acestora. V. polivalent format dintr-o suspensie de bacili tifici si paratifici, omorati printr-un tratament termic sau printr-un bactericid.

vaccin TABC

V. antitifo-paratifoidic A,B si C. Este produs mai rar si doar pentru tarile unde exista cazuri de febra paratifoida date de Salmonella paratyphi C.

vaccin TABDT
V. mixt, denumit triplu asociat.

vaccina

1. Reactie locala cutanata sau uneori sistemica, generalizata dupa administrarea prin sacrificare sau intradermica a virusului vaccinei, in vaccinarea antivariolica. 2. Boala a bovinelor determinata de virusul vaccinei.

vaccinare

metoda de preventie a anumitor boli microbiene, virale sau parazitare avand ca scop determinarea unei imunitati active prin introducerea in organism (pe cale orala, parenterala sau prin sacrificare) a unor preparate denumite vaccinuri.

vaccinare asociata vaccinare toxinica vaccinat

utilizarea unor amestecuri de vaccinuri microbiene sau de anatoxine pentru obtinerea imunizarii simultane impotriva mai multor agenti infectiosi microbieni. V. cu ajutorul toxinelor difuzabile nemodificate. Este periculoasa, chiar cand se utilizeaza amestecuri de toxine cu ser antitoxic. despre o persoana careia i s-a administrat un vaccin, devenind astfel imun la o anumita boala infectioasa.

vaccinostil vacuola

latenta mica utilizata in vaccinarea prin sacrificare. formatiune cavitara intracelulara, mai mare decat o vezicula, lipsita de structura interna sau cu o structura simpla si delimitata de o membrana.

vacuolizare

procesul de formare al vacuolelor.

vacuum-extractor

aparat utilizat in obstetrica pentru extragerea fatului din caile genitale. Este alcatuit dintr-o ventuza care se aplica pe capul fatului si un dispozitiv cu care se obtine vidul partial necesar prinderii ventuzei. Sin: ventuza obstetricala, vid-extractor.

vagal

care se refera la nervul vag.

vagin

conduct musculomembranos al aparatului genital feminin, cu o lungime de circa 8 cm, situat de la vulva la colul uterin si avand o elasticitate considerabila. V. este situat in perineul anterior, intre vezica si rect, inferior fata de uter. Organ al copulatiei, v. este calea de eliminare a fluxului menstrual si lasa sa treaca fatul si anexele sale in nasterea naturala.

vaginal

care apartine vaginului, referitor la vagin.

vaginala

tunica vaginala.

vaginalita vaginism vaginita

inflamatie acuta sau cronica a vaginalei. hiperestezie exagerata a vulvei si a vaginului, cu contractura dureroasa a muschilor constrictori ai vaginului. inflamatie a mucoasei vaginale. Foarte frecvente, v. se manifesta prin hipersecretie vaginala si durere la trecerea urinii. Se asociaza adesea cu inflamatii ale vulvei, glandelor Bartholion si colului uterin.

vaginodinie

durere la nivelul vaginului.

vaginografie vagolitic

radiografie a vaginului. Este utila in diagnosticul fistulei ureterovaginale.

care exercita un efect similar intreruperii impulsurilor transmise prin nervul pneumogastric (vag) si prin extensie, inhibitor asupra sistemului nervos parasimpatic, adica parasimpaticolitic.

vagotomie vagotonic

sectiune a unui nerv pneumogastric sau a ramurilor acestuia, practicata in scop terapeutic. caracterizat prin predominanta tonusului vagal, in opozitie cu simpaticotonic.

vagotonie

stare, uneori constitutionala, de hiperexcitabilitate a nervului vag, manifestata prin predominarea actiunii sistemului parasimpatic asupra diferitelor organe. In esenta, v. se traduce prin instabilitate vasomotorie, bradicardie cu hipotensiune arteriala si tendinte sincopale, atonie veziculara, constipatie, tulburari de sudatie, spasme motorii involuntare si dureroase, hipoestezie a corneei si faringiana.

vagotrop valenta

substanta care actioneaza prin stimularea nervului vag, determinand indeosebi diminuarea ritmului cardiac si scaderea presiunii arteriale. numar care exprima aptitudinea atomilor de a se inlocui sau de a se asocia in combinatiile chimice. V. unei substante simple, in chimia anorganica, sau a unui radical, in chimia organica, reprezinta capacitatea de substitutie sau de combinare cu hidrogenul.

Valeriana Officinalis valgus valid

planta din familia Valerianaceae: rizomul si radacina contin un ulei bogat in terpenoide si acizi izovalerianic si alfa-hidroxiizovalerianic. Extractul are actiune sedativa si spasmolitica. anomalie de pozitie la nivelul membrelor, care consta in derivarea in afara axului longitudinal a membrului in totalitate sau a unei parti a acestuia. care este apt pentru o anumita activitate, sanatos.

validitate valina

1. Calitatea de a fi valid, starea unui subiect valid. 2. Cu referire la o proba sau la un test: capacitatea de a recunoaste subiectii indemni de cei afectati de o anumita boala. Acid alfa-amino-izovalerianic, prezent in mai multe proteine fibroase, de origine vegetala sau animala. V. este esentiala pentru cresterea optima a copilului si in echilibru azotat la adult.

valoare

rezultat al masurarii cantitative a unei activitati , concentratii sau a eficientei. V. se exprima numeric, iar uneori este aprximativa in conditiile variabilitatii biologice.

valoare de referinta

valoarea unei marimi obtinuta pe grupe omogene de subiecti, selectionati pe baza unor criterii precise de varsta, factori de risc, obiceiuri alimentare. Este determinata prin utilizarea unor criterii statistice.

valoare globulara

raportul dintre hemoglobinemia serica si numarul de globule rosii folosit pentru a determina cantitatea relativa de hemoglobina continuta intr-un globul rosu si a o compara cu aceea a unui subiect normal.

valoare predictiva valva

v. unui test, a unui semn sau a unui simptom in stabilirea existentei unei boli (v.p. pozitiva) sau a absentei unei boli (v.p. negativa). 1. repliu membranos al tunicii interne a unui conduct, a unei vene, artere sau a inimii. V. impiedica, prin inchiderea sa intermitenta, refularea continutului lichidian cuprins in conductul sau in organul respectiv. 2. Instrument chirurgical care permite departarea partilor moi ce astupa un organ cavitar.

valva bioproteica valvula

v. cardiaca artificiala alcatuita din tesut biologic, de obicei de origine porcina, montata in suport de plastic sau metalic.

1. Valva de dimensiuni mici. 2. Formatiune anatomica in forma de plica acoperind incomplet un orificiu.

valvula atrioventriculara valvula ileocecala valvula mitrala

fiecare din cele doua sisteme valvulare anexate orificiilor auriculoventriculare drept si stang ale inimii. V. tricuspida (dreapta) si v. mitrala (stanga). v. anexata orificiului de comunicare intre ileon si colonul ascendent. v. atrioventriculara stanga, formata din doua valve, una dreapta, interna sau marea valva si alta stanga, externa sau mica valva, destinate sa obtureze orificiul mitral in timpul sistolei.

valvula pilorica

repliu circular proeminent al mucoasei gastrice la nivelul orificiului piloric al stomacului.

valvula tricuspida valvular

v. atrioventriculara dreapta, alcatuita din trei valve triunghiulare, anterioara, inferioara si interna, destinate sa obtureze orificiul tricuspid in timpul sistolei. care apartine unei valvule, referitor la valvula si indeosebi la valvulele cardiace.

valvule conivente valvule Houston

repliuri permanente ale mucoasei intestinului subtire situate perpendicular pe axul intestinal, de la unghiul duodenojejunal pana la capatul distal al ileonului. repliuri ale mucoasei rectale cu aspect semilunar, in numar de trei. Corespund la suprafata rectului unor santuri. sin: valvule rectale.

valvule sigmoide

repliuri subtiri, in numar de trei, anexate fiecaruia dintre orificiile arteriale ale inimii. Aceste v. inchid orificiul aortei si al arterei pulmonare in timpul diastolei, impiedicand astfel refluxul de sange in ventricule.

valvule uretrale valvulectomie valvulita

repliuri mucoase anormale, congenitale, care formeaza in lumenul uretrei un obstacol ce se opune scurgerii urinii, cu consecinte rapide asupra aparatului urinar. excizia operatorie, partiala sau totala, a valvelor unui orificiu cardiac afectate de un proces patologic, in vederea inlocuirii acestora printr-o proteza valvulara sau o grefa. inflamatia unei valvule, de obicei cu referire la valvulele cardiace.

valvulopatie

boala valvulara indeosebi cu sensul de afectare a unui orificiu cardiac.

valvuloplastie valvulotomie vanadat vanadiu vanilie

procedeu chirurgical practicat in scopul corectarii unui reflux de sange la nivelul unuia dintre orificiile inimii. incizia unei valve, practicata indeosebi la nivelul valvulelor cardiace. inhibitor puternic al majoritatii enzimelor care cliveaza legatura cu terminala fosfat de la nivelul ATP. elementul 23, cu simbolul V. Sarurile sale sunt utilizate, uneori, in terapeutica. Absorbit la nivelul plamanilor provoaca intoxicatii. pastaia sau extractul plantei orhidiacee Vanilla planifolia care, pe langa folosirea larga in industria alimentara, este utilizata in medicina ca agent aromatizant, de obicei sub forma de tinctura.

vanilism

intoxicatie cu vanilie.

vaporizare

fenomen prin care un corp trece din stare lichida in stare de vapori prin absorbtie de caldura.

vaporizator

dispozitiv pentru producerea de aerosoli sau ceata proveniti dintr-o solutie care contine medicamente ce pot fi administrate pe cale respiratorie.

vapoterapie var

tratamentul cu vapori de apa sau apa fin pulverizata. material obtinut din rocile calcaroase; v.nestins este oxid de calciu, iar cel stins este hidroxid de calciu. Este utilizat in scopuri de igiena.

var sodat

amestec de hidroxid de calciu cu soda caustica, utilizat sub forma de pulbere sau de granule pentru absorbtia bioxidului de carbon expirat in aparatele de anestezie sau in cele de explorare functionala respiratorie.

variabila

caracateristica observata pe un ansamblu de indivizi si care poate lua diferite valori.

variabilitate

insusire fundamentala a organismelor, constand in schimbarea discontinua a caracterelor sau a asocierilor de caractere.

variabilitate genetica varianta

estimarea diversitatii genetice a unei populatii sau a unui lot cu ajutorul metodelor de genetica cantitativa. 1. In statistica, marimea concreta a unei caracteristici cantitative. 2. V. de virus, tulpina ale carei proprietati difera de cele parentale.

varicela s.f.

boala infectocontagioasa cu eruptie sub forma de basicute (fr. varicelle)

vascularizatie s.f.

totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice (fr. vascularisation)

vasoconstrictie s.f. vasodilatatie s.f. veneric,-a adj.

stramtare a vaselor sangvine (fr. vaso-contriction) dilatare a vaselor sangvine (fr. vaso-dilatation) (despre boli) care afecteaza organele sexuale, transmitandu-se prin contact sexual (germ. venerisch)

venerologie s.f. ventral,-a adj. ventricul s.n.

studiul bolilor venerice (fr. venerologie) din regiunea pantecelui (fr. ventral) cavitate interna a unui organ (inima, creier etc.). (fr. ventricule)

vermifug,-a adj.

(medicament) care distruge viermii intestinali (fr. vermifuge)

vertebra plana - boala lui Cal vertebra s.f. vertex s.n.

osteocontrita vertebrala infantila apare intre 5-10 ani se turteste un singur corp vertebral, cu fete plane, corpul vertebrei mai calcificat cu discurile vecine normale. fiecare dintre oasele in forma de inel care constituie coloana vertebrala (fr. vertebre) crestetul capului (fr. vertex)

vestibul s.n. vezica s.f.

prima cavitate a urechii interne (fr. vestibule) organ cavitar in care se acumuleaza (temporar) un lichid de excretie (lat. vesica)

vezicant,-a adj. vezicula s.f.

s.n. , (substanta) care basica pielea (fr. vesicant)

1. vezica mica 2. basicuta plina de lichid care apare pe piele si mucoase in diferite boli (fr. vesicule)

virologie s.f. viroza s.f.

parte a microbiologiei care studiaza virusurile (fr. virologie) boala infectioasa provocata de un virus (fr. virose)

visceral,-a adj. viscere s.n. pl. vitamina s.f.

al viscerelor (fr. visceral) organele din cavitatile mari ale corpului ( fr. visceres) compus organic complex, indispensabil organismului (fr. vitamine)

vomitiv,-a adj.

(medicament) care provoaca vomitare (fr. vomitif)

wandering pacemaker warfarina watt

anglicism prin care se desemneaza o tulburare de ritm supraventricular, caracterizata prin deplasarea temporara si progresiva a punctului de origine al activitatii cardiace. anticoagulant, cumarina sintetica, utilizat sub forma de sare de sodiu sau de potasiu. unitate de putere electrica in SI, corespunzand puterii ce dezvolta o energie de un joule pe secunda. Simbol W.

weber

unitate de masura a fluxului magnetic in SI, cu simbolul WB. Un Wb este fluxul magnetic al unui camp megnetic uniform, de inductie egala cu 1 T (tesla), printr-o suprafata de 1m patrat perpendiculara pe directia campului.

western blot

tehnica pentru detectarea proteinelor (antigenelor) specifice. Proteinele sunt mai intai separate prin electroforeza si imobilizate pe un suport solid (hartie), apoi sunt identificate cu ajutorul anticorpilor specifici radiomarcati. Aceasta metoda este utilizata pentru serodiagnosticul de confirmare a HIV.

whartonita wheezing

inflamatia peretelui canalului Wharton (glanda submaxilara), cauzata adesea de prezenta calculilor salivari in glanda submaxilara. zgomot respirator anormal cu timbru variabil, perceptibil in oricare timp al respiratiei si adesea de la distanta. Se constata indeosebi la astmatici sau in cazul stenozelor sau obstructiilor bronsice.

wirsungografie

radiografie a canalului Wirsung, obtinuta prin duodenoscopie urmata de cateterism, cu injectarea unui produs de contrast in canal.

wohlfahrtia magnifica wrapping

specie de musca vivipara raspandita in mediul rural in toata Europa, in special in Est. Isi depune larvele in plagi la om si animale, in cavitatile lor naturale. anglicism prin care este denumita o tehnica de tratament al anumitor anevrisme arteriale (indeosebi aortice). Consta in inconjurarea anevrismului cu o lama din material sintetic inextensibil, destinata sa limiteze extensia anevrismului si implicit ruptura acestuia.

wuchereria

gen de viermi din superfamilia Filarioidea, ordinul Nematodes, raspanditi in tarile cu clima calda.

wuchereria bancrofti

specie de vierme nematod din genul Wuchereria, parazit al sistemului limfatic la om, care determina filarioza si secundar elefantizis. Femelele parazitului produc embrioni care raman in timpul zilei in organele interne, iar noaptea trec in circulatie, cand pot fi transmisi la om de tantari, indeosebi din genul Culex.

wuchererioza

infestarea cu viermi din genul Wuchereria.

xantelasma

acumulare de celule conjunctive incarcate cu granulatii lipidice, tradusa prin pete galbene ceroase dispuse in harta geografica, izolate sau confluente sub forma de placarde, usor reliefate, localizate la nivelul pleoapelor catre partea nazala.

xantin-oxidaza xantina

enzima care catalizeaza oxidarea hipoxantinei in xantina, a xantinei in acid uric si a adeninei in 2,8-dioxiadenina. baza purinica existenta in majoritatea tesuturilor si fluidelor din organism, in anumite plante si in unii calculi urinari. X. este o molecula intermediara in degradarea adenozin monofosfatului in acid uric, fiind formata prin oxidarea hipoxantinei.

xantiurie xantocit

1. Excretia unor cantitati mari de xantina prin urina. 2. Boala ereditara rara cu caracter autozomal recesiv, determinata de un deficit in xantin-oxidaza. celula care contine pigment galben.

xantocrom

despre un lichid cu coloratie galbena, indeosebi cu referire la LCR.

xantocromie

1. Coloratie galben-portocalie a tegumentelor, determinata cel mai frecvent de o crestere a carotenemiei. 2. Coloratie galbena a LCR, indeosebi din cauza unei hemoragii meningiene.

xantodermie xantofibrom

1. Xantocromie. 2. Subicter localizat in anumite puncte ale tegumentelor (palma, planta, sant nazolabial) observat in colemia familiala. varietate de xantom care contine elemente fibroase.

xantogranulom xantom

formatiune de aspect pseudo-neoplazic care infiltreaza tesutul adipos, constituita din granuloame si din macrofage mari, incarcate cu lipide. infiltrat dermic, alcatuit din tesut conjunctiv format din celule histiocitare cu protoplasma spumoasa, incarcata cu lipide.

xantom juvenil xantomatoza

leziune benigna, regresiva spontan, survenind in primul an al vietii si constituita in noduli rosii, apoi galbui, diseminati. termen generic in care sunt cuprinse o serie de boli dismetabolice traduse prin depozite lipidice multiple.

xantomatoza cerebrotendinoasa

afectiune familiala apartinand grupului neurolipidozelor. Se caracterizeaza prin prezenta de xantoame la nivelul tendonului Ahile, in substanta alba cerebrala, la nivel ocular, si in plamani.

xantomatoza hipercolesterolemi xantomizare

afectiune cu transmitere autozomala, manifestata clinic prin prezenta xantoamelor, xantelasma, cerc pericornean si aterom arterial precoce, care domina prognosticul. aparitia de depozite lipidice intracelulare care conduce la formarea de celule spumoase. X. se produce la nivelul unor leziuni inflamatorii sau tumorale preexistente.

xantoproteina

compus galben obtinut prin tratarea proteinelor cu acid nitric concentrat.

xantoproteinemie xantopsie

retentie sanguina a compusilor aromatici rezultati din degradarea aminoacizilor aromatici; se determina prin reactia xantoproteica. cromatopsie in cadrul careia obiectele sunt vazute cu o tenta galbena.

xenobiotic

substanta straina organismului.

xenodiagnostic xenofobie

metoda de diagnostic in care se folosesc gazde intermediare in scopul multiplicarii unor paraziti greu de gasit la gazda definitiva. teama exagerata fata de persoane straine sau straini.

xenoftalmie

oftalmie cauzata de existenta unui corp strain la nivelul ochiului.

xenogeneza xenon

eterogeneza, adica aparitia de caractere diferite la indivizi apartinand unor generatii succesive. izotop radioactiv al elementului gazos, cu simbolul Xe, utilizat in investigarea prin scintigrafie a ventilatiei pulmonare.

xenopatie

delir de influenta.

xerocheilie xerocit

uscaciune a buzelor reprezentand o forma de cheilita. eritrocit deshidratat si cu un continut scazut de cationi din cauza permeabilitatii crescute a membranei care duce la pierderea de potasiu si apa in mediul extern al celulei.

xerocitoza ereditara

forma rara de anemie hemolitica familiala cu transmisie dominanta, hemoliza moderata si splenomegalie. Hematiile sunt dense, prin diminuarea apei intracelulare, si prezinta o rezistenta osmotica crescuta. Cauza bolii nu este cunoscuta.

xeroderma pigmentosum xerodermie xerofagie xerofil

dermatoza familiala; hipersensibilitate cutanata la lumina solara, manifestata prin pete, urmate de ulceratii, atrofii, iar ulterior de epitelioame multiple. termen utilizat rar pentru desemnarea unor forme fruste de ihtioza, manifestate prin descuamare fina, pudroasa. consumul excesiv de hrana uscata. care suporta bine mediul uscat, cu referire indeosebi la microorganisme.

xeroftalmie

uscare si retractie a conjunctivei si a corneei determinata indeosebi de o carenta in vitamina A, mai rar in relatie cu o conjunctivita cronica sau cu un glaucom.

xeromamografie xeromenie

xero-radiografie practicata in vederea depistarii in masa a cancerului mamar. aparitia simptomelor organice ale perioandei menstruale, dar fara menstruatie.

xeroradiografie xerosis

procedeu de obtinere a radiografiilor la sec, pe baza unor efecte fotoelectrice, evitandu-se astfel tratamentele chimice la care sunt supuse cliseele radiografice clasice. keratinizare superficiala a epiteliului conjunctivei bulbare, apoi a epiteliului corneei, marcand debutul xeroftalmiei.

xerostomie xeroza

stare de uscaciune a cavitatii bucale, determinata de scaderea masiva sau de disparitia secretiei salivare. uscaciune a pielii, prin diminuarea secretiilor glandelor sudoripare si in special a celor sebacee.

xifodinie xifoid

durere spontana sau la presiune, localizata la nivelul apendicelui xifoid.

care are forma unei sabii. Ex: apendicele x., partea inferioara a sternului.

xifoidita

inflamatia apendicelui xifoid.

xifosternopexie xilen

operatie pentru corectarea toracelui in carena. lichid incolor, solubil in alcool si eter, obtinut prin distilarea petrolului, folosit ca solvent.

xilina

denumire desueta pentru lidocaina.

xiloza

pentoza de origine vegetala implicata in interconversiile carbohidratilor in afara celulei. Este utilizata in investigarea functiei intestinale.

xisma

material solid asemanator unor fragmente de membrane, eliminat uneori in diaree.

Yersinia

gen de bacterii apartinand familiei Enterobacteriaceae.

Yersinia pestis

specie de bacili Gram-negativi, facultativ anaerobi din genul Yersinia, familia Enterobacteriaceae, care constituieagentul etiologic al pestei pneumonice si a celei bubonice la oameni si la diverse rozatoare.

Yersinoza yoga

boala infectioasa cronica determinata de Yersinia enterocolitica si manifestata prin diaree, enterita, pseudoapendicita, ileita, eritem nodos si, mai rar, septicemie si artrite acute. ansamblu complex de exercitii psihice si corporale, cu originea in principal in sistemul filosofic brahmanic, avand drept scop eliberarea spiritului de constrangerile corpului uman prin autocontrolul miscarilor, ritmurilor si respiratiei.

yohimbina yperita ytriu

alcaloid extras din scoarta unor arbori din Africa Centrala, este agent simpaticolitic alfablocant, anestezic local si midriatic. lichid incolor, uleios, cu miros dezagreabil, extrem de periculos pentru piele. elementul numarul 39, cu greutatea atomica 88,905 si cu simbolul Y, metal care apartine clasei pamanturilor rare.

zahar

1. Aliment de baza constituit in proportie de 100 din zaharoza, in cazul z. alb. Z. brun rezulta prin rafinarea incompleta a zaharozei.

zaharimetru zaharina

tip de polarimetru etalonat pentru masurarea concentratiei de zahar din diferite medii lichide. substanta de culoare alba, cristalina, cu gust dulce, utilizata ca inlocuitor de zahar, nu are valoare calorica. Z. este foarte utilizata in diabet si pentru producerea alimentelor hipocalorice. Este distrusa prin incalzire.

zaharoza

cel mai raspandit glucid, compus din glucoza si fructoza. Este foarte raspandita in natura, indeosebi in regnul vegetal. Constituie zaharul alimentar din sfecla si din trestia de zahar.

zapada carbonica zdrobire zeina

bioxid de carbon solid, obtinut prin evaporarea rapida a CO2 lichid. leziune traumatica produsa de un agent mecanic si constand in strivirea sau sfaramarea tesutului asupra caruia s-a produs agresiunea. proteina din porumb, saraca in aminoacizii esentiali si lipsita de lizina.

zeioza

proces de degenerescenta si de moarte celulara a leucocitelor, caracterizat prin formarea de expansiuni ale citoplasmei.

zeism
tulburari care pot aparea dupa alimentatia bogata in malai sau alte derivate din porumb.

zelofobie zelotipie zeoliti zer

frica morbida de a fi banuit, suspectat de gelozie. zel excesiv, pana la patologic, in sustinerea oricarei cauza. silicati dubli naturali de aluminiu si sodiu utilizati la dedurizarea apei. lichid care ramane dupa coagularea laptelui.

zero

1. Punctul de la care incep masurarile pe o scala. 2. Z. fiziologic, temperatura la care toate senzatiile sunt abolite.

zeugmatografie zgomot

sin: rezonanta magnetica nucleara. amestec neomogen de sunete cu intensitati si frecvente diferite, dizarmonice, uneori cu efecte fiziologice neplacute.

zgomot alb

z. caracterizat prin emisia simultana a tuturor frecventelor spectrului sonor, cu intensitate egala. Este utilizat in audiometrie, pentru explorarea acuitatii auditive a urechii.

zgomot atrial
z. IV cardiac. sin: acufena.

zgomot auricular zgomot auscultatoriu zgomot de ejectie zgomot de fond


zgomot perceput in timpul auscultatiei. zgomot de ejectie perceput ca un clacment arterial protosistolic, produs la debutul ejectiei ventriculare. Apare in stenoza valvulara, aortica sau pulmonara. ansamblu de semnale parazite , fie de origine exterioara unui aparat, fie de origine interna. Aceste semnale sunt inregistrate la nivelul etajului terminal al unui lant de masurare si se suprapun semnalelor studiate.

zgomot de galop
sin: galop.

zgomot de percutie
zgomot care se aude la percutia unor structuri anatomice.

zgomot de tun

zgomot I al inimii deosebit de intens, care apare in cursul blocului atrioventricular complet, din cauza sumarii zgomotului I cu zgomotul IV, in momentele cand sistola atriala coincide in timp cu cea ventriculara.

zgomot glotic

zgomot determinat de trecerea aerului in orificiul glotic, fiind perceput in mod normal in imediata vecinatate a traheei si a bronsiilor suse.

zgomot hipocratic zgomote cardiace

zgomot care este auzit la auscultatia pulmonara in piopneumotorax. ansamblu de fenomene sonore corespunzand fenomenelor mecanice si hemodinamice produse in timpul revolutiei cardiace.

zgomote Korotkoff zigodactilie zigomatic

zgomote arteriale care permit masurarea presiunii arteriale prin metoda auscultatiei. reunirea degetelor prin partile moi, fara fuziunea falangelor. 1. Care se refera la pometii obrazului. 2. Fiecare dintre muschii mare si mic. 3. Os.

zigot
celula rezultata din fecundarea gametilor. Sin: celula ou, ou fecundat.

zimodem zimogen

structura enzimatica specifica unei anumite populatii de microorganisme identificata prin electroforeza. Substanta proteinica specifica din care ia nastere o enzima.

zimograma zinc

diagrama benzilor obtinute prin electroforeza unui extract de proteine enzimatice solubile. elementul nr. 30, cu simbolul Zn si greutatea atomica 65,37.

zinc finger

anglicism inutil pentru deget de zinc.

zinc-insulina zona

insulina cristalizata romboedric in prezenta acetatului de zinc. boala infectioasa determinata de virusul varicelo-zosterian, caracterizata printr-o eruptie alcatuita din vezicule mari flasce, cu topografie unilaterala corespunzand traiectului unui nerv senzitiv.

zona

arie sau regiune delimitata anatomic.

zona controlata zona erogena

zona cu acces controlat pentru evitarea riscului de iradiere cu radiatii ionizante nucleare. regiune cutanata sau mucoasa care poate fi sediul unei excitatii sexuale.

zona oftalmica zona trigger zonita

forma topografica de zona, manifestata printr-o eruptie veziculara unilaterala in teritoriul cutanat al nervului oftalmic, prima ramura a trigemenului. zona cutaneo-mucoasa particulara, de obicei redusa ca intindere, a carei stimulare poate declansa dureri fulgurante. afectare, in general tuberculoasa a unei zone pulmonare.

zonula

1. Zona anatomica de dimensiuni mici. 2.Jonctiune aderenta in forma de centura care incercuieste extremitatea apicala a unei celule epiteliale si o leaga de celulele vecine. Ex: zonula adherens. 3. Zonula Zinn.

zonula occludens zonuloliza

sin: jonctiune impermeabila. distructia enzimatica a zonulei Zinn, practicata in cursul unor interventii pentru cataracta.

zonulotomie zooantropie zoofilie

incizia sau sectionarea zonulei Zinn, folosita mai ales in unele tehnici de extractie totala a cristalinului. stare deliranta in care bolnavul crede ca s-a transformat in animal. 1. Atasament exagerat, afectiune morbida, fata de un animal, indeosebi pentru caine sau pisica. 2. Forma de parafilie constand in preferinta pentru animale in provocarea si in finalizarea excitatiei sexuale.

zoofobie

frica nemotivata, irationala fata de animale, in absenta oricarui pericol.

zoomanie

iubire anormala, exagerata si exclusiva pentru animale.

zoomorfism

1. Tendinta de a gasi la om, corespondente in lumea animala. 2. Convingerea in posibilitatea transformarii in animal.

zoonoza
boala animala care, care in anumite conditii poate fi transmisa la om.

zoopatie

boala a animalelor.

zooplancton

organismele animale care plutesc liber in apa.

zooprofilaxie zoopsie

1. Profilaxia aplicata la animale, in medicina veterinara. 2. Prevenirea sau ameliorarea bolilor umane determinate de expunerea la infectii cu origine animala. halucinatie terifianta, constand in vederea unor animale.

zoosterol zooza

orice sterol de origine animala. boala parazitara de origine animala.

zosteriform zwitterion

care are forma asemanatoare cu zona. ion cu doua regiuni incarcate pozitiv si negativ (ion dipolar), separate in spatiu.